Codul educației al Republicii Moldova

Prezentul cod stabileşte cadrul juridic al raporturilor privind proiectarea, organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de educaţie din Republica Moldova.

(1) Raporturile juridice din sfera educaţiei se reglementează prin Constituţia Republicii Moldova, prezentul cod, alte acte legislative şi normative în vigoare.

(2) Raporturile juridice din sfera educaţiei se reglementează şi prin următoarele tratate internaţionale: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Carta Naţiunilor Unite, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Carta Socială Europeană, Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, Convenţia UNESCO privind lupta împotriva discriminării în domeniul învățământului, Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei, Declaraţia de la Bologna, precum şi prin alte tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte.

În sensul prezentului cod, următoarele noţiuni principale semnifică: act de studii echivalent - act de studii eliberat pentru trasee educaționale similare din ţară sau de peste hotare; alternative educaționale - instituţii de învățământ sau programe de studii şi de formare profesională diferite de cele tradiționale, dar care corespund standardelor educaționale de stat; bullying – formă de agresivitate care se manifestă în mod intenționat, repetat și prin dezechilibru de putere în relațiile dintre copii, elevi sau studenți și care se referă la acele comportamente prin care un copil, un elev, un student ori un grup rănește, dăunează, provoacă suferință, neputință sau aduce prejudicii demnității umane. Acest tip de agresivitate se desfășoară, în principal, în instituțiile de învățământ și în spațiile destinate educației și formării profesionale; cadru didactic titular - persoană care ocupă o funcţie didactică (în învățământul superior - didactică şi ştiinţifico-didactică), a cărei activitate de bază se desfăşoară într-o singură instituţie de învățământ şi care este înscrisă nominal în schema de încadrare a instituţiei; cadru didactic de sprijin – cadru didactic în domeniul pedagogiei, psihopedagogiei şi psihopedagogiei speciale, care acordă asistenţă psihopedagogică copiilor cu cerinţe educaţionale speciale; cadru național al calificărilor – instrument pentru clasificarea calificărilor în conformitate cu un set de criterii care corespund unor niveluri specifice de învățare atinse, al cărui scop este integrarea și coordonarea subsistemelor naționale ale calificărilor și îmbunătățirea transparenței, accesului, progresului și calității calificărilor în raport cu piața muncii și cu societatea civilă; calificare – rezultat formal al unui proces de formare, evaluare și validare, obținut în momentul în care o autoritate competentă stabilește că o persoană a dobândit rezultate ale învățării corespunzătoare unor standarde date; calitatea în învățământ - ansamblu de caracteristici ale unui program de studiu şi ale ofertanţilor acestuia, prin care sînt satisfăcute aşteptările beneficiarilor în raport cu standardele de calitate; centru de excelenţă - instituţie de învățământ profesional tehnic, cu potenţial sporit, având atribuţii atît în domeniul organizării programelor de formare profesională de diferite niveluri sau programe integrate, cît şi în domeniul dezvoltării capacităţilor sistemului de învățământ profesional tehnic; centru educaţional comunitar - instituţie cu destinaţie educaţională, multifuncţională; cerinţe educaţionale speciale - necesităţi educaţionale ale copilului/elevului/studentului, care implică o şcolarizare adaptată particularităţilor individuale sau caracteristice unei dizabilităţi ori tulburări de învăţare, precum şi o intervenţie specifică prin acţiuni de reabilitare sau recuperare corespunzătoare; certificare - proces de validare formală, în urma unei proceduri standard de evaluare, a rezultatelor învățării în contextul educaţiei formale, nonformale şi informale; ciclu de studiu - secvenţă de învățământ şi de formare, în învățământul secundar general şi superior, cu durata stabilită, care se încheie cu evaluarea finală corespunzătoare, urmată de acordarea calificării profesionale şi/sau a unui titlu, după caz, precum şi cu eliberarea actului de studii corespunzător; clasă cu predare simultană – clasă din învățământul primar, constituită din cel puțin două clase diferite, în care activitățile directe cu elevii unei clase se realizează simultan cu activitatea individuală a elevilor altei/altor clase, procesul educațional fiind realizat conform cadrului normativ aprobat de Ministerul Educației și Cercetării; complex educaţional - instituţie de învățământ care întruneşte condiţiile necesare pentru înmatricularea copiilor şi elevilor de diferite vârste la nivelurile educației timpurii, primar, gimnazial și liceal; consorţiu - asociaţie de instituţii de învățământ şi organizaţii, care desfăşoară activităţi educaţionale, de cercetare, dezvoltare, inovare, creaţie artistică în baza unui acord de parteneriat încheiat conform legislaţiei în vigoare; credit de studii – confirmare a faptului că o parte a unei calificări, constând într-un set coerent de rezultate ale învățării, a fost evaluată și validată de o autoritate competentă în conformitate cu un standard stabilit. Creditul de studii exprimă volumul de studii, bazate pe rezultatele învățării definite, și volumul de muncă asociat acestora; curriculum modificat - curriculum la o disciplină şcolară, în care se modifică rezultatele învățării în funcţie de potenţialul copilului sau elevului cu cerinţe educaţionale speciale; disciplină obligatorie – componentă invariabilă a planului-cadru de învățământ, care asigură formarea competențelor de bază necesare pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor la fiecare ciclu de studii și a cărei studiere este obligatorie pentru toți elevii din învățământul primar, gimnazial și liceal, indiferent de tipul de proprietate al instituției de învățământ; disciplină opțională – componentă flexibilă a planului-cadru de învățământ pentru ciclul primar, gimnazial și liceal, care permite adaptarea procesului educațional la interesele elevilor și la resursele educaționale ale instituției de învățământ. Disciplinele opționale se selectează anual de către elevi în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării; disciplină la alegere – componentă variabilă a planului-cadru de învățământ, specifică învățământului liceal, stabilită în funcție de profilul sau parcursul educațional al elevului, având drept scop orientarea și pregătirea acestuia pentru continuarea studiilor. Disciplinele la alegere se selectează la începutul ciclului liceal și se studiază pe parcursul întregii perioade a învățământului liceal; district şcolar - teritoriu arondat unei instituţii de învățământ preşcolar, primar sau gimnazial; educația adulților – componentă a învățării pe tot parcursul vieții, care desemnează întregul ansamblu al proceselor educaționale organizate, indiferent de conținut, nivel și metodă, în context formal, nonformal sau informal, și se desfășoară după încheierea primei faze de educație, fără deosebire de nivelul la care a fost întreruptă formarea inițială, în vederea adaptării flexibile a individului la noile realități socioeconomice în permanentă schimbare și în scopul dezvoltării competențelor necesare pentru activitatea profesională și socială; educaţie incluzivă - proces educaţional care răspunde diversităţii copiilor şi cerinţelor individuale de dezvoltare şi oferă oportunităţi şi şanse egale de a beneficia de drepturile fundamentale ale omului la dezvoltare şi educaţie de calitate în medii comune de învăţare; educaţie timpurie - proces educaţional realizat cu copiii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 6(7) ani în instituţii educaţionale sau în familie, în scopul dezvoltării lor fizice, cognitive, emoţionale şi sociale; educaţie formală - ansamblul acţiunilor didactice şi pedagogice proiectate instituţional prin structuri organizate sistemic, pe niveluri şi cicluri de studii, în cadrul unui proces de instruire realizat cu rigurozitate, în timp şi spaţiu; educație nonformală – formă instituționalizată, bazată pe o proiectare curriculară, realizată prin intermediul unor activități opționale. Educația nonformală reprezintă o formă complementară, o alternativă și/sau o completare a educației formale în cadrul procesului de învățare pe tot parcursul vieții a persoanelor. Educația nonformală este o activitate voluntară de învățare și nu conduce în mod automat la certificarea competențelor dobândite; educație informală – formă experiențială de învățare, desfășurată în afara sistemului de învățământ formal, care reprezintă rezultatul unor activități zilnice legate de muncă, mediul familial, timpul liber și care nu este organizată sau structurată din punctul de vedere al obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învățare. De regulă, educația informală nu este certificată, dar poate fi evaluată pentru recunoașterea și validarea competențelor în vederea accelerării progresului educațional și/sau profesional; educație multilingvă – instruire în două sau mai multe limbi, concomitent, în scopul dezvoltării competențelor de comunicare eficientă în limbile română și maternă, desfășurată în instituții cu limba de predare alta decât limba română; evaluare a calităţii educaţiei - examinare multicriterială a măsurii în care instituţia educaţională şi programele acesteia îndeplinesc standardele educaţionale naţionale de referinţă; evaluare criterială – evaluare a rezultatelor învățării, realizată pe bază de criterii care specifică nivelul performanțelor individuale ale elevului prin raportare la competențele urmărite, cu utilizarea descriptorilor, a calificativelor sau a notelor, conform cadrului normativ aprobat de Ministerul Educației și Cercetării; formare continuă – componentă a învățării pe tot parcursul vieții, ulterioară și complementară pregătirii inițiale, realizată pe baza unor programe de durată variabilă, care are ca scop completarea, aprofundarea sau actualizarea cunoștințelor, aptitudinilor și/sau competențelor dobândite în timpul formării anterioare; formare profesională - proces de instruire în urma căruia se obţine o calificare atestată printr-un certificat sau o diplomă și suplimentul la diplomă conform modelului Europass, eliberate în condiţiile legii; instituţii de învățământ alternative - instituţii de învățământ altele decât cele care constituie structura funcţională obligatorie a sistemului de învățământ. Acestea oferă, de regulă, programe sau servicii educaţionale alternative; învățământ artistic – componentă a sistemului național de educație, care cuprinde toate nivelurile de învățământ și asigură formarea, dezvoltarea și perfecționarea rezultatelor învățării specifice domeniului artistic printr-o diversitate de programe implementate în toate tipurile de instituții, combinând activitățile practice, teoretice și de creație; învățământ artistic specializat – învățământ destinat persoanelor cu aptitudini deosebite în domeniul artelor, organizat în cadrul instituțiilor specializate de învățământ în baza programelor de studii aprofundate, conform domeniilor de profil, în scopul formării și dezvoltării competențelor artistice de înaltă performanță și al asigurării continuității unui parcurs profesional; învățământ artistic complementar – învățământ destinat copiilor cu aptitudini și interes pentru studiul în domeniul artelor, având funcția de a extinde și a completa învățământul formal, care oferă oportunități de dezvoltare a abilităților și a potențialului creativ și posibilitatea de profesionalizare în vederea încadrării ulterioare în instituțiile specializate de profil; învățământ dual - învățământ în cadrul căruia instruirea teoretică se realizează în instituţia de învățământ, iar cea practică - la întreprindere; măsuri de intervenţie şi servicii de sprijin pentru incluziunea educaţională - ansamblu de măsuri şi servicii realizate pentru a răspunde necesităţilor copiilor, elevilor şi studenţilor cu cerinţe educaţionale speciale în vederea facilitării accesului acestora la serviciile educaţionale din comunitate; mentor - cadru didactic sau managerial experimentat, cu rol de îndrumător pentru alte cadre didactice sau manageriale, debutante sau cu experienţă în profesie, care acordă sprijin pentru dezvoltarea personală şi profesională; mentorat - proces de îndrumare, ghidare, sprijinire a învățării, educării şi/sau dezvoltării profesionale, desfăşurat între mentor şi o altă persoană, fiind bazat pe premisa implicării interactive a ambelor părţi, a asumării obligaţiilor ce le revin conform statutului deţinut; meserii/specialităţi conexe - meserii/specialităţi care necesită. aceeaşi bază de cunoştinţe generale şi de specialitate, precum şi acelaşi set de aptitudini şi abilităţi, fiind înrudite sau având trunchi comun; microcalificare sau calificare parțială – set de rezultate ale învățării, obținute în cadrul unui modul/program scurt, certificate oficial conform standardelor unice de calificare și asigurare a calității, pentru un anumit nivel al Cadrului național al calificărilor. Microcalificarea/calificarea parțială care autonom nu satisface condițiile depline pentru acces în câmpul muncii și/sau continuarea studiilor poate fi îmbinată cu o calificare completă pentru activitate profesională sau poate fi combinată cu mai multe părți de calificări, pentru obținerea unei calificări complete, conform unui standard de calificare, cu eliberarea unui certificat de competență profesională (microcertificat); mobilitate academică - proces de participare a elevilor/studenţilor şi a cadrelor didactice la programe de studii şi de cercetare realizate în instituţii din ţară şi din străinătate; modul psihopedagogic - modul destinat absolvenţilor care doresc să se încadreze în învățământ în calitate de cadru didactic, care include formarea teoretică în domeniul pedagogiei, psihologiei, didacticii disciplinei şi un stagiu obligatoriu de practică; normă didactică - volum de muncă stabilit pentru realizarea activităţilor didactice corespunzătoare funcţiei; pachet standard de servicii educaţionale - sistem de oferte şi programe educaţionale, orientate spre atingerea unor finalităţi concrete şi dobândirea rezultatelor învățării conforme cu standardele educaţionale; plan educaţional individualizat - instrument de organizare şi realizare coordonată a procesului educaţional pentru beneficiarii cu cerinţe educaţionale speciale; program prelungit - program în afara orarului de bază, realizat în conformitate cu regulamentul aprobat de Ministerul Educației și Cercetării şi organizat în instituţiile de învățământ, la solicitarea părinţilor, pentru elevii din clasele I-IV; programe integrate – programe bazate pe curriculumul integrat a două profiluri sau două niveluri de calificare conform Cadrului național al calificărilor: învățământ general și vocațional, învățământ general și profesional tehnic sau învățământ superior de licență (ciclul I) și învățământ superior de masterat (ciclul II), (ciclul I și ciclul II); psihopedagog - specialist având competenţe necesare implicării în procesul educaţional şi în cel de adaptare şi integrare şcolară a elevilor şi de diagnosticare a particularităţilor individuale ale acestora; psihopedagog special - specialist în activitatea corecţional-recuperatorie (formarea comunicării verbale, dezvoltarea deprinderilor de percepţie auditivă, dezvoltarea sferei cognitive etc.); sistem de educaţie - ansamblul instituţiilor şi organizaţiilor (educaţionale, economice, politice, ştiinţifice, culturale, obşteşti), precum şi al comunităţilor (familie, popor, naţiune, grupuri profesionale, mass-media) care, în mod direct sau indirect, explicit sau implicit, realizează funcţii educaţionale, asigurând procesul de formare şi dezvoltare a personalităţii în cadrul educaţiei formale, nonformale şi informale; specialitate - complex de competenţe profesionale obţinute prin instruire într-un anumit domeniu; standarde de acreditare - ansamblu de cerinţe care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a activităţilor unei organizaţii furnizoare de educaţie care solicită autorizarea de funcţionare provizorie, ale unei instituţii de învățământ superior/profesional tehnic acreditate care solicită autorizarea de funcţionare provizorie/acreditarea unui nou program de formare profesională sau ale unei instituţii de învățământ superior/profesional tehnic acreditate care solicită evaluarea externă a calităţii educaţiei oferite; standarde naționale de evaluare în învățământul general – sistem normativ de referință care, prin descriptori de performanță, asigură validitatea și fidelitatea evaluării; standardele sunt obligatorii pentru măsurarea și certificarea gradului de atingere a competențelor stabilite în curriculum; standarde educaţionale de stat - condiţiile obligatorii de realizare a programelor educaţionale la toate nivelurile şi ciclurile de învățământ în instituţiile publice şi private, precum şi cerinţele minime obligatorii faţă de conţinutul programelor educaţionale, volumul maxim de muncă pretins copilului, elevului sau studentului şi cadrului didactic, faţă de infrastructura şi dotarea instituţiei de învățământ, faţă de nivelul de pregătire al absolvenţilor şi organizarea procesului educativ. Standardele educaţionale de stat constituie baza pentru evaluarea obiectivă a calităţii şi a nivelului de instruire şi calificare a absolvenţilor, indiferent de forma de realizare a studiilor; standarde naţionale de referinţă - ansamblu de cerinţe care definesc un nivel optim de realizare a activităţilor furnizorului de educaţie/instituţiei furnizoare de educaţie în baza bunelor practici existente la nivel naţional, european sau internaţional. Standardele naţionale de referinţă sînt specifice fiecărui program de studii şi fiecărei instituţii.

(1) Educaţia reprezintă o prioritate naţională şi factorul primordial al dezvoltării durabile a unei societăţi bazate pe cunoaştere.

(2) Prin politica sa în domeniul educaţiei, statul asigură:

a) dreptul fundamental la educaţie, indispensabil pentru exercitarea celorlalte drepturi ale omului;

b) implementarea mecanismului de bază de formare şi dezvoltare a capitalului uman;

c) realizarea idealului şi a obiectivelor educaţionale, formarea conştiinţei şi identităţii naţionale, promovarea valorilor general-umane şi a aspiraţiilor de integrare europeană ale societăţii.

Educaţia are ca misiune:

a) satisfacerea cerinţelor educaţionale ale individului şi ale societăţii;

b) dezvoltarea potenţialului uman pentru a asigura calitatea vieţii, creşterea durabilă a economiei şi bunăstarea poporului;

c) dezvoltarea culturii naţionale;

d) promovarea dialogului intercultural, a spiritului de toleranţă, a nediscriminării şi incluziunii sociale;

e) promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii;

f) facilitarea reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie pentru bărbaţi şi femei;

g) dezvoltarea spiritului civic și promovarea cetățeniei active.

Idealul educaţional al şcolii din Republica Moldova constă în formarea personalităţii cu spirit de iniţiativă, capabile de autodezvoltare, care posedă nu numai un sistem de cunoştinţe şi competenţe necesare pentru angajare pe piaţa muncii, dar şi independenţă de opinie şi acţiune, fiind deschisă pentru dialog intercultural în contextul valorilor naţionale şi universale asumate.

Educaţia se întemeiază pe următoarele principii fundamentale:

a) principiul echităţii - în baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare;

b) principiul calităţii - în baza căruia activităţile de învățământ se raportează la standardele naţionale de referinţă şi la bunele practici naţionale şi internaţionale;

c) principiul relevanţei - în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice;

d) principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;

e) principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase şi doctrine politice;

f) principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învățământ;

g) principiul incluziunii;

h) principiul asigurării egalităţii și nediscriminării;

i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparținând minorităţilor naţionale, inclusiv a dreptului la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase;

j) principiul unităţii şi integralităţii spaţiului educaţional;

k) eficienţei manageriale şi financiare;

l) principiul descentralizării şi autonomiei instituţionale;

m) principiul răspunderii publice - în baza căruia instituţiile de învățământ răspund public de performanţele lor;

n) principiul transparenţei;

o) principiul participării şi responsabilităţii comunităţii, a părinţilor şi a altor actori sociali interesaţi;

p) principiul susţinerii şi promovării personalului din educaţie;

q) principiul învățământului laic;

r) principiul nonviolenței;

s) principiul nonprofit – conform căruia activitatea de educație și/sau de învățământ, inclusiv privat, nu reprezintă o activitate de întreprinzător și nu are scopul de a obține profit;

t) principiul integrității academice.

(1) În sistemul educaţional este încurajat dialogul social şi parteneriatul instituţiilor de învățământ cu instituţiile din sfera de cercetare, cu sindicatele, cu mediul de afaceri, cu societatea civilă şi cu mass-media, realizate în condiţiile legislaţiei în vigoare.

(2) Ministerul Educației și Cercetării proiectează şi aplică strategiile naţionale de dezvoltare a sistemului educațional cu consultarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a partenerilor sociali.

(1) În sistemul educaţional, procesul de învățământ se desfăşoară în limba română şi, în limita posibilităţilor sistemului educaţional, în una din limbile de circulaţie internaţională sau, în condiţiile alin. (2), în limbile minorităţilor naţionale.

(2) În ariile locuite tradiţional sau în număr substanţial de persoane aparținând minorităţilor naţionale, dacă există o cerere suficientă, statul asigură, în limita posibilităţilor sistemului educaţional, ca persoanele aparținând acestor minorităţi să beneficieze de condiţii corespunzătoare de a învăţa limba lor minoritară ori de a primi o educaţie în această limbă la nivelul învățământului obligatoriu.

(3) Studierea limbii române este obligatorie în toate instituţiile de învățământ de orice nivel şi este reglementată de standardele educaţionale de stat.

(4) Statul asigură condiţiile necesare pentru studierea limbii române în toate instituţiile de învăţământ, inclusiv prin creşterea ponderii disciplinelor studiate în limba română în instituţiile de învățământ general cu altă limbă de predare.

(5) Statul susţine metodologic, didactic şi curricular învățământul în limba română pentru diasporă, cu respectarea legislaţiei ţărilor de reşedinţă.

(6) Statul asigură certificarea competențelor de comunicare în limba română ale persoanelor adulte și ale elevilor din învățământul liceal, conform cadrului normativ aprobat de Guvern.

(1) Educaţia are ca finalitate principală formarea unui caracter integru şi dezvoltarea unui sistem de competenţe care include cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi valori ce permit participarea activă a individului la viaţa socială şi economică.

(2) Educația urmărește formarea următoarelor competențe-cheie, promovate la nivel european, care determină profilul de formare a absolventului:

a) competențe de comunicare în limba română și de citire, scriere și înțelegere a mesajului;

b) competențe de comunicare în limba maternă și în multilingvism;

c) competențe în matematică, științe, tehnologie și inginerie;

d) competențe digitale, inclusiv de siguranță pe internet și securitate cibernetică;

e) competențe personale, sociale și de a învăța să înveți;

f) competențe civice, juridice și de protejare a mediului;

g) competențe antreprenoriale;

h) competențe de sensibilizare și expresie culturală.

(1) Cadrul național al calificărilor este un sistem integrat al calificărilor naționale în corespundere cu Cadrul european al calificărilor și cu necesitatea de calificări pe piața muncii, structurat ierarhic pe opt niveluri de calificare definite printr-un set de descriptori, care cuprinde toate tipurile de calificări, de diferite dimensiuni și scopuri, calificări complete sau parțiale, dobândite prin contexte formale, nonformale, informale și prin recunoașterea rezultatelor învățării anterioare din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții.

(2) Cadrul național al calificărilor se elaborează și se implementează de Ministerul Educației și Cercetării, în colaborare cu autoritățile administrației publice centrale, instituțiile de învățământ, agenții economici, alți parteneri sociali, și se aprobă de Guvern.

(3) Descriptorii de definire a nivelului Cadrului național al calificărilor, rezultatele învățării relevante calificărilor nivelului respectiv al Cadrului național al calificărilor reprezintă elementele-cheie utilizate la relaționarea, recunoașterea, evaluarea și certificarea calificărilor de toate tipurile. Procedurile privind evaluarea, recunoașterea, validarea și certificarea calificărilor acordate în sistemul educațional național sau în străinătate se elaborează și se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Dezvoltarea Cadrului național al calificărilor, inclusiv a cadrelor de calificări sectoriale, cuprinde elaborarea de noi calificări, actualizarea celor existente; verificarea relevanței standardelor de calificare pentru piața forței de muncă, validarea acestora; transpunerea standardelor de calificare în programe de educație și formare în condițiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării și autoritățile administrației publice centrale responsabile pentru profesiile reglementate/sectoriale.

(5) Înregistrarea, actualizarea, arhivarea, identificarea și consultarea calificărilor se realizează în cadrul Sistemului informațional automatizat „Registrul național al calificărilor”, care reprezintă sursa oficială de informare privind calificările naționale de toate nivelurile și formele de învățământ acreditate sau autorizate pentru funcționare provizorie și furnizorii legal autorizați. Înscrierea calificărilor în Registrul național al calificărilor se efectuează conform procedurilor elaborate și aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(6) Proiectarea, implementarea și întreținerea Registrului național al calificărilor, elaborarea raportului de referire a Cadrului național al calificărilor la Cadrul european al calificărilor sau la alte cadre de calificări regionale și internaționale se realizează de Ministerul Educației și Cercetării, conform cadrului normativ aprobat de Guvern.

(1) Sistemul de învățământ este organizat pe niveluri şi cicluri în conformitate cu Clasificarea Internaţională Standard a Educaţiei (ISCED-2011 ):

a) nivelul 0 - educaţia timpurie:

- educaţia antepreşcolară;

- învățământul preşcolar;

b) nivelul 1 - învățământul primar;

c) nivelul 2- învățământul secundar, ciclul I: învățământul gimnazial;

d) nivelul 3:

- învățământul secundar, ciclul II: învățământul liceal;

- învățământul profesional tehnic secundar;

e) nivelul 4 - învățământul profesional tehnic postsecundar;

f) nivelul 5 - învățământul profesional tehnic postsecundar nonterţiar;

g) nivelul 6 - învățământul superior, ciclul I: învățământ superior de licenţă;

h) nivelul 7 - învățământul superior, ciclul II: învățământ superior de master;

i) nivelul 8 - învățământul superior, ciclul III: învățământ superior de doctorat.

(2) Referențierea programelor de studii din sistemul educațional al Republicii Moldova la Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED-2011) se aprobă de Guvern.

(1) Învățământul obligatoriu începe cu grupa pregătitoare din învățământul preşcolar şi se finalizează cu învățământul gimnazial.

(2) Obligativitatea frecventării învățământului obligatoriu încetează la vârsta de 16 ani.

(3) Responsabilitatea şcolarizării obligatorii a copiilor cu vârsta de pînă la 16 ani revine părinţilor sau altor reprezentanţi legali şi autorităţilor administraţiei publice locale de nivelurile întâi şi al doilea.

(4) Ministerul Educației și Cercetării elaborează, aprobă şi monitorizează respectarea regulamentelor de înmatriculare/școlarizare obligatorie a copiilor de vârstă şcolară.

(1) Procesul de învățământ se desfăşoară în baza standardelor educaţionale de stat, aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare a instituţiei de învățământ.

(2) Durata anului de studiu, a stagiilor de practică, a sesiunilor de examene şi a vacanţelor se stabileşte pentru fiecare nivel de învățământ prin planul-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) În conformitate cu structura învățământului, instituţiile de învățământ se clasifică după cum urmează:

a) instituţie de educaţie antepreşcolară - creşă, centru comunitar de educaţie timpurie;

b) instituţie de învățământ preşcolar - grădiniţă de copii, centru comunitar de educaţie timpurie;

c) instituţie de învățământ primar - şcoală primară;

d) instituţie de învățământ secundar, ciclul I - gimnaziu;

e) instituţie de învățământ secundar, ciclul II - liceu;

f) instituție de învățământ general cu programe de diferite niveluri sau programe integrate – complex educațional (grădiniță-creșă, școală primară-grădiniță, gimnaziu-grădiniță);

g) instituţie de învățământ profesional tehnic secundar - şcoală profesională;

h) instituţie de învățământ profesional tehnic postsecundar şi postsecundar nonterţiar-colegiu;

i) instituție de învățământ profesional tehnic cu programe de diferite niveluri sau programe integrate – centru de excelență;

j) instituție de învățământ secundar vocațional de arte, sport etc. – gimnaziu, liceu cu profilurile de arte, sport, teologic, militar etc. O instituție de învățământ secundar (gimnaziu sau liceu) se încadrează în categoria de la prezenta literă dacă disciplinele de la profilurile de arte, sport, teologic, militar etc. se predau în toate clasele nivelului de studii; j¹) instituție de învățământ extrașcolar artistic complementar – școală de arte (muzică, teatru, arte plastice, dans etc.). În instituțiile de învățământ extrașcolar artistic complementar se predau doar disciplinele de profil artă (muzică, teatru, arte plastice, dans etc.);

k) instituţie de învățământ superior - universitate, academie de studii, institut, şcoală superioară, şcoală de înalte studii etc.;

l) instituție de învățământ de formare continuă – universitate, institut, centru, școală etc.;

m) instituţie de învățământ extraşcolar - şcoală (de sport etc.), centru de creaţie, club sportiv, centru sportiv de pregătire a loturilor naționale, tabără de odihnă;

n) instituţie de învățământ special - instituţie specială, şcoală auxiliară.

(2) În cazul în care instituţia de învățământ oferă programe de studii de mai multe niveluri şi are conducere şi administraţie unică, ea se va numi după nivelul de studii cel mai înalt.

(3) În funcţie de tipul de proprietate, instituţiile de învățământ se clasifică după cum urmează:

a) instituţie de învățământ publică;

b) instituţie de învățământ privată.

(1) Scopul evaluării este de a orienta şi optimiza învăţarea.

(2) Procesul de evaluare şi de notare se desfăşoară în conformitate cu cadrul normativ și standardele naționale de evaluare pe niveluri de învățământ aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) În învățământul preșcolar, monitorizarea rezultatelor învățării se realizează în baza Standardelor de învățare şi dezvoltare a copilului de la naștere până la 7 ani, precum şi a metodologiei de monitorizare și evaluare a dezvoltării copilului, aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Rezultatele învățării se apreciază, la toate nivelurile de învățământ, cu note de la „10” la „1”, cu calificativele „excelent”, „foarte bine”, „bine”, „suficient”, „admis”, „respins” și/sau prin descriptori, conform cadrului normativ aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(5) În învățământul primar, evaluarea rezultatelor învăţării este criterială şi se realizează conform cadrului normativ aprobat de Ministerul Educației și Cercetării. (5¹) În învățământul artistic evaluarea rezultatelor învățării la disciplinele de profil se face cu note.

(6) Evaluarea şi notarea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale se realizează în baza planurilor educaţionale individualizate.

(7) În învățământul profesional tehnic postsecundar, învățământul profesional tehnic postsecundar nonterțiar și în învățământul superior, pe lângă sistemul naţional de notare, se aplică şi scara de notare cu calificative recomandate în Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET) (A, B, C, D, E, FX, F) pentru completarea suplimentului la diplomă şi facilitarea mobilităţii academice. Echivalarea cu scara naţională de notare se face după cum urmează: A: 9,01-10,0; B: 8,01-9,0; C: 7,01-8,0; D: 6,01-7,0; E: 5,0-6,0; FX: 3,01-4,99; F: 1,0-3,0.

(8) Notarea elevilor şi studenţilor fără respectarea metodologiilor de evaluare şi a standardelor naţionale constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit legii.

(1) Instituţiile de învățământ gimnazial, liceal, secundar vocațional, extrașcolar artistic complementar, profesional tehnic, superior şi de formare continuă eliberează persoanelor care au promovat examenele de absolvire acte de studii, potrivit formatelor elaborate şi aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, personalizate în mod centralizat.

(2) Modelele actelor de studii se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Actele de studii eliberate în formatul aprobat de alte entităţi juridice nu sînt recunoscute. Ministerul Educației și Cercetării aprobă instrucțiunile cu privire la personalizarea automatizată, eliberarea, evidența și păstrarea actelor de studii.

(3) În învățământul obligatoriu actele de studii se eliberează gratuit. Eliberarea duplicatelor acestor acte se efectuează contra plată, al cărei cuantum se stabileşte de Guvern.

(4) Actele de studii conferă titularului dreptul de continuare a studiilor la nivelul următor de învățământ sau de angajare pe piaţa muncii conform calificării obţinute.

(5) În învățământul secundar general, secundar vocațional, artistic complementar, actele de studii se completează în limba română. În învățământul profesional tehnic şi în cel superior actele de studii se completează în limbile română şi engleză.

(6) La finalizarea fiecărui nivel sau ciclu de învățământ se eliberează următoarele acte de studii:

a) în învățământul gimnazial - Certificat de studii gimnaziale;

b) în învățământul liceal - Diplomă de bacalaureat;

c) în învățământul profesional tehnic secundar – Certificat de calificare;

d) în învățământul profesional tehnic postsecundar şi postsecundar nonterţiar - Diplomă de studii profesionale;

e) în învățământul superior:

- ciclul I - Diplomă de studii superioare de licenţă;

- ciclul II - Diplomă de studii superioare de master;

- ciclul III - Diplomă de doctor (în domeniul respectiv).

(7) La finalizarea studiilor în învățământul secundar vocaţional de sport etc. se eliberează actele de studii enumerate la alin. (6), conform nivelului de învățământ promovat, şi certificate de calificare profesională. (7¹) La finalizarea studiilor se eliberează următoarele acte de studii:

a) în instituțiile de învățământ extrașcolar artistic complementar – certificat de competență artistică;

b) în instituțiile de învățământ secundar, ciclul II, cu clase de profil arte, și în instituțiile de învățământ secundar vocațional de arte – actele de studii enumerate la alin. (6) lit. a) și b), conform nivelului de învățământ promovat, și certificate de competență artistică;

c) în instituțiile de învățământ profesional tehnic postsecundar și postsecundar nonterțiar de arte – diplomă de studii artistice;

d) în instituțiile de învățământ superior de arte sau cu grupe de profil arte se eliberează actele de studii enumerate la alin. (6) lit. e). (7²) Elevilor din instituțiile de învățământ enumerate la alin. (7¹) care nu au promovat examenele de absolvire a treptelor învățământului artistic li se eliberează o adeverință.

(8) La absolvirea de cursuri în cadrul formării profesionale a adulților se eliberează certificate de perfecționare, de specializare, de recalificare sau de competență profesională. La absolvirea programelor de calificare parțială (microcalificare) se eliberează certificate de competență profesională (microcertificate).

(9) Recunoaşterea studiilor şi a perioadelor de studii, recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi a calificărilor sînt de competenţa structurii abilitate pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi a calificărilor.

(1) Statul sprijină elevii şi studenţii capabili de performanţe înalte în instituţiile de învățământ, inclusiv în centrele de excelenţă.

(2) Coordonarea acţiunilor prevăzute la alin.(1) este asigurată de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Resursele umane, curriculare, informaţionale, materiale şi financiare pentru susţinerea elevilor şi studenţilor capabili de performanţe înalte se asigură de instituţiile de învățământ şi de alte entităţi conform metodologiei aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Pentru sprijinirea elevilor şi studenţilor capabili de performanţe înalte, Ministerul Educației și Cercetării organizează olimpiade şi concursuri, tabere de profil, simpozioane şi alte activităţi specifice şi acordă burse şi alte forme de sprijin material.

(5) Elevii şi studenţii capabili de performanţe înalte beneficiază, indiferent de vârstă, de programe educative care respectă particularităţile lor de învăţare şi de orientare a performanţei. Aceste programe sînt de aprofundare a învăţării, de grupare pe abilităţi, de îmbogăţire a curriculumului cu noi domenii, de mentorat şi transfer de competenţă, de accelerare a promovării conform ritmului individual de învăţare.

(1) Învățământul general cuprinde:

a) educaţia timpurie:

- grupele antepreşcolare, pentru copiii cu vârsta de la 0 ani până la împlinirea vârstei de 2 ani;

- grupele preşcolare, pentru copiii cu vârsta de la 2 la 6 (7) ani, inclusiv grupele pregătitoare;

b) învățământul primar: clasele I-IV;

c) învățământul gimnazial: clasele V-IX;

d) învățământul liceal: clasele X-XII (XIII) .

(2) Învățământul general include, de asemenea, învățământul special, învățământul extraşcolar, alternativele educaţionale.

(3) Instituţiile de învățământ general poartă răspundere pentru respectarea drepturilor şi pentru securitatea vieţii şi sănătăţii copiilor şi elevilor în timpul aflării acestora în cadrul instituţiei.

(4) Instituţiile de învățământ general au următoarele atribuţii:

a) asigură tuturor copiilor şi elevilor educaţie de calitate, îngrijire şi sprijin;

b) identifică copiii şi elevii cu dificultăţi de învăţare şi le acordă ajutorul şi asistenţa individuală necesară în procesul de învăţare;

c) asigură oportunităţi de dezvoltare personală copiilor şi elevilor cu aptitudini deosebite în anumite domenii;

d) acordă asistenţa necesară copiilor şi elevilor aflaţi în dificultate, în colaborare cu instituţiile de asistenţă socială;

e) asigură armonizarea componentei şcolare a curriculumului cu cerinţele, interesele şi preferinţele educaţionale ale copiilor şi elevilor.

(5) În învățământul general, instituţiile de învățământ pot organiza, în caz de necesitate, prestarea de servicii logopedice, de asistenţă psihopedagogică etc., în modul stabilit de Guvern. (5¹) Instituțiile de învățământ general pot presta servicii de alimentație a copiilor și elevilor în modul stabilit de Guvern.

(6) Modul de organizare și de funcționare a instituțiilor de învățământ general se stabilește într-un regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(7) Instituţiile de învățământ general sînt obligate să prezinte anual organului local de specialitate în domeniul învățământului un raport de activitate care se publică pe pagina web oficială a acestuia. Procedura de publicare a raportului este stabilită de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Instituţiile publice de educaţie timpurie (educaţie antepreşcolară şi învățământ preşcolar) şi de învățământ extraşcolar (de nivel local) sînt înfiinţate, reorganizate şi lichidate de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi. Instituţiile publice de învățământ primar, gimnazial, liceal şi extraşcolar (de nivel raional) sînt înfiinţate, reorganizate şi lichidate de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi ale UTA Găgăuzia. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura buna funcţionare a acestor instituţii în conformitate cu regulamentele şi standardele aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale fondatoare sînt obligate să stabilească districte şcolare pentru fiecare instituţie publică de învățământ preşcolar, de învățământ primar şi/sau gimnazial.

(3) Instituţiile publice de învățământ special sînt înfiinţate, reorganizate şi lichidate la iniţiativa fondatorilor, cu aprobarea Guvernului.

(4) Instituţiile de învățământ private de toate nivelurile pot fi înfiinţate, reorganizate şi lichidate în modul prevăzut de legislaţia civilă şi de prezentul cod.

(5) Instituţiile de învățământ private acreditate sînt parte componentă a sistemului naţional de învățământ şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentului cod.

(6) Instituţiile de învățământ publice pot avea statut de persoană juridică în condiţiile legislaţiei în vigoare.

(7) La iniţiativa autorităţilor administraţiei publice locale, a autorităţilor administraţiei publice centrale, a instituţiilor publice şi cu acordul Ministerului Educației și Cercetării, în funcţie de necesităţile locale, pot fi organizate structuri de învățământ fără statut de persoană juridică, ca subunităţi ale unei unităţi de învățământ cu personalitate juridică, acestea fiind subordonate aceluiaşi executor de buget, în condiţiile legii.

(8) Instituțiile de învățământ general private de toate nivelurile, precum și entitățile juridice prestatoare de servicii educaționale sau de programe de studii din învățământul general se supun procesului de evaluare externă, în vederea autorizării provizorii de funcționare, până a începe să activeze.

(1) Anul de studii în învățământul general începe la 1 septembrie. Durata și structura anului de studii în învățământul general se stabilesc pentru fiecare nivel de învățământ prin planul-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) Perioada, numărul şi durata vacanţelor, precum şi durata orelor de clasă (lecţiilor) în învățământul general se stabilesc de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Educaţia timpurie are drept scop principal dezvoltarea multilaterală a copilului şi pregătirea pentru integrarea în activitatea şcolară.

(2) Educaţia timpurie include două cicluri:

a) educaţia antepreşcolară, pentru copiii cu vârsta de la 0 la 2 ani;

b) învățământul preşcolar, pentru copiii cu vârsta de la 2 la 6 (7) ani.

(3) Educaţia timpurie se desfăşoară în creşe, grădiniţe, centre comunitare de educaţie timpurie sau în alte instituţii care prestează servicii în conformitate cu standardele educaţionale de stat. (3¹) Servicii de îngrijire a copiilor cu vârsta de până la 3 ani pot fi oferite de către angajatori în beneficiul salariaților, la nivel de unitate, cu suportarea tuturor cheltuielilor aferente din mijloacele unității respective, conform cadrului normativ aprobat de Guvern.

(4) Educaţia timpurie poate fi organizată şi în instituţii rezidenţiale - pentru copiii orfani sau cei rămaşi fără îngrijire părintească, în instituţii sanatoriale - pentru copiii cu boli cronice, precum şi în instituţii de învățământ special, în instituţii penitenciare şi în instituţii medicale.

Educaţia antepreşcolară se realizează în familie, aceasta beneficiind de finanţare de la bugetul public naţional conform legislaţiei în vigoare. La solicitarea părinţilor, autorităţile administraţiei publice locale pot organiza educaţia antepreşcolară, cu finanţare de la bugetele locale.

(1) În instituţia de învățământ preşcolar sînt înscrişi, la solicitare, în mod obligatoriu, fără probe de concurs, toţi copiii din districtul şcolar corespunzător.

(2) Statul suportă cheltuielile pentru serviciile de învățământ preşcolar şi de îngrijire în instituţiile publice pentru toţi copiii, inclusiv pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale.

Învățământul primar contribuie la formarea copilului ca personalitate liberă şi creativă şi asigură dezvoltarea competenţelor necesare continuării studiilor în învățământul gimnazial.

(1) Învățământul primar include clasele I-IV şi se organizează ca învățământ cu frecvenţă, de regulă, în prima jumătate a zilei. Pentru persoanele cu dificultăţi de învăţare cauzate de dizabilităţi, învățământul primar se poate organiza ca învățământ la distanţă, învățământ la domiciliu.

(2) În clasa I sînt înscrişi, în mod obligatoriu, fără probe de concurs, toţi copiii din districtul școlar corespunzător.

(3) În clasele cu profil de arte şi sport, înscrierea în clasa I poate avea loc în baza unor probe de aptitudini specifice profilului.

(4) Şcolarizarea devine obligatorie după împlinirea vârstei de 7 ani.

(5) Şcolarizarea copiilor care nu au împlinit vârsta de 7 ani către începutul anului şcolar se decide în baza cererii părinţilor sau a altor reprezentanţi legali ai acestora, în funcţie de gradul de maturitate psihosomatică, confirmat de specialişti, în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării.

(6) În învățământul primar se pot organiza grupe sau clase cu program prelungit, finanţate din surse bugetare şi din alte surse legale, în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării.

(7) Învățământul primar se organizează şi în instituţii rezidenţiale - pentru copiii orfani sau cei rămaşi fără îngrijire părintească, în instituţii sanatoriale - pentru copiii cu boli cronice, precum şi în instituţii de învățământ special, în instituţii penitenciare şi în instituţii medicale.

(8) Învățământul primar se finalizează cu testarea naţională, organizată în baza metodologiei aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

Învățământul gimnazial contribuie la formarea unei personalităţi libere şi creative prin asigurarea dezvoltării competenţelor elevilor, precum şi prin consilierea şi orientarea acestora în determinarea traseului individual optim către învățământul liceal, profesional tehnic secundar sau profesional tehnic postsecundar.

(1) Învățământul gimnazial include clasele V-IX şi se organizează ca învățământ cu frecvenţă. Pentru persoanele cu dificultăţi de învăţare cauzate de dizabilităţi, învățământul gimnazial se poate organiza ca învățământ la distanţă, învățământ la domiciliu.

(2) Înscrierea în gimnaziu se face în mod obligatoriu, fără probe de concurs, pentru elevii din districtul şcolar corespunzător.

(3)Înscrierea în gimnaziu la clasele cu profil de arte şi sport are loc în baza unor probe de aptitudini specifice profilului.

(4) Învățământul gimnazial se organizează şi în instituţii rezidenţiale – pentru copiii orfani sau cei rămaşi fără îngrijire părintească, în instituţii sanatoriale – pentru copiii cu boli cronice, precum şi în instituţii de învățământ special, în instituţii penitenciare şi în instituţii medicale.

(5) Învățământul gimnazial se finalizează cu examene naţionale de absolvire, la promovarea cărora se eliberează certificatul de studii gimnaziale.

(6) Modul de organizare a examenelor naţionale de absolvire a învățământului gimnazial este stabilit de Ministerul Educației și Cercetării.

Învățământul liceal asigură dezvoltarea la elevi a competenţelor definite prin Curriculumul naţional şi consilierea lor în alegerea traseului educaţional sau profesional individual către învățământul superior sau învățământul profesional tehnic postsecundar nonterţiar, în funcţie de potenţial, vocaţie şi performanţe.

Învățământul artistic asigură dezvoltarea multilaterală a personalității sub aspect artistic, social și de agrement, contribuind la îmbogățirea spațiului cultural și spiritual al societății prin promovarea și valorificarea patrimoniului național și universal.

(1) Standardele educaționale pentru toate tipurile de învățământ artistic sunt elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, cu participarea cadrelor didactice universitare și preuniversitare și a centrelor metodice specializate în domeniul învățământului artistic.

(2) Ministerul Educației și Cercetării va asigura elaborarea și implementarea politicilor educaționale în învățământul artistic, luând în considerare specificul acestuia, implementând strategii educaționale adaptate la fiecare categorie de învățământ artistic.

(3) Învățământul artistic este benevol.

(4) Admiterea în învățământul artistic se face prin evaluarea aptitudinilor specifice profilului, pe bază de concurs.

(5) Învățământul artistic formal este constituit din două tipuri, cu obiective și cerințe educaționale distincte:

a) învățământul artistic specializat;

b) învățământul artistic complementar.

(6) Personalul din învățământul artistic formal este constituit din:

a) personalul prevăzut la art.53 alin.(2) și (6)–(8), în cazul instituțiilor de învățământ extrașcolar artistic complementar, al instituțiilor de învățământ secundar vocațional de arte și al instituțiilor de învățământ secundar, ciclul II, cu clase de profil arte;

b) personalul prevăzut la art.70 și 71, în cazul instituțiilor de învățământ profesional tehnic postsecundar și postsecundar nonterțiar care oferă programe de studii din domeniul artelor;

c) personalul prevăzut la art. 117, în cazul instituțiilor de învățământ superior care oferă programe de studii din domeniul artelor.

(7) Structura și modul de organizare a învățământului artistic sunt prevăzute în regulamentul aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Învățământul artistic specializat este axat pe cultivarea excelenței în domeniu prin dezvoltarea competențelor și a abilităților artistice la toate nivelurile de învățământ.

(2) Învățământul artistic specializat se organizează în instituții de învățământ secundar vocațional de arte, în instituții de învățământ secundar, ciclul II, în colegii și centre de excelență de arte, precum și în instituții de învățământ superior, sub formă de lecții teoretice și practice specifice profilului, desfășurate în grup și/sau individual.

(3) Educația oferită în cadrul învățământului artistic are caracter formal și continuu, integrând armonios componentele specifice artei și educației generale, asigurând o formare echilibrată, complexă și pe tot parcursul vieții.

(4) În cazul nepromovării disciplinelor de profil în instituția de învățământ secundar vocațional de arte, elevul este exmatriculat, având posibilitatea continuării studiilor la o instituție de învățământ general.

(5) În cazul nepromovării disciplinelor de profil în cadrul instituției de învățământ secundar, ciclul II, elevul poate fi transferat, în cadrul aceleiași instituții de învățământ, într-o clasă cu profil general, în limita locurilor disponibile.

(1) Învățământul artistic complementar este benevol și se organizează în instituții de învățământ extrașcolar artistic complementar (școli de muzică, teatru, arte plastice, dans etc.) sub formă de lecții teoretice și practice specifice profilului, desfășurate în grup și/sau individual.

(2) Instituțiile publice de învățământ extrașcolar artistic complementar sunt înființate, reorganizate și lichidate de către fondator.

(3) Modul de organizare și funcționare a instituțiilor de învățământ extrașcolar artistic complementar se stabilește printr-un regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) În funcție de specificul activității, fiecare instituție de învățământ extrașcolar artistic complementar, în baza prevederilor unui regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării, își elaborează propriul regulament de funcționare, coordonat cu fondatorul.

Învățământul pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale este parte integrantă a sistemului de învățământ şi are drept scop educarea, reabilitarea şi/sau recuperarea şi incluziunea educaţională, socială şi profesională a persoanelor cu dificultăţi de învăţare, de comunicare şi interacţiune, cu deficienţe senzoriale şi fizice, emoţionale şi comportamentale, sociale.

(1) Învățământul pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale este gratuit, se organizează în instituţiile de învățământ general, inclusiv în instituţiile de învățământ special, sau prin învățământ la domiciliu.

(2) Statul asigură integrarea în sistemul de învățământ a copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale prin:

a) înscrierea copilului sau elevului cu cerinţe educaţionale speciale în grupa sau clasa corespunzătoare din instituţia de învățământ special;

b) înscrierea copilului sau elevului cu cerinţe educaţionale speciale în grupa sau clasa din instituţiile de învățământ general.

(3) Statul asigură incluziunea copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale prin abordarea individualizată, determinarea formei de incluziune, examinarea şi/sau reexaminarea complexă a copilului sau elevului cu cerinţe educaţionale speciale, realizate în baza unei metodologii aprobate de Ministerul Educației și Cercetării de către structuri abilitate, constituite la nivel central şi local, care funcţionează în modul stabilit de Guvern.

(4) Determinarea formei de incluziune, evaluarea şi/sau reevaluarea periodică a gradului de dezvoltare a copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale se efectuează în prezenţa părinţilor sau a altor reprezentanţi legali, la solicitarea acestora. (4¹) În instituțiile de învățământ general pot fi organizate servicii de specializare înaltă de tip Unitate de educație incluzivă sau alte servicii pentru școlarizarea copiilor cu dizabilități severe, conform reglementărilor elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării și aprobate de Guvern. (4²) În instituțiile de învățământ general se organizează, la necesitate, grupe cu suport specializat pentru copiii cu dizabilități severe în vederea asigurării suportului specializat și a flexibilității parcursului educațional, conform reglementărilor elaborate și aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(4³) Organizarea grupelor cu suport specializat nu exclude participarea copiilor la activitățile educaționale comune ale instituției. Această măsură se aplică în modul cel mai puțin restrictiv și se revizuiește periodic în vederea facilitării incluziunii progresive în clasele obișnuite.

(5) Instituţiile de învățământ general în care sînt înscrişi copiii sau elevii cu cerinţe educaţionale speciale şi instituţiile de învățământ special colaborează cu instituţiile de protecţie socială, alte organizaţii publice sau private, persoane fizice sau juridice din ţară şi din străinătate şi beneficiază, în condiţiile legii, de sprijin în organizarea învăţării.

(6) Instituţiile de învățământ special, instituţiile de învățământ general şi autorităţile publice responsabile asigură condiţii de ordin ambiental şi oferă servicii educaţionale în funcţie de necesităţile individuale ale copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, inclusiv prin facilitarea învăţării alfabetului Braille, limbajului mimico-gestual, formelor alternative de scriere, de comunicare, de orientare şi a aptitudinilor de mobilitate.

(7) În instituţiile de învățământ general activează cadre didactice de sprijin abilitate pentru incluziunea copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale. Asigurarea sprijinului pentru nevoile fizice, de îngrijire și de autoadministrare se realizează de către asistentul personal.

(8) Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică publică anual un raport privind starea și evoluția educației incluzive, care include date statistice, evaluări ale serviciilor de suport și recomandări pentru îmbunătățirea accesului copiilor și elevilor cu cerințe educaționale speciale la procesul educațional.

(1) Învățământul special se realizează în instituţii de învățământ special cu sau fără servicii rezidenţiale şi în instituţii de învățământ alternative care acordă asistenţă recuperatorie copiilor şi elevilor cu deficienţe senzoriale şi alte deficienţe, inclusiv celor integraţi în învățământul general, precum şi consultaţii metodice cadrelor didactice ce activează în grupele sau clasele în care învaţă aceşti copii/elevi, în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) În funcţie de categoriile de cerinţe educaţionale speciale, învățământul special se organizează în următoarele tipuri de instituţii:

a) instituţii speciale - pentru copiii şi elevii cu deficienţe senzoriale (auditive sau vizuale);

b) şcoli auxiliare - pentru copiii şi elevii cu dificultăţi severe de învăţare (dificultăţi multiple, asociate).

(3) Învățământul special pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale se desfăşoară în conformitate cu Curriculumul naţional, cu planurile-cadru de învățământ, aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, şi cu planurile educaţionale individualizate. (3¹) În instituțiile de învățământ special se organizează, la necesitate, clase sau grupe de suport pentru elevii cu dizabilități severe care au absolvit învățământul obligatoriu în cadrul acestor instituții. Clasele sau grupele de suport se organizează în vederea dezvoltării autonomiei personale. Elevii pot frecventa clasele sau grupele de suport pe o perioadă de cel mult 3 ani consecutivi, conform reglementărilor elaborate și aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) În clasele V-XII din instituţiile speciale pentru elevii cu deficienţe senzoriale, disciplinele şcolare sînt predate de cadre didactice cu pregătire generală, care au urmat cursuri de specializare în domeniul psihopedagogiei speciale.

(5) În învățământul special organizat pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale sînt angajate cadre didactice cu pregătire calificată în domeniul psihopedagogiei speciale şi asistenţei sociale.

(1) Instruirea la domiciliu se organizează pe o perioadă de timp determinată pentru copiii şi elevii care, din cauza problemelor de sănătate sau a unei dizabilităţi, sînt lipsiţi temporar de posibilitatea de a se deplasa.

(2) Instruirea la domiciliu se desfăşoară în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării, prin coordonare cu Ministerul Sănătății.

(1) Învățământul extraşcolar se realizează în afara programului şi activităţii şcolare prin activităţi complementare procesului educaţional desfăşurat în instituţiile de învățământ şi are menirea să dezvolte potenţialul cognitiv, afectiv şi acţional al copiilor şi tinerilor, să răspundă intereselor şi opţiunilor acestora pentru timpul liber.

(2) Învățământul extraşcolar asigură posibilităţi suplimentare de informare, documentare, comunicare, dezvoltare, incluziune socială şi autorealizare.

(1) Învățământul extraşcolar este benevol şi se organizează, în funcţie de interesele şi opţiunile copiilor şi tinerilor, în instituţiile de învățământ general, inclusiv în instituțiile de învățământ extrașcolar publice și private (centre, școli de arte, palate și case de creație, școli de sport, tabere de odihnă, centre sportive de pregătire a loturilor naționale etc.), sub formă de activităţi educative specifice, desfăşurate în grup şi/sau individual, sub îndrumarea cadrelor didactice cu pregătire specială, în colaborare cu familia, unităţi socioculturale, mass-media, organizaţii de copii şi tineret.

(2) Modul de funcţionare a instituţiilor de învățământ extraşcolar este prevăzut în regulamentul-tip aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) În funcţie de specificul activităţii, fiecare instituţie de învățământ extraşcolar îşi elaborează propriul regulament de funcţionare, coordonat cu organul local de specialitate în domeniul învățământului. În regulamentul de funcţionare al instituţiilor de învățământ extraşcolar se va specifica în mod explicit nomenclatorul serviciilor educaţionale oferite gratuit beneficiarilor.

(4) Accesul la activităţile oferite de instituţiile de învățământ extraşcolar publice, conform Nomenclatorului de servicii educaţionale gratuite aprobat de Guvern, este liber pentru toţi solicitanţii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 21 de ani, cu respectarea principiului nediscriminării.

(5) Instituţiile de învățământ extraşcolar publice pot presta servicii educaţionale contra plată doar suplimentar la cele prevăzute în planul de învățământ şi curriculum, conform legislaţiei în vigoare.

(1) Statul garantează dreptul la educaţie diferenţiată în baza pluralismului educaţional prin admiterea alternativelor educaţionale în sistemul naţional de învățământ.

(2) Alternativele educaţionale, publice şi private, se înfiinţează cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării, conform legislaţiei în vigoare.

(3) Modul de organizare, funcţionare, evaluare şi acreditare a alternativelor educaţionale se stabileşte de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Alternativele educaţionale beneficiază de autonomie organizaţională şi funcţionează în conformitate cu standardele educaţionale de stat şi cu specificul alternativei. Pentru alternativele educaționale nu sunt stabilite districte școlare.

(1) Standardele educaţionale de stat constituie un ansamblu de documente normative şi reprezintă un sistem de criterii şi norme referitoare la nivelul de calitate care se doreşte a fi atins de diverse componente şi aspecte ale sistemului educaţional.

(2) Standardele educaţionale de stat în învățământul general vizează:

a) elaborarea Curriculumului naţional ca document de reglementare;

b) structurarea la elevi a competenţelor definite prin Curriculumul naţional;

c) dezvoltarea competenţelor profesionale ale cadrelor manageriale şi didactice;

d) elaborarea manualelor şi a altor suporturi şi resurse educaţionale;

e) asigurarea condiţiilor şi a resurselor materiale necesare pentru un proces educaţional eficient.

(3) Standardele educaţionale de stat şi tipurile acestora sînt definite, elaborate şi aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Standardele educaţionale de stat sînt obligatorii pentru toate instituţiile de învățământ publice şi private.

(5) Standardele educaţionale de stat constituie baza pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi pentru evaluarea obiectivă a nivelului de pregătire generală a persoanei, indiferent de tipul, locul şi forma de realizare a învățământului.

(1) Curriculumul în învățământul general conturează viziunea asupra parcursului educaţional, proiectând aşteptările societăţii cu privire la rezultatele scontate ale învăţării pentru fiecare disciplină şcolară, pe niveluri de învățământ.

(2) În învățământul general, Curriculumul naţional include: cadrul de referinţă, planul-cadru pentru învățământul preșcolar, primar, gimnazial şi liceal, curriculumul pentru educaţia timpurie, curricula disciplinelor obligatorii şi opţionale, manualele şcolare, ghidurile metodologice şi alte resurse de învăţare.

(3) Structura curriculumului este definită în cadrul de referinţă al Curriculumului naţional.

(4) Curriculumul pentru învățământul general se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării.

(5) Curriculumul poate fi adaptat sau modificat pentru a satisface nevoile copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale. Modul de parcurgere a curriculumului este reflectat în planul educaţional individualizat pentru copilul/elevul cu cerinţe educaţionale speciale.

(6) Planul-cadru include disciplinele/activitățile obligatorii, disciplinele la alegere și disciplinele opționale, precum şi numărul maxim şi minim de ore aferente fiecăreia dintre acestea. Ponderea disciplinelor opţionale creşte în clasele finale ale învățământului gimnazial şi liceal.

(7) Ponderea disciplinelor obligatorii, a celor opționale și a celor la alegere incluse în planul-cadru pentru învățământul primar, gimnazial şi liceal se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării.

(8) Planul-cadru este obligatoriu pentru toate instituțiile de învățământ general și se aprobă de către Ministerul Educației și Cercetării. Modificările la planul-cadru se aprobă cu cel puțin 6 luni înainte de începerea noului an de studii.

(9) În cazul alternativelor educaţionale, planurile-cadru şi programele curriculare sînt elaborate de reprezentanţii instituţiilor care le implementează şi sînt aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(10) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi cele ale UTA Găgăuzia pot stabili componenta locală a curriculumului pentru instituţiile din subordine, care va avea o pondere de cel mult 5% din cota disciplinelor opţionale - în învățământul primar şi gimnazial şi de cel mult 10% din cota disciplinelor opţionale - în învățământul liceal.

(1) În instituţiile de învățământ general se utilizează manuale şcolare, elaborate în baza Curriculumului naţional, selectate şi editate prin concurs, în baza unui regulament aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) În instituţiile de învățământ general se pot utiliza şi manuale alternative, elaborate în baza Curriculumului naţional, selectate pe bază de concurs şi recomandate de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Elevii din învățământul primar și gimnazial sînt asiguraţi cu manuale şcolare în mod gratuit.

(4) Elevii claselor X-XII sînt asiguraţi cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

[Art.41 al.(4) în partea în care vizează asigurarea elevilor claselor V-IX cu manuale școlare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educației declarat neconstituțional prin HCC7 din 16.02.17, MO201-213/23.06.17 art.71; în vigoare 16.02.17]

(5) Elevii din familiile social vulnerabile beneficiază de facilităţi la închirierea manualelor şcolare, în condiţiile stabilite de Guvern.

(1) Evaluarea în învățământul general reprezintă un ansamblu de acţiuni sistemice, prin care se analizează şi se apreciază:

a) sistemul de învățământ general în ansamblu;

b) curriculumul național;

c) instituţiile de învățământ general;

d) rezultatele învățării;

e) personalul didactic şi de conducere;

f) procesul educaţional şi managerial.

(2) Evaluarea în învățământul general se realizează:

a) la nivel naţional - de către Ministerul Educației și Cercetării şi alte structuri abilitate;

b) la nivel local - de către organul local de specialitate în domeniul învățământului al administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi al UTA Găgăuzia (în continuare –organul local de specialitate în domeniul învățământului);

c) la nivel instituţional - de către conducerea instituţiilor de învățământ.

Evaluarea curriculumului național, în general, şi a produselor curriculare, în special, constituie parte componentă a evaluării sistemice în învățământul general şi se realizează de către Ministerul Educației și Cercetării şi alte structuri abilitate.

(1) Evaluarea rezultatelor învățării are drept obiectiv sprijinirea progresului copiilor/elevilor în funcție de performanțele individuale, în raport cu standardele naționale de evaluare.

(2) Evaluarea continuă se realizează prin evaluări formative şi sumative de către cadrele didactice şi, după caz, de către conducerea instituţiei de învățământ, de către organele locale de specialitate în domeniul învățământului şi de către Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Instituţia de învățământ este autonomă în alegerea formelor şi strategiilor de evaluare continuă a rezultatelor învățării, fără a depăşi prevederile cadrului normativ aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Evaluarea finală de certificare a performanței educaționale în învățământul general se realizează de către Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare.

(5) În instituţiile de învățământ cu altă limbă de predare decât limba română, la absolvirea învățământului gimnazial şi liceal se susține un examen obligatoriu la limba română.

(6) Examenele de absolvire a învățământului gimnazial și liceal se desfășoară în baza unui regulament elaborat de Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare și aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(7) Se interzice publicarea subiectelor examenelor de absolvire a gimnaziului şi de bacalaureat, precum şi a soluțiilor la acestea, până la începerea examenului respectiv sau pe durata desfăşurării acestuia, inclusiv până la publicarea lor pe site-ul web oficial al Agenției Naționale pentru Curriculum și Evaluare. Încălcarea prevederilor prezentului alineat se pedepseşte conform legislaţiei în vigoare.

și Evaluare

(1) Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare este o autoritate administrativă în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, instituită de către Guvern și finanțată din bugetul de stat.

(2) Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare activează în baza unui regulament de organizare și funcționare aprobat de către Guvern, este condusă de un director, asistat de directori adjuncți. Directorul și directorii adjuncți sunt funcționari publici de conducere de nivel superior, fiind numiți în funcție și eliberați sau destituiți din funcție, în condițiile legii, de către Guvern.

(3) Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare evaluează modul de realizare a curriculumului național și organizează olimpiade, concursuri, examene și evaluări naționale și internaționale în învățământul general.

(4) Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare evaluează instituțiile de învățământ general private de toate nivelurile, precum și entitățile juridice prestatoare de servicii educaționale sau de programe de studii din învățământul general, în vederea acreditării/autorizării provizorii de funcționare.

(5) Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare organizează, la necesitate, împreună cu Ministerul Educației și Cercetării, pentru unele programe de formare, examene de calificare în baza testelor unice în centre externe de examene.

(1) Evaluarea internă a cadrelor didactice din învățământul general se efectuează anual în baza unei metodologii de evaluare aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) Evaluarea externă a cadrelor didactice din învățământul general se efectuează o dată la 5 ani de către organele abilitate, în baza unei metodologii de evaluare aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Metodologia de evaluare prevede, în mod obligatoriu, consultarea opiniilor elevilor, părinţilor şi ale altor cadre didactice din instituția de învățământ respectivă.

(1) Evaluarea activităţii cadrelor de conducere ale instituţiilor de învățământ general se efectuează de către Ministerul Educației și Cercetării, în baza unei metodologii de evaluare aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) Evaluarea cadrelor de conducere din învățământul general este obligatorie cel puţin o dată la 5 ani.

(3) Directorul instituţiei de învățământ general prezintă raportul anual de activitate la adunarea comună a consiliului profesoral/pedagogic și a şi consiliului de administrație ale instituţiei.

(1) Evaluarea activităţii instituţiilor de învățământ general și a entităților juridice prestatoare de servicii educaționale sau de programe de studii din învățământul general se efectuează de către Ministerul Educației și Cercetării, în baza standardelor de calitate aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, la cererea conducătorului instituţiei, precum şi la iniţiativa Ministerului Educației și Cercetării sau a organului local de specialitate în domeniul învățământului.

(2) Raportul de evaluare a instituţiei de învățământ general se publică pe pagina web oficială a Ministerului Educației și Cercetării, a organului local de specialitate în domeniul învățământului şi pe cea a instituţiei de învățământ.

în domeniul învățământului

(1) Structurile de conducere ale organului local de specialitate în domeniul învățământului includ consiliul de administrație, consiliul consultativ şi conducătorul organului local respectiv.

(2) Consiliul de administrație se constituie prin ordinul conducătorului organului local de specialitate în domeniul învățământului.

(3) Componenţa nominală a consiliului consultativ se aprobă prin decizia autorităţii administraţiei publice locale de nivelul al doilea, iar în UTA Găgăuzia - prin hotărârea Adunării Populare a Găgăuziei.

(4) Conducătorul organului local de specialitate în domeniul învățământului este desemnat prin concurs, organizat în baza regulamentului aprobat de Ministerul Educației și Cercetării, și numit în funcție, pentru un termen de 4 ani, prin decizia autorității administrației publice locale de nivelul al doilea/prin hotărârea Adunării Populare a Găgăuziei. Una și aceeași persoană nu poate deține funcția de conducător al organului local de specialitate în domeniul învățământului mai mult de 8 ani, indiferent de întreruperile din activitate.

(1) La nivelul instituţiei de învățământ general funcţionează:

a) consiliul de administrație al instituţiei de învățământ, cu rol de decizie în domeniul administrativ, care este format din: director, un director adjunct, un reprezentant delegat de administrația publică din unitatea administrativ-teritorială de nivelul întâi în care se află instituția, trei reprezentanţi ai părinţilor, delegați de adunarea generală a părinţilor, doi reprezentanţi ai cadrelor didactice, delegați de consiliul profesoral, şi un reprezentant al elevilor, delegat de consiliul elevilor din instituţie;

b) consiliul profesoral al instituţiei de învățământ, cu rol de decizie în domeniul educaţional, care este format din personalul didactic din instituţia respectivă şi este condus de directorul instituţiei de învățământ. (1¹) La nivelul instituției de educație timpurie funcționează:

a) consiliul de administrație al instituției de educație timpurie, cu rol de decizie în domeniul administrativ, care este format din: director, metodist, un reprezentant delegat de administrația publică din unitatea administrativ-teritorială de nivelul întâi în care se află instituția, doi părinți, delegați de adunarea generală a părinților, doi reprezentanți ai cadrelor didactice, delegați de consiliul pedagogic. Consiliul de administrație al instituției de educație timpurie deține competențele enumerate la alin. (5) lit. a)–e);

b) consiliul pedagogic al instituției de educație timpurie, cu rol de decizie în domeniul educațional, care este format din personalul didactic din instituția respectivă și este condus de directorul instituției de învățământ. (1²) Consiliul de administrație al instituției private de învățământ general include suplimentar un reprezentant al fondatorului.

(2) Consiliul de administraţie este condus de o altă persoană decât directorul instituţiei de învățământ, desemnată de membrii consiliului prin vot secret.

(3) La şedinţele consiliului de administraţie pot participa reprezentanţi ai societăţii civile şi ai mediului de afaceri.

(4) Consiliul de administraţie funcţionează în baza unui regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(5) Consiliul de administraţie al instituţiei de învățământ general are următoarele competenţe:

a) participă, prin reprezentanţii săi, în comisia de concurs pentru desemnarea directorului instituţiei de învățământ;

b) participă, prin reprezentanţii săi, la evaluarea directorului instituţiei de învățământ;

c) avizează bugetul instituţiei;

d) aprobă planul de dezvoltare al instituţiei;

e) gestionează resursele financiare provenite din alte surse decât cele bugetare;

f) aprobă componenta școlară a planului-cadru la nivelul instituţiei;

g) avizează normele de completare a claselor, numărul de clase şi schema de încadrare a personalului instituţiei.

(1) Personalul de conducere al instituţiei de învățământ general se compune din director şi directori adjuncți.

(2) Directorul instituţiei de învățământ general are următoarele atribuţii:

a) reprezintă instituţia;

b) emite ordine, semnează în numele instituţiei actele juridice emise de instituţie;

c) angajează, evaluează, promovează şi eliberează din funcţie personalul instituţiei;

d) este responsabil de executarea bugetului instituţiei;

e) elaborează schema de încadrare a personalului instituţiei;

f) elaborează şi propune spre aprobare consiliului de administraţie componenta şcolară a curriculumului;

g) elaborează normele de completare a claselor şi numărul de clase;

h) asigură includerea în documentele de politici și de planificare internă ale instituției a angajamentului de prevenire și combatere a violenței, inclusiv a bullyingului, precum și a măsurilor necesare în vederea respectării acestui angajament.

(3) În activitatea de conducere, directorul instituţiei este asistat de unul sau mai mulţi directori adjuncţi.

(4) Numărul de posturi de director adjunct în instituţiile de învățământ publice se stabileşte de organul local de specialitate în domeniul învățământului, conform normativelor aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(5) Funcţiile de director şi de director adjunct se ocupă prin concurs, în baza criteriilor de competenţă profesională şi managerială. Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de director şi de director adjunct se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării. Cel puţin un director adjunct responsabil de procesul educaţional trebuie să aibă studii pedagogice.

(6) Directorul şi directorii adjuncţi ai instituţiei publice de învățământ general sînt numiţi în funcţie pentru un termen de 5 ani. La expirarea acestui termen, contractul individual de muncă al directorului și al directorilor adjuncți încetează de drept, funcţia devenind vacantă.

(7) Directorul instituţiei de învățământ general încheie un contract individual de muncă cu organul local de specialitate în domeniul învățământului, iar directorul adjunct – cu directorul instituţiei de învățământ general.

(8) Directorul instituţiei de învățământ general poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea contractului individual de muncă, în condiţiile şi temeiurile prevăzute de legislaţia muncii, precum şi în următoarele cazuri:

a) comiterea încălcărilor financiare;

b) nerespectarea deontologiei profesionale;

c) necorespunderea cu standardele în vigoare a managementului promovat;

d) încălcarea drepturilor copiilor, elevilor, angajaţilor şi părinţilor;

e) obţinerea repetată a calificativului “nesatisfăcător” la evaluarea instituţiei efectuată de către Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Procesul educaţional se realizează în clase sau grupe, conform normativelor stabilite de organul local de specialitate în domeniul învățământului, în baza standardelor educaţionale de stat şi normativelor sanitaro-epidemiologice de stat.

(2) Normativele privind numărul de clase pe ani de studii din instituţia de învățământ publică sînt stabilite de organul local de specialitate în domeniul învățământului.

(3) Numărul de clase pe ani de studii şi numărul de elevi în fiecare clasă în instituţiile de învățământ publice sînt propuse, în fiecare an, de conducerea instituţiei, în baza capacităţii de proiect a instituţiei şi a prognozei efectivului de elevi, sînt avizate de consiliul de administraţie şi aprobate de organul local de specialitate în domeniul învățământului.

(4) Schema de încadrare a personalului include lista posturilor de conducere, didactice, didactice auxiliare şi nedidactice din instituţia de învățământ şi volumul estimativ de muncă (numărul de ore sau de norme) stabilit pentru fiecare post pentru anul de studii respectiv.

(5) Schema de încadrare a personalului în instituţiile de învățământ publice este elaborată în fiecare an de către conducerea instituţiei de învățământ, în funcţie de numărul de clase, este avizată de consiliul de administraţie al instituţiei şi prezentată pentru aprobare organului local de specialitate în domeniul învățământului pînă la sfârșitul lunii martie.

(6) Numărul de clase şi schema de încadrare a personalului pentru instituţiile de învățământ publice aprobate sînt comunicate instituţiilor de învățământ pînă la sfârșitul lunii aprilie. Instituţiile de învățământ sînt obligate să facă public numărul de clase pînă la sfârșitul lunii mai.

(7) Numărul de clase şi schema de încadrare servesc drept bază pentru planificarea instituţională, angajarea de personal, precum şi pentru elaborarea proiectului bugetului.

(1) În cazul constatării de către Ministerul Educației și Cercetării a unei gestionări defectuoase a instituției publice de învățământ general, consemnată într-un raport de evaluare, Ministerul Educației și Cercetării are dreptul să preia de la autoritatea publică respectivă managementul instituției în cauză și finanțarea aferentă acesteia.

(2) Criteriile şi procedurile de preluare a managementului, în caz de gestionare defectuoasă a instituţiei de învățământ general, sînt stabilite de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) După preluarea de către Ministerul Educației și Cercetării a managementului instituţiei publice de învățământ general, contractul individual de muncă încheiat cu directorul instituţiei de învățământ în cauză se reziliază.

(1) Personalul din învățământul general este constituit din personal de conducere, personal didactic, personal didactic auxiliar şi personal nedidactic.

(2) Personalul de conducere din învățământul general este format din director şi director adjunct.

(3) În învățământul general, funcţiile didactice sînt:

a) în educaţia timpurie - educator, cadru didactic de sprijin, conducător muzical, logoped, psiholog, psihopedagog, metodist, mentor, profesor (limba română, limba maternă, educația fizică);

b) în învățământul primar - învăţător, profesor, cadru didactic de sprijin, asistent didactic, logoped, psiholog, psihopedagog, conducător de cerc, mentor;

c) în învățământul gimnazial şi liceal- profesor, psiholog, psihopedagog, pedagog social, cadru didactic de sprijin, conducător de cerc, mentor;

d) în învățământul special - educator, învăţător , profesor, psiholog, logoped, maistru-instructor, instructor, maistru, psihopedagog, conducător de cerc, metodist.

(4) În structurile de asistenţă psihopedagogică, funcţiile didactice sînt: psihopedagog, psihopedagog special, pedagog, logoped, psiholog.

(5) În instituţiile de învățământ extraşcolar, funcţiile didactice sînt: conducător de cerc, maistru-instructor, dirijor, maestru de cor, maestru de balet, regizor, acompaniator, conducător artistic, psiholog, metodist.

(6) În instituţiile de învățământ de arte şi sport, funcţiile didactice sînt: profesor, conducător artistic, maestru de balet, maestru de concert, maestru de cor, dirijor, acompaniator, regizor, antrenor principal, antrenor superior, antrenor-instructor, maistru-instructor, antrenor.

(7) Personalul didactic auxiliar este format din:

a) bibliotecar şcolar;

b) informatician;

c) laborant;

d) instructor extraşcolar;

e) instructor-animator;

f) asistent al educatorului.

(8) Personalul nedidactic este format din:

a) secretar;

b) asistent medical;

c) kinetoterapeut;

d) tehnician;

e) meşter-acordor de instrumente muzicale;

f) administrator de patrimoniu;

g) administrator financiar (contabil);

h) alt personal administrativ gospodăresc, auxiliar şi de deservire cu titluri de funcţii conform Clasificatorului ocupaţiilor din Republica Moldova.

(1) În învățământul general, posturile didactice vacante se ocupă prin concurs, organizat la nivelul instituţiei de învățământ, conform unei metodologii aprobate de Ministerul Educației și Cercetării. La concursul pentru ocuparea unui post didactic poate participa orice candidat care îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute de legislaţia în vigoare. Tinerii specialişti ocupă posturile vacante prin repartizare.

(2) Angajarea personalului didactic în instituţiile de învățământ se face prin încheierea unui contract individual de muncă cu directorul instituţiei, conform legislaţiei în vigoare.

(3) Absolvenții programelor de învățământ superior de alt profil decât cel pedagogic vor urma obligatoriu modulul psihopedagogic în cel mult doi ani de la ocuparea funcției didactice.

(1) Activitatea cadrelor didactice din învățământul general se realizează într-un interval zilnic de 7 ore, respectiv 35 de ore săptămânal, şi include:

a) activităţi de predare-învățare-evaluare, de instruire practică, conform planurilor-cadru de învățământ;

b) activităţi de educaţie complementare procesului de învățământ;

c) activităţi de consiliere a copiilor, elevilor şi părinţilor în probleme de psihologie-pedagogie;

d) activităţi de mentorat;

e) activităţi de dirigenţie;

f) activităţi de pregătire pentru realizarea procesului educaţional;

g) activităţi de elaborare a planurilor educaţionale individualizate şi de predare-învăţare-evaluare, de instruire practică, conform planurilor de învățământ pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale.

(2) Norma didactică de predare-învăţare-evaluare şi instruire practică în învățământul primar, gimnazial şi liceal constituie 18 ore săptămânal.

(3) Norma didactică de predare-învățare-evaluare şi instruire practică se reduce, în cazul cadrelor didactice care au calitatea de mentor, în modul stabilit de Guvern.

(1) Cadrelor didactice şi de conducere din învățământul general li se pot acorda următoarele grade didactice şi manageriale: doi, unu şi superior.

(2) Procedura de acordare a gradelor didactice şi manageriale se stabileşte de Ministerul Educației și Cercetării.

Angajarea personalului didactic auxiliar şi nedidactic în instituţiile de învățământ se face prin încheierea unui contract individual de muncă cu directorul instituţiei, conform legislaţiei în vigoare.

(1) În învățământul general este promovată activitatea de mentorat prin care o persoană cu experienţă (mentorul) oferă sprijin, ajutor şi schimb de experienţă şi cunoştinţe unei alte persoane pentru a-i favoriza dezvoltarea profesională şi achiziţia de competenţe sau cunoştinţe.

(2) Cadrul didactic sau managerial poate deveni mentor dacă are o pregătire specială obţinută în cadrul formării iniţiale sau continue şi experienţă în domeniul profesat.

(3) Activitatea de mentorat se desfăşoară sub următoarele forme:

a) mentorat de practică;

b) mentorat de inserţie profesională;

c) mentorat de dezvoltare profesională.

(4) Mentoratul de practică se realizează prin îndrumarea de către un cadru didactic experimentat a studentului stagiar.

(5) Mentoratul de inserţie profesională se realizează la locul de muncă şi asigură integrarea şi dezvoltarea profesională a cadrului didactic debutant.

(6) Mentoratul de dezvoltare profesională se realizează la locul de muncă şi asigură dezvoltarea profesională şi avansarea în carieră a cadrelor didactice.

(7) Regulamentul cu privire la activitatea de mentorat se aprobă de Guvern.

(1) Sistemul de învățământ profesional tehnic include ansamblul instituţiilor de învățământ care oferă programe de:

a) formare profesională a muncitorilor calificaţi, a maiştrilor, tehnicienilor şi altor categorii de specialişti în conformitate cu Cadrul Naţional al Calificărilor, cu Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al meseriilor/profesiilor, cu Nomenclatorul domeniilor de formare profesională, al specialităţilor şi calificărilor, aprobate de Guvern, precum şi cu nivelurile 3, 4 şi 5;

b) recalificare a muncitorilor şi specialiştilor în diverse domenii de formare profesională;

c) consolidare a competenţelor profesionale ale muncitorilor calificaţi, în conformitate cu cerinţele economiei şi ale pieţei muncii.

(2) Instituţiile publice de învățământ profesional tehnic sînt înfiinţate, reorganizate şi lichidate de către Guvern la iniţiativa fondatorului.

(3) Organizarea generală a învățământului profesional tehnic este reglementată de prezentul cod şi de regulamentul-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Formarea profesională în instituţiile de învățământ profesional tehnic se organizează în baza standardelor şi Curriculumului în învățământul profesional tehnic.

(5) În învățământul profesional tehnic, pentru anumite meserii/profesii poate fi aplicat şi învățământul dual, în condiţiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării prin coordonare cu alte organe centrale de resort şi cu agenţii economici interesaţi.

(6) Învățământul dual se desfăşoară, paralel, în instituţii de învățământ profesional tehnic şi în întreprinderi sau alte unităţi economice.

(7) Învățământul profesional tehnic se poate desfăşura şi în instituţii penitenciare, prin organizarea de școli profesionale sau programe de formare profesională atribuite instituţiilor de învățământ profesional tehnic secundar care funcţionează în vecinătatea acestora, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării şi Ministerului Justiţiei.

(8) Durata şi structura anului de studii în învățământul profesional tehnic se reglementează prin planul-cadru de învățământ aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Admiterea în instituţiile de învățământ profesional tehnic se realizează în baza studiilor gimnaziale sau liceale.

(2) Persoanele care au dobândit certificate de studii liceale sau echivalente acestora pot fi admise în instituţiile de învățământ profesional tehnic numai la programe de formare profesională tehnică secundară şi postsecundară.

(3) Învățământul profesional tehnic se finanțează:

a) de la bugetul de stat;

b) din taxele de studii achitate de către persoanele fizice şi juridice interesate;

c) din alte surse legal constituite.

(4) Instituţiile de învățământ profesional tehnic pot percepe de la candidaţi taxe de înscriere pentru organizarea şi realizarea admiterii.

(5) Planul de admitere în învățământul profesional tehnic cu finanţare de la bugetul de stat se stabileşte de Guvern.

(6) Formarea profesională a persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale se efectuează, conform Nomenclatorului domeniilor de formare profesională şi al meseriilor/profesiilor şi Nomenclatorului domeniilor de formare profesională, al specialităţilor şi calificărilor, în clasele de meserii din instituţiile de învățământ special şi în cadrul învățământului profesional tehnic.

(1) Programele de formare profesională din învățământul profesional tehnic sînt de trei tipuri:

a) programe de formare profesională tehnică secundară (nivelul 3);

b) programe de formare profesională tehnică postsecundară (nivelul 4);

c) programe de formare profesională tehnică postsecundară nonterţiară (nivelul 5).

(2) Programele de formare profesională se realizează în instituţii de învățământ profesional tehnic publice şi private (şcoli profesionale, colegii şi centre de excelenţă), autorizate provizoriu sau acreditate, în parteneriat cu întreprinderi şi organizaţii adecvate profilului de instruire. Învățământul profesional medical se realizează în instituții de învățământ publice.

(3) Învățământul profesional tehnic se organizează şi în instituţii rezidenţiale - pentru copiii orfani sau cei rămaşi fără îngrijire părintească, în instituţii de învățământ special, în instituţii penitenciare şi în instituţii medicale, autorizate provizoriu sau acreditate.

(4) Învăţământul profesional tehnic secundar se organizează ca învăţământ cu frecvenţă.

(5) Învățământul profesional tehnic postsecundar şi postsecundar nonterţiar se organizează ca învățământ cu frecvenţă sau cu frecvenţă redusă.

(1) Programele de formare profesională tehnică postsecundară şi postsecundară nonterţiară asigură pregătirea maiştrilor, tehnicienilor, tehnologilor, personalului medical şi farmaceutic, altor specialişti în diverse domenii în conformitate cu nivelurile 4 şi 5.

(2) Programele de formare profesională tehnică postsecundară corespund nivelului 4 şi au durata de:

a) 4 ani - pentru programe integrate, în baza studiilor gimnaziale;

b) 5 ani - pentru programe integrate, la profilurile medicină şi farmacie, în baza studiilor gimnaziale;

c) 3 ani - pentru programe integrate, la specialitățile coregrafie și asistent al educatorului, în baza studiilor gimnaziale;

d) 3 ani - la forma de învățământ cu frecvenţă redusă, în baza certificatului de studii liceale şi a studiilor medii de cultură generală;

e) 2 - 3 ani - la specialităţi conexe meseriei iniţiale, în baza certificatului de calificare;

f) 2 ani - la forma de învățământ cu frecvenţă, în baza certificatului de studii liceale şi a studiilor medii de cultură generală;

g) 3 ani – la forma de învățământ cu frecvență, în baza certificatului de studii liceale și a studiilor medii de cultură generală la profilurile medicină și farmacie.

(3) Programele de formare profesională tehnică postsecundară nonterțiară corespund nivelului 5 și au durata de:

a) 4 ani – pentru programe integrate, la domeniul de educație „Pedagogie și științe ale educației”, în baza studiilor gimnaziale;

b) 5 ani – pentru programe integrate, la domeniul de educație „Sănătate”, în baza studiilor gimnaziale;

c) 2–3 ani – în baza diplomei de bacalaureat, a diplomei de studii profesionale sau a unui act echivalent de studii, recunoscut de structura abilitată pentru recunoașterea și echivalarea actelor de studii și calificărilor.

(4) Admiterea la programele de formare profesională tehnică postsecundară şi postsecundară nonterţiară se face în baza Nomenclatorului domeniilor de formare profesională, al specialităţilor şi calificărilor şi în condiţiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării, pe locuri cu finanţare de la bugetul de stat sau cu taxă de studii achitată de către persoane fizice sau juridice.

(5) Procesul de instruire la programele de formare profesională tehnică postsecundară şi postsecundară nonterţiară se realizează în conformitate cu standardele naţionale de referinţă şi cu standardele de acreditare.

(6) Programele de formare profesională tehnică postsecundară se finalizează cu susținerea benevolă a examenului național de bacalaureat și cu susținerea obligatorie a examenului de calificare și/sau a lucrării de diplomă, cu eliberarea diplomei de studii profesionale, care conferă dreptul de încadrare în câmpul muncii conform calificării obținute și dreptul de participare la concursul de admitere în ciclul I de studii superioare la o specialitate din domeniul studiat.

(7) Competenţele pe care trebuie să le deţină absolvenţii programelor de formare profesională tehnică postsecundară şi postsecundară nonterţiară sînt formulate în Cadrul Naţional al Calificărilor.

(8) Instituţiile care oferă programe de formare profesională tehnică secundară, postsecundară şi postsecundară nonterţiară pot constitui consorţii cu instituţii de învățământ profesional tehnic şi/sau de învățământ superior în condiţiile legii.

în învățământul profesional tehnic

(1) Standardele educaţionale de stat în învățământul profesional tehnic sînt elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, cu participarea reprezentanţilor patronatelor, coordonate cu autorităţile administraţiei publice centrale de resort şi aprobate de Guvern.

(2) Curriculumul pe module/discipline în învățământul profesional tehnic se elaborează de experţi în domeniu, pe niveluri de învățământ (secundar, postsecundar şi postsecundar nonterţiar) şi pe domenii de formare profesională, în baza standardelor de calificare și a descriptorilor Cadrului național al calificărilor, în conformitate cu Cadrul Naţional al Calificărilor, se coordonează cu comitetele sectoriale şi se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării prin coordonare cu organele centrale de resort.

(3) Curriculumul în învățământul profesional tehnic include:

a) planul-cadru de învățământ şi planurile de învățământ pe meserii şi specialităţi;

b) curricula pe module/discipline;

c) ghiduri metodologice de aplicare a curricula.

(4) Elevii din învățământul profesional tehnic sînt asiguraţi cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Evaluarea calităţii în învățământul profesional tehnic se realizează în baza standardelor naţionale de referinţă, a standardelor de acreditare şi a metodologiei elaborate de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare şi aprobate de Guvern.

(2) Evaluarea calităţii în învățământul profesional tehnic vizează:

a) capacitatea instituţională;

b) eficienţa educaţională, inclusiv rezultatele învățării;

c) calitatea programelor de formare profesională;

d) managementul instituţional al calităţii;

e) concordanţa dintre evaluarea internă şi situaţia reală.

(3) Evaluarea calităţii în învățământul profesional tehnic include:

a) evaluarea programelor de formare profesională;

b) evaluarea instituţiilor care oferă programe de formare profesională.

(4) Evaluarea externă a calităţii în învățământul profesional tehnic se realizează de către Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare, precum şi de către alte structuri abilitate.

(5) Evaluarea internă a calităţii în învățământul profesional tehnic se realizează de către structuri instituţionale de asigurare a calităţii, în baza standardelor naţionale de referinţă şi a celor de acreditare, precum şi în baza regulamentului instituţional.

(6) Evaluarea curriculumului, a procesului educaţional şi a rezultatelor învățării în învățământul profesional tehnic se reglementează prin metodologia elaborată de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare şi aprobată de Guvern.

(1) Calificările în învățământul profesional tehnic se atribuie în conformitate cu Cadrul Naţional al Calificărilor, în baza standardelor ocupaționale și a standardelor de calificare pentru fiecare nivel al învățământului profesional, în corespundere cu Cadrul European al Calificărilor şi cu necesitatea de calificări pe piaţa muncii.

(2) Standardele de calificare se elaborează de Ministerul Educației și Cercetării, în colaborare cu ministerele de resort, comitetele sectoriale, instituţiile de învățământ profesional tehnic, agenţii economici şi alţi parteneri sociali, şi se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Nivelurile de calificare sunt definite în bază de rezultate ale învățării pe care trebuie să le deţină absolventul pentru a putea exercita meseria/profesia, specialitatea obţinută, în conformitate cu Cadrul Naţional al Calificărilor.

(4) În instituţiile de învățământ profesional tehnic, la finalizarea programului de studii și formare profesională, se acordă calificări de nivelurile 3, 4 și 5 ale Cadrului național al calificărilor, cu Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al meseriilor/profesiilor şi cu Nomenclatorul domeniilor de formare profesională, al specialităţilor şi calificărilor.

(5) Examenul de calificare și/sau susținerea tezei ori a proiectului de diplomă, examenul de certificare a competențelor dobândite în contextul educației nonformale și informale se desfășoară în baza procedurilor aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, elaborate de către acesta în colaborare cu autoritățile administrației publice centrale cu competențe în domeniul de formare profesională.

(6) Calificările acordate de instituţiile de învățământ profesional tehnic se introduc în Registrul Naţional al Calificărilor, elaborat de Ministerul Educației și Cercetării în colaborare cu organele centrale de resort.

(7) Volumul rezultatelor învățării și dimensiunea calificării pot fi exprimate în credite de studii conform Sistemului european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET).

(1) Stagiile de practică ale elevilor/studenţilor, de a căror organizare sînt responsabile instituţiile de învățământ profesional tehnic, se desfăşoară în atelierele, laboratoarele şi gospodăriile instituţiei de învățământ respective, în întreprinderi, instituţii şi alte organizaţii interesate să funcţioneze ca bază de practică, inclusiv cele de creaţie.

(2) Agenţii economici pot oferi locuri pentru stagiile de practică elevilor/studenţilor din instituţiile de învățământ profesional tehnic în conformitate cu acordurile sau contractele încheiate cu instituţiile de învățământ respective.

(3) Parteneriatul dintre instituţiile de învățământ profesional tehnic şi mediul de afaceri se realizează prin:

a) repartizarea absolvenţilor în câmpul muncii;

b) oferirea de locuri pentru stagiile de practică;

c) organizarea învățământului dual;

d) organizarea târgurilor locurilor de muncă;

e) angajarea reprezentanţilor de înaltă calificare din mediul profesional în activitatea de elaborare a Nomenclatorului domeniilor de formare profesională şi al meseriilor/profesiilor, a Nomenclatorului domeniilor de formare profesională, al specialităţilor şi calificărilor şi a Clasificatorului ocupaţiilor şi a standardelor ocupaţionale;

f) alte activităţi şi acţiuni legale.

(4) Domeniile de formare profesională, pentru care se constituie comitete sectoriale, precum şi componenţa nominală a acestora, sînt propuse de Ministerului Muncii și Protecției Sociale, prin coordonare cu organele centrale de resort, şi sînt aprobate de Guvern. Condiţiile de constituire şi funcţionare a comitetelor sectoriale se stabilesc de Guvern.

(5) Autorităţile publice, instituţiile publice şi întreprinderile de stat sînt obligate să ofere anual locuri pentru stagii de practică în proporţie de cel puţin 10% din efectivul de personal.

(6) Instituţiile de învățământ profesional tehnic pot desfăşura activităţi de antreprenoriat în condiţiile stabilite de Guvern, inclusiv în atelierele de producţii proprii care desfăşoară şi activităţi comerciale.

(1) Norma didactică include:

a) activitatea de predare-învățare-evaluare şi de instruire practică, conform planurilor de învățământ şi curriculumului modular şi pe discipline;

b) activitatea metodico-ştiinţifică şi de creaţie;

c) activitatea complementară educaţională şi de îndrumare;

d) alte activităţi prevăzute de regulamentele instituţionale.

(2) Norma didactică de predare-învăţare-evaluare şi instruire practică se diferenţiază în funcţie de nivelul de învățământ, de profil şi specialitate, de planul de învățământ, în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Instituţiile de învățământ profesional tehnic sînt subordonate Ministerului Educației și Cercetării, după caz, organelor centrale de resort.

(2) Instituțiile de învățământ profesional tehnic activează în baza unui regulament propriu, elaborat în conformitate cu Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a instituțiilor de învățământ profesional tehnic, aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Directorii instituţiilor publice de învățământ profesional tehnic sînt selectaţi prin concurs, organizat de Ministerul Educației și Cercetării sau de ministerele de resort, şi sînt numiţi în funcţie pe un termen de 5 ani, una şi aceeaşi persoană având dreptul la cel mult două mandate consecutive, conform regulamentului aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Directorul instituţiei de învățământ profesional tehnic poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea contractului individual de muncă în condiţiile şi temeiurile prevăzute de legislaţia muncii, precum şi în următoarele cazuri:

a) comiterea de încălcări financiare;

b) nerespectarea deontologiei profesionale;

c) necorespunderea cu standardele în vigoare a managementului promovat;

d) încălcarea drepturilor elevilor, angajaţilor şi părinţilor;

e) evaluarea negativă a mai mult de 30% din programele de studii, fapt constatat de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare.

(5) Organele administrative şi consultative ale instituţiilor de învățământ profesional tehnic sînt alcătuite din consiliul de administraţie, consiliul profesoral şi consiliul metodico-ştiinţific, consiliul artistic (în cazul instituţiilor de învățământ cu profil de arte).

(6) Atribuţiile organelor administrative şi consultative sînt stabilite în actele normative elaborate de Ministerul Educației și Cercetării şi în regulamentele instituţiilor de învățământ profesional tehnic.

(7) Consiliul profesoral este organul colectiv de conducere al instituţiei de învățământ profesional tehnic şi este condus de directorul instituţiei.

(8) Directorul instituţiei de învățământ profesional tehnic prezintă anual Ministerului Educației și Cercetării şi ministerelor de resort raportul de activitate al instituţiei, aprobat de consiliul profesoral, care se publică pe pagina web oficială a instituţiei.

(1) Personalul din învățământul profesional tehnic se constituie din următoarele categorii:

a) personal de conducere;

b) personal didactic;

c) personal didactic auxiliar;

d) personal nedidactic, constituit din personal administrativ gospodăresc, auxiliar şi de deservire.

(2) Structura instituţiei şi numărul posturilor pentru fiecare categorie de personal se stabilesc prin statele de personal aprobate de fondator.

şi didactic auxiliar

(1) Funcţiile de conducere sînt: director, director adjunct, şef de secţie.

(2) Personalul didactic este format din cadre didactice (profesor, maistru-instructor), metodist, psiholog, psihopedagog, pedagog social, cadru didactic de sprijin, maestru de concert, conducător de cerc, dirijor de cor, dirijor de orchestră.

(3) Personalul didactic auxiliar este format din bibliotecar și laborant.

(4) Angajarea personalului de conducere şi a personalului didactic se face prin concurs, organizat în conformitate cu regulamentul aprobat de Ministerul Educației și Cercetării. Tinerii specialiști pot fi repartizați de către Ministerul Educației și Cercetării pe posturile vacante.

(1) Formarea iniţială a profesorilor, metodiştilor, psihologilor şi psihopedagogilor din învățământul profesional tehnic se realizează în instituţiile de învățământ superior, iar a profesorilor de discipline de specialitate şi a pedagogilor sociali din căminele pentru elevi - în instituţiile de învățământ profesional tehnic postsecundar nonterţiar şi în cele de învățământ superior, în cadrul programelor de profil.

(2) Posturile de maistru-instructor şi conducător de cerc pot fi ocupate de persoane cu calificare şi experienţă profesională în domeniu, indiferent de nivelul formării iniţiale.

(3) Specialiștii proveniți din sectorul economic sau artistic vor urma obligatoriu modulul psihopedagogic în cel mult doi ani de la ocuparea funcției didactice.

(1) Evaluarea internă a cadrelor didactice din învățământul profesional tehnic se efectuează anual în baza unei metodologii de evaluare aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) Evaluarea externă a cadrelor didactice din învățământul profesional tehnic se efectuează o dată la 5 ani de către organele abilitate, în baza unei metodologii de evaluare aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Cadrelor didactice şi de conducere din învățământul profesional tehnic li se pot acorda următoarele grade didactice şi manageriale: doi, unu şi superior.

(2) Procedura de acordare a gradelor didactice şi manageriale se stabileşte de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Învățământul superior este un factor-cheie pentru dezvoltarea culturală, economică şi socială a societăţii bazate tot mai mult pe cunoaștere şi un promotor al drepturilor omului, dezvoltării durabile, democraţiei, păcii şi justiţiei.

(2) Învățământul superior are drept misiune:

a) crearea, păstrarea şi diseminarea cunoaşterii la cel mai înalt nivel de excelenţă;

b) formarea specialiştilor de înaltă calificare competitivi pe piaţa naţională şi internaţională a muncii;

c) crearea oportunităţilor de formare profesională pe parcursul întregii vieţi;

d) păstrarea, dezvoltarea şi promovarea valorilor naţionale cultural-istorice în contextul diversităţii culturale.

(1) Învățământul superior se realizează pe două filiere: academică şi profesională avansată.

(2) Învățământul superior este structurat pe trei cicluri:

a) ciclul I - studii superioare de licenţă (nivelul 6);

b) ciclul II - studii superioare de master (nivelul 7), ciclul I și ciclul II – studii superioare integrate (nivelul 7);

c) ciclul III - studii superioare de doctorat (nivelul 8).

(3) În cadrul studiilor superioare de doctorat se realizează activităţi de cercetare, dezvoltare şi inovare.

(1) Formarea profesională în instituţiile de învățământ superior se realizează prin programe corespunzătoare de studii.

(2) Programele de studii superioare includ activităţi educaţionale şi de cercetare sau creaţie artistică, care asigură formarea într-un domeniu academic sau profesional avansat, în conformitate cu cadrul normativ în vigoare.

(3) Organizarea programelor de studii superioare este de competenţa instituţiilor de învățământ superior în conformitate cu prezentul cod.

(4) Programele de studii superioare se diferenţiază în funcţie de:

a) ciclul de învățământ superior;

b) domeniul de formare profesională;

c) forma de organizare a învățământului superior.

(1) Studiile superioare de licenţă şi de master se organizează în următoarele forme de învățământ:

a) cu frecvenţă;

b) cu frecvenţă redusă;

c) la distanţă.

(2) Studiile superioare de doctorat se organizează în următoarele forme de învățământ:

a) cu frecvenţă;

b) cu frecvenţă redusă;

c) la distanță.

(1) Instituţiile de învățământ superior dispun de statut de autonomie universitară.

(2) Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de organizare şi autogestionare, de exercitare a libertăţilor academice fără niciun fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de asumare a unui ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu politicile şi strategiile naţionale ale dezvoltării învățământului superior.

(3) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, administrării şi finanţării şi se realizează, în principal, prin:

a) organizarea, desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de învățământ şi de cercetare ştiinţifică;

b) stabilirea specialităţilor;

c) elaborarea planurilor de studii şi a programelor analitice în conformitate cu standardele educaţionale de stat;

d) organizarea admiterii candidaţilor la studii, ținând cont de criteriile specifice profilului instituţiei de învățământ superior;

e) selectarea şi promovarea personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific, precum şi a celorlalte categorii de personal din instituţia de învățământ;

f) stabilirea criteriilor de evaluare a activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică;

g) acordarea titlurilor didactice;

h) eligibilitatea tuturor organelor de conducere, prin vot secret;

i) rezolvarea problemelor sociale ale studenţilor şi personalului;

j) asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar;

k) găsirea surselor suplimentare de venituri;

1) stabilirea relaţiilor de colaborare cu diverse instituţii de învățământ şi ştiinţifice, centre şi organizaţii din ţară şi din străinătate.

(4) În plan financiar, autonomia universitară se realizează prin:

a) administrarea resurselor financiare prin conturi bancare, inclusiv a mijloacelor alocate de la bugetul de stat;

b) utilizarea resurselor disponibile pentru desfăşurarea activităţii statutare, conform propriilor decizii;

c) acumularea veniturilor proprii din taxe, servicii acordate, lucrări executate şi din alte activităţi specifice, conform nomenclatorului serviciilor prestate aprobat de Guvern;

d) administrarea bunurilor proprietate a instituţiei şi asigurarea condiţiilor optime de dezvoltare a bazei materiale a instituţiei;

e) utilizarea bunurilor proprietate a instituţiei şi a drepturilor aferente pentru realizarea scopurilor statutare ale instituţiei de învățământ superior.

(5) Instituţiile de învățământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice dispun de autonomie universitară în limitele reglementate de cadrul normativ al autorităţilor de resort.

(1) Cetăţenilor Republicii Moldova li se asigură accesul în învățământul superior:

a) pe locuri cu finanţare de la bugetul de stat, în limitele stabilite anual de Guvern;

b) pe locuri cu taxă de studii achitată de persoane fizice sau juridice;

c) pe locuri cu finanţare mixtă.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova pot beneficia o singură dată de dreptul de acces în învățământul superior cu finanţare de la bugetul de stat, în fiecare ciclu al învățământului superior.

(3) Prin derogare de la alin. (2), pot beneficia repetat de dreptul de acces în învățământul superior cu finanţare de la bugetul de stat persoanele care:

a) au pierdut capacitatea de muncă, în condiţiile prevăzute de Codul muncii, la profesarea în specialitatea (profesia) obţinută anterior;

b) suferă de o boală profesională şi/sau dizabilitate;

c) optează pentru programe speciale lansate pe piaţa muncii de Guvern.

(1) Studiile superioare se reglementează prin Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor.

(2) Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor este parte componentă a standardelor educaţionale de stat şi determină domeniile şi specialităţile în baza cărora se realizează formarea profesională și științifică în învățământul superior.

(3) Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor se aprobă de Guvern, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării de comun acord cu ministerele de resort.

(1) Instituţiile de învățământ superior sînt supuse evaluării externe a calităţii o dată la 5 ani, în baza metodologiei şi a criteriilor elaborate de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare şi aprobate de Guvern.

(2) Evaluarea externă a instituţiilor de învățământ superior este luată în calcul la:

a) ierarhizarea instituţiilor de învățământ superior pe categorii în cadrul procedurii de acreditare;

b) autorizarea de funcţionare provizorie, acreditarea şi reacreditarea periodică a instituţiilor de învățământ superior, precum şi la ierarhizarea programelor de studii.

(3) Ierarhizarea instituţiilor de învățământ superior se efectuează în baza metodologiei aprobate de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare.

(4) În funcţie de categoria instituţiei de învățământ superior şi ierarhia programelor de studii se determină:

a) numărul de locuri cu finanţare de la bugetul de stat acordate instituţiei de învățământ superior;

b) fondurile bugetare alocate instituţiei de învățământ superior pentru activităţi de cercetare, dezvoltare, inovare şi creaţie artistică;

c) alte norme în condiţiile legii.

(5) Structura internă a instituţiei de învățământ superior se stabileşte în conformitate cu misiunea şi obiectivele asumate prin Carta universitară.

(1) În scopul asigurării calităţii, sporirii eficienţei, asigurării vizibilităţii internaţionale şi concentrării resurselor disponibile, instituţiile de învățământ superior, conform legislaţiei în vigoare:

a) se pot asocia în consorţii cu alte instituţii de învățământ superior din ţară şi de peste hotare;

b) pot obţine statutul de sucursală a altor instituţii de învățământ superior din ţară sau de peste hotare;

c) pot fuziona cu alte instituţii de învățământ, formând o singură instituţie de învățământ cu statut de persoană juridică.

(2) Instituţiile de învățământ superior se pot asocia în consorţii şi cu organizaţii de cercetare, dezvoltare, inovare sau de creaţie artistică, în baza unui contract de parteneriat, conform legislaţiei în vigoare.

(1) Contractul de studii reglementează raporturile studentului cu instituţia de învățământ superior sub aspect academic, financiar, social şi alte aspecte specifice instituţiei de învățământ superior.

(2) Contractul de studii prevede obiectul contractului, drepturile şi obligațiile părților, taxa de studii, precum și alte reglementări conform legislației. Taxa stabilită în contractul de studii poate fi indexată anual cu rata anuală a inflației pentru anul precedent.

(1) În ciclul I de studii superioare (licenţa), anul academic este constituit din două semestre relativ egale, care includ două sesiuni de examene, stagiile de practică şi două vacanţe.

(2) Durata unui semestru constituie în medie 15 săptămâni de contact direct cu studenţii.

(3) Perioada de desfăşurare şi durata sesiunilor de examene, precum şi durata vacanţelor se stabilesc de instituţia de învățământ superior.

(4) Calendarul academic se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ superior.

și acumulare de credite (ECTS)

(1) În sistemul de învățământ superior se aplică Sistemul european de transfer și acumulare de credite (ECTS).

(2) Creditele de studii măsoară cantitatea de muncă necesară studentului în cadrul unui curs/disciplină academică pe parcursul unei unităţi de timp pentru a atinge nivelul minim al obiectivelor şi al rezultatelor învățării programate şi se alocă după cum urmează:

a) pentru un semestru academic - 30 de credite de studii;

b) pentru un an academic - 60 de credite de studii.

(3) Instituţiile de învățământ superior pot accepta cel mult 60 de credite de studii acumulate în învățământul profesional tehnic postsecundar şi postsecundar nonterţiar, în baza cadrului normativ în vigoare.

(4) Metodologia de aplicare a sistemului de credite de studii se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Admiterea la studiile superioare de licenţă se organizează pe bază de concurs la programele de studii acreditate sau autorizate provizoriu.

(2) La concursul de admitere în ciclul I de studii superioare pot participa deţinătorii diplomei de bacalaureat, ai diplomei de studii profesionale sau ai unui act echivalent de studii, recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor.

(3). Studiile superioare de licenţă corespund unui număr de 180-240 de credite de studii, câte 30 de credite pentru fiecare semestru.

(4) Durata studiilor superioare de licenţă şi numărul corespunzător de credite de studii atribuit unui program de formare profesională (domeniu, specialitate) se stabilesc de Ministerul Educației și Cercetării ținând seama de:

a) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior;

b) cadrul ocupaţional şi competenţele necesare pentru profesare conform calificării obţinute;

c) specificul domeniului de formare profesională.

(5) Forma de evaluare finală a studiilor superioare de licenţă se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ superior.

(6) Studiile superioare de licență se finalizează cu susținerea obligatorie a tezei/proiectului de licență și, la decizia instituției, a examenului de absolvire și eliberarea diplomei de studii superioare de licență, în baza regulamentului-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(7) Diploma de studii superioare de licenţă este însoţită de suplimentul la diplomă, redactat în limbile română şi engleză.

(8) În cadrul studiilor superioare de licență, studentul poate obține credite de studii suplimentare realizate în regim extracurricular în perioada programului de studii urmat. Creditele de studii suplimentare acumulate se specifică în suplimentul la diplomă.

(9) În cadrul studiilor superioare de licență (ciclul I), pentru anumite specialități poate fi aplicat învățământul dual în condițiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării prin coordonare cu alte organe centrale de resort și cu agenți economici interesați.

(1) Admiterea la studiile superioare de master se organizează pe bază de concurs la programele de studii acreditate sau autorizate provizoriu, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Data începerii anului universitar în ciclul II de studii superioare se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ superior.

(2) La concursul de admitere în ciclul II de studii superioare pot participa deţinătorii diplomei de studii superioare de licenţă sau ai unui act echivalent de studii, recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor.

(3) Studiile superioare de master corespund unui număr de 90-120 de credite de studii, câte 30 de credite pentru fiecare semestru.

(4) În cazul înscrierii în ciclul II de studii superioare la un program de studii diferit de domeniul absolvit la ciclul I de studii superioare, candidaţii urmează să acumuleze 30 de credite de studii la disciplinele fundamentale şi de specialitate aferente domeniului de studii pentru care optează, ceea ce reprezintă minimul curricular iniţial necesar.

(5) Minimul curricular iniţial necesar pentru continuarea studiilor superioare în ciclul II la alt domeniu de formare profesională poate fi obţinut în perioada studiilor superioare de licenţă.

(6) În ciclul I şi ciclul II de studii superioare trebuie să fie acumulate cel puţin 300 de credite de studii.

(7) Planul de admitere la programele de studii superioare de master se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ superior, în funcţie de capacitatea de înmatriculare stabilită în urma acreditării sau autorizării provizorii a programelor respective.

(8) În ciclul II de studii superioare, activitățile didactice sunt susținute de cadre didactice cu titlu științific. În cazul învățământului artistic, sportiv și militar, activitățile didactice pot fi susținute de cadre didactice cu titluri onorifice și, respectiv, cu grade militare superioare și supreme.

(9) Studiile superioare de master se finalizează cu susţinerea publică a tezei/proiectului de master şi cu eliberarea diplomei de studii superioare de master. Tezele/proiectele de master se publică pe pagina web oficială a instituţiei de învățământ superior.

(10) Diploma de studii superioare de master este însoţită de suplimentul la diplomă redactat în limbile română şi engleză.

(11) Diploma de studii superioare de master atestă faptul că titularul a obţinut competenţe academice şi/sau profesionale specifice, inclusiv competenţe manageriale, de cercetare, dezvoltare şi inovare.

(12) Instituţiile de învățământ superior pot iniţia programe de studii superioare de master, cu respectarea cerinţelor de acreditare, la solicitarea instituţiilor/organizaţiilor publice sau private interesate, cu condiţia ca acestea să asigure finanţarea programelor corespunzătoare din surse proprii.

(13) În ciclul II de studii superioare se oferă:

a) programe de aprofundare, care asigură dezvoltarea competenţelor într-o specialitate din domeniul studiat la ciclul I;

b) programe interdisciplinare sau pluridisciplinare, care asigură dezvoltarea unor competenţe transversale specifice în două sau mai multe domenii de formare profesională;

c) programe complementare, care suplimentează competenţele obţinute în cadrul studiilor superioare de licenţă, în vederea extinderii ariei de inserţie profesională în câmpul muncii.

(14) Programele de studii superioare de master trebuie să conţină şi o componentă de cercetare sau creaţie artistică în corespundere cu specificul programului de studii urmat.

(1) Programele integrate pot fi organizate în următoarele domenii, reglementate prin norme de drept internațional: medicină, farmacie și stomatologie; medicină veterinară; arhitectură.

(2) Admiterea la studii superioare integrate se realizează concomitent şi în condiţii similare cu admiterea la studiile superioare de licenţă, în limita locurilor prevăzute în planul de înmatriculare aprobat de Guvern.

(3) În învățământul superior integrat, durata cumulată a ciclurilor I şi II va corespunde unui număr de cel puţin 300 de credite de studii.

(4) Programele integrate se finalizează cu susținerea obligatorie a lucrării de absolvire și, la decizia instituției, a examenului de absolvire și eliberarea diplomei de studii superioare integrate (Licență și Master), în baza regulamentului-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Programul comun de studii superioare este o formă de colaborare dintre două sau mai multe instituţii responsabile în comun de:

a) elaborarea şi aprobarea programului de studii superioare de licenţă/master/doctorat;

b) organizarea admiterii;

c) supervizarea academică, conferirea calificării şi asigurarea calităţii.

(2) Colaborarea, de regulă, se realizează în cadrul unui consorţiu al instituţiilor de învățământ superior cu alte instituţii şi organizaţii.

(3) Calificarea comună este acordată şi diploma comună este eliberată în una din următoarele formule:

a) o diplomă comună suplimentar la una sau mai multe diplome naţionale;

b) o diplomă comună emisă de către instituţiile care oferă programul comun de studiu fără eliberarea diplomei naţionale;

c) una sau mai multe diplome naţionale eliberate oficial şi un certificat pentru atestarea calificării acordate în comun.

(4) Diplomele şi certificatele comune se perfectează în limbile de comunicare stabilite în cadrul parteneriatului şi în limba engleză.

(5) Un program comun de studii superioare presupune că:

a) instituţiile membre ale consorţiului sînt autorizate provizoriu sau acreditate în ţara de origine;

b) fiecare membru al consorţiului dispune de permisiunea autorităţilor naţionale abilitate în acest scop pentru organizarea programului comun;

c) studenţii din fiecare instituţie participantă la programul comun realizează o perioadă de studiu în instituţiile partenere, dar nu neapărat în toate instituţiile consorţiului;

d) perioada de aflare a studenţilor la instituţiile sau organizaţiile partenere ale instituţiei de învățământ superior constituie o parte substanţială a programului comun;

e) perioadele de studiu şi examenele promovate la instituţiile partenere sînt recunoscute deplin şi în mod automat, în condiţiile legii;

f) cadrele didactice din instituţiile participante la consorţiu vor contribui în comun şi în mod egal la realizarea programului de studiu.

(6) Procedura de autorizare de funcţionare provizorie şi de acreditare a programelor comune de studii superioare se stabileşte de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare.

(7) Cotutela este un acord privind supervizarea/îndrumarea în comun a unui student al programului de master sau de doctorat de către doi conducători ştiinţifici, dintre care cel puţin unul este din Republica Moldova. Acordul de cotutelă se semnează între instituţiile care organizează programul de studii superioare în cotutelă, studentul semnând contractul de studii cu ambele instituţii.

(1) În cadrul studiilor superioare de licență pot fi pregătiți specialiști la specialități duble numai în domeniile științe ale educației, științe în domeniile conexe disciplinelor școlare din învățământul general și științe ale educației, filologie, arte și militărie. Modul de stabilire și organizare a specialităților duble este aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) Pentru specialitățile duble din ciclul I de studii superioare, inclusiv combinațiile dintre două limbi din domeniul filologie destinate formării profesorilor, durata studiilor este mai mare cu un an.

(3) Studiile superioare în programele de studii la specialităţi duble se finalizează cu acordarea unei singure calificări şi cu eliberarea unei singure diplome universitare în două specialităţi.

(1) Programele de studii superioare de doctorat se desfăşoară în şcoli doctorale şi se finanţează prin mecanisme distincte. Şcolile doctorale se organizează în cadrul instituţiilor de învățământ superior, precum şi în cadrul consorţiilor sau parteneriatelor naţionale şi internaţionale, constituite inclusiv cu participarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării.

(2) Şcolile doctorale sînt structuri organizatorice şi administrative, constituite de instituţiile ofertante de programe de studii superioare de doctorat într-un anumit domeniu sau în domenii interdisciplinare.

(3) Şcolile doctorale gestionează bugetul alocat programelor de studii superioare de doctorat şi sînt supuse evaluării externe periodice în vederea asigurării calităţii, conform prevederilor legale. Fondurile alocate programelor de studii superioare de doctorat nu pot fi folosite în alte scopuri.

(4) Programele de studii superioare de doctorat corespund unui număr de 180 de credite de studii.

(5) Studiile superioare de doctorat se realizează prin programe de trei tipuri:

a) doctoratul științific, care are ca finalitate producerea de cunoaștere științifică originală, recunoscută pe plan internațional. Doctoratul științific constituie o precondiție pentru dezvoltarea carierei profesionale în învățământul superior și în cercetare;

b) doctoratul profesional, care are ca finalitate dezvoltarea și inovarea practicilor profesionale și este centrat pe cercetarea aplicată, inclusiv în domeniile artelor și sportului. Doctoratul profesional poate satisface precondiția pentru dezvoltarea carierei profesionale în învățământul superior și în cercetare;

c) doctoratul industrial, care pune accent pe conexiunea între studentul-doctorand, instituția de învățământ superior și mediul industrial. Programul de doctorat industrial are drept scop promovarea cercetării cu perspective comerciale și asigură beneficii, competențe și facilități de cercetare în mediul industrial, determinând transferul de cunoștințe între instituțiile de învățământ superior și companii din sectorul/mediul industrial.

(6) Ministerul Educației și Cercetării propune Guvernului spre aprobare acordarea sau retragerea, după caz, a dreptului de organizare a studiilor superioare de doctorat instituţiilor de învățământ superior, consorţiilor, parteneriatelor naţionale şi internaţionale, inclusiv celor constituite cu participarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, în baza rezultatelor evaluării externe a acestora.

(7) Admiterea în ciclul III de studii superioare se organizează de instituţiile de învățământ superior, de consorţiile, parteneriatele naţionale şi internaţionale, inclusiv de cele constituite cu participarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, la programe de doctorat acreditate sau autorizate provizoriu, în conformitate cu legislaţia din domeniul educaţiei.

(8) La concursul de admitere la studiile superioare de doctorat pot participa candidaţii deţinători ai diplomei de studii superioare de master sau ai unui act de studii echivalent, recunoscut de structura abilitată cu recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi a calificărilor.

(9) Studiile superioare de doctorat pot fi organizate ca învățământ cu frecvenţă sau cu frecvenţă redusă.

(10) Planul de înmatriculare la studiile superioare de doctorat cu finanţare de la bugetul de stat se aprobă de Guvern.

(11) În calitate de conducător de doctorat poate fi desemnată persoana care deţine titlul de doctor sau doctor habilitat. Metodologia aprobării conducătorilor de doctorat se stabileşte de Guvern.

(12) Studiile superioare de doctorat se finalizează cu susținerea publică a tezei de doctorat, cu conferirea titlului de doctor și eliberarea diplomei de doctor de către instituția organizatoare a programului de studii superioare de doctorat. Titlul de doctor se confirmă de către autoritatea națională abilitată pentru confirmarea titlurilor științifice.

(13) În cazul finalizării studiilor superioare de doctorat fără susţinerea publică a tezei de doctorat, se eliberează un certificat care atestă frecventarea studiilor superioare de doctorat în domeniul respectiv, ceea ce constituie experienţă profesională de cercetare.

(14) Diploma de doctor conferă dreptul de a profesa în domeniul ştiinţelor; artei/ sportului, precum şi de a ocupa posturi în instituţii de învățământ superior, în organizaţii din sfera ştiinţei şi inovării, dar şi în alte instituţii şi organizaţii din economia naţională.

(15) Diploma de doctor conferă şi dreptul de înscriere în programele de postdoctorat.

(16) Regulamentul de organizare şi de desfăşurare a programelor de doctorat şi de postdoctorat este elaborat de Ministerul Educației și Cercetării şi aprobat de Guvern.

în învățământul superior

(1) Învățământul superior se organizează și se desfășoară în baza standardelor de calificare și a standardelor de acreditare.

(2) Standardele de calificare se elaborează și se aprobă de către Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Standardele de acreditare se elaborează de către Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare, se coordonează cu ministerele de resort și se aprobă de Guvern.

(1) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior asigură transparenţa învățământului superior, mobilitatea academică şi recunoaşterea diplomelor la nivel internaţional.

(2) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior include:

a) descrierea domeniilor de formare profesională;

b) descrierea calificărilor şi ocupaţiilor;

c) finalităţile de studiu şi rezultatele învățării (descriptori de nivel pe cicluri de studii superioare);

d) volumul de muncă necesar pentru fiecare ciclu de studii, exprimat în credite de studii;

e) metodele de învăţare, predare şi evaluare;

f) procedurile de asigurare a calităţii în învățământul superior.

(3) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior se elaborează pentru fiecare ciclu de studii şi domeniu de formare profesională, în corespundere cu Cadrul European al Calificărilor şi necesarul de calificări pe piaţa naţională şi europeană a muncii.

(4) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior este elaborat de Ministerul Educației și Cercetării, în colaborare cu organele centrale de resort, instituţiile de învățământ superior, agenţii economici, alţi parteneri sociali, şi se aprobă de Guvern.

(5) Calificările acordate în învățământul superior se introduc în Registrul Naţional al Calificărilor în Învățământul Superior, administrat de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Curriculumul în instituţiile de învățământ superior este elaborat în conformitate cu prevederile Cadrului Naţional al Calificărilor, în baza standardelor de calificare, pentru fiecare ciclu de studii şi domeniu, şi este aprobat de senatul instituţiei.

(2) Concordanţa între curriculumul oferit de instituţia de învățământ superior şi calificarea acordată în urma absolvirii unui program de studii superioare este un criteriu obligatoriu de evaluare a calităţii instituţiei de învățământ superior.

(1) Evaluarea externă a procesului educaţional în învățământul superior se efectuează de către Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare sau alte agenții de evaluare a calității înscrise în Registrul European pentru Asigurarea Calității.

(2) Evaluarea internă a procesului educaţional în învățământul superior se realizează de către structurile instituţionale de asigurare a calităţii, în baza unui regulament instituţional.

(3) Rezultatele învățării ale studenţilor se evaluează:

a) pe parcursul semestrului;

b) la sfârșitul semestrului;

c) la finalizarea programului de studii în cadrul fiecărui ciclu al învățământului superior.

(4) Forma de evaluare la finalizarea programului de studii în învățământul superior se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ.

(1) Stagiile de practică ale studenţilor reprezintă una dintre formele obligatorii de formare a specialiştilor de înaltă calificare.

(2) Stagiile de practică, se organizează de instituţiile de învățământ superior şi se realizează în cadrul instituţiilor, organizaţiilor, companiilor, societăţilor şi al altor structuri conform unui regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Structurile care oferă instituţiilor de învățământ superior locuri pentru stagiile de practică ale studenţilor pot beneficia, din partea acestor instituţii, de:

a) prioritate în selectarea de absolvenţi pentru încadrare în propria structură;

b) parteneriat în organizarea de incubatoare de afaceri, laboratoare ştiinţifice, proiecte comune etc.;

c) transfer tehhnologic şi schimb de experienţă;

d) formare continuă a personalului în instituţia de învățământ superior.

(4) Stagiile de practică se efectuează în baza contractului încheiat de instituţia de învățământ superior şi/sau studenţi cu structurile ofertante de locuri de practică.

(5) Structurile care oferă locuri pentru stagiile de practică ale studenţilor beneficiază de facilităţi fiscale în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

(1) În învățământul superior managementul se realizează pe două niveluri: la nivel naţional - de către Ministerul Educației și Cercetării şi la nivel instituţional - de către structurile de conducere şi administrative ale instituţiilor de învățământ superior.

(2) Managementul învățământului superior se axează pe următoarele principii:

a) principiul autonomiei universitare şi libertăţii academice;

b) principiul responsabilităţii publice;

c) principiul conducerii strategice;

d) principiul gestionării eficiente şi transparente.

Sistemul organelor de conducere ale instituţiilor de învățământ superior este format din senat, consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională, consiliul ştiinţific, consiliul facultăţii, consiliul de administraţie şi rectorul instituţiei. Organele de conducere ale instituțiilor de învățământ superior activează în conformitate cu regulamentul instituțional elaborat în baza Regulamentului-cadru cu privire la constituirea și organizarea organelor de conducere ale instituțiilor de învățământ superior, aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Senatul instituţiei de învățământ superior reprezintă organul colectiv suprem de conducere, format din personal ştiinţifico-didactic, științific, didactic şi nedidactic, ales prin votul secret al corpului profesoral-didactic al facultăţilor, departamentelor, centrelor ştiinţifice, din studenţi, aleşi de grupele academice şi asociaţiile studenţeşti, din reprezentanţi ai organelor sindicale, în conformitate cu regulamentul instituţional elaborat în baza unui regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării. Sînt din oficiu membri ai senatului rectorul, prorectorii şi decanii.

(2) Durata mandatului senatului este de 5 ani, sincronizată cu durata mandatului rectorului. Durata mandatului membrilor senatului din rândul studenţilor este de un an, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.

(3) Senatul are următoarele competenţe şi atribuţii:

a) asigură respectarea principiului libertăţii academice şi al autonomiei universitare;

b) elaborează şi aprobă Carta universitară;

c) aprobă Planul de dezvoltare strategică instituţională;

d) aprobă bugetul instituţiei;

e) elaborează şi aprobă metodologiile şi regulamentele de organizare a activităţilor şi programelor academice, de cercetare şi creaţie artistică din cadrul instituţiei, precum şi metodologiile şi regulamentele de recrutare, angajare şi evaluare a cadrelor didactice;

f) aprobă structura organizatorică şi funcţională a instituţiei de învățământ. În cazul instituţiilor de învățământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice, structura organizatorică şi funcţională este propusă de senat şi aprobată de conducătorii autorităţilor de resort din domeniile apărării, securităţii şi ordinii publice în subordinea cărora se află instituţiile respective;

g) elaborează şi aprobă regulamentul privind modul de alegere a rectorului, în baza regulamentului-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării;

h) confirmă, fără drept de modificare, lista membrilor Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională.

(4) Senatul este condus de rectorul instituţiei.

(1) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională are următoarele competenţe şi atribuţii:

a) coordonează elaborarea Planului de dezvoltare strategică instituţională, care cuprinde viziunea, misiunea, strategia de dezvoltare a instituţiei de învățământ şi acţiunile principale pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, şi îl prezintă senatului pentru aprobare;

b) monitorizează, evaluează eficienţa utilizării resurselor financiare şi prezintă senatului pentru aprobare proiectul bugetului instituţiei de învățământ;

c) aprobă contractul-tip de studii şi cuantumul taxelor de studii;

d) asigură managementul instituţional privind drepturile de proprietate intelectuală şi de transfer tehnologic;

e) ia decizii, cu avizul favorabil al senatului, privind:

- dezvoltarea şi consolidarea patrimoniului instituţiei, cu cel puţin 2/3 din numărul voturilor membrilor;

- iniţierea şi închiderea programelor de studii, cu cel puţin 2/3 din numărul voturilor membrilor;

- metodologia de salarizare şi stimulare a personalului;

- activităţile de antreprenoriat, parteneriatele public-private şi cooperarea cu mediul de afaceri;

- angajarea în consorţii şi fuzionarea cu alte instituţii de învățământ superior;

f) organizează şi desfăşoară alegerile pentru postul de rector în conformitate cu regulamentul instituţional de organizare şi desfăşurare a alegerilor.

(2) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională se constituie din nouă membri, după cum urmează:

a) trei membri desemnaţi: de Ministerul Educației și Cercetării- un membru, de Ministerul Finanţelor - un membru, de fondator - un membru;

b) doi membri din rândul cadrelor didactice titulare care nu deţin funcţii de conducere şi nu sînt membri ai senatului, selectaţi prin vot secret de adunarea generală a membrilor consiliilor facultăţilor şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor;

c) doi membri delegaţi din partea senatului care sînt experţi externi şi nu au calitatea de titulari ai instituţiei respective;

d) rectorul;

e) prorectorul responsabil de probleme financiare. (2¹) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în componența Consiliului pentru dezvoltare strategică instituțională al instituției de învățământ superior private nu se includ reprezentanți desemnați de către Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Finanțelor. Deciziile Consiliului pentru dezvoltare strategică instituțională al instituției de învățământ superior private sînt adoptate cu votul a 5 membri.

(3) Membrii Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională se desemnează pentru un mandat de 5 ani.

(4) Preşedintele Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională este ales de membrii acestuia. Angajaţii instituţiei nu pot fi aleşi în funcţia de preşedinte al Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională.

(5) Componenţa Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională trebuie să includă economişti şi jurişti. Persoana desemnată de Ministerul Finanţelor trebuie să deţină competenţe specifice privind monitorizarea şi auditarea financiară.

(6) La constituirea Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională se respectă principiul egalităţii de gen.

(7) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională se întruneşte cel puţin o dată în trimestru sau ori de câte ori este necesar, la iniţiativa preşedintelui sau a cel puţin 1/3 din numărul membrilor.

(8) Membrii Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională desemnaţi de instituţia de învățământ beneficiază de o indemnizaţie lunară, cu excepţia rectorului şi a prorectorului, precum și a angajaților din cadrul ministerelor. Indemnizaţia respectivă se plăteşte din bugetul instituţiei de învățământ pentru membrii desemnaţi de aceasta, iar pentru membrii desemnaţi de fondator şi ministerele de resort - din bugetul fondatorului. Cuantumul indemnizației este de 1000 de lei pentru membri și de 2000 de lei pentru președintele Consiliului. Prevederile prezentului alineat nu se aplică în cazul instituţiilor de învățământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice.

(9) Membrii Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională poartă răspundere pentru deciziile luate, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(1) Conducerea operativă a instituţiei de învățământ superior este asigurată de rector, asistat de prorectori, cu sprijinul consiliului de administraţie.

(2) Rectorul este executorul de buget al instituţiei de învățământ superior.

(3) Rectorul se alege de către adunarea generală a cadrelor didactice, științifico-didactice și științifice titulare, inclusiv decanii, șefii de departamente/catedre/subdiviziuni de cercetare aleși prin concurs, şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor cu votul majorităţii membrilor.

(4) Iniţierea procesului de alegere a rectorului se face de către Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională prin publicarea unui anunţ înainte de expirarea mandatului rectorului în exercițiu, în conformitate cu regulamentul-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(5) Pot fi aleşi în postul de rector candidaţii care deţin titluri ştiinţifice și ştiinţifico-didactice şi au experienţă de cel puţin 5 ani în învățământul superior şi cercetare, în conformitate cu regulamentul instituțional elaborat în baza regulamentului-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(6) Candidaţii la postul de rector membri ai Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională nu pot participa la procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor.

(7) Dosarele candidaţilor la postul de rector se depun la Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională, care verifică corespunderea acestora cu condiţiile stipulate la alin. (5). Alegerile pot avea loc în cazul în care au fost înregistrate dosarele a cel puţin 2 candidaturi eligibile.

(8) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională face publică lista candidaţilor eligibili şi organizează procesul de alegere a candidatului la funcţia de rector de către adunarea generală a cadrelor didactice, științifico-didactice și științifice titulare, inclusiv a decanilor, a șefilor de departamente/catedre/subdiviziuni de cercetare aleși prin concurs, și a reprezentanților studenți din senat și din consiliile facultăților, asigurând publicarea listei persoanelor cu drept de vot. Alegerile se realizează prin vot universal, direct, secret şi liber exprimat.

(9) Rectorul este confirmat în post, în baza rezultatelor alegerilor, prin ordinul fondatorului, în termen de cel mult 3 luni.

(10) Rectorul poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea mandatului în condițiile legislației muncii și la iniţiativa majorităţii membrilor senatului sau a Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, a fondatorului, prin decizia adunării generale a cadrelor didactice, științifico-didactice și științifice titulare, inclusiv a decanilor, a șefilor de departamente/catedre/subdiviziuni de cercetare aleși prin concurs, şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor, cu votul majorităţii membrilor, în caz de:

a) îndeplinire necorespunzătoare a condiţiilor specificate în contractul individual de muncă şi în Carta universitară;

b) nerespectare a obligaţiilor de responsabilitate publică specificate la art.107 alin. (1).

(11) Rectorul numeşte prorectorii pe perioada mandatului său nu mai târziu de 6 luni de la data învestirii în funcţie. Mandatul prorectorului încetează de drept la data începerii unui nou mandat de rector.

(12) Rectorul iniţiază, prin intermediul comisiilor de concurs aprobate de senat, concursul pentru funcţia de decan şi şef de departament/catedră, conform regulamentului instituţional, în termen de cel mult 6 luni de la vacantarea funcţiei respective.

(13) Funcția de rector și de decan poate fi deținută de aceeași persoană pentru cel mult două mandate consecutive, fiecare cu durata de 5 ani. Persoana care deține funcția de rector la data reorganizării instituției de învățământ prin absorbția unei alte instituții de învățământ superior poate deține 3 mandate consecutive. Mandatul rectorului și al prorectorilor încetează de drept la atingerea vârstei de 65 de ani.

(14) Rectorii, prorectorii, decanii şi şefii de departament/catedră din cadrul instituţiilor de învățământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice sînt numiţi în funcţii de conducătorii autorităţilor de resort din domeniile apărării, securităţii şi ordinii publice, în subordinea cărora se află instituţiile respective, conform cadrului normativ special al domeniilor menţionate.

(15) Fondatorul încheie un contract individual de muncă cu rectorul, care include şi prevederi ce ţin de condiţiile de salarizare. Acestea se stabilesc de către fondator la propunerea senatului. Rectorul încheie un contract individual de muncă cu prorectorul.

(16) Pentru accesarea mijloacelor financiare publice, rectorul încheie contracte cu Ministerul Educației și Cercetării sau cu organele centrale de resort.

(17) Rectorul prezintă anual senatului, Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională şi fondatorilor un raport privind activitatea instituţiei, care se publică pe pagina web oficială a instituţiei.

(1) Instituţiile de învățământ superior publice şi private au patrimoniu propriu pe care îl gestionează conform legii.

(2) Clădirile şi terenurile în/pe care, la data intrării în vigoare a prezentului cod, îşi desfăşoară activitatea instituţiile de învățământ superior publice fac parte din domeniul public al statului şi nu pot fi înstrăinate, iar celelalte bunuri sînt proprietatea instituţiilor de învățământ superior publice.

(3) Instituţiile de învățământ superior publice sînt în drept să procure din surse proprii, precum şi din orice alte surse legale, bunuri imobile şi mobile, terenuri sau orice alt patrimoniu necesar pentru activitatea acestora. Bunurile respective reprezintă proprietatea instituţiilor de învățământ superior publice.

(4) Bunurile care constituie proprietatea instituţiei de învățământ superior publice pot fi date în locaţiune, în arendă sau pot fi vândute doar cu condiţia că veniturile obţinute vor fi folosite pentru dezvoltarea instituţiei respective.

(5) Deciziile privind bunurile care constituie proprietatea instituţiilor de învățământ superior publice se iau cu votul a 2/3 din numărul membrilor Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, inclusiv al reprezentantului Ministerului Finanţelor, cu avizul pozitiv al senatului, aprobat cu votul a 2/3 din numărul membrilor, în conformitate cu Planul de dezvoltare strategică instituţională. Deciziile luate sînt aduse la cunoştinţa fondatorilor.

(6) Bunurile aflate în gestiunea instituţiilor de învățământ superior publice se folosesc în scopuri educaţionale, de cercetare, dezvoltare şi inovare, precum şi pentru servicii auxiliare (cămine, cantine, săli de sport etc.). Acestea nu pot fi folosite în calitate de gaj pentru accesarea creditelor bancare.

(7) Bunurile aflate în gestiunea instituţiilor de învățământ superior publice - bunuri ce fac parte din domeniul public al statului - pot fi concesionate în scopuri lucrative sau date în locaţiune, arendă şi administrare pe perioade de pînă la 5 ani prin decizii ale Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, cu votul a 2/3 din numărul membrilor, inclusiv al reprezentantului Ministerului Finanţelor, cu avizul pozitiv al senatului aprobat cu votul a 2/3 din numărul membrilor. Aceste decizii sînt aduse la cunoştinţa fondatorilor.

(8) Instituţiile de învățământ superior au posibilitatea de a crea, independent sau în parteneriat, prin decizii ale Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, cu votul a 2/3 din numărul membrilor, inclusiv al reprezentantului Ministerului Finanţelor, instituţii publice de cercetare şi inovare, centre experimentale şi didactice, clinici universitare, spitale universitare, staţiuni şi terenuri didactice, incubatoare de afaceri, cluburi sportive şi studiouri de creaţie, precum şi societăţi comerciale, prin care să îşi realizeze misiunea şi să valorifice propriile rezultate ale activităţilor de cercetare şi inovare desfăşurate. Aceste decizii sînt aduse la cunoştinţa fondatorilor. Orice profit realizat din asemenea activităţi constituie venitul propriu al instituţiei de învățământ superior şi urmează a fi investit obligatoriu în scopul realizării misiunii asumate prin Carta universitară.

(9) Instituţiile de învățământ superior private sînt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor drepturi reale pe care le exercită asupra patrimoniului, în condiţiile legii.

(10) Proprietăţile dobândite din activităţile de antreprenoriat ale instituţiei de învățământ sînt proprietate a instituţiei.

(1) Responsabilitatea publică a instituţiei de învățământ superior constă în:

a) respectarea legislaţiei în vigoare, a Cartei universitare şi a politicilor naţionale în domeniul învățământului superior, al cercetării și inovării;

b) aplicarea reglementărilor în vigoare cu privire la asigurarea şi evaluarea calităţii în învățământul superior în cercetare și inovare;

c) respectarea politicilor de echitate, integritate academică şi etică universitară cuprinse în Carta universitară;

d) asigurarea eficienţei utilizării resurselor şi a calităţii actului managerial, conform prezentului cod;

e) asigurarea transparenţei proceselor decizionale şi a activităţilor desfăşurate, conform legislaţiei în vigoare;

f) respectarea libertăţii academice a personalului didactic şi ştiinţific, precum şi a drepturilor şi libertăţilor studenţilor.

(2) Rectorul şi preşedintele Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională sînt responsabili de asigurarea respectării obligaţiilor ce derivă din principiul de responsabilitate publică.

(1) Instituțiile de învățământ superior promovează și asigură respectarea normelor de integritate academică de către studenți, personalul didactic, didactic auxiliar, științifico-didactic, științific și de conducere.

(2) Prevederile privind integritatea academică se aplică tuturor programelor de studii superioare, precum și activităților de cercetare, inovare sau de creație artistică desfășurate în cadrul instituțiilor de învățământ superior, indiferent de sursa de finanțare.

(3) Instituțiile de învățământ superior asigură integritatea academică prin:

a) adoptarea și aplicarea unui cod de etică și integritate obligatoriu pentru studenți, personalul didactic, didactic auxiliar, științifico-didactic, științific și de conducere, în baza codului-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării;

b) promovarea valorilor de responsabilitate, onestitate și respect în toate activitățile academice și de inovare;

c) organizarea periodică a activităților de formare privind normele de integritate academică;

d) asigurarea transparenței proceselor de evaluare, inclusiv prin utilizarea de instrumente digitale de verificare a originalității lucrărilor;

e) implementarea mecanismelor de sesizare, examinare și soluționare a cazurilor de abateri de integritate academică;

f) crearea unor comisii de etică independente, responsabile cu investigarea și soluționarea cazurilor de abateri de integritate academică;

g) sancționarea încălcărilor integrității academice, cu respectarea dreptului la apărare și a principiului proporționalității;

h) raportarea publică a măsurilor adoptate privind integritatea academică.

(4) Este interzisă cumpărarea, oferta de vânzare, vânzarea sau punerea la dispoziția persoanelor fizice, cu orice titlu, a unor lucrări cu scopul de a fi folosite ca lucrări științifice, referate, teze de an, proiecte, teze/lucrări de absolvire, de licență, de master, de doctorat sau în vederea promovării unor evaluări. Încălcarea prevederilor prezentului alineat se sancționează conform legislației.

(5) Diplomele de studii, titlurile științifice și științifico-didactice obținute prin încălcarea integrității academice pot fi anulate, indiferent de data obținerii acestora, cu respectarea procedurilor prevăzute de cadrul normativ și a dreptului la apărare.

(6) Ministerul Educației și Cercetării evaluează anual respectarea criteriilor de integritate și etică în cadrul instituțiilor de învățământ superior, în baza unei metodologii aprobate prin ordinul ministrului. Rezultatele evaluării sunt publicate și constituie indicator de performanță la determinarea alocațiilor bugetare pentru finanțarea compensatorie în învățământul superior.

(7) Regulamentul-cadru privind integritatea academică în instituțiile de învățământ superior se aprobă de Guvern.

(1) Misiunea de verificare a asigurării responsabilităţii publice a instituţiilor de învățământ superior revine Consiliului de etică şi management, care se constituie la nivel naţional, este o structură deliberativă independentă şi funcţionează în baza unui regulament elaborat și aprobat de Ministerul Educației și Cercetării. Consiliul este format, cu respectarea principiului nediscriminării şi transparenţei, din 11 membri, după cum urmează:

a) trei reprezentanţi numiţi de Consiliul Rectorilor;

b) doi reprezentanţi numiţi de Ministerul Educației și Cercetării;

c) un reprezentant numit de Ministerul Finanţelor;

d) un reprezentant numit de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare; d¹) un reprezentant numit de Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare;

e) un reprezentant al sindicatelor din domeniul educaţiei;

f) un reprezentant al asociaţiilor şi organizaţiilor studenţeşti;

g) un reprezentant al societăţii civile.

(2) Nu pot face parte din Consiliul de etică şi management rectorii, membrii consiliilor de dezvoltare strategică instituţională ale instituţiilor de învățământ superior, precum şi persoanele care exercită funcţii de demnitate publică. (2¹) Se interzice numirea în calitate de membru al Consiliului de etică și management a persoanei care se află în raporturi de muncă cu Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare sau Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare, indiferent de natura juridică a raportului respectiv. (2²) Mandatul membrului Consiliului de etică și management este de 5 ani și încetează de drept din momentul stingerii raporturilor de muncă cu autoritatea sau instituția al cărei angajat era la momentul desemnării în funcție. Mandatul membrului Consiliului de etică și management se revocă în cazul în care acesta a încălcat criteriile și standardele eticii și integrității academice și/sau normele de etică profesională, prin votul a cel puțin două treimi din numărul membrilor Consiliului de etică și management. (2³) Membrii Consiliului de etică și management sunt remunerați pentru fiecare ședință de Ministerul Educației și Cercetării, în cuantum de 1000 de lei, din surse financiare prevăzute în bugetul ministerului, în conformitate cu legislația.

(3) Secretariatul Consiliului de etică şi management este asigurat de Ministerul Educației și Cercetării şi include cel puțin o persoană cu studii juridice.

(4) Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Consiliul de etică şi management în legătură cu nerespectarea de către o instituție de învățământ superior sau de către un membru al comunității universitare a legislației privind responsabilitatea publică a instituțiilor de învățământ superior. Din momentul primirii unei astfel de sesizări, Consiliul de etică şi management are obligaţia de a investiga aspectele invocate şi de a răspunde în termen de 3 luni, iar în cazul sesizărilor care privesc alegerile rectorilor – în termen de maximum 30 de zile. (4¹) Un membru al Consiliului de etică și management se poate autosesiza pe baza unor informații apărute în spațiul public care țin de nerespectarea obligațiilor menționate în alin. (4). Membrul Consiliului de etică și management care s-a autosesizat întocmește un raport de autosesizare documentat, pe care îl transmite Secretariatului Consiliului de etică și management.

(5) În cazul în care se constată nerespectarea prevederilor ce ţin de responsabilitatea publică conform art.107 alin. (1), Consiliul de etică şi management, în termen de 10 zile de la data constatării, sesizează Senatul și Consiliul de dezvoltare strategică instituţională al instituţiei de învățământ superior, cu informarea fondatorului.

(6) Dacă, în termen de 3 luni de la data sesizării de către Consiliul de etică şi management, instituţia de învățământ superior nu întreprinde acţiuni de corectare a abaterilor constatate de Consiliul de etică și management, fondatorul aplică, în termen de cel mult 4 luni de la data constatării abaterii, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

a) propune adunării generale a cadrelor didactice şi ştiinţifice titulare şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor revocarea din funcţie a rectorului;

b) reduce sau sistează finanţarea de la bugetul de stat;

c) iniţiază procedura de reorganizare sau lichidare a instituţiei de învățământ superior.

(1) Carta universitară este documentul care stabileşte misiunea, principiile academice, obiectivele, structura şi organizarea universităţii şi a altor instituţii de învățământ superior.

(2) Carta universitară prevede, în mod obligatoriu:

a) procedura de alegere/desemnare/revocare a personalului de conducere;

b) normele de etică şi deontologie academică;

c) principiile de gestiune a resurselor instituţiei de învățământ superior;

d) condiţiile de constituire, de stabilire a destinaţiei şi de utilizare a propriilor fonduri;

e) condiţiile de încheiere a contractelor cu instituţii publice şi agenţi economici în scopul realizării unor programe sau proiecte de cercetare fundamentală şi aplicativă, de creaţie artistică, de transfer tehnologic şi de perfecţionare a calificării profesionale a specialiştilor;

f) condiţiile de asociere cu alte instituţii de învățământ superior sau organizaţii;

g) principii generale de construire, modernizare, gestionare şi utilizare a bazei materiale a instituţiei de învățământ superior, aferente procesului de învățământ şi cercetării ştiinţifice;

h) principiile de cooperare cu instituţii de învățământ superior din străinătate şi de aderare la organizaţii europene şi internaţionale;

i) principiile de colaborare a universităților cu sindicatele şi organizaţiile studenţeşti legal constituite;

j) modul de administrare a drepturilor de proprietate intelectuală în instituţia de învățământ superior;

k) orice alte aspecte considerate relevante de către senat şi care corespund legislaţiei în vigoare.

(3) Carta universitară se elaborează şi se adoptă de senat numai după consultarea comunităţii universitare.

(4) Carta universitară se adoptă după obţinerea avizului favorabil din partea Ministerului Educației și Cercetării. Avizul se emite de Ministerul Educației și Cercetării în cel mult 30 de zile de la data solicitării instituţiei de învățământ superior.

(5) În cazul în care Ministerul Educației și Cercetării nu răspunde solicitării instituţiei de învățământ superior în termenul prevăzut la alin. (4), Carta universitară se consideră avizată favorabil.

(1) Instituţiile de învățământ superior colaborează cu mediul de afaceri la formarea cadrelor de înaltă calificare.

(2) Relaţiile de parteneriat ale instituţiilor de învățământ superior cu mediul de afaceri se realizează prin:

a) stabilirea rolurilor, interdependenţei şi responsabilităţilor tuturor actorilor implicaţi în procesul de formare şi inserţie profesională;

b) stabilirea unui cadru facilitator şi cooperant de interacţiune a sistemului de învățământ superior cu piaţa muncii;

c) fondarea de societăţi comerciale pentru practicarea activităţilor economice ce ţin exclusiv de scopurile specificate în Planul de dezvoltare strategică instituţională;

d) realizarea parteneriatului public-privat.

(3) Prestarea serviciilor de către instituţiile de învățământ superior şi de către mediul de afaceri, precum şi beneficierea de aceste servicii, se abordează în mod egal şi echitabil.

(4) Parteneriatul dintre învățământul superior şi mediul de afaceri prevede:

a) crearea centrelor comune de ghidare şi consiliere în carieră şi de angajare a absolvenţilor pe piaţa muncii;

b) organizarea târgurilor şi a burselor locurilor de muncă;

c) crearea incubatoarelor de afaceri şi a laboratoarelor de cercetare comune;

d) organizarea formării profesionale continue;

e) oferirea locurilor pentru stagii de practică;

f) angajarea reprezentanţilor de înaltă calificare din mediul de afaceri în activitatea de elaborare a Cadrului Naţional al Calificărilor, a Clasificatorului ocupaţiilor şi a standardelor profesionale; f¹) angajarea, pe o durată determinată, a unor cercetători din domeniu și practicieni consacrați din țară sau din străinătate în vederea acoperirii necesităților academice proprii pentru realizarea programelor de licență și master;

g) implicarea cadrelor de înaltă calificare din mediul de afaceri în monitorizarea şi evaluarea calităţii învățământului superior;

h) integrarea dimensiunii de gen în toate activităţile relevante;

i) oferirea oportunităţilor de conciliere a studiilor şi responsabilităţilor familiale pentru tineri;

j) alte activităţi şi acţiuni legale.

(5) Monitorizarea angajării absolvenţilor pe piaţa muncii se realizează de către instituţiile de învățământ superior în colaborare cu angajatorii.

(1) Angajarea pe piaţa muncii a absolvenţilor instituţiilor de învățământ superior se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(2) Pentru angajarea absolvenţilor în primul an după absolvire, agenţii economici persoane juridice de drept privat beneficiază de facilităţi fiscale în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

(1) Asigurarea calităţii în învățământul superior este realizată printr-un ansamblu de acţiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale de elaborare, planificare şi implementare de programe de studii, prin care se formează şi se consolidează încrederea beneficiarilor că instituţia ofertantă de educaţie satisface şi îmbunătăţeşte standardele de calitate în conformitate cu misiunea asumată de aceasta.

(2) Managementul calităţii în învățământul superior este asigurat:

a) la nivel naţional - de Ministerul Educației și Cercetării şi de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare;

b) la nivel instituţional - de structuri interne de asigurare a calităţii.

(3) Un sistem de asigurare a calităţii pe deplin funcţional presupune parcurgerea a două etape succesive:

a) autorizarea de funcţionare provizorie, care reprezintă actul de înfiinţare a instituţiei şi acordă dreptul de a desfăşura procesul de învățământ şi de a organiza admiterea la studii;

b) acreditarea, care acordă, suplimentar la drepturile prevăzute la lit.a), dreptul de a organiza examenul de finalizare a studiilor, precum şi dreptul de a emite diplome, certificate şi alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Evaluarea calităţii în învățământul superior constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o instituţie ofertantă de educaţie şi programul acesteia îndeplinesc standardele naţionale de referinţă.

(2) Evaluarea calităţii în învățământul superior reprezintă un ansamblu complex de activităţi de autoevaluare, evaluare internă şi evaluare externă a calităţii, în conformitate cu standardele de acreditare, criteriile şi indicatorii aprobaţi.

(3) Autoevaluarea şi evaluarea internă a calităţii în învățământul superior sînt realizate de către structurile instituţionale responsabile de asigurarea calităţii, în conformitate cu standardele naţionale de referinţă.

(4) Evaluarea externă a calităţii în învățământul superior este realizată de către Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare sau o altă agenţie de evaluare a calităţii, înscrisă în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învățământul Superior.

(5) Evaluarea calităţii în învățământul superior vizează:

a) capacitatea instituţională;

b) eficienţa educaţională, inclusiv rezultatele academice;

c) calitatea programelor de formare profesională iniţială şi continuă;

d) managementul instituţional al calităţii;

e) rezultatele cercetărilor ştiinţifice şi/sau ale creaţiei artistice;

f) concordanţa dintre evaluarea internă şi situaţia reală.

(1) Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în oferirea de programe de studii superioare se supune obligatoriu procesului de evaluare externă, în vederea autorizării de funcţionare provizorie, înainte de a începe să activeze.

(2) Autorizarea de funcţionare provizorie a programelor de studii din învățământul superior expiră după prima promoţie de absolvenţi.

(3) Acreditării sînt supuse atât instituţia de învățământ superior, cât şi programele de studii.

(4) În învățământul superior, evaluarea externă a calității în scopul acreditării se face pentru fiecare program de studii superioare sau pentru grup de programe de studii superioare, însă acreditarea programelor de studii superioare de licență (ciclul I), studii superioare de master (ciclul II), studii superioare integrate se face pentru fiecare program care conduce la o calificare universitară distinctă.

(5) Instituţiile de învățământ superior nu pot obţine autorizare de funcţionare provizorie sau acreditare pentru programele de studii superioare de master şi de doctorat (ciclurile II şi III) dacă nu sînt acreditate programele de studii superioare de licenţă (ciclul I) din acelaşi domeniu.

(6) În instituţiile care nu au drept misiune principală oferirea de programe de studii, evaluarea instituţională se face, exclusiv, pe subdiviziunea administrativă care organizează programele de studii.

(7) Evaluarea externă în vederea autorizării de funcţionare provizorie sau acreditării se declanşează şi se desfăşoară conform metodologiilor elaborate de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare şi aprobate de Guvern.

(8) După obţinerea acreditării, programele de studii şi instituţiile de învățământ superior sînt supuse evaluării externe periodic, în vederea reacreditării, cel puţin o dată la 5 ani.

(9) În cazul obţinerii rezultatelor negative la evaluarea externă a instituţiilor de învățământ superior, Ministerul Educației și Cercetării retrage dreptul de activitate a instituţiilor sau de organizare a programelor de studii, studenţii fiind repartizaţi la programe similare din alte instituţii de învățământ pînă la înlăturarea motivelor care au stat la baza rezultatelor negative ale evaluării. Prevederile prezentului alineat se aplică şi programelor de studii superioare de doctorat oferite de organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării, precum şi organizaţiilor respective în ceea ce priveşte organizarea studiilor superioare de doctorat.

(10) Decizia cu privire la autorizarea de funcţionare provizorie, la acreditare, neacreditare sau la retragerea dreptului de activitate a unei instituţii de învățământ superior sau de organizare a unui program de studii se adoptă de Ministerul Educației și Cercetării, în baza rezultatelor evaluării efectuate de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare.

(1) În instituţiile ofertante de programe de învățământ superior, activitatea de cercetare, dezvoltare şi inovare şi de creaţie artistică se realizează în scopul producerii de cunoaștere şi al formării profesionale a specialiştilor de înaltă calificare.

(2) În instituţiile de învățământ superior, activităţile de cercetare, dezvoltare şi inovare se efectuează în cadrul catedrelor, departamentelor, laboratoarelor şi altor unităţi proprii şi/sau în parteneriat cu alte instituţii, agenți economici sau autorităţi publice.

(3) Finanţarea cercetării în instituţiile ofertante de programe de master şi doctorat se face, în baza criteriilor de calitate şi performanţă, prin mecanisme distincte, stabilite printr-un regulament aprobat de Guvern, şi din alte surse legal constituite.

(4) Modul de organizare şi desfăşurare a cercetării ştiinţifice în instituţiile de învățământ superior se reglementează prin Carta universitară, prin regulamentele de organizare şi funcţionare a şcolii doctorale, a programelor de studii superioare de doctorat, aprobate de senat, şi prin alte acte normative.

(5) Finanţarea de la bugetul de stat a proiectelor de cercetare, dezvoltare şi inovare, de creaţie artistică şi sport se efectuează exclusiv pe bază de concurs, organizat de Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare.

(6) Instituțiile de învățământ superior pot beneficia de finanțare instituțională pentru domeniile cercetării și inovării în conformitate cu prevederile Codului cu privire la ştiinţă şi inovare.

(7) Instituţiile de învățământ superior sînt deţinătoare de drept a proprietăţii intelectuale generate din propria activitate de cercetare finanţată de la bugetul de stat şi sînt autonome în valorificarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice.

(8) Instituţiile de învățământ superior şi instituţiile de cercetare ofertante de programe de studii superioare au obligaţia de a recompensa autorii rezultatelor de cercetare care au devenit obiect al dreptului de proprietate intelectuală cu cel puţin 15% din veniturile obţinute prin comercializarea acestora.

(9) Pentru cadrele didactice din învățământul superior în domeniul artelor sau sportului, activitatea de creaţie artistică sau în domeniul sportului poate substitui activitatea de cercetare ştiinţifică.

(1) Personalul din învățământul superior se constituie din:

a) personal ştiinţifico-didactic: lector universitar, conferenţiar universitar, profesor universitar;

b) personal ştiinţific: cercetător ştiinţific, cercetător ştiinţific superior, cercetător ştiinţific coordonator, cercetător ştiinţific principal;

c) personal didactic: asistent universitar, formator, maestru de concert, maistru de instruire, antrenor;

d) personal didactic auxiliar: bibliotecar, informatician, laborant metodist, acompaniator;

e) alte categorii de personal: personal administrativ şi tehnic, secretar-referent, tehnician, inginer-tehnician, medic, asistent medical, precum şi personal auxiliar şi de deservire.

(2) În învățământul superior sînt următoarele titluri:

a) ştiinţifice - doctor şi doctor habilitat;

b) ştiinţifico-didactice - conferenţiar universitar şi profesor universitar.

(3) Titlurile ştiinţifico-didactice de conferenţiar universitar şi de profesor universitar se conferă de către senatul instituţiei de învățământ superior, în funcţie de domeniul ştiinţific, şi se confirmă de către autoritatea naţională abilitată pentru confirmarea titlurilor ştiinţifice.

(4) Conferirea titlurilor ştiinţifico-didactice se reglementează printr-un regulament elaborat de Ministerul Educației și Cercetării şi aprobat de Guvern.

(5) Personalului din învățământul superior i se garantează dreptul la libertate academică în conformitate cu prevederile Cartei universitare.

(6) Personalul din învățământul superior are drepturi şi îndatoriri care decurg din Carta universitară, din contractul individual de muncă, precum şi din legislaţia în vigoare.

(7) Protecţia drepturilor salariaţilor, precum şi a drepturilor de proprietate intelectuală asupra rezultatelor creaţiei ştiinţifice, culturale sau artistice este garantată şi se asigură în conformitate cu prevederile Cartei universitare şi cu legislaţia în vigoare.

(8) Personalul ştiinţifico-didactic şi ştiinţific are dreptul de a publica studii, articole, volume sau opere de artă, de a candida la obţinerea de granturi naţionale şi internaţionale, fără restricţii ale libertăţii academice.

ştiinţifico-didactice şi ştiinţifice

(1) Funcţiile didactice, ştiinţifico-didactice şi ştiinţifice în învățământul superior se ocupă prin concurs, în conformitate cu regulamentul-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) Angajarea prin cumul a personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific se realizează în baza echivalării funcţiilor, după cum urmează:

a) funcţia de cercetător ştiinţific se echivalează cu funcţia de asistent universitar şi viceversa;

b) funcţia de cercetător ştiinţific superior se echivalează cu funcţia de lector universitar şi viceversa;

c) funcţia de cercetător ştiinţific coordonator se echivalează cu funcţia de conferenţiar universitar şi viceversa;

d) funcţia de cercetător ştiinţific principal se echivalează cu funcţia de profesor universitar şi viceversa.

şi de cercetare

(1) Norma ştiinţifico-didactică se constituie din:

a) activitatea didactică auditorială (contact direct cu studenţii), realizată prin:

- ore de curs;

- seminare, lucrări de laborator, lucrări practice, lucrări de proiectare, stagii didactice/ clinice şi alte forme aprobate de senat;

b) activitatea didactică neauditorială, realizată prin:

- conducerea stagiilor de practică;

- conducerea activităţilor didactico-artistice sau sportive;

- conducerea proiectelor sau tezelor de licenţă, de master, de doctorat;

- monitorizarea activităţii individuale a studenţilor;

- activităţi de evaluare şi monitorizare;

- consultaţii, ghidare directă a activităţii individuale a studentului;

- alte activităţi prevăzute de regulamentele instituţionale;

c) activitatea de cercetare, transfer tehnologic, de creaţie artistică şi sportivă, realizată prin:

- efectuarea cercetărilor ştiinţifice sau realizarea creaţiei artistice;

- elaborarea de curricula;

- elaborarea produselor de program;

- publicarea articolelor ştiinţifice;

- brevetarea rezultatelor cercetării;

- elaborarea şi editarea monografiilor, culegerilor ştiinţifice;

- realizarea tezelor de doctorat;

- realizarea creaţiilor componistice, literare, de arte plastice, decorative sau design;

- montarea spectacolelor;

- realizarea rolurilor centrale în producţii teatrale, cinematografice şi/sau televizate;

- participarea la proiecte ştiinţifice şi coordonarea de proiecte ştiinţifice;

- participarea la conferinţe ştiinţifice, festivaluri artistice şi competiţii sportive;

- alte activităţi prevăzute de regulamentele instituţionale;

d) activitatea metodică, realizată prin:

- pregătirea pentru predarea cursului;

- elaborarea suporturilor de curs;

- proiectarea didactică a activităţilor, inclusiv a celor individuale;

- elaborarea de curricula;

- elaborarea recomandărilor metodice pentru studenţi;

- elaborarea metodologiilor şi a testelor de evaluare a rezultatelor învățării;

- conducerea seminarelor metodologice;

- alte activităţi prevăzute de regulamentele instituţionale.

(2) Norma activităţii de cercetare pentru cadrele ştiinţifice titulare se stabileşte în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(3) Activitatea didactică se cuantifică în ore convenţionale în cadrul unei unităţi de timp, de regulă săptămână, semestru, an.

(4) În învățământul superior, unitatea de timp pentru curs, seminar, activităţi de laborator şi lucrări practice este de 2 ore convenţionale. Ora convenţională în învățământul superior constituie 45 de minute.

(5) Activităţile incluse în norma ştiinţifico-didactică şi prevăzute la alin.(1) lit.b), c) şi d) se cuantifică în ore convenţionale în baza metodologiei aprobate de senatul instituţiei de învățământ superior, în funcţie de profil şi specializare.

(6) Norma didactică anuală a personalului didactic include şi ghidarea directă a activităţii individuale a studentului.

(7) În norma didactică a asistentului universitar nu pot fi incluse ore de curs.

(8) Suma totală a orelor de muncă dintr-o normă ştiinţifico-didactică, realizată prin cumularea activităţilor menţionate la alin.(1), este de 35 de ore astronomice pe săptămînă.

(9) Senatul instituţiei de învățământ superior stabileşte diferenţiat norma ştiinţifico-didactică, în baza propriei metodologii.

(10) Norma de activitate a altor categorii de personal din învățământul superior se stabileşte în conformitate cu Codul muncii.

(11) Personalul de conducere din învățământul superior (rector, prorector, decan, şef de departament sau şef de catedră) poate cumula funcţii ştiinţifico-didactice şi ştiinţifice în conformitate cu regulamentele instituţionale.

(12) Norma didactică constituită din activităţile prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b) poate fi redusă pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin.(1) lit.c) şi d), în baza metodologiei aprobate de senat.

ştiinţifico-didactic şi ştiinţific

(1) Evaluarea personalului implicat în activitatea didactică şi de cercetare din învățământul superior face parte din sistemul de asigurare a calităţii şi se realizează periodic în conformitate cu regulamentele instituţionale.

(2) Evaluarea personalului implicat în activitatea didactică şi de cercetare din învățământul superior se efectuează în funcţie de performanţele didactice, performanţele de cercetare, participarea la viaţa academică, de alte criterii prevăzute în regulamentul instituţional.

(3) Evaluarea personalului ştiinţifico-didactic este realizată de către:

a) administraţia instituţiei;

b) şeful de departament sau catedră;

c) comisia de asigurare a calităţii;

d) colegi şi experţi;

e) studenţi;

f) alte structuri abilitate.

(4) Evaluarea personalului ştiinţifico-didactic de către studenţi este obligatorie.

în domeniul „Sănătate”

(1) Învățământul superior în domeniul „Sănătate” se desfășoară cu respectarea reglementărilor generale și sectoriale din Uniunea Europeană și se realizează în instituții publice de învățământ superior de profil medical, acreditate sau autorizate provizoriu, prin studii superioare de licență, studii superioare integrate, formare postuniversitară prin rezidențiat și formare profesională continuă.

(2) Programele de studii superioare de licență (ciclul I) în domeniul „Sănătate” se organizează în exclusivitate ca învățământ cu frecvență, cu durata de 3- 4 ani (180- 240 ECTS), corespund nivelului 6 și se finalizează cu susținerea obligatorie a tezei/proiectului de absolvire și, la decizia instituției, a examenului de absolvire și cu eliberarea diplomei de studii superioare de licență, care conferă dreptul de participare la concursul de admitere la studii superioare de master (ciclul II) și permite angajarea pe piața muncii conform legislației.

(3) Programele de studii superioare integrate (studii superioare de licență și de master) în domeniul „Sănătate” se organizează în exclusivitate ca învățământ cu frecvență, cu durata de 5–6 ani (300-360 ECTS), corespund nivelului 7 și se finalizează cu susținerea obligatorie a tezei/proiectului de absolvire și, la decizia instituției, a examenului de absolvire și cu eliberarea diplomei de studii superioare integrate (Licență și Master) în domeniul „Sănătate”, care conferă dreptul de participare la concursul de admitere la studii de rezidențiat și la programele de studii superioare de doctorat. Absolvenții programelor de studii „Farmacie” și „Stomatologie” au dreptul la practică independentă în baza diplomei de studii superioare integrate (Licență și Master). Absolvenții programului de studii „Medicină” pot fi încadrați în câmpul muncii în limita funcțiilor stabilite de Ministerul Sănătății.

(4) Admiterea la programele de studii superioare de licență și integrate în domeniul „Sănătate” se face în baza diplomei de bacalaureat, a diplomei de studii profesionale sau a unui act echivalent de studii, recunoscut de structura abilitată pentru recunoașterea și echivalarea actelor de studii și calificărilor, pe bază de concurs, conform criteriilor stabilite de Ministerul Educației și Cercetării, prin coordonare cu Ministerul Sănătății.

(5) Rezidențiatul reprezintă formarea profesională postuniversitară, care se organizează cu durata de 2–6 ani de către Ministerul Sănătății și are ca obiectiv formarea medicilor, a farmaciștilor și a stomatologilor pe specialități.

(6) Admiterea la studii de rezidențiat se organizează prin concurs, conform criteriilor stabilite de Ministerul Sănătății, prin coordonare cu Ministerul Educației și Cercetării. Studiile de rezidențiat pentru absolvenții programului de studii „Medicină” se finalizează cu susținerea examenului de absolvire și eliberarea diplomei de medic specialist, care conferă dreptul de a desfășura activitate practică independentă conform specialității și de a urma studiile de secundariat clinic. Studiile de rezidențiat pentru absolvenții programului de studii „Stomatologie” sunt obligatorii doar pentru exercitarea activității de medic stomatolog specialist la specialitățile aprobate de Ministerul Sănătății.

(7) Studiile de secundariat clinic se organizează cu durata de 1- 2 ani de către Ministerul Sănătății și au ca obiectiv formarea profesională aprofundată a medicilor specialiști, cărora, după absolvire, li se conferă dreptul de a desfășura activitate practică independentă conform specialității.

(8) Formarea profesională continuă în domeniul „Sănătate” este obligatorie pe parcursul întregii activități profesionale și se organizează sub diverse forme de instruire reglementate de Ministerul Sănătății.

(1) Învățământul în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice este parte integrantă a sistemului naţional de învățământ.

(2) Învățământul în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice se organizează şi se realizează în conformitate cu prevederile prezentului cod, cu regulamentele-cadru elaborate de autorităţile de resort, prin coordonare cu Ministerul Educației și Cercetării, şi aprobate de Guvern, precum şi în conformitate cu regulamentele instituţionale.

(3) Învățământul în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice asigură:

a) formarea, specializarea şi perfecţionarea profesională a ofiţerilor şi a subofiţerilor pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi alte structuri ale statului din domeniile apărării, securităţii şi ordinii publice;

b) specializarea şi perfecţionarea profesională a personalului civil care activează în autorităţile administraţiei publice centrale şi în alte structuri ale statului din domeniile apărării, securităţii şi ordinii publice;

c) organizarea şi desfăşurarea cercetării ştiinţifice în domeniile de interes pentru ministere şi alte structuri ale sistemelor de apărare, de securitate şi de ordine publică;

d) servicii de consultanţă, suport ştiinţific şi expertiză în domeniile apărării, securităţii şi ordinii publice pentru structurile guvernamentale şi nonguvernamentale, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(4) Înfiinţarea, reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de învățământ în domeniile milităriei şi securităţii se efectuează de Guvern, cu aprobarea Preşedintelui Republicii Moldova, în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative în vigoare.

(5) Înfiinţarea, reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de învățământ în domeniul ordinii publice se efectuează de Guvern, în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative în vigoare.

(6) Instituţiile de învățământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice se subordonează autorităţilor de resort respective.

(7) Învățământul în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice se organizează în instituţii publice de învățământ profesional tehnic, de învățământ superior - de licenţă, de master şi de doctorat - şi de formare profesională continuă, cu finanţare de la bugetul de stat şi cu taxă în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

(8) Structura organizatorică a învățământului în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice este elaborată de consiliul profesoral şi senatul instituţiei de învățământ şi aprobată de autoritatea în a cărei subordine se află instituţia respectivă.

(9) Planul de pregătire a cadrelor de specialitate în instituţiile de învățământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice se aprobă anual de Guvern, la propunerea autorităţilor în a căror subordine se află instituţiile respective.

(10) Planurile de învățământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice se elaborează de instituţiile de învățământ şi se coordonează cu autorităţile în a căror subordine se află instituţiile respective şi cu Ministerul Educației și Cercetării.

(11) Diploma de absolvire a instituţiei de învățământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice şi titlurile acordate oferă deţinătorului dreptul să ocupe, după trecerea în rezervă, funcţii echivalente cu cele care pot fi ocupate de absolvenţi ai instituţiilor de învățământ, cu profil înrudit şi de acelaşi nivel, din afara domeniilor milităriei, securităţii şi ordinii publice.

(12) Pentru reglementarea internă şi aplicarea prevederilor prezentului cod, cu referinţă la specificul învățământului în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice, autorităţile administraţiei publice centrale şi alte structuri ale statului din domeniile apărării, securităţii şi ordinii publice pot elabora şi aproba acte normative departamentale proprii.

(13) Modul de selectare şi condiţiile de admitere a candidaţilor în instituţiile de învățământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice se stabilesc de autorităţile în a căror subordine se află instituţiile respective, prin actele normative departamentale corespunzătoare, în funcţie de specificul serviciului şi învățământului în domeniile respective, în corelare cu cadrul general de organizare a admiterii în învățământul naţional.

(14) Pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei se efectuează în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, ale prezentului cod, ale altor acte normative cu privire la apărare, precum şi ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(15) Instruirea rezerviştilor şi a recruţilor se realizează în cadrul centrelor de instruire militară, cu aprobarea Ministerului Apărării.

(1) Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare poate susține financiar dezvoltarea infrastructurii și a bazei tehnico-materiale ale instituțiilor de învățământ cu profil agroindustrial.

(2) Bunurile dobândite pe baza finanțării prevăzute la alin. (1) se utilizează conform destinației stabilite de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.

(3) În funcție de necesitățile identificate pe piața muncii, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare poate susține finanțarea cheltuielilor aferente înființării de noi specialități/calificări profesionale în domeniul agriculturii și industriei alimentare, precum și a unor programe de perfecționare a cadrelor didactice de specialitate din cadrul instituțiilor de învățământ cu profil agroindustrial.

(4) În scopul dezvoltării învățământului în domeniul agroindustrial, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare coordonează propunerile cu privire la:

a) numărul necesar de specialiști la comanda de stat pentru pregătirea cadrelor în instituțiile de învățământ în domeniul agroindustrial;

b) măsurile privind îmbunătățirea structurii organizatorice a instituțiilor de învățământ din domeniul agroindustrial;

c) înființarea de noi specializări/calificări profesionale în domeniul agroindustrial;

d) standardele și planul de învățământ în domeniul agroindustrial.

(1) Învăţarea pe tot parcursul vieţii include activităţile de învăţare realizate de o persoană pe parcursul vieţii, în scopul formării sau dezvoltării competenţelor din perspectivă personală, civică, socială şi profesională.

(2) Învăţarea pe tot parcursul vieţii cuprinde învățământul general, profesional-tehnic şi superior, precum şi educația generală a adulților, formarea profesională inițială și continuă a acestora.

(3) Programele de formare profesională, inițială și continuă în cadrul învăţării pe tot parcursul vieţii se supun evaluării în vederea acreditării sau autorizării de funcţionare provizorie, în condiţiile legii.

(4) Decizia cu privire la autorizarea de funcţionare provizorie, la acreditare, neacreditare sau la retragerea dreptului de organizare a unui program de formare profesională, inițială și continuă se adoptă de Ministerul Educației și Cercetării în baza rezultatelor evaluării efectuate de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare sau alte agenții de evaluare a calității înscrise în Registrul European pentru Asigurarea Calității.

(5) Învăţarea pe tot parcursul vieţii se realizează în contexte de educaţie formală, nonformală şi informală.

(6) Învăţarea pe tot parcursul vieţii în contextul educaţiei formale reprezintă un proces instituţionalizat structurat şi bazat pe o proiectare curriculară explicită.

(7) Învăţarea pe tot parcursul vieţii în contextul educaţiei nonformale este învăţarea integrată în cadrul unor activităţi planificate, cu obiective de învăţare care nu urmează în mod explicit un curriculum.

(8) Învăţarea pe tot parcursul vieţii în contextul educaţiei informale reprezintă rezultatul unor activităţi zilnice legate de muncă, mediul familial, timpul liber şi nu este organizată sau structurată din punct de vedere al obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învăţare.

(9) Învăţarea pe tot parcursul vieţii în contextul educaţiei nonformale, care poate fi diferită ca durată, şi învăţarea pe tot parcursul vieţii în contextul educaţiei informale depind de intenţia celui care învaţă şi nu conduc în mod automat la certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.

(10) Certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite în contexte de educaţie nonformală şi informală poate fi făcută de structuri abilitate în acest sens, în baza unui regulament aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(11) În contextul educației nonformale, prestatorii de servicii educaționale pot elibera certificate de participare, care pot fi ulterior parte a dosarului de certificare a competențelor de învățare anterioară.

(1) Învăţarea pe tot parcursul vieţii în contextul educaţiei formale se poate realiza în următoarele instituţii sau organizaţii:

a) instituţii de învățământ general, profesional tehnic şi superior;

b) instituţii sau organizaţii publice şi private care oferă servicii de educaţie şi programe de formare profesională, autorizate provizoriu sau acreditate;

c) întreprinderi sau organizaţii care oferă propriilor angajaţi programe de formare profesională, autorizate provizoriu sau acreditate.

(2) Învăţarea pe tot parcursul vieţii în contextul educaţiei nonformale se poate realiza în următoarele instituţii sau organizaţii:

a) instituţiile şi organizaţiile menţionate la alin.(1);

b) instituţii extraşcolare;

c) centre de îngrijire şi protecţie a copilului;

d) întreprinderi;

e) instituţii culturale;

f) asociaţii profesionale, culturale, sindicale;

g) organizaţii nonguvernamentale; g¹) centre educaționale comunitare de drept public sau privat;

h) alte organizaţii.

(3) Învăţarea pe tot parcursul vieţii în contextul educaţiei informale se realizează prin activităţi organizate în familie, la locul de muncă, în comunitate, în reţele sociale, prin activităţi de voluntariat, sportive, culturale etc. şi poate conduce la formarea de competenţe şi calificări.

(1) Statul garantează accesul şi susţine, inclusiv financiar, învăţarea pe tot parcursul vieţii.

(2) Finanţarea învăţării pe tot parcursul vieţii se realizează din surse publice şi/sau private, în bază de parteneriat public-privat, prin finanţare şi cofinanţare de către angajatori, organizaţii nonguvernamentale, din fonduri nerambursabile în cadrul programelor internaţionale, precum şi prin contribuţia beneficiarilor.

(1) Educația adulţilor include:

a) educaţia generală, prin care se asigură dezvoltarea generală a adulţilor sub aspect cultural, socioeconomic, tehnologic, ecologic;

b) formarea profesională inițială, prin care se înțelege orice proces de instruire în cadrul căruia un adult care nu deține o calificare beneficiază de pregătirea corespunzătoare pentru dobândirea competențelor profesionale minime necesare pentru obținerea unui loc de muncă;

c) formarea profesională continuă, prin care se înțelege orice proces de instruire în cadrul căruia un salariat, având deja o calificare ori o profesie, își completează competențele profesionale prin aprofundarea cunoștințelor în domeniul specialității de bază sau prin deprinderea unor noi metode ori procedee aplicate în cadrul specialității respective. (1¹) Formarea profesională a adulților se realizează inclusiv prin programe de perfecționare, recalificare, specializare și prin programe de calificare parțială (microcalificare).

(2) Statul garantează adulţilor formarea competenţelor digitale de bază, în condiţiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Educația adulților se realizează în baza unui regulament aprobat de Guvern.

(4) Formele de organizare a educației a adulţilor sînt:

a) cu frecvenţă;

b) cu frecvenţă redusă;

c) la distanţă.

Educația adulților se finanțează din mijloace ale bugetului de stat, mijloace achitate de persoane fizice și juridice, din mijloace ale asociațiilor profesionale și ale patronatelor, din sponsorizări, donații, taxe pentru studii, contribuții personale, fonduri externe (proiecte) și din alte surse legale. Programele de educație a adulților care răspund unor nevoi speciale de dezvoltare locală constituie responsabilitatea autorităților administrației publice locale de nivelul întâi și doi și pot fi finanțate din bugetele locale.

(1) Bibliotecile din instituţiile de învățământ sînt parte integrantă a sistemului de învățământ şi participă la activitatea didactică, cultural - educativă, de cercetare şi perfecţionare. Bibliotecile contribuie, prin mijloace specifice, la procesul de instruire, formare şi cercetare ce se desfăşoară în instituţia de învățământ.

(2) Biblioteca din instituţia de învățământ are ca obiectiv principal asigurarea posibilităţilor de informare, documentare, lectură, recreere şi studiu elevilor, studenţilor, cadrelor didactice, cercetătorilor, personalului nedidactic şi auxiliar, prin oferirea accesului nelimitat la fondul de carte.

(3) Bibliotecarii din învățământ beneficiază de facilităţi şi pot aspira la categorii de calificare în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(4) Bibliotecile din învățământ funcţionează în baza unui regulament-cadru, aprobat de Ministerul Educației și Cercetării, şi a altor acte normative în domeniu.

(5) Bibliotecile din instituţiile de învățământ pot crea consorţii pentru achiziţia partajată şi utilizarea în comun a surselor documentare (baze de date, reviste electronice).

(6) La nivel naţional pot fi organizate biblioteci şcolare virtuale cu funcţii de e-learning, cu fonduri de curricula şcolare, proiecte didactice, ghiduri metodologice, manuale electronice, exemple de teste docimologice etc.

Psihopedagogică

(1) Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică este o instituție publică, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, în cadrul căreia Ministerul Educației și Cercetării exercită, în numele statului, funcția de fondator.

(2) Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică își desfășoară activitatea pe întreg teritoriul Republicii Moldova prin intermediul structurilor sale teritoriale, constituite în calitate de servicii locale.

(3) Domeniile de competență și atribuțiile de bază ale Centrului Republican de Asistență Psihopedagogică vizează:

a) asigurarea metodologică și formarea continuă în domeniul asistenței psihopedagogice în educație;

b) coordonarea și prestarea evaluării și asistenței psihopedagogice în educație la nivel național;

c) gestionarea sistemului informațional în domeniul educației incluzive și al asistenței psihopedagogice;

d) alte domenii atribuite prin acte normative, inclusiv domeniile aferente celor gestionate de către fondator.

(4) Modul de organizare și de funcționare, structura, organigrama și efectivul-limită ale Centrului Republican de Asistență Psihopedagogică se stabilesc prin statutul acestuia, aprobat de Guvern.

și Comunicaționale în Educație Centrul Tehnologii Informaționale și Comunicaționale în Educație este o instituție publică, în care Ministerul Educației și Cercetării exercită funcția de fondator, și are următoarele atribuții principale:

a) asigurarea planificării, creării și menținerii în stare funcțională a sistemelor și resurselor informaționale în domeniul educației la nivel național;

b) personalizarea și autentificarea centralizată a actelor de studii și a documentelor conexe pentru instituțiile de învățământ gimnazial, liceal, profesional tehnic, superior și de formare continuă;

c) asigurarea asistenței tehnice, metodologice și de instruire în domeniul tehnologiilor informaționale și comunicaționale în educație;

d) administrarea procedurii de evaluare a competențelor manageriale ale candidaților la funcțiile de conducere în instituțiile de învățământ general și profesional tehnic.

în carieră

(1) Centrele de ghidare şi consiliere în carieră au misiunea de a susţine elevii şi studenţii în procesul de proiectare a carierei şi de realizare a educaţiei pentru carieră.

(2) Centrele de ghidare şi consiliere în carieră pot fi înfiinţate de autorităţile administraţiei publice locale, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, instituţiile de învățământ, organizaţiile nonguvernamentale, precum şi de alţi prestatori de astfel de servicii privaţi.

şi ştiinţifico-didactice

(1) Cerinţele minime de calificare pentru ocuparea funcţiilor didactice sînt:

a) în educaţia timpurie – deţinerea unei calificări în domeniu de cel puţin nivelul 4 – învățământ profesional tehnic postsecundar;

b) în învățământul primar – deținerea unei calificări în domeniu de cel puțin nivelul 5 – învățământ profesional tehnic postsecundar nonterțiar; în învățământul gimnazial – deţinerea unei calificări în domeniu de cel puţin nivelul 6 – studii superioare de licenţă;

c) în învățământul liceal - deţinerea unei calificări în domeniu de cel puţin nivelul 7 - studii superioare de master;

d) în învățământul profesional tehnic – deţinerea unei calificări de cel puţin nivelul 5 – învățământ profesional tehnic postsecundar nonterţiar, în programe de profil, cu excepţia maiştrilor;

e) în învățământul superior - deţinerea unei calificări de cel puţin nivelul 7 - studii superioare de master. (1¹) Funcțiile didactice în educația timpurie, în învățământul primar, gimnazial, liceal și profesional tehnic pot fi ocupate și de persoane care dețin un act de studii la o specialitate conexă/echivalentă disciplinei școlare sau un certificat de recalificare/validare a competențelor profesionale corespunzătoare funcției și nivelului de calificare deținut, conform unei metodologii aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) În învățământul de arte şi sport, titlurile onorifice şi premiile obţinute la concursuri naţionale şi internaţionale, recunoscute de organele centrale de resort, conferă dreptul de ocupare a funcţiilor didactice și științifico-didactice.

(3) Pentru ocuparea unei funcţii ştiinţifico-didactice în învățământul superior este necesară deţinerea unei calificări de nivelul 8 - studii superioare de doctorat și/sau a titlului științifico-didactic de conferențiar sau profesor universitar. (3¹) La programele de studii superioare în domeniile tehnologiilor informaționale și comunicaționale, jurnalismului și comunicării, tehnicilor audiovizuale și producției media, instituțiile de învățământ superior pot încadra în activitatea didactică cercetători și practicieni consacrați din țară sau din străinătate cu o experiență valoroasă în domeniu. (3²) La programele de studii superioare în domeniile milităriei, securității și ordinii publice, instituțiile de învățământ superior pot încadra în activitatea didactică personalități din domeniu, care dețin grade militare/speciale superioare și supreme și care dețin sau au deținut funcții militare/cu statut special de conducere de nivel operativ și strategic.

(4) În cel mult doi ani de la ocuparea funcțiilor didactice în învățământul general și profesional tehnic, persoanele angajate care sunt absolvente ale programelor de studii superioare nepedagogice vor urma obligatoriu modulul psihopedagogic corespunzător unui număr de 60 de credite de studii.

(1) Dezvoltarea profesională a personalului didactic, ştiinţifico-didactic, ştiinţific şi de conducere este obligatorie pe parcursul întregii activităţi profesionale şi se reglementează de Guvern.

(2) Dezvoltarea profesională a personalului didactic, ştiinţifico-didactic, ştiinţific şi de conducere se realizează în instituţii de învățământ superior şi/sau de alţi prestatori de servicii educaţionale, în baza unor programe de formare profesională acreditate, prin:

a) stagii de formare profesională în instituţii de învățământ şi cercetare sau organizaţii acreditate din ţară şi de peste hotare;

b) participare, ca parteneri, la proiecte educaţionale şi/sau de cercetare naţionale şi internaţionale;

c) participare cu comunicări şi/sau lucrări la conferinţe, seminare, simpozioane, expoziţii internaţionale.

(3) În cadrul formării profesionale continue realizate prin stagii în instituţii de învățământ şi cercetare acreditate, cadrele didactice din învățământ pot obţine credite de dezvoltare profesională.

(1) Stagiile de practică pedagogică în cadrul programelor de formare inițială a cadrelor didactice se organizează conform Regulamentului cu privire la stagiile de practică pedagogică, aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) Stagiile de practică pedagogică se desfășoară în cadrul instituțiilor de învățământ general care au statut de bază de practică pedagogică. Lista instituțiilor de învățământ general cu statut de bază de practică pedagogică se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării, în baza unor criterii și standarde de calitate.

(3) Instituțiile de învățământ general cu statut de bază de practică pedagogică beneficiază de resurse și dotări suplimentare pentru buna organizare a procesului educațional și a stagiilor de practică.

şi ştiinţific

(1) Personalul didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific are dreptul să aleagă şi să utilizeze atât tehnologiile didactice, manualele şi materialele didactice aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, cît şi pe cele alternative, pe care le consideră adecvate realizării standardelor educaţionale de stat.

(2) Personalul didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific are dreptul:

a) să aleagă şi să fie ales în organele de conducere, administrative şi consultative ale instituţiei de învățământ;

b) să i se includă în vechimea de muncă didactică activitatea didactică şi de cercetare desfăşurată anterior în cazul transferului la o instituţie de învățământ care oferă programe de studii de alt nivel;

c) să se asocieze în organizaţii sindicale şi profesionale;

d) să solicite, din proprie iniţiativă, acordarea de grade didactice şi titluri ştiinţifice;

e) să beneficieze de protecție și să nu fie supus violenței fizice și/sau verbale;

f) să beneficieze de asistență psihologică în cazul în care a fost victimă a unei fapte de violență în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de muncă.

(3) Personalul didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific are dreptul la concediu de odihnă anual în condiţiile prevăzute de Codul muncii.

(4) Personalul didactic din învățământul general beneficiază, în condiţiile legislaţiei în vigoare, de următoarele drepturi şi garanţii sociale:

a) dreptul la reducerea duratei zilei de muncă în primii 5 ani de activitate didactică după absolvirea instituţiei de învățământ;

b) dreptul, garantat de stat, la stagii de formare profesională în domeniul activităţii didactice, cel puţin o dată la 3 ani;

c) dreptul la compensaţii băneşti anuale pentru procurarea de suporturi didactice, tehnică de calcul, produse software pentru utilizare în activităţi de instruire on-line, pentru dezvoltare profesională, în limita şi în condiţiile stabilite de Guvern.

(5) Absolvenții instituțiilor de învățământ superior sau profesional tehnic angajați în urma repartizării de către Ministerul Educației și Cercetării în funcții didactice vacante în instituții de învățământ general sau profesional tehnic publice sau în structurile de asistență psihopedagogică beneficiază, în primii 5 ani de activitate didactică de la repartizare, de indemnizații din mijloacele bugetului de stat în modul stabilit de Guvern, achitate prin intermediul bugetelor unităților administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, al bugetului UTA Găgăuzia sau al bugetului autorității administrației publice centrale în subordinea căreia se află instituția de învățământ profesional tehnic. (5¹) Absolvenții instituțiilor de învățământ superior angajați în funcții didactice sau științifice în instituții de învățământ superior în urma coordonării cu Ministerul Educației și Cercetării pot beneficia, în primii 5 ani de activitate didactică și științifică de la repartizare, de indemnizații din mijloacele bugetului de stat în modul stabilit de Guvern, achitate prin intermediul bugetului autorității administrației publice centrale în subordinea căreia se află instituția de învățământ superior.

(6) La debutul în carieră, personalul didactic angajat în instituțiile publice de învățământ din sate (comune), orașe, municipii de nivelul întâi și din UTA Găgăuzia, beneficiază, în primii 5 ani de activitate, de compensarea cheltuielilor pentru spațiul locativ și pentru consumul de energie termică şi electrică din contul bugetului de stat, prin intermediul bugetelor unităților administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi UTA Găgăuzia, în modul stabilit de Guvern.

(7) În primii 5 ani de activitate pedagogică, cadrele didactice din instituţiile de învățământ general publice beneficiază de sprijin pentru inserţie profesională, inclusiv de reducerea la 75% a normei didactice pentru un salariu de funcţie, precum şi de asistenţă din partea cadrului didactic mentor.

(8) Personalul didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific din instituţiile de învățământ care s-a evidenţiat prin excelenţă în munca de predare şi educaţie se poate învrednici de distincţii de stat în condiţiile stabilite de legislaţie.

(9) Pentru atragerea absolvenţilor în activitatea didactică şi pentru promovarea profesiei de cadru didactic autorităţile administraţiei publice locale şi centrale care au instituţii de învățământ în subordine pot prevedea garanţii sociale suplimentare pentru cadrele didactice.

ştiinţifico-didactic, ştiinţific şi de conducere

(1) Personalul didactic, ştiinţifico-didactic, ştiinţific şi de conducere are următoarele obligaţii:

a) să asigure calitatea procesului de învățământ prin respectarea standardelor educaţionale de stat şi a Curriculumului naţional;

b) să respecte deontologia profesională;

c) să respecte drepturile copiilor, elevilor şi studenţilor;

d) să creeze condiţii optime pentru dezvoltarea potenţialului individual al copilului, elevului şi studentului;

e) să promoveze valorile morale de dreptate, echitate, umanism, patriotism şi alte valori;

f) să colaboreze cu familia şi comunitatea;

g) să îndeplinească obligaţiile prevăzute în contractul individual de muncă şi în fişa postului şi să respecte statutul şi regulamentele instituţionale şi prevederile prezentului cod;

h) să asigure securitatea vieţii şi ocrotirea sănătăţii copiilor, elevilor şi studenţilor în procesul de învățământ;

i) să nu admită tratamente şi pedepse degradante, discriminarea sub orice formă şi aplicarea niciunei forme de violenţă fizică sau psihică;

j) să informeze elevii despre toate formele de violenţă şi manifestările comportamentale ale acestora, despre persoanele şi instituţiile la care se pot adresa atunci când sînt supuşi unui act de abuz;

k) să discute cu copiii şi elevii, individual şi în grup, despre siguranţa/ bunăstarea lor emoţională şi fizică acasă/în familie şi în instituţie, precum şi în alte locuri frecventate de ei;

l) să intervină pentru a stopa cazurile de abuz şi neglijare a copilului şi/sau să solicite ajutor în cazul în care nu poate interveni de sine stătător;

m) să comunice imediat despre orice caz suspect sau confirmat de abuz, neglijare, exploatare sau trafic al copilului din partea semenilor sau a adulţilor; m¹) să asigure, la solicitare, confidențialitatea și protecția identității persoanelor care raportează nereguli, în vederea prevenirii oricăror acțiuni de intimidare, hărțuire sau a altor măsuri represive împotriva acestora;

n) să nu facă şi să nu admită propagandă şovină, naţionalistă, politică, religioasă, militaristă în procesul educaţional;

o) să nu implice elevii şi studenţii în acţiuni politice (mitinguri, demonstraţii, pichetări);

p) să asigure confidenţialitatea şi securitatea informaţiei care conţine date cu caracter personal, în conformitate cu legislaţia în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal;

q) să îşi perfecţioneze continuu calificarea profesională.

(2) Personalul didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific nu poate presta servicii cu plată copiilor, elevilor, studenţilor cu care interacţionează direct la clasă sau în grupa academică în activitatea didactică.

(3) Personalului didactic, ştiinţifico-didactic, ştiinţific şi de conducere din învățământ îi este interzisă primirea de bani sau de alte foloase sub orice formă din partea elevilor, studenţilor, familiilor acestora, precum şi din partea organizaţiilor obşteşti ale părinţilor.

(4) Personalul didactic, ştiinţifico-didactic, ştiinţific şi de conducere are obligaţia de a raporta Ministerului Educației și Cercetării şi organelor abilitate despre cazurile de abuz asupra copiilor, elevilor şi studenţilor de care au cunoştinţă, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(5) Nerespectarea prevederilor alin.(1)- (4) constituie abatere disciplinară şi se sancţionează conform legislaţiei în vigoare.

(6) Obligaţiile cadrelor didactice şi de conducere din învățământul general şi profesional tehnic în raport cu elevii, părinţii şi angajaţii instituţiilor de învățământ sînt prevăzute în Codul de etică al cadrului didactic.

(7) Elevii şi studenţii din instituţiile de învățământ beneficiază de protecţie şi asistenţă socială şi medicală în condiţiile legii. Măsurile de protecție împotriva bullying-ului sunt stabilite în metodologia cu privire la prevenirea și combaterea bullying-ului, aprobată de Ministerul Educației și Cercetării.

(8) Nerespectarea de către cadrele didactice sau cadrele de conducere din învățământul general şi din cel profesional tehnic a prevederilor Codului de etică a cadrului didactic constituie o încălcare gravă a disciplinei de muncă şi a statutului instituţiei de învățământ şi se sancţionează în conformitate cu prevederile acestuia.

(1) Elevii şi studenţii au următoarele drepturi:

a) să aleagă instituţia de învățământ în care doresc să înveţe;

b) să fie asiguraţi, în condiţiile legii, cu manuale, asistenţă medicală, alimentaţie, servicii de transport, cămin;

c) să beneficieze, în condiţiile legii, de bursă, al cărei cuantum se stabileşte de Guvern;

d) să îşi expună liber opiniile, convingerile şi ideile;

e) să aibă acces la informaţie;

f) să fie aleşi în structurile de conducere ale instituţiei de învățământ şi să participe la evaluarea şi promovarea calităţii învățământului, în condiţiile prevăzute de prezentul cod şi de regulamentele instituţiei;

g) să participe la proiecte şi/sau programe naţionale şi /sau internaţionale de mobilitate academică;

h) să îşi revendice drepturile legale, să constituie asociaţii sau organizaţii care au drept scop apărarea intereselor lor şi să adere la acestea, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

i) să beneficieze de garanţiile şi facilităţile prevăzute de legislaţie pentru persoanele care îmbină munca cu studiile în cazul în care sînt încadraţi în câmpul muncii;

j) să beneficieze de garanții și facilități în realizarea mandatului de reprezentant al elevilor și studenților în organele de autoguvernanță.

(2) În instituțiile de învățământ se constituie organe de autoguvernanță ale elevilor sau studenților, care sunt organizate și funcționează în conformitate cu regulamentul-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării și cu regulamentele instituționale.

(3) Studenţii sînt reprezentaţi în senat şi în consiliul facultăţii în proporţie de 1/4 din numărul total al membrilor acestor organe.

(4) Studenţii din învățământul superior au dreptul la scutirea de plata taxei de studii în conformitate cu regulamentele instituţionale.

(5) În caz de incapacitate de continuare a studiilor din motive de sănătate sau din alte motive justificate, elevii şi studenţii au dreptul la concedii academice conform actelor interne ale instituţiilor de învățământ profesional tehnic postsecundar nonterţiar şi de învățământ superior.

(6) În vederea asigurării dreptului la educaţie al elevilor care au nevoie de asistenţă socială, inclusiv al celor din instituţiile de tip sanatorial sau de tip familial, statul suportă, în condiţiile legislaţiei în vigoare, parţial sau integral, cheltuielile de întreţinere a acestor elevi pe durata şcolarităţii, conform normativelor în vigoare.

(7) Elevii şi studenţii din instituţiile de învățământ beneficiază de protecţie şi asistenţă socială şi medicală în condiţiile legii. (7¹) Elevii pot beneficia de alimentație gratuită. Lista categoriilor de elevi care beneficiază de alimentație gratuită se aprobă de Guvern.

(8) Elevii şi studenţii beneficiază şi de alte drepturi consemnate în regulamentele instituţionale.

Pentru acțiuni sau rezultate apreciate de comunitatea școlară, elevii pot primi următoarele recompense:

a) diplome, medalii, premii;

b) burse de merit ale instituției (la decizia consiliului de administrație al instituției);

c) burse de merit ale administrației publice centrale;

d) alte recompense neinterzise de lege.

(1) Elevii şi studenţii au următoarele obligaţii:

a) să respecte regulamentele instituţiilor de învățământ în care învaţă;

b) să manifeste un comportament civilizat, să respecte normele de convieţuire în comunitatea academică, să păstreze bunurile din patrimoniul instituţiei de învățământ.

(2) Elevii au obligaţia să frecventeze învățământul obligatoriu şi să însuşească materiile prevăzute de programele de studii.

(3) Elevii şi studenţii care încalcă prevederile actelor normative în vigoare şi/sau ale actelor interne ale instituţiilor de învățământ sînt pasibili de sancţionare, în funcţie de gravitatea faptei, conform actelor interne ale instituţiilor de învățământ, pînă la exmatriculare. Elevii din învățământul obligatoriu nu pot fi exmatriculaţi.

(1) Comiterea de către elevi a unor abateri, în funcție de gravitatea acestora și de gradul de vinovăție, atrage aplicarea față de ei a următoarelor sancțiuni:

a) observație, cu înscriere în agenda elevului;

b) avertisment scris;

c) eliminare de la lecție;

d) privare de cămin, în cazul în care sunt cazați în căminul instituției, cu excepția elevilor din învățământul general obligatoriu;

e) suspendarea elevului pe o perioadă determinată;

f) preavizare de exmatriculare;

g) exmatriculare din liceu, cu drept de reînscriere în aceeași instituție în anul școlar următor, cu excepția elevilor clasei a X-a, care urmează să participe la un nou concurs de admitere;

h) exmatriculare din liceu fără drept de reînscriere în aceeași instituție;

i) repararea prejudiciului material cauzat instituției de învățământ, în conformitate cu legislația.

(2) Elevii pot fi sancționați doar pentru abaterile comise în perimetrul instituției de învățământ, în cadrul activităților extrașcolare sau în cadrul activităților desfășurate în mediul online.

(3) Organizarea disciplinei în clasă de către învățător/profesor prin atenționarea asupra necesității manifestării unui comportament corespunzător nu se consideră sancțiune.

(4) Sancțiunile prevăzute la alin.(1) nu se aplică elevilor cu cerințe educaționale speciale.

(5) Până la aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin.(1), conducătorul instituției de învățământ este obligat:

a) să informeze părinții sau alți reprezentanți legali ai elevului despre examinarea faptelor pentru care pot fi aplicate sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit.d)– i) și să le ofere acestora posibilitatea de a se pronunța referitor la situația respectivă;

b) să obțină avizul organului abilitat care exercită funcția de fondator al instituției de învățământ – în cazul sancțiunilor prevăzute la alin. (1) lit. d) și e);

c) să obțină avizul Ministerului Educației și Cercetării – în cazul sancțiunilor prevăzute la alin. (1) lit. g) și h).

(6) Observația se aplică de cadrul didactic, cu efectuarea înscrierii respective în agenda elevului.

(7) Avertismentul scris se aplică de conducătorul instituției de învățământ, în baza raportului dirigintelui, prin înștiințare în formă scrisă adresată elevului și părintelui sau altui reprezentant legal al acestuia. Avertismentul scris se aplică doar dacă anterior, în același an de studii, a fost aplicată sancțiunea sub formă de observație.

(8) Eliminarea de la lecție se aplică de cadrul didactic în caz de comportament necorespunzător în timpul lecției, dacă acest comportament perturbă desfășurarea lecției. Sancțiunea se aplică cu efectuarea înscrierii respective în agenda elevului.

(9) Eliminarea de la lecție se aplică cu condiția desemnării de către instituție a unei persoane responsabile de supravegherea elevului pentru perioada aflării acestuia pe teritoriul instituției de învățământ.

(10) Suspendarea elevului pe o perioadă determinată se aplică de conducătorul instituției de învățământ în baza propunerii consiliului profesoral, aprobată prin vot secret:

a) în învățământul gimnazial, dacă alte măsuri nu sunt suficiente, nu pot fi implementate sau dacă suspendarea elevului este necesară pentru a asigura securitatea studierii pentru ceilalți elevi;

b) în învățământul liceal și în cel profesional tehnic, dacă:

– comportamentul elevului pune în pericol siguranța celorlalți elevi sau a personalului instituției;

– elevul folosește obiecte interzise în sala de studii;

– elevul folosește obiecte sau aplică metode orientate spre influențarea evaluării neobiective a cunoștințelor sale sau ale altor elevi;

– elevul perturbă constant desfășurarea lecției.

(11) Suspendarea elevului poate fi aplicată pentru o perioadă de cel mult 5 zile lucrătoare. Elevul nu poate fi suspendat pentru mai mult de 15 zile lucrătoare pe durata unui an școlar.

(12) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit.f) –h) se aplică de conducătorul instituției de învățământ în baza propunerii consiliului profesoral, aprobată prin vot secret, în cazul:

a) comiterii de către elev a faptelor de violență de orice formă îndreptate împotriva altor elevi sau a personalului instituției;

b) punerii în pericol a siguranței elevilor sau a personalului instituției și/sau împiedicării realizării dreptului la educație sau la muncă;

c) în alte cazuri prevăzute de actele normative.

(13) Sancțiunea se comunică individual, atât elevului, cât și părinților sau altor reprezentanți legali ai acestuia, în formă scrisă, pe suport de hârtie sau în format electronic. Elevilor care au fost sancționați conform alin. (1) lit.b) –i) li se acordă asistență psihologică.

(14) Faptele care constituie abateri și modul de aplicare a sancțiunilor corespunzătoare se stabilesc de Ministerul Educației și Cercetării. Aplicarea altor sancțiuni decât a celor prevăzute la alin. (1) se interzice.

(15) Decizia de aplicare a sancțiunilor poate fi contestată, în termen de 30 de zile, prin cerere prealabilă depusă la organul abilitat care exercită funcția de fondator al instituției de învățământ. Decizia cu privire la cererea prealabilă se contestă în instanța de judecată.

și a echipamentelor de comunicații electronice

(1) Obiectele personale ale elevilor care prezintă pericol pentru ceilalți elevi sau pentru personalul instituției, care sunt folosite de elevi pentru evitarea metodelor obiective de evaluare a cunoștințelor acestora, precum și cele care perturbă desfășurarea lecțiilor pot fi ridicate de către cadrele didactice care predau lecția.

(2) Cadrul didactic face o mențiune în catalogul electronic despre limitarea accesului elevului la obiectele personale ale acestuia, cu descrierea obiectelor ridicate și cu indicarea datelor de identitate ale posesorului.

(3) La sfârșitul lecțiilor, obiectele ridicate se restituie elevilor.

(4) Lista obiectelor interzise și procedura de limitare a accesului elevilor la acestea se stabilesc de Ministerul Educației și Cercetării.

(5) Elevilor le este interzisa utilizarea telefoanelor mobile și/sau a oricăror alte echipamente de comunicații electronice în timpul lecțiilor, cu excepția folosirii acestora:

a) în scop educațional, stabilit de către cadrele didactice;

b) în situații de urgență (starea de sănătate precară a elevului sau a cadrului didactic, probleme de sănătate ale unui membru de familie, situații de criză imprevizibile);

c) în cazul necesitații monitorizării permanente, cu diverse echipamente asistive, a sănătății elevilor cu dizabilități sau boli somatice cronice severe, confirmate documentar.

(6) Condițiile și modul de utilizare a telefoanelor mobile și/sau a oricăror alte echipamente de comunicații electronice sunt prevăzute în Regulamentul-cadru privind utilizarea telefoanelor mobile și/sau a altor echipamente de comunicații electronice în instituțiile de învățământ, aprobat de către Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Părinţii sau alţi reprezentanţi legali ai copiilor şi elevilor au dreptul:

a) să aleagă instituţia de învățământ în care să înscrie copilul;

b) să participe la întocmirea programului de activitate al instituţiei de învățământ;

c) să solicite respectarea drepturilor şi libertăţilor copilului în instituţia de învățământ;

d) să ia cunoştinţă de organizarea şi conţinutul procesului de învățământ, precum şi de rezultatele evaluării cunoştinţelor copiilor lor, în conformitate cu regulamentele instituţionale;

e) să aleagă şi să fie aleşi în organele administrative şi consultative ale instituţiei de învățământ;

f) să înfiinţeze asociaţii filantropice ale părinţilor, având ca scop principal contribuirea la dezvoltarea instituţiei de învățământ;

g) să participe personal ori să desemneze o persoană însoțitoare, care, în interesul copilului cu cerințe educaționale speciale, să îl sprijine în cadrul instituției de învățământ, în condițiile stabilite prin regulament.

(2) Părinţii sau alţi reprezentanţi legali ai copiilor şi elevilor au următoarele obligaţii:

a) să asigure educarea copilului în familie şi să creeze condiţii adecvate pentru pregătirea temelor şi frecventarea studiilor, pentru dezvoltarea aptitudinilor, participarea la activităţi extraşcolare şi pentru autoinstruire;

b) să asigure şcolarizarea obligatorie a copiilor de vârstă şcolară;

c) să colaboreze cu instituţia de învățământ, contribuind la realizarea obiectivelor educaţionale;

d) să urmărească, în colaborare cu conducerea instituţiei de învățământ şi cadrele didactice, situaţia şcolară şi comportamentul copilului sau elevului în instituţia de învățământ;

e) să respecte regulamentele instituțiilor de învățământ în partea în care le sunt aplicabile; e¹) să monitorizeze, în colaborare cu cadrele didactice, respectarea Regulamentului-cadru privind utilizarea telefoanelor mobile și/sau a altor echipamente de comunicații electronice în instituțiile de învățământ;

f) să nu admită violență fizică și/sau verbală asupra personalului instituției de învățământ;

g) să comunice imediat administrației instituției de învățământ sau altor organe abilitate despre orice caz suspect sau confirmat de abuz, violență fizică și/sau verbală, exploatare sau trafic asupra copiilor/elevilor/studenților sau a personalului instituției de învățământ.

(3) Părinţii sau alţi reprezentanţi legali ai copiilor care nu manifestă responsabilitate şi nu asigură educarea şi instruirea copilului sînt pasibili de răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Guvernul are următoarele atribuţii:

a) aprobă politicile de stat în domeniul educaţiei;

b) organizează elaborarea proiectelor de acte legislative în domeniul educaţiei, le aprobă şi le prezintă Parlamentului spre examinare şi adoptare;

c) adoptă acte normative privind executarea prevederilor legislaţiei în domeniul educaţiei şi asigurarea priorităţii educaţiei;

d) aprobă structura şi efectivul-limită ale Ministerului Educației și Cercetării, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia;

e) monitorizează activitatea Ministerului Educației și Cercetării;

f) decide asupra propunerilor Ministerului Educației și Cercetării, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale instituţiilor publice privind înfiinţarea, reorganizarea sau lichidarea instituţiilor publice de învățământ gimnazial, liceal, extrașcolar, special, profesional tehnic, superior şi de formare continuă din subordine;

g) aprobă planul (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate cu finanţare de la bugetul de stat, pe domenii generale de studiu, în instituţiile de învățământ profesional tehnic şi superior;

h) aprobă normativele de timp și de cheltuieli pentru organizarea și desfășurarea olimpiadelor, a concursurilor și a examenelor de absolvire în învățământul gimnazial și liceal și pentru organizarea și desfășurarea evaluării finale în învățământul primar;

i) aprobă condiţiile de salarizare a personalului din instituţiile de învățământ care funcţionează în regim de autogestiune financiar-economică.

și Cercetării

(1) Ministerul Educației și Cercetării are următoarele atribuţii:

a) elaborează şi promovează politicile de stat în domeniul educaţiei şi cercetării din învățământul superior;

b) elaborează proiecte de acte legislative şi alte acte normative în domeniul educaţiei şi cercetării în învățământul superior şi exercită controlul de stat asupra respectării acestora;

c) realizează conducerea, monitorizarea şi evaluarea sistemului naţional de educaţie, inclusiv a cercetării în învățământul superior;

d) efectuează estimări şi analize ale indicatorilor de randament economic şi performanţă în sistemul naţional de educaţie, pe care le publică pe pagina web oficială a ministerului;

e) elaborează şi aprobă standardele educaţionale de stat şi Curriculumul naţional şi exercită, prin intermediul instituţiilor abilitate, controlul asupra realizării acestora;

f) aprobă procedurile de evaluare a cadrelor didactice şi de conducere din învățământ, în vederea conferirii sau confirmării gradelor didactice şi gradelor manageriale, şi asigură controlul respectării acestora;

g) gestionează programele şi proiectele naţionale şi organizează achiziţii publice de bunuri, lucrări şi servicii pentru sectorul educaţional în cadrul programelor naţionale;

h) aprobă manualele şi materialele didactice care urmează a fi utilizate în sistemul de învățământ;

i) elaborează şi propune Guvernului pentru aprobare pachetul standard de servicii educaţionale în învățământul obligatoriu;

j) elaborează și publică strategia sectorială de cheltuieli pe termen mediu pentru sistemul naţional de educaţie și participă la elaborarea strategiei sectoriale de cheltuieli pentru domeniul cercetare în învățământul superior, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale; j¹) asigură repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli în domeniul educației pe bugetele componente ale bugetului public național și pe autorități publice centrale, inclusiv estimează volumul transferurilor cu destinație specială de la bugetul de stat la bugetele locale;

k) elaborează propuneri la proiectul bugetului de stat, fundamentate pe programe pentru instituțiile de învățământ și de cercetare subordonate, prezintă rapoarte privind executarea bugetului, inclusiv privind performanța în cadrul programelor de cheltuieli din domeniul de competență, și participă la argumentarea și promovarea acestora;

1) elaborează, prin coordonare cu autorităţile interesate, şi aprobă normele de personal, de muncă şi de finanţare în sistemul naţional de educaţie;

m) coordonează şi monitorizează activitatea financiară a instituţiilor de învățământ publice subordonate;

n) formulează şi prezintă Guvernului propuneri de perfecţionare a remunerării personalului didactic şi a altor categorii de personal din sistemul de învățământ;

o) coordonează activitatea de cercetare în învățământul superior, precum şi în domeniul științelor educaţiei;

p) coordonează activitatea de formare profesională iniţială şi continuă a cadrelor didactice şi de conducere din învățământ;

q) angajează, prin concurs, şi eliberează din funcţie directorii instituţiilor publice de învățământ special şi profesional tehnic, precum şi directorii altor instituţii publice de învățământ subordonate; q¹) monitorizează modul în care organele locale de specialitate în domeniul învățământului respectă prevederile legislației în scopul asigurării condițiilor optime pentru desfășurarea procesului educațional în învățământul general;

r) adresează autorităţilor administraţiei publice locale propuneri argumentate de încetare a raporturilor de muncă ale unor șefi ai organelor locale de specialitate în domeniul învățământului sau ale unor directori ai instituţiilor de învățământ;

s) iniţiază şi încheie acorduri internaţionale de colaborare în domeniul educaţiei şi cercetării în învățământul superior, în condiţiile legislaţiei în vigoare;

t) organizează procesul de recunoaştere şi echivalare a actelor de studii eliberate de instituţiile de învățământ din străinătate şi a calificărilor acordate de acestea; t¹) exercită rolul de coordonator național al activităților autorităților competente pentru recunoașterea calificărilor profesionale obținute într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat al Spațiului Economic European și în Confederația Elvețiană; t²) exercită rolul Centrului de asistență privind recunoașterea calificărilor profesionale;

u) negociază şi semnează convenţiile colective din domeniul învățământului;

v) asigură, în mod gratuit, copiii din grupele pregătitoare cu materiale didactice, elevii din învățământul primar și gimnazial cu manuale şcolare, copiii, elevii şi studenţii cu cerinţe educaţionale speciale care urmează studiile în instituţiile de învățământ general, profesional tehnic şi superior cu sisteme/forme alternative de comunicare, de scriere, de citire şi orientare, ținând seama de necesităţile individuale ale acestora;

w) propune candidaturi pentru conferirea distincţiilor de stat;

x) elaborează şi publică pe pagina sa web oficială raportul anual de activitate al ministerului;

y) asigură planificarea, crearea şi menţinerea în stare funcţională a Sistemului Informaţional de management în educație; y¹) asigură ținerea Registrului unităților de transport școlar în cadrul Sistemului informațional de management în educație;

z) asigură actualizarea periodică şi controlează corectitudinea informaţiilor introduse în Sistemul Informațional de management în educație; z¹) exercită alte atribuţii stabilite de legislaţie şi de regulamentul său de organizare şi funcţionare.

(2) Pentru exercitarea atribuţiilor în sfera de competenţă, Ministerul Educației și Cercetării poate constitui consilii, comisii, grupuri de experţi şi alte organe consultative.

(1) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi ale UTA Găgăuzia, în limitele competenţelor stabilite de legislaţie, au următoarele atribuţii în domeniul educaţiei:

a) asigură respectarea legislaţiei în domeniul educaţiei în teritoriul administrat;

b) realizează conducerea, monitorizarea şi evaluarea instituţiilor de învățământ ai căror fondatori sînt;

c) asigură colaborarea instituţiilor de învățământ ai căror fondatori sînt cu Ministerul Educației și Cercetării;

d) asigură funcţionarea eficientă a reţelei instituţiilor de învățământ general ai căror fondatori sînt, precum și a instituțiilor din teritoriul administrat, în baza indicatorilor de eficacitate, eficienţă şi performanţă;

e) pot contribui la finanţarea şi dezvoltarea bazei materiale a instituţiilor de învățământ din teritoriul administrat;

f) asigură condiţii adecvate de activitate pentru personalul didactic şi de studii pentru elevi;

g) susţin şi încurajează activitatea de formare profesională continuă a cadrelor didactice;

h) susţin şi încurajează participarea elevilor la concursuri şi olimpiade şcolare;

i) asigură, împreună cu părinţii, şcolarizarea copiilor cu vârsta cuprinsă între 6 (7)-16 ani;

j) adoptă decizii privind optimizarea şi dezvoltarea reţelei instituţiilor de învățământ din teritoriul administrat, în baza indicatorilor de eficacitate, eficienţă şi performanţă;

k) delimitează districtele şcolare ale instituţiilor de învățământ general ai căror fondatori sînt;

1) monitorizează activitatea instituţiilor de învățământ private din teritoriul administrat;

m) asigură transportarea gratuită a elevilor şi cadrelor didactice la şi de la instituţiile de învățământ în localităţile rurale, pe distanţe ce depăşesc 2 km;

n) contribuie la plasarea în câmpul muncii a absolvenţilor orfani.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi ale UTA Găgăuzia asigură funcţionarea instituţiilor de învățământ ai căror fondatori sînt.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi ale UTA Găgăuzia angajează şi eliberează personalul de conducere al instituţiilor de învățământ ai căror fondatori sînt.

(4) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi ale UTA Găgăuzia elaborează şi prezintă Ministerului Educației și Cercetării un raport anual privind starea învățământului din teritoriul administrat, pe care îl publică pe paginile web oficiale ale lor. Metodologia de elaborare şi de publicare a raportului este stabilită de Ministerul Educației și Cercetării.

Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi, în limitele competenţelor stabilite de legislaţie, au următoarele atribuţii în domeniul educaţiei:

a) contribuie la respectarea legislaţiei în domeniul educaţiei în teritoriul administrat;

b) realizează conducerea, monitorizarea şi contribuie la evaluarea instituţiilor de învățământ ai căror fondatori sînt, pe dimensiunea financiară și de dezvoltare a instituțiilor;

c) asigură colaborarea dintre instituţiile de învățământ ai căror fondatori sînt;

d) pot contribui la finanţarea şi dezvoltarea bazei materiale a instituţiilor de învățământ din teritoriul administrat;

e) asigură condiţii adecvate de activitate pentru personalul instituţiilor de învățământ ai căror fondatori sînt şi condiţii de întreţinere pentru copii;

f) susţin şi încurajează activitatea de formare profesională continuă a cadrelor didactice;

g) asigură, împreună cu părinţii, înscrierea în instituţiile de educație timpurie a copiilor de vârstă preşcolară;

h) adoptă decizii privind optimizarea şi dezvoltarea reţelei de instituţii de învățământ ai căror fondatori sînt;

i) delimitează, după caz, districtele instituţiilor de învățământ preşcolar ai căror fondatori sînt;

j) angajează şi eliberează personalul de conducere al instituţiilor de învățământ ai căror fondatori sînt.

(1) Sursa prioritară de finanţare a sistemului de învățământ public o constituie:

a) transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat la bugetele locale, pentru instituţiile de educaţie preşcolară, de învățământ primar, gimnazial, liceal şi extraşcolar;

b) alocaţiile de la bugetul de stat, pentru instituţiile de învățământ profesional tehnic, superior şi alte instituţii de învățământ subordonate Ministerului Educației și Cercetării sau ministerelor de resort;

c) alte alocaţii de la stat şi de la unităţile administrativ-teritoriale, destinate educaţiei.

(2) Transferurile cu destinaţie specială sînt efectuate de Ministerul Finanţelor, în conformitate cu formula de alocare propusă de Ministerul Educației și Cercetării şi aprobată de Guvern.

(3) Finanţarea instituţiilor de învățământ private se efectuează din sursele fondatorilor şi din taxele de şcolarizare.

(4) Instituţiile de învățământ general private acreditate beneficiază de sprijin din partea statului în modul stabilit de Guvern.

(5) Finanţarea învățământului extraşcolar se face şi de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întâi și al doilea şi ale UTA Găgăuzia, din taxele de studii, sponsorizări, donaţii şi din alte surse legale.

(6) Instituţiile de învățământ pot beneficia şi de alte surse de finanţare, şi anume:

a) venituri provenite din prestarea contra plată a unor servicii educaţionale, precum şi din activitatea de cercetare şi de transfer tehnologic, în condiţiile legii;

b) venituri provenite din comercializarea articolelor confecţionate în procesul de studii (în gospodării didactice, ateliere experimentale etc.), precum şi din darea în locaţiune/arendă a spaţiilor, echipamentelor, terenurilor şi a altor bunuri proprietate publică sau privată;

c) granturi, sponsorizări şi donaţii;

d) alte surse legale.

(7) Statul garantează finanţarea studiilor superioare pe toată durata acestora în conformitate cu planul de admitere (comanda de stat) aprobat anual de Guvern.

(8) Relaţiile dintre instituţiile de învățământ şi persoanele fizice sau juridice se reglementează printr-un contract de prestare contra plată a serviciilor educaţionale, în care sînt specificate drepturile şi obligaţiile părţilor, durata studiilor şi mărimea taxei de studii.

(1) Instituţiile de învățământ general sînt finanţate prin transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale şi ale UTA Găgăuzia asigură finanţarea instituţiilor publice de învățământ general în baza costului standard per copil sau elev, în volum ce asigură respectarea standardelor educaţionale de stat, în modul stabilit Guvern.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale şi ale UTA Găgăuzia au dreptul să suplimenteze fondurile alocate de la bugetul de stat din mijloace proprii.

(4) Bugetul instituţiei de învățământ şi raportul de executare a acestuia se publică pe pagina web oficială a instituţiei şi/sau a organului local de specialitate în domeniul învățământului.

(1) Finanţarea bugetară a învățământului se face prin patru modalităţi:

a) finanţare-standard: cost standard per copil/elev/student şi coeficient de ajustare;

b) finanţare compensatorie: pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale, copiii cu aptitudini deosebite – prin programe experimentale sau alternative şi programe de susţinere a performanţei;

c) finanţare complementară: pentru modernizarea bazei materiale şi didactice, pentru subvenţionarea alimentaţiei, pentru transport şcolar şi cazare, pentru alte cheltuieli aprobate de Guvern;

d) finanţare prin concurs pe bază de proiecte.

(2) Pentru activităţi şi programe de studii, suplimentare faţă de pachetul standard de servicii educaţionale finanţat de la bugetul de stat, se pot percepe taxe în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(3) Costul-standard per elev sau student constituie baza pentru calcularea taxelor de studii.

(4) Instituţiile de învățământ profesional tehnic, de învățământ superior şi de formare continuă pot obţine şi utiliza, în condiţiile legii, venituri proprii, provenite din taxele achitate de persoane fizice şi juridice interesate, inclusiv din străinătate, pentru studii, perfecţionare şi recalificare profesională pe bază de contract. (4¹) Instituțiile publice de învățământ preșcolar, primar, secundar, special, precum și instituțiile de învățământ extrașcolar pot să gestioneze mijloacele financiare alocate de la bugetele componente ale bugetului public național. Decizia privind gestionarea mijloacelor financiare alocate de la bugetele componente ale bugetului public național se emite de către entitatea care exercită funcția de fondator al instituției de învățământ.

(5) Instituţiile de învățământ profesional tehnic, superior şi de formare continuă funcţionează în regim de autogestiune financiar-economică şi pot desfăşura activităţi economice, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Condiţiile de salarizare a personalului din instituţiile de învățământ care funcţionează în regim de autogestiune financiar-economică sînt aprobate de Guvern.

(6) Învățământul poate fi susținut de asociaţii profesionale, de patronate şi autorităţi tutelare în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(7) Persoanele fizice şi juridice au dreptul să sprijine din mijloacele proprii, în condiţiile legii, dezvoltarea bazei materiale a instituţiilor de învățământ şi să acopere cheltuielile de formare profesională iniţială şi continuă a cadrelor didactice.

(8) Persoanele fizice și persoanele juridice indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care investesc mijloacele proprii în dezvoltarea sistemului de educaţie beneficiază de facilităţi fiscale în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

(9) Veniturile obținute de instituțiile de învățământ din prestarea contra plată a serviciilor educaționale se gestionează în conformitate cu principiile, regulile și procedurile stabilite de Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181/2014.

(10) Veniturile instituţiei de învățământ obţinute exclusiv din activitatea de antreprenoriat sînt acumulate şi administrate separat de alte venituri.

(11) Instituțiile de învățământ publice sunt dotate cu manuale școlare prin intermediul entității din sfera de competență a Ministerului Educației și Cercetării, învestită cu atribuția de administrare a sistemului de asigurare cu manuale școlare. Modul de administrare a sistemului de asigurare cu manuale școlare se stabilește de Guvern.

și măsuri de sprijin pentru elevi și pentru personalul didactic

(1) Instituțiile publice de învățământ general și sucursalele acestora funcționează cu respectarea numărului minim de elevi necesar pentru asigurarea calității procesului educațional.

(2) Instituțiile publice de învățământ general și sucursalele acestora care, la data de 1 octombrie a anului în curs, au:

a) mai puțin de 30 de elevi, în total, în clasele liceale X–XII – nu organizează admiterea în clasa a X-a începând cu anul de studii următor. După absolvirea ultimei promoții de liceu, acestea se reorganizează în gimnaziu;

b) mai puțin de 35 de elevi, în total, în clasele gimnaziale V–IX – se reorganizează în școală primară;

c) mai puțin de 30 de elevi în total – se reorganizează în școală primară-grădiniță;

d) mai puțin de 10 elevi în total – se reorganizează în grădiniță. În cazul în care în localitate există deja o grădiniță, reorganizarea se realizează prin integrarea/absorbția în grădinița existentă.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică instituțiilor publice de învățământ general numai în cazul în care, la o distanță de cel mult 20 de kilometri de localitatea în care acestea funcționează, există o altă instituție publică de învățământ de același nivel sau de nivel superior, cu aceeași limbă de predare.

(4) Lista instituțiilor publice de învățământ general care urmează a fi reorganizate până la începutul următorului an școlar se aprobă anual de către Ministerul Educației și Cercetării, până la data de 31 decembrie, în baza datelor din Sistemul informațional de management în educație privind numărul de elevi la data de 1 octombrie a anului în curs și cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (2) și (3). Ordinul de reorganizare se publică pe site-ul web oficial al Ministerului Educației și Cercetării și în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(5) În baza listei aprobate conform alin. (4), fondatorul instituției de învățământ adoptă decizia de reorganizare a acesteia până la finele anului școlar, în condițiile legislației, asigurând continuitatea procesului educațional și respectarea drepturilor elevilor și ale personalului.

(6) Elevii din instituțiile de învățământ reorganizate în temeiul alin. (2) sau din inițiativa fondatorului care își continuă studiile într-o altă instituție de învățământ beneficiază, pe o perioadă de doi ani de studii consecutivi, de o alocație lunară, al cărei cuantum se stabilește de Guvern, dar nu este mai mic de 1000 de lei pentru fiecare elev.

(7) În procesul reorganizării instituțiilor de învățământ, elevilor cu cerințe educaționale speciale li se garantează continuitatea serviciilor de suport educațional, precum și accesul la transport adaptat.

(8) Organele locale de specialitate în domeniul învățământului identifică, în limita posibilităților, oportunități de angajare sau transfer pentru persoanele din instituțiile care se reorganizează potrivit alin. (2), prioritizând accesul acestora la ocuparea funcțiilor vacante sau a celor ocupate prin cumul în alte instituții.

(9) Personalul de conducere, personalul didactic și personalul didactic auxiliar care se angajează sau se transferă în urma reorganizării instituțiilor conform alin. (2) sau din inițiativa fondatorului beneficiază de transportarea gratuită cu transportul pentru elevi sau de compensarea cheltuielilor de transport către noul loc de muncă în condițiile și cuantumul stabilite de Guvern.

(10) Personalul de conducere, personalul didactic și personalul didactic auxiliar pentru care, în urma reorganizării, organele locale de specialitate în domeniul învățământului nu au identificat o normă didactică completă conform calificării în cadrul instituțiilor din unitățile administrativ-teritoriale în subordinea cărora sunt instituțiile de învățământ poate beneficia de o indemnizație pentru relocare și/sau de acces la un program de recalificare, în condițiile și în cuantumul stabilite de Guvern.

(11) Nerespectarea prevederilor alin. (2) atrage sistarea finanțării de la bugetul de stat pentru instituțiile care nu au realizat reorganizările prevăzute la alin. (2).

(12) Resursele financiare eliberate ca urmare a reorganizării instituțiilor publice de învățământ general prevăzute la alin. (2) se direcționează către modernizarea și îmbunătățirea calității sistemului educațional, inclusiv pentru investiții în infrastructură, pentru digitalizare și dotări, precum și pentru salarizarea și formarea cadrelor didactice.

(13) Prevederile prezentului articol nu aduc atingere dreptului fondatorului de a decide cu privire la reorganizarea sau lichidarea instituțiilor de învățământ general și a sucursalelor acestora în situațiile care depășesc condițiile de număr sau de distanță prevăzute la alin. (2) și (3).

(1) Instituţiile de învățământ pot avea în administrare clădiri, cămine, instalaţii inginereşti, biblioteci, laboratoare, ateliere, cantine, clinici, terenuri, gospodării ştiinţifico-didactice, echipamente, utilaje, mijloace de transport şi alte mijloace fixe şi circulante.

(2) Clădirile şi terenurile în/pe care instituţiile de învățământ publice îşi desfăşoară activitatea fac parte din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale sau, după caz, al statului. Celelalte bunuri sînt proprietatea fondatorilor şi se atribuie instituţiilor de învățământ cu drept de gestiune operativă. Administrarea acestora se realizează conform legislaţiei în vigoare. (2¹) Căminele aflate în gestiunea instituțiilor de învățământ care fac parte din domeniul public al statului se administrează în modul stabilit de Guvern.

(3) Instituţiile de învățământ private sînt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor drepturi reale, pe care le exercită asupra patrimoniului, în condiţiile legii. Patrimoniul instituţiei de învățământ private nu poate fi retras pe parcursul activităţii acesteia, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

(4) Transferul (trecerea) bunurilor imobile destinate educației din domeniul public al unității administrativ-teritoriale în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale sau schimbarea destinației acestora se realizează prin decizii ale consiliului satului (comunei), orașului, raionului, municipiului, Adunării Populare a Găgăuziei, cu acordul prealabil al Guvernului. Transferul bunurilor imobile destinate educației din domeniul public al statului în domeniul privat al statului sau schimbarea destinației acestora se realizează prin hotărâre a Guvernului. Adoptarea hotărârii/deciziei respective este precedată de realizarea unui raport de expertiză prin care se demonstrează încetarea necesității de utilizare a bunurilor conform destinației acestora. Metodologia de realizare a raportului de expertiză se aprobă de Guvern.

(5) Bunurile administrate de către instituţiile de învățământ publice pot fi date în locaţiune sau arendă, în condiţiile legii, pe un termen ce nu depăşeşte 5 ani, doar cu acordul autorităţilor fondatoare, de preferinţă în scopuri educaţionale.

(1) Dezvoltarea bazei materiale a instituţiilor de învățământ se asigură din mijloace bugetare, alte surse legale de finanţare a instituţiilor.

(2) Statul asigură dezvoltarea bazei materiale a instituţiilor de învățământ publice, inclusiv utilarea acestora, în conformitate cu standardele educaţionale de stat aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Instituţiile private de învățământ dispun de bază materială proprie pentru desfăşurarea procesului educaţional, conform standardelor educaţionale de stat aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Autorităţile administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale şi ale UTA Găgăuzia, precum şi agenţii economici au dreptul, în conformitate cu legislaţia în vigoare, să transmită în folosinţă gratuită sau contra plată, în scopuri educaţionale, fondatorilor instituţiilor de învățământ clădiri, utilaje, materiale didactice, instalaţii, aparate, mijloace de transport, spaţii locative şi terenuri.

(1) Cooperarea internaţională în domeniul învățământului şi cercetării se efectuează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Ministerul Educației și Cercetării are dreptul să stabilească relaţii şi să încheie tratate internaţionale de colaborare şi cooperare, precum şi să participe la proiecte şi manifestări internaţionale în domeniul învățământului şi cercetării ştiinţifice.

(3) Instituţiile de învățământ au dreptul să stabilească relaţii directe de colaborare şi parteneriat cu instituţii de învățământ din străinătate. Ministerul Educației și Cercetării şi/sau alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, la solicitare, acordă asistenţă în ceea ce priveşte:

a) participarea la programe de mobilitate şi de schimb academic şi intercultural, precum şi la proiecte comune;

b) organizarea şi realizarea activităţilor de cercetare sau creaţie artistică şi a manifestărilor ştiinţifice şi culturale comune;

c) efectuarea de cercetări ştiinţifice fundamentale şi aplicative la comanda persoanelor juridice din străinătate;

d) fondarea, cu participarea partenerilor străini, a unor unităţi interioare ale instituţiei de învățământ (centre, laboratoare, parcuri tehnologice, incubatoare de afaceri şi altele asemenea);

e) obţinerea calităţii de membru în organizaţii nonguvernamentale regionale şi internaţionale;

f) participarea la programe şi proiecte regionale şi internaţionale.

(4) Acţiunile realizate în cadrul tratatelor internaţionale sînt finanţate în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(5) Programele şi proiectele internaţionale sînt finanţate conform legislaţiei în vigoare sau, după caz, în conformitate cu prevederile din proiectele aprobate şi finanţate.

(6) Prin legea bugetului de stat se aprobă anual mijloace financiare pentru susţinerea mobilităţii academice.

şi internaţionale

(1) Ministerul Educației și Cercetării acordă prioritate cooperării în domeniul educaţiei cu Uniunea Europeană în cadrul unor proiecte şi programe de parteneriat şi cooperare.

(2) În scopul modernizării şi racordării sistemului naţional de educaţie la valorile şi standardele europene, precum şi în vederea participării la edificarea spaţiului european al învățământului superior în cadrul Procesului Bologna, Ministerul Educației și Cercetării participă la programele şi proiectele de cooperare internaţională la nivel regional şi european.

(3) Ministerul Educației și Cercetării autorizează şi monitorizează activitatea voluntarilor din străinătate care prestează servicii educaţionale, precum şi a organizaţiilor necomerciale care implementează diverse proiecte şi programe internaţionale în cadrul sistemului naţional de educaţie, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

şi obligaţiile elevilor şi studenţilor străini

(1) Admiterea la studii a străinilor se realizează în condiţiile aplicate pentru cetăţenii Republicii Moldova. (1¹) Cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene și cetățenii statelor semnatare ale Acordului Schengen au acces la învățământul general, la învățământul profesional tehnic, la formarea profesională și la programele de recalificare în aceleași condiții ca și cetățenii Republicii Moldova.

[Art.150 al.(1¹) introdus prin LP200 din 10.07.25, MO490-493/18.09.25 art.639; în vigoare 18.03.26]

(2) Admiterea la studii a străinilor este condiţionată de recunoaşterea şi echivalarea prealabilă a actelor de studii prezentate de candidaţi.

(3) Dreptul de organizare a studiilor pentru străini îl deţin în exclusivitate instituţiile de învățământ acreditate şi care oferă programe de studii acreditate.

(4) Instruirea străinilor se efectuează în limba română sau, la solicitarea candidaţilor, într-o limbă de circulaţie internaţională, în funcţie de posibilităţile instituţiilor de învățământ şi în limita mijloacelor bugetare alocate în acest scop.

(5) Străinii care studiază în Republica Moldova, cu excepţia celor care beneficiază de burse acordate de stat, achită taxe de studii în conformitate cu actele normative în vigoare.

(6) Instituțiile publice de învățământ superior în care Ministerul Educației și Cercetării exercită funcția de fondator virează la bugetul Ministerului Educației și Cercetării o cotă de 5% din încasările anuale provenite din taxele de studii percepute de la studenții străini, destinată susținerii activităților de internaționalizare a învățământului superior, inclusiv participării la târguri educaționale internaționale și aderării la alianțe universitare internaționale.

(1) Statul asigură mobilitatea academică în conformitate cu actele normative naţionale şi internaţionale.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul la studii în străinătate în baza tratatelor internaţionale, precum şi în baza contractelor individuale încheiate cu instituţiile de învățământ din străinătate.

(3) Cetăţenii Republicii Moldova înmatriculaţi la studii în străinătate în baza tratatelor internaţionale beneficiază de facilităţile şi drepturile stipulate în documentele respective.

(4) Cetăţenii Republicii Moldova absolvenţi ai instituţiilor de învățământ din străinătate beneficiază, la angajarea pe piaţa muncii, de aceleaşi drepturi ca şi absolvenţii instituţiilor de învățământ de acelaşi nivel din Republica Moldova, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(5) Recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii obţinute în instituţii de învățământ din străinătate se realizează în condiţiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării.

Prezentul cod intră în vigoare în 30 de zile de la publicare, cu excepţia:

a) art. 9 alin.(2), care se pune în aplicare la data aprobării pachetului standard de servicii educaţionale pentru învățământul general;

b) art. 9 alin.(8), care se pune în aplicare începând cu anul de studii 2018- 2019;

d) art. 16 alin.(5), în partea ce ţine de evaluarea rezultatelor învăţării prin descriptori, care se pune în aplicare din anul 2015, începând cu clasa I; d¹) art.25 alin.(2), în partea ce ţine de învățământul preşcolar pentru copiii de la 2 la 3 ani, care se pune în aplicare gradual, conform unui program aprobat de către Guvern, în funcţie de gradul de pregătire şi locurile disponibile în instituţiile de educaţie timpurie şi de învățământ general, care prestează servicii de educaţie timpurie, precum şi în funcţie de mijloacele financiare disponibile;

e) art. 40 alin.(7), care se pune în aplicare din anul 2017;

f) art. 55 alin.(2) şi (3), care se pun în aplicare, respectiv, din anul 2017 şi din anul 2016;

g) art. 64 alin.(4), care se pune în aplicare din anul 2016;

h) art. 132 alin.(1) lit. c) , care se pune în aplicare începând cu 1 septembrie 2018;

i) art. 134 alin.(7), în partea ce ţine de sprijinul pentru inserţie profesională şi reducerea la 75% a normei didactice pentru un salariu de funcţie, care se pune în aplicare din anul 2016;

j) art. 145 alin.(1) lit. a), care se pune în aplicare după cum urmează:

- pentru instituţiile de învățământ superior - din anul 2015;

- pentru instituţiile de învățământ profesional tehnic - din anul 2017;

k) art. 145 alin.(5), care se pune în aplicare după cum urmează:

- pentru instituţiile de învățământ superior - din anul 2015;

- pentru instituţiile de învățământ profesional tehnic - din anul 2017.

(1) Contractele individuale de muncă ale directorilor instituţiilor de învățământ publice, cu excepţia celor din învățământul superior, de la numirea cărora în funcţie au trecut mai mult de 5 ani încetează de drept la data expirării a 4 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod. Constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă se face de către autorităţile cu competenţe legale de numire în funcţie şi este adusă la cunoştinţă persoanelor aflate în situaţiile respective în termen de cel mult 5 zile lucrătoare.

(2) În termen de cel mult 6 luni de la data încetării contractelor individuale de muncă în condiţiile alin.(1), autorităţile cu competenţe legale de numire în funcţie vor organiza concursuri de ocupare a posturilor de director devenite vacante.

(3) În perioada de pînă la numirea prin concurs a directorilor instituţiilor publice de învățământ, conducerea instituţiilor va fi exercitată de către directorii interimari desemnaţi de către autorităţile cu competenţe legale de numire în funcţie.

Calificările obţinute de cadrele didactice în conformitate cu cadrul normativ în vigoare la momentul admiterii la studii sînt recunoscute şi echivalate în baza unei metodologii de recunoaştere şi echivalare, aprobată de Ministerul Educației și Cercetării.

Contractele individuale de muncă ale persoanelor care la 1 septembrie 2019 ocupă funcţii ştiinţifico-didactice în instituţii de învățământ superior fără îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 132 alin. (3) încetează de drept. Constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă se face de către rectorul instituţiei şi este adusă la cunoştinţă persoanei respective în termen de cel mult 5 zile lucrătoare.

La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:

- Legea învățământului nr.547-XIII din 21 iulie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 62-63, art.692), cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr.1257-XIII din 16 iulie 1997 cu privire la evaluarea şi acreditarea instituţiilor de învățământ din Republica Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.69-70, art. 583), cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr.423-XIV din 4 iunie 1999 privind aprobarea Regulamentului de evaluare şi acreditare a instituţiilor de învățământ (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.80-82, art. 382), cu modificările şi completările ulterioare.

Guvernul:

a) în termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentului cod, va elabora şi va prezenta Parlamentului proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Codului cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova nr.259-XV din 15 iulie 2004, în vederea asigurării activităţii de cercetare în învățământul superior;

b) în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod, va aproba pachetul standard de servicii educaţionale pentru învățământul general;

c) în termen de 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod:

- va elabora şi prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezentul cod;

- va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezentul cod şi va asigura elaborarea actelor normative necesare pentru punerea în aplicare a acestuia;

d) va examina practica învățământului la domiciliu la solicitarea părinţilor sau a altor reprezentanţi legali ai copiilor şi elevilor şi va prezenta Parlamentului propuneri de modificare a prezentului cod în vederea oferirii dreptului la acest gen de instruire;

e) va examina practica statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul educaţiei antepreşcolare şi va prezenta Parlamentului propuneri de modificare a prezentului cod privind organizarea, tipurile şi modalităţile de finanţare a serviciilor de educaţie antepreşcolară.