În sensul prezentului cod, următoarele noțiuni semnifică: accesibilitate – ansamblu de măsuri și lucrări de adaptare a mediului fizic, a infrastructurii transporturilor, precum și a mediului informațional și comunicațional, incluzând tehnologiile și sistemele informaționale și de comunicații, la necesitățile persoanelor cu dizabilități și ale persoanelor cu mobilitate redusă, factor esențial pentru asigurarea în societate a exercitării drepturilor și îndeplinirii obligațiilor persoanelor menționate; accident tehnic – eveniment survenit în procesul execuției, al exploatării sau al postutilizării unei construcții și cauzat de un eveniment în afara controlului sau provocat de acțiunile umane (defecte de concepție și/sau execuție, incendii, deflagrații, șocuri etc.), având repercusiuni nefavorabile asupra stării și a siguranței construcției respective; acord de mediu – act permisiv emis de autoritatea competentă în conformitate cu prevederile Legii nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului; acordul scris al proprietarului terenului pentru obținerea certificatului de urbanism pentru proiectare, a autorizației de construire sau a autorizației de desființare, solicitat de superficiar de la proprietarul terenului (acord scris al proprietarului) – acord care permite obținerea actelor permisive pentru proiectare, construire și/sau desființare și, corespunzător, permite desfășurarea lucrărilor respective pentru care a fost emis, care este exprimat, în formă scrisă, fie în actul prin care se instituie superficia, fie într-un act separat și care conține, în mod obligatoriu, prevederi ce descriu categoria, clasa, destinația, tipul și numărul maxim de etaje ale viitoarei construcții. În cazul bunurilor proprietate a statului, acordul în cauză este eliberat de către Agenția Proprietății Publice, în cazul bunurilor proprietate a unității administrativ‑teritoriale – de către primarul localității respective, dacă un asemenea acord nu a fost eliberat de consiliul local la data instituirii superficiei, iar în cazul bunurilor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice – de către proprietarul efectiv; adaptare rezonabilă – efectuarea unor modificări și ajustări necesare și adecvate, care nu impun un efort disproporționat sau nejustificat, în cazul în care acestea sunt necesare pentru a permite persoanelor cu dizabilități și persoanelor cu mobilitate redusă să își exercite, în condiții de egalitate cu celelalte persoane, toate drepturile și libertățile fundamentale; administrator al proiectului de construcții – persoană fizică sau juridică, abilitată cu dreptul de a planifica, de a organiza și de a administra sarcinile și resursele, astfel încât acestea să acopere în întregime realizarea unui proiect de construcții; aliniament stradal – linie convențională, stabilită în documentația de urbanism și care indică retragerea liniei frontale a fațadelor clădirilor și a terenurilor proiectate față de linia roșie; în cazul în care linia roșie nu este prevăzută în documentația respectivă, aliniamentul stradal se stabilește în conformitate cu prevederile normativelor tehnice în construcții; amenajare a teritoriului și urbanism – ansamblu de activități complexe de interes public care contribuie la dezvoltarea spațială echilibrată și durabilă, la protejarea patrimoniului natural, cultural și construit, la îmbunătățirea condițiilor de trai în localități, precum și la asigurarea coeziunii economice, culturale și teritoriale la nivel regional, național și european; anexă gospodărească – construcție cu caracter permanent sau provizoriu, menită să adăpostească activități specifice complementare asigurării traiului uman, care, prin amplasarea în vecinătatea locuinței, alcătuiește împreună cu aceasta o unitate funcțională distinctă. În categoria anexelor gospodărești, de regulă în mediul rural, sunt incluse: bucătăriile de vară, grajdurile pentru animale, magaziile, depozitele, garajele, serele, piscinele etc.; asigurarea calității în construcții – ansamblu de activități planificate și sistematice, necesare pentru confirmarea că un produs sau un serviciu în construcții satisface condițiile de calitate specificate; autorizație de construire – act, eliberat de către emitent, prin care se autorizează execuția lucrărilor de construcții, în temeiul și cu respectarea documentației de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate și/sau a certificatului de urbanism, precum și a documentației de proiect elaborate și, după caz, verificate conform prevederilor prezentului cod; autorizație de desființare – act, eliberat de către emitent, prin care se autorizează execuția lucrărilor de desființare, totală sau parțială, a unei construcții/amenajări; aviz de racordare – aviz tehnic prezentat de către operatorul serviciului edilitar, administratorul rețelelor edilitare (inginerești) în scopul stabilirii condițiilor de racordare și/sau de extindere a rețelelor noi și, după caz, de strămutare sau de reconstrucție a rețelelor existente, cu asigurarea condițiilor de proiectare și de funcționare a acestora în complex cu noile solicitări; beneficiar – persoană fizică sau juridică, care beneficiază de proiectul unei construcții, al unor lucrări de construcții, precum și de construcția, lucrările de construcții finalizate și recepționate; caiet de sarcini pentru proiectare – documentație în formă scrisă, în care sunt detaliate condițiile tehnice de proiectare a construcțiilor, a lucrărilor de construcții, standardele și normativele tehnice în construcții aplicabile, conținutul și fazele de proiectare, cerințele privind calitatea materialelor și produselor prevăzute de documentația de proiect, cerințele privind protecția mediului, protecția muncii, cerințele privind tehnologiile de execuție, testările și încercările, verificările, modificările etc.; caiet de sarcini pentru execuție – documentație în formă scrisă, separată sau parte componentă a documentelor de licitație, în care sunt detaliate condițiile tehnice de execuție a lucrărilor de construcții, cerințele privind calitatea materialelor și produselor pentru construcții, privind utilajele și echipamentele, standardele și normativele tehnice aplicabile, cerințele privind protecția muncii, protecția mediului, cerințele privind tehnologiile de execuție și, după caz, transportul, privind testările și încercările, verificările, inspecțiile, modificările, măsurările, întreținerea etc.; calitatea construcției – rezultanta totalității performanțelor de comportare în exploatare a construcției, având scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existență, a cerințelor fundamentale stabilite la art. 335; caracter de reglementare – însușire a documentației de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate de a impune respectarea anumitor parametri soluțiilor arhitecturale, urbanistice, tehnice și economice promovate; caracter director – însușire a documentației de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate de a stabili cadrul general de amenajare a teritoriului și de dezvoltare urbanistică a localităților, prin coordonarea unor acțiuni specifice; caracteristici esențiale – set de caracteristici ale materialului sau produsului pentru construcții care se referă la cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor; cerințe fundamentale – set de cerințe care se referă la asigurarea inofensivității construcției, vizând sănătatea și siguranța persoanelor implicate, pentru întregul ciclu de viață a construcției; cerințe urbanistice – set de prevederi ale normativelor tehnice în construcții ce țin de domeniul urbanismului, referitoare la amplasarea construcțiilor, stabilite în documentația de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobată; certificat de urbanism informativ – act cu caracter facultativ, eliberat de către emitent, prin care se aduc la cunoștința solicitantului prevederile și componentele ce caracterizează regimul juridic, tehnic și arhitectural-urbanistic al unei construcții/al unui teren, stabilite în documentația de amenajare a teritoriului și de urbanism, act necesar în cazul stabilirii relațiilor funciare, al înstrăinării, al dezmembrării, al parcelării, al comasării, al partajării, al moștenirii terenului destinat construcției sau a bunului imobil la care se preconizează execuția lucrărilor de reconstrucție, precum și în cazul apariției unor litigii patrimoniale; certificat de urbanism pentru proiectare – act cu caracter de reglementare și caracter obligatoriu, în cazul în care planul urbanistic general aprobat are o vechime de peste 10 ani, sau cu caracter facultativ, în cazul în care planul urbanistic general aprobat are o vechime de până la 10 ani, care este eliberat de către emitent și prin care se aduc la cunoștința solicitantului prescripțiile și componentele ce caracterizează regimul juridic, economic, tehnic și arhitectural-urbanistic al unei construcții/al unui teren, stabilite în documentația de amenajare a teritoriului și de urbanism, și care permite elaborarea documentației de proiect; certificare a produselor pentru construcții – procedură de evaluare a conformității, prin care o parte terță, acreditată în modul stabilit, confirmă, în formă scrisă, că produsele pentru construcții supuse evaluării respective prezintă caracteristici de calitate verificate și conforme cu prevederile sau exigențele normativelor tehnice în construcții; certificare a conformității – acțiune a unui organism de certificare acreditat, independent față de clienții săi și față de alte părți interesate, prin care se dovedește existența încrederii adecvate că un produs pentru construcții, identificat corespunzător, este conform cu un anumit standard, cu un normativ tehnic în construcții sau cu o reglementare tehnică; clădire – ansamblu de spații și încăperi cu funcții precizate, delimitat de elementele de construcție care alcătuiesc anvelopa clădirii, incluzând instalațiile aferente ale acesteia. Prin clădire se înțelege atât clădirea în ansamblu, cât și părțile acesteia care au fost proiectate, construite sau modificate pentru a fi utilizate separat; clădire rezidențială – casă individuală destinată pentru traiul unei familii; casă individuală amplasată separat, cuplat sau înșiruit, de tip duplex (triplex), destinată pentru traiul mai multor familii; bloc locativ; clădire nerezidențială – clădire destinată pentru producții industriale, clădire de menire social-culturală, de învățământ, de agrement, de sport, orfelinat, spital, hotel, clădire din cadrul infrastructurii transporturilor, lăcaș de cult; cod practic în construcții – document care stabilește sau, după caz, recomandă reguli ori proceduri de proiectare, de fabricare, de instalare, de exploatare, de întreținere ori de utilizare a utilajelor și echipamentelor, a materialelor și produselor pentru construcții, a construcțiilor, precum și de demontare ori demolare a acestora; comitet tehnic specializat – grup de lucru instituit, prin ordinul conducătorului organului central de specialitate, pentru un anumit sector din domeniul construcțiilor în scopul realizării activității de reglementare tehnică în construcții la nivel național, care activează în baza contractelor încheiate între organul central de specialitate și fiecare membru al grupului respectiv; construcție – clădire, construcție de inginerie civilă sau construcție specială, a cărei realizare constă în execuția oricărei structuri fixate în sol sau pe sol, având caracter permanent sau provizoriu și fiind concepută, proiectată și executată pentru îndeplinirea ori asigurarea unor funcții tehnice, economice, sociale sau ecologice, indiferent de specificul, destinația, categoria și clasa de importanță, incluzând instalațiile, echipamentele și utilajele tehnologice și funcționale aferente; construcție civilă – construcție destinată traiului uman și/sau asigurării necesităților uzuale, sociale și culturale ale oamenilor; construcție cu impact semnificativ asupra mediului – construcție în cadrul căreia este preconizată desfășurarea unor activități obișnuite sau cu caracter specific, indicate în anexa nr. 1 și anexa nr. 2 ale Legii nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, și pentru care este necesară efectuarea evaluării impactului asupra mediului; construcție de importanță redusă – construcție cu funcții obișnuite și cu un nivel de risc scăzut, care afectează un număr redus de persoane; construcție existentă – construcție a cărei recepție a fost admisă și care se află în exploatare; construcție industrială – construcție destinată amplasării instalațiilor, utilajelor de producții industriale, proiectată în funcție de profilul tehnologic al activității planificate, cu respectarea normelor privind securitatea și sănătatea în muncă și privind siguranța bunurilor materiale; construcție gata de ocupare – construcție executată, la care toate lucrările esențiale de construcții sunt finalizate și care poate fi folosită pentru exploatare permanentă. Lucrările esențiale de construcții includ: execuția structurii de rezistență, montarea rețelelor edilitare (inginerești) interioare și exterioare, lucrările de finisare exterioară, montarea utilajului și amenajare, lucrările de finisare interioară (la discreția beneficiarului); construcție la cheie – construcție executată, la care sunt realizate și recepționate toate lucrările de construcții și de amenajare ce asigură funcționalitatea deplină a acesteia și care dispune de nivelul de calitate prevăzut de documentația de proiect și de contractul de antrepriză; construcție nefinalizată – construcție la care lucrările de construcții sau o parte a acestora au fost executate în conformitate cu prevederile documentației de proiect, dar care nu a fost supusă recepției conform prevederilor prezentului cod; construcție nouă – construcție a cărei recepție a fost admisă și al cărei termen de garanție nu a expirat; construcție provizorie – construcție autorizată, care, în virtutea specificului funcției acesteia ori datorită cerințelor urbanistice impuse de autoritatea administrației publice locale, are o durată de existență limitată, nu mai mare de 5 ani, ce este precizată în autorizația de construire, cu posibilitatea prelungirii acesteia, doar o singură dată, pe un nou termen de până la 5 ani. De regulă, construcțiile provizorii sunt executate din materiale și articole care permit demontarea rapidă a acestora în vederea aducerii terenului la starea inițială (articole metalice, cherestea, materiale plastice, materiale compozite etc.) și sunt de dimensiuni reduse; construcție specială – construcție, inclusiv cu caracter secret, care se autorizează conform normelor speciale de profil și prevederilor prezentului cod; demisol – nivel al construcției, a cărei cotă a pardoselii se află sub cota solului, la o adâncime mai mică de jumătatea înălțimii nivelului; design universal – activitate de proiectare a produselor, a mediului, a programelor și a serviciilor, astfel încât acestea să poată fi utilizate de către toate persoanele, în măsura posibilului, fără a fi nevoie de adaptare rezonabilă sau de proiectare specială. Designul universal nu trebuie să excludă mijloacele de asistare/adaptare rezonabilă – modificări și ajustări necesare și adecvate, care nu impun un efort disproporționat sau nejustificat în cazul în care sunt necesare; documentație de amenajare a teritoriului și de urbanism – ansamblu de piese scrise și desenate, referitoare la un teritoriu determinat, prin care se analizează situația existentă și se stabilesc obiectivele, acțiunile și măsurile de amenajare a teritoriului și de dezvoltare urbanistică a localităților pentru o perioadă determinată, care este avizat și aprobat conform prevederilor prezentului cod; documentație de deviz – parte a documentației de proiect, elaborată pentru determinarea costurilor resurselor financiare necesare pentru execuția lucrărilor de construcții și realizarea sarcinilor proiectului; documentație de proiect – ansamblu de piese scrise și desenate, însoțite de calculele necesare, elaborate în conformitate cu normativele tehnice în construcții, care servește drept bază pentru execuția lucrărilor de construcții; domeniu reglementat – totalitatea activităților economice și produselor asociate acestora, pentru care se emit reglementări tehnice specifice privind condițiile de introducere pe piață și/sau de punere în aplicare a acestora; durată de existență a documentației de proiect – perioadă pentru care documentația de proiect trebuie păstrată, care începe la etapa de verificare a acesteia și continuă pe durată de existență a construcției; durată de existență a construcției – perioadă, la expirarea căreia expiră durata funcțională a rezistenței normative a construcției; emitent al certificatului de urbanism, al autorizației de construire și al autorizației de desființare (emitent) – autoritatea executivă a administrației publice locale, cu excepțiile prevăzute la art. 107 alin. (9) și art. 156 alin. (2) și (3); etaj – orice nivel al construcției situat deasupra cotei solului, care cuprinde totalitatea încăperilor și spațiilor construcției situate pe același plan orizontal; executantul construcției, lucrărilor de construcții (executant) – persoană care execută lucrările de construcții, de reconstrucție, de modernizare, de modificare, de transformare, de consolidare, de extindere și de reparații, în condițiile codului; evaluare tehnică – evaluare documentată a performanțelor unui produs pentru construcții în ceea ce privește caracteristicile esențiale ale acestuia, realizată în conformitate cu documentul de evaluare corespunzător; exploatarea construcției – ansamblu de activități ulterioare execuției și recepției unei construcții, care include întreținerea acesteia, urmărirea comportării în exploatare a construcției, expertizarea tehnică, intervențiile în timp asupra construcției (lucrări de reconstrucție, de renovare, de consolidare, de extindere, de transformare, de reparații capitale și curente, de reabilitare, de adaptare rezonabilă și de remediere); fază determinantă – etapă tehnologică a procesului de execuție a lucrărilor de construcții, stabilită de proiectant în documentația de proiect, în cadrul căreia, înainte ca lucrările de construcții să devină ascunse, acestea sunt verificate la fața locului și confirmate, în formă scrisă, prin întocmirea unui proces-verbal semnat de către persoanele responsabile autorizate (atestate): dirigintele de șantier, proiectantul și responsabilul tehnic; gestionarea teritoriului și a localităților – ansamblul activităților de organizare, conservare și dezvoltare a localităților și teritoriului acestora, desfășurate în conformitate cu prevederile documentației de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate; infrastructură socială – ansamblul construcțiilor de interes public destinate acordării serviciilor în domeniul sănătății, educației și sportului, culturii, desfășurării activității organelor de drept, de securitate și ale administrației publice, altele decât construcțiile rezidențiale și/sau comerciale, precum și al amenajărilor și spațiilor verzi publice; infrastructură tehnico-edilitară – ansamblul construcțiilor și rețelelor de interes public care are drept scop asigurarea localității cu servicii publice, inclusiv de gospodărie comunală, și servicii edilitare; instalații aferente construcției – totalitatea instalațiilor, conductelor, sistemelor, echipamentelor și utilajelor, tehnologice și funcționale, care asigură accesul către serviciile publice, inclusiv de gospodărie comunală, necesare pentru funcționarea construcției și care sunt amplasate în interiorul limitelor proprietății sau, după caz, în afara acesteia, de la branșament/racord (inclusiv) și până la utilizatorii construcției, indiferent dacă acestea sunt sau nu încorporate în construcție, precum și pentru care se emite autorizație, împreună cu construcția sau, după caz, separat; intervenții în timp asupra construcției – acțiuni întreprinse și lucrări executate la o construcție de-a lungul duratei de existență a acesteia; intervenții neautorizate – lucrările de reconstrucție a clădirii, a încăperilor și a instalațiilor aferente acesteia executate fără autorizație de construire și/sau cu încălcarea prevederilor documentației de proiect și ale autorizației de construire; lucrările de desființare/de demolare executate fără autorizație de desființare și/sau cu încălcarea prevederilor documentației de proiect și ale autorizației de desființare; investitor – persoană fizică sau juridică, care finanțează și, după caz, realizează execuția unei construcții noi sau a unor intervenții în timp asupra construcției existente, în sensul prezentului cod; înălțimea construcției – distanță, exprimată în metri, admisă în planul fațadei, măsurată între teren (în situația anterioara lucrărilor de terasament) și cornișe sau între teren și limita superioară a parapetului terasei; încercări prealabile recepției – ansamblu de încercări, specificate în contract sau convenite în alt mod de către investitor și executant, care trebuie realizate de către executant înainte de recepția lucrărilor de construcții sau înainte de recepția unei părți din acestea ori a unui tronson, astfel cum este stabilit în contract; întreprindere în construcții – persoană juridică care, în mod individual sau împreună cu alte persoane juridice, fie execută, fie proiectează și execută orice tip de construcție și/sau de instalație aferentă, precum și lucrări de modernizare, de modificare, de transformare, de consolidare, de extindere, de reparații ale construcțiilor și/sau ale instalațiilor aferente; persoană juridică care desfășoară activități de prestare a serviciilor în proiectare, cercetare, consultanță, întreținere, urmărire a comportării în exploatare, a serviciilor specializate în construcții, inclusiv a serviciilor tehnologice cu utilizarea echipamentelor speciale; întreținere – ansamblu de activități organizate, coordonate și executate, de regulă, de către personal calificat și/sau atestat, desfășurate în scopul asigurării funcționării construcției, în conformitate cu cerințele normativelor tehnice în construcții, și al îmbunătățirii aspectului estetic al construcției pe durata de exploatare a acesteia; linie roșie – linie convențională inviolabilă, stabilită în documentația de urbanism, care delimitează terenurile construite sau destinate construcției, aflate în proprietate publică sau privată, de terenurile rezervate pentru domeniul public, inclusiv pentru străzi, căi de comunicație și rețele edilitare (inginerești). În cazul zonelor protejate, linia roșie poate coincide cu aliniamentul stradal istoric; lucrări de construcții – complex de procese de construire, realizate conform documentației de proiect, care are drept rezultat o producție finită, exprimată prin părți sau elemente constructive ale construcției și/sau ale instalațiilor aferente acesteia; lucrări de intervenție în timp asupra construcției existente: lucrări de reconstrucție, de modernizare, de modificare, de transformare, de consolidare, de extindere și de reparații capitale; manager responsabil de calitatea producerii materialelor și produselor pentru construcții (manager de producție) – persoană desemnată prin ordinul administratorului întreprinderii, căruia îi revine responsabilitatea pentru atribuțiile specifice stabilite în ordin și fișa de post, conform fișei tehnologice sau standardelor de producere a materialelor și produselor respective; mansardă (etaj mansardat) – etaj funcțional, situat între acoperișul în pantă și ultimul nivel al clădirii, care asigură respectarea cerințelor de siguranță, protecție și confort corespunzătoare utilizării specifice (de trai sau de desfășurare a unui gen de activitate) și care este inclus în numărul de etaje supraterane. Înălțimea interioară a mansardei, măsurată lângă pereții exteriori, de la cota de nivel a pardoselii și până la cea a tavanului, nu trebuie să depășească 1,6 metri; mezanin – etaj de înălțime redusă, situat între parter și următorul etaj al unei clădiri, care se deosebește de celelalte etaje prin înălțimea mai mică și prin lipsa balcoanelor; mobilier urban – totalitatea elementelor funcționale de forme arhitecturale mici și/sau a elementelor decorative, amplasate în spații publice; nomenclatorul lucrărilor de construcții – document care stă la baza clasificării întreprinderilor în construcții pe domenii și niveluri de performanță și care asigură gruparea, într-o listă generală, a tipurilor și categoriilor de construcții și de lucrări de construcții, având un număr rezonabil de secțiuni, precum și corespunderea între clasificarea și codificarea utilizate la nivel național și cele utilizate la nivelul Uniunii Europene; normativ tehnic în construcții – document care stabilește cerințele și condițiile minime de calitate cu privire la construcții, la materialele și produsele pentru construcții și/sau la tehnologiile de execuție utilizate în construcții, precum și modul de determinare și verificare a respectării cerințelor și condițiilor în cauză. Normativele tehnice în construcții pot fi exprimate în acte normative, coduri practice în construcții, regulamente și proceduri, instrucțiuni, specificații tehnice și ghiduri; notificare – transmiterea înscrisului de notificat prin poștă electronică la adresa electronică a autorității competente care urmează a fi notificată, confirmată prin aplicarea semnăturii electronice prevăzute de lege, sau transmiterea înscrisului în cauză, semnat olograf și pe suport de hârtie, prin poștă cu scrisoare recomandată, cu scopul de a informa autoritatea respectivă că un fapt ori act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; obiectul construcției – denumire juridică dată investiției care include diverse componente ale construcției (obiective ale infrastructurii tehnico-edilitare, posturi de transformare, centrale termice, depozite etc.); operațiuni de urbanism – totalitatea acțiunilor prin intermediul cărora sunt realizate politicile autorităților administrației publice centrale și locale în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului; operator de sistem – întreprindere care gestionează rețele edilitare (inginerești), responsabilă de exploatarea, întreținerea, modernizarea, inclusiv retehnologizarea, și dezvoltarea rețelelor respective și a interconexiunilor, precum și de asigurarea capacității rețelelor în cauză de a satisface, pe termen lung, un nivel rezonabil al cererii privind prestarea serviciilor aferente; parter – etajul unei clădiri, situat la nivelul solului sau puțin deasupra acestuia ori deasupra subsolului și/sau demisolului. Parterului i se atribuie indicele „P”, celorlalte etaje atribuindu-se consecutiv numere ordinare, începând cu numărul 1; peisaj – aspect specific unui teritoriu, ale cărui caracteristici reprezintă rezultatul acțiunii și interacțiunii factorilor naturali și/sau umani; parte a naturii care formează un ansamblu artistic și care poate fi cuprinsă dintr-o privire; penthouse – apartament sau ansamblu de încăperi și terase, cu caracteristici superioare de confort, situat la ultimul etaj al unui sau mai multor blocuri locative sau al unui hotel, cu excepția mansardelor (etajelor mansardate); performanță – ansamblu de activități de proiectare, execuție și exploatare a construcției, desfășurate în vederea satisfacerii cerințelor utilizatorilor construcției pe întreaga durată de existență a acesteia; persoană cu mobilitate redusă – persoană a cărei mobilitate este afectată din cauza unei incapacități senzoriale sau locomotorii, a unei deficiențe fizice, a vârstei, a unei boli sau din alte cauze (de exemplu, persoană care utilizează un scaun cu rotile, persoană cu deficiențe de vedere, persoană în vârstă, persoană foarte înaltă sau supraponderală, părinte cu cărucior pentru copii, femeie însărcinată etc.); plan urbanistic general – ansamblu de piese scrise și desenate, referitoare la o localitate, în care este analizată situația existentă și sunt stabilite obiectivele și măsurile în domeniul urbanismului pentru o perioadă determinată; plan de mobilitate a localității – documentație complementară documentației de amenajare a teritoriului și de urbanism, care are drept scop principal îmbunătățirea accesului către localități și a interconexiunii acestora, diversificarea și utilizarea sustenabilă a mijloacelor de transport din punct de vedere social, economic și ecologic, precum și integrarea corespunzătoare a mobilității și diferitor moduri de transport; produs pentru construcții – orice produs, material, articol, echipament sau set, fabricat și introdus pe piață cu scopul de a fi încorporat, în mod permanent, în construcție sau în părțile acesteia și a cărui performanță afectează performanța construcției în ceea ce privește cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor; proiectant – persoană fizică atestată pentru proiectarea construcțiilor, lucrărilor de construcții și care deține dreptul legal de a desfășura genul respectiv de activitate; proiectant general – proiectant care efectuează coordonarea unor lucrări complexe de proiectare și care subcontractează alți proiectanți; postutilizarea construcției – ansamblu de lucrări de desființare, de dezafectare, de demolare, de demontare, parțială sau totală, a construcției, executate în condiții de siguranță, de recondiționare, recuperare și reutilizare eficientă a materialelor și produselor pentru construcții și de protecție a mediului; punere în funcțiune – acțiune care are loc în momentul primei utilizări a unui produs; reabilitare – ansamblu de lucrări de reparații capitale și/sau de renovare a unei construcții degradate, executate pentru a asigura cel puțin același nivel de funcționare pe care construcția îl avea înainte de degradare; regulament local de urbanism – ansamblu de documente în formă scrisă în care sunt detaliate și explicate componentele reglementatoare ale planurilor urbanistice generale aprobate, inclusiv condițiile care trebuie să fie respectate la aplicarea acestora; remediere a construcției – ansamblu de acțiuni întreprinse cu scopul de a aduce o construcție sau părțile componente ale acesteia la un nivel acceptabil de performanță, cel puțin echivalent cu cel inițial, prin execuția lucrărilor de reparații, cu aducerea stării construcției în corespundere cu condițiile de exploatare pentru întreaga durată de existență a acesteia; reconstrucție – ansamblu de lucrări de construcții care au ca rezultat schimbarea indicilor tehnico-economici de bază sau schimbarea destinației construcției, cu scopul de a aduce indicii de exploatare la nivelul cerințelor contemporane. Reconstrucția include lucrările de modernizare, de modificare, de transformare, de replanificare, de reamenajare, de retehnologizare, de renovare, de reabilitare și de extindere; regim juridic al terenurilor – totalitatea prevederilor legale, administrative și convenționale prin care se determină drepturile și obligațiile legate de deținerea și/sau folosirea terenurilor; Registru de stat în domeniul construcțiilor – sistem de informații documentate ținut de către Inspectoratul Național pentru Supraveghere Tehnică în formă electronică și, complementar, pe suport de hârtie, în care se introduc datele cu privire la întreprinderile care desfășoară activități în domeniul urbanismului și construcțiilor. Înregistrările respective se efectuează în baza notificării realizate de către persoanele juridice în conformitate cu prevederile art. 10; regiune de dezvoltare – unitate teritorială funcțională care determină cadrul de planificare, evaluare și implementare a politicii de dezvoltare regională în conformitate cu Legea nr. 438/2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova; regiune de frontieră – zonă care include suprafețe situate la frontiera de stat, delimitată în scopul aplicării unei strategii comune de dezvoltare de o parte și de cealaltă a frontierei, precum și al realizării unor programe, proiecte și acțiuni de cooperare; reparații capitale – ansamblu de lucrări de refacere, de modernizare și/sau de înlocuire a elementelor constructive ale construcției (reparația elementelor structurii de rezistență, a elementelor de tâmplărie, a pardoselilor, execuția compartimentărilor, precum și reparația și/sau modernizarea rețelelor edilitare (inginerești) interioare), inclusiv de consolidare, care se execută în baza documentației de proiect întocmite conform prevederilor prezentului cod; reparații curente – ansamblu de lucrări de reparare curentă a părților vizibile ale elementelor de construcție (execuția finisajelor, repararea straturilor de uzură, straturilor și învelitorilor de protecție etc.), precum și lucrări de reparare a instalațiilor, echipamentelor și utilajelor, inclusiv de înlocuire a unor piese uzate, desfășurate în baza documentației tehnice elaborate de către proprietar, utilizatorul construcției (aviz tehnic, listă cu defecte, schițe etc.); rețea de localități – totalitatea localităților de pe un anumit teritoriu (național, regional, raional) ale căror existență și dezvoltare sunt caracterizate de un ansamblu de relații susținute în cadrul multiplelor strategii de dezvoltare (economice, demografice, de prestare a serviciilor, politice, administrative). Rețeaua de localități poate fi constituită din sate (comune), orașe (municipii), raioane; rețele edilitare (inginerești) – ansamblu de conducte, instalații, canale, cabluri (subterane, supraterane și/sau aeriene) care sunt amplasate pe un anumit teritoriu și/sau în cadrul construcțiilor și care sunt destinate pentru asigurarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare, furnizării energiei electrice și termice, a gazelor naturale, a serviciilor de comunicații electronice etc.; risc seismic – probabilitate a producerii pagubelor sociale și economice ca o consecință a cutremurelor; sistem al calității în construcții – sistem care determină și transpune în fapt politicile și strategia privind calitatea în construcții, destinat să prevină noncalitatea, să asigure realizarea, atestarea și garantarea calității, în condiții rezonabile de cost și termene; sistem de management al calității în construcții – sistem de management prin care se orientează și se controlează o întreprindere în construcții în ceea ce privește calitatea în construcții; solicitant al actelor permisive (solicitant) – proprietarul terenului; superficiarul, cu acordul scris al proprietarului terenului; în cazul intervențiilor în timp asupra clădirii, excluzând lucrările de extindere a acesteia – proprietarul clădirii; în cazul rețelelor edilitare (inginerești), inclusiv de comunicații electronice, și al elementelor de infrastructură asociată acestor rețele – investitorul/beneficiarul sau furnizorul de rețele publice de comunicații electronice; în cazul drumurilor – beneficiarul; în cazul certificatului de urbanism informativ – orice persoană fizică sau juridică; specificație tehnică – documentație cu caracter tehnic care stabilește cerințele și condițiile tehnice pentru anumite materiale sau produse pentru construcții, în baza reglementărilor tehnice; subantreprenor – persoană fizică sau juridică, menționată în contract în calitate de subcontractant, căreia i s-a încredințat execuția unei părți din lucrări prin contract de subantrepriză; subsol – nivel al construcției a cărui cotă a pardoselii se află sub cota solului, la o adâncime mai mare de jumătatea înălțimii nivelului; supraveghere a pieței materialelor, produselor și tehnologiilor din domeniul construcțiilor – activitate organizată și desfășurată de către instituțiile abilitate ale statului în scopul aplicării unitare a prevederilor legislației în domeniul calității în construcții, al evaluării conformității în construcții și al supravegherii conformității materialelor și produselor pentru construcții introduse pe piață și/sau a tehnologiilor de execuție; suprafață construită – suprafața amprentei la sol a construcției, măsurată pe conturul exterior al fundației, inclusiv al consolelor, al balcoanelor, al bovindourilor și al logiilor; suprafața construcției (aria totală a construcției) – suprafața tuturor nivelurilor construcției, excluzându-se suprafața subsolului, a demisolului, a mezaninului, a etajului tehnic, a mansardelor, a logiilor, a teraselor și a balcoanelor, măsurată pe conturul exterior; șantier – amplasament în cadrul căruia se execută lucrări de construcții, inclusiv de reparații, la o clădire, la o construcție industrială, la un pod, la un baraj, la un drum, la rețelele edilitare (inginerești) etc., împreună cu materialele și produsele pentru construcții, utilajele, echipamentele și instalațiile necesare desfășurării activităților respective; terasă – construcție sau suprafață, deschisă și împrejmuită, anexă a unei clădiri, situată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperișul ultimului etaj. Terasa poate dispune de acoperiș și de treceri spre încăperi adiacente; teritoriu administrativ – suprafață delimitată conform legii, pe nivele de organizare administrativ-teritorială: teritoriu național, teritoriu regional sau teritoriul unității administrativ-teritoriale (municipiu, raion, oraș, comună, sat); teritoriu extravilan – suprafață cuprinsă între limita teritoriului intravilan și limita teritoriului administrativ al localității (municipiu, oraș, comună, sat); teritoriu intravilan – totalitatea zonelor construite sau destinate construcțiilor și a celor amenajate care formează teritoriul de bază al unității administrativ-teritoriale, delimitate prin planul urbanistic general aprobat, și în cadrul cărora poate fi autorizată execuția lucrărilor de construcții și de amenajare; teritoriu periurban – suprafața din jurul municipiilor și orașelor, delimitată prin studii de specialitate, în limitele căreia este creat un ansamblu de relații de interdependență în domeniul economic, al infrastructurii, al deplasărilor în scop de muncă, al asigurării cu spații verzi și cu zone de agrement, al asigurării cu producție agroalimentară etc.; termen de garanție – perioada de 5 ani care începe a curge la data recepției la terminarea lucrărilor și în cadrul căreia executantul este obligat, pe cont propriu, să înlăture toate neajunsurile și defectele apărute pe motiv de nerespectare a clauzelor și specificațiilor contractului sau a prevederilor documentației de proiect și ale normativelor tehnice aplicabile și să execute lucrările nefinalizate. Termenul de garanție poate fi mai mic de 5 ani în cazul materialelor și produselor pentru construcții și al utilajelor și echipamentelor pentru care termenul uzurii naturale, firești, și/sau al uzurii normative garantat de producător este mai mic, precum și în cazul în care garanția este oferită de producător pentru cicluri tehnologice de utilizare; termen de execuție a lucrărilor – termen stabilit pentru finalizarea execuției lucrărilor de construcții sau a unui tronson ori a unei părți a acestora și realizarea încercărilor prealabile recepției, astfel cum este prevăzut în contract; tranșă – parte componentă a unui complex de construcții, care poate fi proiectată, executată, recepționată și utilizată autonom până la terminarea integrală a complexului; parte componentă a documentației de proiect, care include pregătirea șantierului și/sau proiectarea construcției până la cota 0.000; unitate teritorială de referință (UTR) – subdiviziune urbanistică a teritoriului unității administrativ-teritoriale, delimitată pe limite cadastrale, caracterizată prin omogenitate funcțională și morfologică din punct de vedere urbanistic și arhitectural, stabilită cu scop de reglementare urbanistică omogenă. UTR se delimitează, după caz, în funcție de reliefurile și peisajele cu caracteristici similare, de evoluția istorică unitară într-o anumită perioadă, de sistemul parcelar și modul de construire omogen, de folosințele de aceeași natură ale terenurilor și construcțiilor, de regimul juridic al bunurilor imobile de tipuri și cu funcții similare; urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor – activitate, desfășurată sistematic, de observare, examinare și investigare a modului în care răspund (reacționează) construcțiile și instalațiile aferente acestora în decursul utilizării, sub influența factorilor de mediu, a condițiilor de exploatare și a interacțiunii construcțiilor cu mediul ambiant și cu activitățile desfășurate de utilizatorii construcției; utilizatori ai construcției – persoane fizice și/sau juridice, care gestionează construcția și instalațiile aferente în conformitate cu prevederile contractelor respective și cu cele ale actelor normative și normativelor tehnice în construcții; zonă funcțională – parte a teritoriului unei localități pentru care, prin documentația de amenajare a teritoriului și de urbanism, se determină funcția principală a acesteia, existentă și preconizată. Zonificarea funcțională a teritoriului reprezintă acțiunea de delimitare a teritoriului unei localități în zone funcționale; zonă de interes militar – zonă în care se desfășoară activități cu caracter militar, alta decât zona supusă servituții aeronautice, pentru care se impun condiții, restricții și obligații în interesul asigurării siguranței zborurilor; zonă de protecție – suprafață din jurul sau din preajma unor surse de nocivitate, care impun protecția zonelor învecinate, precum sunt stațiile de epurare, platformele pentru depozitarea controlată de deșeuri, puțurile seci, cimitirele, sursele de emisii industriale, zonele cu circulație intensă; zonă de protecție a drumurilor publice; zonă de protecție a obiectelor și complexelor din fondul ariilor protejate, a monumentelor istorice, a siturilor arheologice, a monumentelor de for public și a mormintelor și operelor comemorative de război – în cadrul căreia se instituie reglementări speciale în scopul asigurării protejării acestora și a mediului lor istorico-arhitectural și/sau natural; zonă de protecție a apelor râurilor și bazinelor de apă, destinată pentru protecția apelor de suprafață împotriva poluării, epuizării și înnămolirii; zonă de protecție sanitară – teritoriu special, cu un regim de folosire restricționat, care se instituie pe perimetrul obiectivelor și întreprinderilor ce prezintă surse de poluare a mediului și alte riscuri pentru sănătatea populației; zonă cu regim special – teritoriu destinat unui anumit tip de folosire, ale cărui caracteristici nu permit clasificarea acestuia ca zonă de locuire, comercială ori industrială și a cărui existență este necesară pentru viabilitatea socială și economică a comunității; zonă protejată – teritoriu pe care sunt situate obiective sau ansambluri de obiective care fac parte din patrimoniul național natural sau cultural și față de care se aplică reglementări speciale în scopul păstrării calității obiectivelor respective, al menținerii echilibrului dezvoltării prin intervenții și măsuri de conservare, precum și al asigurării armonizării acestora cu mediul ambiant.