Codul penal

(1) Prezentul cod este unica lege penală a Republicii Moldova.

(2) Codul penal este actul legislativ care cuprinde norme de drept ce stabilesc principiile şi dispoziţiile generale şi speciale ale dreptului penal, determină faptele ce constituie infracţiuni şi prevede pedepsele ce se aplică infractorilor.

(3) Prezentul cod se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi ale actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Dacă există neconcordanţe cu actele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului, au prioritate şi se aplică direct reglementările internaţionale.

(1) Legea penală apără, împotriva infracţiunilor, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orînduirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, pacea şi securitatea omenirii, precum şi întreaga ordine de drept.

(2) Legea penală are, de asemenea, drept scop prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni.

(1) Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni nici supus unei pedepse penale, decît în baza unei hotărîri a instanţei de judecată şi în strictă conformitate cu legea penală.

(2) Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii penale sînt interzise.

(1) Întreaga reglementare juridică are menirea să apere, în mod prioritar, persoana ca valoare supremă a societăţii, drepturile şi libertăţile acesteia.

(2) Legea penală nu urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

(1) Persoanele care au săvîrşit infracţiuni sînt egale în faţa legii şi sînt supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

(2) Apărarea drepturilor şi intereselor unei persoane nu poate fi realizată prin încălcarea drepturilor şi intereselor altei persoane sau a unei colectivităţi.

(1) Persoana este supusă răspunderii penale şi pedepsei penale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie.

(2) Răspunderii penale şi pedepsei penale este supusă numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau din imprudenţă o faptă prevăzută de legea penală.

(1) La aplicarea legii penale se ţine cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite, de persoana celui vinovat şi de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

(2) Nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale şi pedepsei penale pentru una şi aceeaşi faptă.

Caracterul infracţional al faptei şi pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.

Timpul săvîrşirii faptei se consideră timpul cînd a fost săvîrşită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor.

(1) Legea penală care înlătură caracterul infracţional al faptei, care uşurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvîrşit faptele respective pînă la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

(2) Legea penală care înăspreşte pedeapsa sau înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni nu are efect retroactiv.

(1) Toate persoanele care au săvîrşit infracţiuni pe teritoriul Republicii Moldova urmează a fi trase la răspundere penală în conformitate cu prezentul cod

(2) Cetăţenii Republicii Moldova şi apatrizii cu domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldova care au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţării sînt pasibili de răspundere penală în conformitate cu prezentul cod.

(3) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu domiciliază permanent pe teritoriul Republicii Moldova şi au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţării poartă răspundere penală în conformitate cu prezentul cod şi sînt traşi la răspundere penală pe teritoriul Republicii Moldova dacă infracţiunile săvîrşite sînt îndreptate împotriva intereselor Republicii Moldova, împotriva păcii şi securităţii omenirii sau constituie infracţiuni de război, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, dacă aceştia nu au fost condamnaţi în statul străin.

(4) Sub incidenţa legii penale nu cad infracţiunile săvîrşite de reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale, nu sînt supuse jurisdicţiei penale a Republicii Moldova.

(5) Infracţiunile comise în apele teritoriale şi în spaţiul aerian al Republicii Moldova se consideră săvîrşite pe teritoriul Republicii Moldova. Persoana care a săvîrşit o infracţiune pe o navă maritimă sau aeriană, înregistrată într-un port sau aeroport al Republicii Moldova şi aflată în afara spaţiului acvatic sau aerian al Republicii Moldova, poate fi supusă răspunderii penale în conformitate cu prezentul cod dacă în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu se dispune altfel.

(6) În baza prezentului cod sînt supuse răspunderii penale şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni la bordul unei nave militare maritime sau aeriene aparţinînd Republicii Moldova, indiferent de locul ei de aflare.

(7) Pedepsele şi antecedentele penale pentru infracţiunile comise în afara teritoriului Republicii Moldova sînt luate în considerare, conform prezentului cod, la individualizarea pedepsei pentru o nouă infracţiune săvîrşită de aceeaşi persoană pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi la soluţionarea chestiunilor privind amnistia în condiţii de reciprocitate în temeiul hotărîrii instanţei de judecată.

(1) Locul săvîrşirii faptei se consideră locul unde a fost săvîrşită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor.

(2) Locul săvîrşirii infracţiunii transnaţionale se consideră atare dacă

a) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova şi pe teritoriul a încă, cel puţin, unui alt stat;

b) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova, dar o parte substanţială a organizării şi controlului acesteia a avut loc într-un alt stat, şi invers;

c) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova, cu implicarea unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii (asociaţii) criminale care desfăşoară activitate infracţională în mai mult de un stat, şi invers;

d) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova, dar are consecinţe grave într-un alt stat, şi invers.

(1) Cetăţenii Republicii Moldova şi persoanele cărora li s-a acordat azil politic în Republica Moldova, în caz de săvîrşire a unei infracţiuni în străinătate, nu pot fi extrădaţi şi sînt supuşi răspunderii penale conform prezentului cod.

(2) Cetăţenii străini şi apatrizii care au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului Republicii Moldova, dar se află pe teritoriul ţării pot fi extrădaţi numai în baza unui tratat internaţional la care Republica Moldova este parte sau în condiţii de reciprocitate în temeiul hotărîrii instanţei de judecată.

(1) Infracţiunea este o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvîrşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală.

(2) Nu constituie infracţiune acţiunea sau inacţiunea care, deşi, formal, conţine semnele unei fapte prevăzute de prezentul cod, dar, fiind lipsită de importanţă, nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracţiuni.

Gradul prejudiciabil al infracţiunii se determină conform semnelor ce caracterizează elementele infracţiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.

(1) În funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil, infracţiunile prevăzute de prezentul cod sînt clasificate în următoarele categorii: uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave.

(2) Infracţiuni uşoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 2 ani inclusiv. (3) Infracţiuni mai puţin grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv.

(4) Infracţiuni grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 15 ani inclusiv.

(5) Infracţiuni deosebit de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depăşeşte 15 ani.

(6) Infracţiuni excepţional de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie pentru care legea penală prevede detenţiune pe viaţă.

Se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită cu intenţie dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod conştient, survenirea acestor urmări.

Se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită din imprudenţă dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate ori nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le prevadă.

Dacă, drept rezultat al săvîrşirii cu intenţie a infracţiunii, se produc urmări mai grave care, conform legii, atrag înăsprirea pedepsei penale şi care nu erau cuprinse de intenţia făptuitorului, răspunderea penală pentru atare urmări survine numai dacă persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate sau dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii acestor urmări, deşi trebuia şi putea să le prevadă. În consecinţă, infracţiunea se consideră intenţionată.

Fapta se consideră săvîrşită fără vinovăţie dacă persoana care a comis-o nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile şi, conform circumstanţelor cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă.

(1) Sînt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care, în momentul săvîrşirii infracţiunii, au împlinit vîrsta de 16 ani.

(2) Persoanele fizice care au vîrsta între 14 şi 16 ani sînt pasibile de răspundere penală numai pentru săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art. 145, 147, 151, 152 alin.( 2), art.164,166 alin.(2) şi (3), art.171, 172, 175, 186-188, 189 alin.(2), (3) şi (4), art.190 alin.(2) şi (3),art.192 alin.(2), art.195, 196 alin.(4), art.197 alin.(2 ), art.212 alin.(3), art.217 alin.(4) lit.b), art.217¹ alin.(3) şi alin.(4) lit.b) şi d), art.217³ alin.(3) lit.a) şi b), art.217⁴, art.217⁶ alin.(2), art.260, 268, 270, 271, 273 alin.(2) şi (3), art.275, 280, 281, 283-286, 287 alin.(2) şi (3),art.288 alin.( 2), art.290 alin.( 2), art.292 alin.( 2), art.305, 317 alin.( 2), art.342, 350.

(3) Persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător este pasibilă de răspundere penală pentru o faptă prevăzută de legea penală dacă există una din următoarele condiţii:

a) persoana juridică este vinovată de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a dispoziţiilor directe ale legii, ce stabilesc îndatoriri sau interdicţii pentru efectuarea unei anumite activităţi;

b) persoana juridică este vinovată de efectuarea unei activităţi ce nu corespunde actelor de constituire sau scopurilor declarate;

c) fapta care cauzează sau creează pericolul cauzării de daune în proporţii considerabile persoanei, societăţii sau statului a fost săvîrşită în interesul acestei persoane juridice sau a fost admisă, sancţionată, aprobată, utilizată de organul sau persoana împuternicite cu funcţii de conducere a persoanei juridice respective.

(4) Persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător poartă răspundere penală pentru infracţiunile săvîrşite, prevăzute la art. 140¹, 165, 185¹-185³, 206, 215-217³, 218, 221, 223-246¹, 248-251, 254, 257, 259-261, 362¹

(5) Răspunderea penală a persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător nu exclude răspunderea persoanei fizice pentru infracţiunea săvîrşită.

Responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are capacitatea de a înţelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum şi capacitatea de a-şi manifesta voinţa şi a-şi dirija acţiunile.

(1) Nu este pasibilă de răspundere penală persoana care, în timpul săvîrşirii unei fapte prejudiciabile, se afla în stare de iresponsabilitate, adică nu putea să-şi dea seama de acţiunile ori inacţiunile sale sau nu putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice. Faţă de o asemenea persoană, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pot fi aplicate măsuri de constrîngere cu caracter medical, prevăzute de prezentul cod.

(2) Nu este pasibilă de pedeapsă persoana care, deşi a săvîrşit infracţiunea în stare de responsabilitate, înainte de pronunţarea sentinţei de către instanţa de judecată s-a îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit-o de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile ori inacţiunile sale sau de a le dirija. Faţă de o asemenea persoană, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pot fi aplicate măsuri de constrîngere cu caracter medical, iar după însănătoşire – ea poate fi supusă pedepsei.

Persoana care a săvîrşit o infracţiune în stare de ebrietate, produsă de alcool sau de alte substanţe, nu este liberată de răspundere penală. Cauzele ebrietăţii, gradul şi influenţa ei asupra săvîrşirii infracţiunii se iau în considerare la stabilirea pedepsei.

(1) Infracţiunea se consideră consumată dacă fapta săvîrşită întruneşte toate semnele constitutive ale componenţei de infracţiune.

(2) Se consideră infracţiune neconsumată pregătirea de infracţiune şi tentativa de infracţiune.

(3) Răspunderea pentru pregătirea de infracţiune şi pentru tentativă de infracţiune se stabileşte, conform articolului corespunzător din Partea specială a prezentului cod, ca şi pentru infracţiunea consumată, cu trimitere la art.26 şi 27, respectîndu-se prevederile art.81.

(1) Se consideră pregătire de infracţiune înţelegerea prealabilă de a săvîrşi o infracţiune, procurarea, fabricarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor, sau crearea intenţionată, pe altă cale, de condiţii pentru săvîrşirea ei dacă, din cauze independente de voinţa făptuitorului, infracţiunea nu şi-a produs efectul.

(2) Răspunderii penale şi pedepsei penale sînt supuse numai persoanele care au săvîrşit pregătirea unei infracţiuni mai puţin grave, grave, deosebit de grave sau excepţional de grave.

Se consideră tentativă de infracţiune acţiunea sau inacţiunea intenţionată îndreptată nemijlocit spre săvîrşirea unei infracţiuni dacă, din cauze independente de voinţa făptuitorului, aceasta nu şi-a produs efectul.

Infracţiunea unică reprezintă o acţiune (inacţiune) sau un sistem de acţiuni (inacţiuni) care se califică conform dispoziţiei unei singure norme a legii penale.

(1) Se consideră infracţiune continuă fapta care se caracterizează prin săvîrşirea neîntreruptă, timp nedeterminat, a activităţii infracţionale. În cazul infracţiunii continuie nu există pluralitate de infracţiuni.

(2) Infracţiunea continuă se consumă din momentul încetării activităţii infracţionale sau datorită survenirii unor evenimente care împiedică această activitate.

(1) Se consideră infracţiune prelungită fapta săvîrşită cu intenţie unică, caracterizată prin două sau mai multe acţiuni infracţionale identice, comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o infracţiune.

(2) Infracţiunea prelungită se consumă din momentul săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni infracţionale.

(1) Se consideră repetare a infracţiunii săvîrşirea a două sau mai multor infracţiuni identice ori omogene, prevăzute de aceeaşi normă penală, cu condiţia că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna din ele şi nu a expirat termenul de prescripţie.

(2) Săvîrşirea a două sau mai multor infracţiuni prevăzute la diferite articole ale prezentului cod este considerată ca repetare a infracţiunii în cazurile prevăzute în Partea specială a prezentului cod.

Pluralitatea de infracţiuni constituie, după caz, concurs de infracţiuni sau recidivă

(1) Se consideră concurs de infracţiuni săvîrşirea de către o persoană a două sau mai multor infracţiuni, prevăzute la diferite articole sau la diferite alineate ale unui singur articol din Partea specială a prezentului cod, dacă persoana nu a fost condamnată pentru vreuna din ele şi dacă nu a expirat termenul de prescripţie.

(2) Concursul de infracţiuni poate fi ideal şi real.

(3) Concursul ideal există atunci cînd persoana, printr-o singură acţiune (inacţiune), săvîrşeşte două sau mai multe infracţiuni prevăzute la diferite articole sau la diferite alineate ale unui articol din prezentul cod.

(4) Concursul real există atunci cînd persoana, prin diferite acţiuni (inacţiuni) de sine stătătoare, săvîrşeşte două sau mai multe infracţiuni prevăzute la diferite articole sau la diferite alineate ale unui articol din prezentul cod.

(1) Se consideră recidivă comiterea cu intenţie a uneia sau mai multor infracţiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracţiune săvîrşită cu intenţie.

(2) Recidiva se consideră periculoasă:

a) dacă persoana anterior condamnată de două ori la închisoare pentru infracţiuni intenţionate a săvîrşit din nou cu intenţie o infracţiune;

b) dacă persoana anterior condamnată pentru o infracţiune intenţionată gravă sau deosebit de gravă a săvîrşit din nou cu intenţie o infracţiune gravă sau deosebit de gravă.

(3) Recidiva se consideră deosebit de periculoasă:

a) dacă persoana anterior condamnată de trei sau mai multe ori la închisoare pentru infracţiuni intenţionate a săvîrşit din nou cu intenţie o infracţiune;

b) dacă persoana anterior condamnată pentru o infracţiune excepţional de gravă a săvîrşit din nou o infracţiune deosebit de gravă sau excepţional de gravă.

(4) La stabilirea stării de recidivă în cazurile prevăzute la alin.(1)-(3) se ţine cont şi de hotărîrile definitive de condamnare pronunţate în străinătate, recunoscute de instanţa de judecată a Republicii Moldova.

(5) La stabilirea stării de recidivă nu se ţine cont de antecedentele penale:

a) pentru infracţiunile săvîrşite în timpul minoratului;

b) pentru infracţiunile săvîrşite din imprudenţă;

c) pentru faptele care nu constituie infracţiuni conform prezentului cod;

d) stinse sau în caz de reabilitare, în conformitate cu prevederile art.111 şi 112.

Se consideră cauze care înlătură caracterul penal al faptei:

a)legitima apărare;

b)reţinerea infractorului;

c)starea de extremă necesitate;

d)constrîngerea fizică sau psihică;

e)riscul întemeiat.

(1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvîrşită în stare de legitimă apărare.

(2) Este în stare de legitimă apărare persoana care săvîrşeşte fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

(3) Este în legitimă apărare şi persoana care săvîrşeşte fapta, prevăzută la alin.(2), pentru a împiedica pătrunderea, însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, într-un spaţiu de locuit sau într-o altă încăpere.

Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvîrşită în scopul reţinerii persoanei care a comis o infracţiune şi al predării ei organelor de drept.

(1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvîrşită în stare de extremă necesitate.

(2) Este în stare de extremă necesitate persoana care săvîrşeşte fapta pentru a salva viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altei persoane ori un interes public de la un pericol iminent care nu poate fi înlăturat altfel.

(3) Nu este în stare de extremă necesitate persoana care, în momentul săvîrşirii faptei, îşi dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

(1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege ca rezultat al constrîngerii fizice sau psihice, dacă în urma acestei constrîngeri persoana nu putea să-şi dirijeze acţiunile.

(2) Răspunderea penală pentru cauzarea de daune intereselor ocrotite de legea penală prin constrîngere psihică sau fizică, în urma căreia persoana menţine posibilitatea de a-şi dirija acţiunile, se stabileşte în condiţiile art.38.

(1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege în cazul riscului întemeiat pentru realizarea scopurilor socialmente utile.

(2) Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege.

(3) Riscul nu poate fi considerat întemeiat dacă era cu bună-ştiinţă îmbinat cu pericolul pentru viaţa persoanei sau cu pericolul provocării unui dezastru ecologic ori social.

Se consideră participaţie cooperarea cu intenţie a două sau mai multor persoane la săvîrşirea unei infracţiuni intenţionate.

(1) Participanţii sînt persoanele care contribuie la săvîrşirea unei infracţiuni în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.

(2) Se consideră autor persoana care săvîrşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, precum şi persoana care a săvîrşit infracţiunea prin intermediul persoanelor care nu sînt pasibile de răspundere penală din cauza vîrstei, iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute de prezentul cod.

(3) Se consideră organizator persoana care a organizat săvîrşirea unei infracţiuni sau a dirijat realizarea ei, precum şi persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizaţie criminală ori a dirijat activitatea acestora.

(4) Se consideră instigator persoana care, prin orice metode, determină o altă persoană să săvîrşească o infracţiune.

(5) Se consideră complice persoana care a contribuit la săvîrşirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii, prestare de informaţii, acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare de obstacole, precum şi persoana care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvîrşire a infracţiunii, urmele acesteia sau obiectele dobîndite pe cale criminală ori persoana care a promis din timp că va procura sau va vinde atare obiecte.

(6) Participanţii trebuie să întrunească semnele subiectului infracţiunii.

În funcţie de gradul de coordonare a acţiunilor participanţilor se deosebesc următoarele forme de participaţie:

a)participaţie simplă;

b)participaţie complexă;

c)grup criminal organizat;

d)organizaţie (asociaţie) criminală.

Infracţiunea se consideră săvîrşită cu participaţie simplă dacă la săvîrşirea ei au participat în comun, în calitate de coautori, două sau mai multe persoane, fiecare realizînd latura obiectivă a infracţiunii.

(1) Infracţiunea se consideră săvîrşită cu participaţie complexă dacă la săvîrşirea ei participanţii au contribuit în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.

(2) Latura obiectivă a infracţiunii cu participaţie complexă poate fi realizată:

a) de un singur autor;

b) de doi sau mai mulţi autori.

Grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni.

(1) Se consideră organizaţie (asociaţie) criminală o reuniune de grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice.

(2) Infracţiunea se consideră săvîrşită de o organizaţie criminală dacă a fost comisă de un membru al acesteia în interesul ei sau de o persoană care nu este membru al organizaţiei respective, la însărcinarea acesteia.

(3) Organizator sau conducător al organizaţiei criminale se consideră persoana care a creat organizaţia criminală sau o dirijează.

(4) Organizatorul şi conducătorul organizaţiei criminale poartă răspundere pentru toate infracţiunile săvîrşite de această organizaţie.

(5) Membrul organizaţiei criminale poartă răspundere penală numai pentru infracţiunile la a căror pregătire sau săvîrşire a participat.

(6) Membrul organizaţiei criminale poate fi liberat de răspundere penală în cazul în care a declarat benevol despre existenţa organizaţiei criminale şi a ajutat la descoperirea infracţiunilor săvîrşite de ea ori a contribuit la demascarea organizatorilor, a conducătorilor sau a membrilor organizaţiei respective.

Se consideră exces de autor săvîrşirea de către autor a unor acţiuni infracţionale care nu au fost cuprinse de intenţia celorlalţi participanţi. Pentru excesul de autor, ceilalţi participanţi nu sînt pasibili de răspundere penală.

Favorizarea infractorului, precum şi tăinuirea mijloacelor sau instrumentelor de săvîrşire a infracţiunii, a urmelor acesteia sau a obiectelor dobîndite pe cale criminală atrag răspunderea penală, în condiţiile art.323, numai în cazul în care nu au fost promise din timp.

Se consideră răspundere penală condamnarea publică, în numele legii, a faptelor infracţionale şi a persoanelor care le-au săvîrşit, condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrîngere prevăzute de lege.

(1) Temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvîrşită, iar componenţa infracţiunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale.

(2) Răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de legea penală.

(1) Se consideră componenţă a infracţiunii totalitatea semnelor obiective şi subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracţiune concretă.

(2) Componenţa infracţiunii reprezintă baza juridică pentru calificarea infracţiunii potrivit unui articol concret din prezentul cod.

Persoana care a săvîrşit o faptă ce conţine semnele componenţei de infracţiune poate fi liberată de răspundere penală de către instanţa de judecată în cazurile:

a)minorilor;

b)tragerii la răspundere administrativă;

c)renunţării de bună voie la săvîrşirea infracţiunii;

d)căinţei active;

e)schimbării situaţiei;

f)liberării condiţionate;

g)prescripţiei de tragere la răspundere penală.

(1) Persoana în vîrstă de pînă la 18 ani care a săvîrşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală în conformitate cu prevederile procedurii penale dacă s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

(2) Persoanelor liberate de răspundere penală, în conformitate cu alin.(1), li se pot aplica măsurile de constrîngere cu caracter educativ, prevăzute la art.104.

(1) Persoana care a săvîrşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală şi trasă la răspundere administrativă de către instanţa de judecată dacă s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

(2) Persoanelor liberate de răspundere penală în conformitate cu alin.(1) li se pot aplica următoarele sancţiuni administrative:

a)amendă în mărime de pînă la 150 unităţi convenţionale;

b) arest contravenţional de pînă la 90 de zile.

(1) Se consideră renunţare de bună voie la săvîrşirea infracţiunii încetarea de către persoană a pregătirii infracţiunii sau încetarea acţiunilor (inacţiunilor) îndreptate nemijlocit spre săvîrşirea infracţiunii, dacă persoana era conştientă de posibilitatea consumării infracţiunii.

(2) Persoana nu poate fi supusă răspunderii penale pentru infracţiune dacă ea, benevol şi definitiv, a renunţat la ducerea pînă la capăt a acesteia.

(3) Persoana care a renunţat de bună voie la ducerea infracţiunii pînă la capăt este supusă răspunderii penale numai în cazul în care fapta săvîrşită conţine o altă infracţiune consumată.

(4) Organizatorul şi instigatorul infracţiunii nu se supun răspunderii penale dacă aceste persoane, printr-o înştiinţare la timp a organelor de drept sau prin alte măsuri întreprinse, au preîntîmpinat ducerea de către autor a infracţiunii pînă la capăt. Complicele infracţiunii nu se supune răspunderii penale dacă a întreprins toate măsurile ce depindeau de el pentru a preîntîmpina comiterea infracţiunii.

(1) Persoana care pentru prima oară a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă ea, după săvîrşirea infracţiunii, s-a autodenunţat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt mod, a reparat prejudiciul pricinuit de infracţiune.

(2) Persoana care, în condiţiile alin.(1), a săvîrşit o infracţiune de altă categorie poate fi liberată de răspundere penală numai în cazurile prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod.

Persoana care pentru prima oară a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă, la data judecării cauzei, datorită schimbării situaţiei, se va stabili că persoana sau fapta săvîrşită nu mai prezintă pericol social.

În privinţa persoanei puse sub învinuire pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, care îşi recunoaşte vinovăţia şi nu prezintă pericol social, urmărirea penală poate fi suspendată condiţionat, cu liberarea ulterioară de răspundere penală în conformitate cu procedura penală, dacă corectarea acestei persoane este posibilă fără aplicarea unei pedepse penale.

(1) Persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvîrşirii infracţiunii au expirat următoarele termene:

a) 2 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni uşoare;

b) 5 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni mai puţin grave;

c) 15 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni grave;

d) 20 de ani de la săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave;

e) 25 de ani de la săvîrşirea unei infracţiuni excepţional de grave.

(2) Prescripţia curge din ziua săvîrşirii infracţiunii şi pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii instanţei de judecată.

(3) În cazul săvîrşirii de către persoană a unei noi infracţiuni, prescripţia se calculează pentru fiecare infracţiune separat.

(4) Prescripţia se va întrerupe dacă, pînă la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1), persoana va săvîrşi o infracţiune pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripţiei în acest caz începe din momentul săvîrşirii unei infracţiuni noi.

(5) Curgerea prescripţiei se suspendă dacă persoana care a săvîrşit infracţiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripţiei se reia din momentul reţinerii persoanei sau din momentul autodenunţării. Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală dacă de la data săvîrşirii infracţiunii au trecut 25 de ani şi prescripţia nu a fost întreruptă prin săvîrşirea unei noi infracţiuni.

(6) Aplicarea prescripţiei faţă de persoana care a săvîrşit o infracţiune excepţional de gravă se decide de către instanţa de judecată. Dacă instanţa nu va găsi posibilă aplicarea prescripţiei şi liberarea de răspundere penală, detenţiunea pe viaţă se va înlocui cu închisoare pe 35 de ani.

(7) Termenele prescripţiei de tragere la răspundere penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data săvîrşirii infracţiunii erau minori.

(8) Prescripţia nu se aplică persoanelor care au săvîrşit infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război sau alte infracţiuni prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(1) Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se aplică de instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, cauzînd anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor.

(2) Pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii sociale, corectarea condamnatului, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni atît din partea condamnaţilor, cît şi a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

(1) Persoanelor fizice care au săvîrşit infracţiuni li se pot aplica următoarele pedepse:

a) amendă;

b) privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate;

c) retragere a gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat;

d) munca neremunerată în folosul comunităţii;

e) trimiterea într-o unitate militară disciplinară (pentru militarii care îndeplinesc serviciul militar în termen);

f) închisoare;

g) detenţiune pe viaţă.

(2) Trimiterea într-o unitate militară disciplinară, închisoarea, detenţiunea pe viaţă se aplică numai în calitate de pedepse principale.

(3) Muncă neremunerată în folosul comunităţii poate fi aplicată ca pedeapsă principală sau în cazul condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei – în calitate de obligaţie pentru perioada termenului de probă.

(4) Amenda, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate se aplică atît ca pedepse principale, cît şi ca pedepse complementare.

(5) Retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat se aplică numai în calitate de pedeapsă complementară.

(1) Persoanelor juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător li se pot aplica următoarele pedepse:

a) amendă;

b) privare de dreptul de a exercita o anumită activitate;

c) lichidare.

(2) Amenda se aplică în calitate de pedeapsă principală.

(3) Privarea persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător de dreptul de a exercita o anumită activitate şi lichidarea acesteia se aplică atît ca pedepse principale, cît şi ca pedepse complementare.

(1) Amenda este o sancţiune pecuniară ce se aplică de instanţa de judecată în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod.

(2) Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. Unitatea convenţională de amendă este egală cu 20 de lei.

(3) Mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabileşte în limitele de la 150 la 1000 unităţi convenţionale, în funcţie de caracterul şi gravitatea infracţiunii săvîrşite, ţinîndu-se cont de situaţia materială a celui vinovat, iar pentru infracţiunile comise din interes material – pînă la 5000 unităţi convenţionale, luîndu-se ca bază mărimea unităţii convenţionale la momentul săvîrşirii infracţiunii.

(4) În cazurile prevăzute la art.21 alin. (3), mărimea amenzii pentru persoanele juridice se stabileşte în limitele de la 500 la 10000 unităţi convenţionale, în funcţie de caracterul şi gravitatea infracţiunii săvîrşite, de mărimea daunei cauzate, luîndu-se în considerare situaţia economico-financiară a persoanei juridice. În caz de eschivare cu rea-voinţă a persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător de la achitarea amenzii fixate, instanţa de judecată poate să înlocuiască suma neachitată a amenzii cu urmărirea patrimoniului.

(5) În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la achitarea amenzii stabilite ca pedeapsă principală sau complementară, instanţa de judecată poate să înlocuiască suma neachitată a amenzii cu închisoare în limitele termenelor prevăzute la art. 70. Suma amenzii se înlocuieşte cu închisoare, calculîndu-se o lună de închisoare pentru 50 unităţi convenţionale.

(6) Amenda în calitate de pedeapsă complementară poate fi aplicată numai în cazurile în care ea este prevăzută ca atare pentru infracţiunea corespunzătoare.

(7) În cazul în care condamnatul nu este în stare să plătească amenda stabilită ca pedeapsă principală sau complementară, instanţa de judecată poate, potrivit prevederilor art.67, să înlocuiască suma neachitată a amenzii cu muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se 60 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii pentru 50 unităţi convenţionale de amendă.

(1) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate constă în interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul la săvîrşirea infracţiunii.

(2) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate poate fi stabilită de instanţa de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani.

(3) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate poate fi aplicată ca pedeapsă complementară şi în cazurile cînd nu este prevăzută în calitate de pedeapsă pentru infracţiunile din Partea specială a prezentului cod, dacă, ţinînd cont de caracterul infracţiunii săvîrşite de cel vinovat în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în timpul exercitării unei anumite activităţi, instanţa de judecată va considera imposibilă păstrarea de către acesta a dreptului de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate.

(4) La aplicarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate în calitate de pedeapsă complementară la amendă sau muncă neremunerată în folosul comunităţii, termenul ei se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii, iar la aplicarea ei în calitate de pedeapsă complementară la trimiterea într-o unitate militară disciplinară sau la închisoare, termenul ei se calculează din momentul executării pedepsei principale.

În caz de condamnare pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă, instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele săvîrşirii infracţiunii, poate retrage condamnatului gradul militar, titlul special, gradul de calificare (clasificare) şi distincţiile de stat.

(1) Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea condamnatului, în afara timpului serviciului de bază sau de studii, la muncă, determinată de autorităţile administraţiei publice locale.

(2) Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe un termen de la 60 la 240 de ore şi este executată de la 2 la 4 ore pe zi.

(3) În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la munca neremunerată în folosul comunităţii, ea se înlocuieşte cu închisoare, calculîndu-se o zi de închisoare pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii. În acest caz, termenul închisorii poate fi mai mic de 6 luni.

(4) Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată persoanelor recunoscute ca invalizi de gradele I şi II, militarilor, femeilor gravide, femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani, persoanelor care nu au atins vîrsta de 16 ani şi persoanelor care au atins vîrsta de pensionare.

(5) Munca neremunerată în folosul comunităţii va fi prestată timp de cel mult 18 luni, timp care se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti.

Militarilor care, în timpul îndeplinirii serviciului militar în termen, au săvîrşit infracţiuni li se poate aplica trimiterea într-o unitate militară disciplinară, în cazurile prevăzute de lege, pe un termen de pînă la 2 ani, precum şi în cazurile în care instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de persoana condamnatului, găseşte de cuviinţă să aplice, în locul pedepsei cu închisoare pe un termen de pînă la 2 ani, trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe acelaşi termen. Trimiterea într-o unitate militară disciplinară în locul închisorii nu poate fi aplicată persoanelor care au executat anterior o pedeapsă privativă de libertate.

(1) Închisoarea constă în privarea de libertate a persoanei vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni prin izolarea impusă a acesteia de mediul normal de viaţă şi plasarea ei, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pe un anumit termen, într-un penitenciar.

(2) Închisoarea se stabileşte pe un termen de la 6 luni la 25 de ani.

(3) La stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data săvîrşirii infracţiunii, nu a atins vîrsta de 18 ani, termenul închisorii se stabileşte din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru infracţiunea săvîrşită, reduse la jumătate.

(4) La stabilirea pedepsei definitive în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăşi 30 de ani pentru adulţi şi 12 ani şi 6 luni pentru minori, iar în caz de cumul de sentinţe – 35 ani pentru adulţi şi 15 ani pentru minori.

(5) În cazul înlocuirii pedepsei detenţiunii pe viaţă cu o pedeapsă mai blîndă, cu titlu de graţiere, se aplică închisoarea pe un termen de 35 de ani.

(1) Detenţiunea pe viaţă constă în privarea de libertate a condamnatului pentru tot restul vieţii.

(2) Detenţiunea pe viaţă se stabileşte numai pentru infracţiunile excepţional de grave.

(3) Detenţiunea pe viaţă nu poate fi aplicată femeilor şi minorilor.

(1) Pedeapsa cu închisoare se execută în următoarele penitenciare:

a) de tip deschis;

b) de tip semiînchis;

c) de tip închis.

(2) În penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă.

(3) În penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu intenţie.

(4) În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni ce constituie recidivă.

(5) Persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani execută pedeapsa cu închisoare în penitenciare pentru minori, ţinîndu-se cont de personalitatea condamnatului, antecedentele penale şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite.

(6) Femeile condamnate execută pedeapsa închisorii în penitenciare pentru femei.

(7) Schimbarea categoriei penitenciarului se efectuează de către instanţa de judecată în corespundere cu legislaţia.

(1) Privarea unei persoane juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător de dreptul de a exercita o anumită activitate constă în stabilirea interdicţiei de a încheia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subvenţii, înlesniri şi alte avantaje de la stat sau de a exercita alte activităţi.

(2) Privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate poate fi limitată la un anumit teritoriu sau la o anumită perioadă a anului şi se stabileşte pe un termen de pînă la 5 ani sau pe un termen nelimitat.

(1) Lichidarea persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător constă în dizolvarea acesteia, cu survenirea consecinţelor prevăzute de legislaţia civilă.

(2) Lichidarea persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător se stabileşte în cazul în care instanţa de judecată constată că gravitatea infracţiunii săvîrşite face imposibilă păstrarea unei atare persoane juridice şi prelungirea activităţii ei.

(1) Persoanei recunoscute vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod şi în strictă conformitate cu dispoziţiile Părţii generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei şi termenului pedepsei, instanţa de judecată ţine cont de gravitatea infracţiunii săvîrşite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia.

(2) O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrşirea infracţiunii, se stabileşte numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menţionate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

(3) Pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, pedeapsa se aplică minorului numai dacă se apreciază că luarea măsurii cu caracter educativ nu este suficientă pentru corectarea minorului.

La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe atenuante:

a) săvîrşirea pentru prima dată a unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;

b) săvîrşirea infracţiunii de către un minor;

c) săvîrşirea infracţiunii de către o femeie gravidă;

d) prezenţa copiilor minori în familia vinovatului;

e) săvîrşirea infracţiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin personal sau familial ori din motive de compătimire;

f) preîntîmpinarea de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracţiunii săvîrşite, repararea benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate;

g) căinţa sinceră sau autodenunţarea;

h) contribuirea activă la descoperirea infracţiunii sau la arestarea infractorilor;

i) acţiunile ilegale sau imorale ale victimei, dacă ele au provocat infracţiunea;

j) alte împrejurări.

(1) La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe agravante:

a) săvîrşirea infracţiunii de către o persoană care anterior a mai săvîrşit o infracţiune, recidivă de infracţiuni sau săvîrşirea infracţiunii ca îndeletnicire;

b) provocarea prin infracţiune a unor urmări grave;

c) săvîrşirea infracţiunii prin orice formă de participaţie;

d) săvîrşirea infracţiunii din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă;

e) săvîrşirea infracţiunii asupra unei persoane care nu a atins vîrsta de 14 ani, faţă de o femeie gravidă sau o persoană care se afla în stare de neputinţă;

f) săvîrşirea infracţiunii asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;

g) instigarea minorilor la săvîrşirea infracţiunii sau atragerea lor la participare în săvîrşirea infracţiunii;

h) săvîrşirea infracţiunii prin acte de o deosebită cruzime sau prin batjocorirea victimei;

i) săvîrşirea infracţiunii prin mijloace care prezintă un pericol social sporit;

j) săvîrşirea infracţiunii de către o persoană în stare de ebrietate. Instanţa de judecată are dreptul, în funcţie de caracterul infracţiunii, să nu considere aceasta ca o circumstanţă agravantă;

k) săvîrşirea infracţiunii cu folosirea armei, a muniţiilor, a substanţelor explozive ori a dispozitivelor ce le imită, a mijloacelor tehnice special pregătite, a substanţelor nocive şi radioactive, a preparatelor medicamentoase şi a altor preparate chimico-farmacologice, precum şi cu aplicarea constrîngerii fizice sau psihice;

l) săvîrşirea infracţiunii din interes material sau cu alte intenţii josnice;

m) săvîrşirea infracţiunii profitînd de starea excepţională, de calamităţile naturale, precum şi de dezordini de masă;

n) săvîrşirea infracţiunii cu folosirea încrederii acordate.

(2) Dacă circumstanţele menţionate la alin.(1) sînt prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod în calitate de semne ale acestor componenţe de infracţiuni, ele nu pot fi concomitent considerate drept circumstanţe agravante.

(1) În cazul în care instanţa de judecată constată circumstanţe atenuante la săvîrşirea infracţiunii, pedeapsa principală se reduce sau se schimbă după cum urmează:

a) dacă minimul pedepsei cu închisoare prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod este mai mic de 10 ani, pedeapsa poate fi redusă pînă la acest minim;

b) dacă se aplică amenda, aceasta se poate coborî pînă la limita de jos;

c) dacă pentru infracţiunea săvîrşită se prevede detenţiune pe viaţă, aceasta se înlocuieşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani.

(2) În cazul în care instanţa de judecată constată circumstanţe atenuante la săvîrşirea infracţiunii, pedeapsa complementară, prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, poate fi înlăturată.

(3) În cazul în care există circumstanţe agravante se poate aplica pedeapsa maximă prevăzută la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

(4) În caz de concurs al circumstanţelor agravante şi celor atenuante, coborîrea pedepsei pînă la minimul sau ridicarea ei pînă la maximul prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod nu este obligatorie.

(5) Dacă există circumstanţe atenuante excepţionale, pedeapsa poate fi aplicată conform prevederilor art.79.

(1) Ţinînd cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrşirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de contribuirea activă a participantului unei infracţiuni săvîrşite în grup la descoperirea acesteia, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvîrşit infracţiunea se consideră circumstanţă excepţională.

(2) Poate fi considerată excepţională atît o circumstanţă atenuantă, cît şi o totalitate de asemenea circumstanţe.

(3) În cazul condamnării persoanelor adulte pentru comiterea infracţiunilor deosebit de grave, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală, dar constituind cel puţin două treimi din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru infracţiunea săvîrşită.

(4) Prevederile alin.(1) nu se aplică persoanelor adulte în cazul infracţiunilor excepţional de grave sau în cazul recidivei de infracţiuni.

În cazul în care persoana pusă sub învinuire încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei, iar instanţa de judecată acceptă acest acord,

pedeapsa pentru infracţiunea imputată se reduce cu o treime din pedeapsa maximă prevăzută pentru această infracţiune.

(1) La aplicarea pedepsei pentru infracţiunea neconsumată se ţine cont de circumstanţele în virtutea cărora infracţiunea nu a fost dusă pînă la capăt.

(2) Mărimea pedepsei pentru pregătirea de infracţiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăşi jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod pentru infracţiunea consumată.

(3) Mărimea pedepsei pentru tentativă de infracţiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăşi trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod pentru infracţiunea consumată.

(4) Pentru pregătirea de infracţiune şi tentativa de infracţiune detenţiunea pe viaţă nu se aplică.

(1) La aplicarea pedepsei pentru recidivă, recidivă periculoasă şi recidivă deosebit de periculoasă de infracţiuni se ţine cont de numărul, caracterul, gravitatea şi urmările infracţiunilor săvîrşite anterior, de circumstanţele în virtutea cărora pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum şi de caracterul, gravitatea şi urmările infracţiunii noi.

(2) Mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate, pentru recidivă periculoasă este de cel puţin două treimi, iar pentru recidivă deosebit de periculoasă – de cel puţin trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

Organizatorul, instigatorul şi complicele la o infracţiune, prevăzută de legea penală, săvîrşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine cont de contribuţia fiecăruia la săvîrşirea infracţiunii, precum şi de prevederile art.75.

(1) Dacă o persoană este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multor infracţiuni prevăzute de diferite articole ale Părţii speciale a prezentului cod, fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanţa de judecată, pronunţînd pedeapsa pentru fiecare infracţiune aparte, stabileşte pedeapsa definitivă pentru concurs de infracţiuni prin cumul, total sau parţial, al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu mai mare de 30 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care nu au atins vîrsta de 18 ani – pe un termen nu mai mare de 12 ani şi 6 luni. În cazul în care persoana este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multor infracţiuni uşoare şi/sau mai puţin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită şi prin absorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră.

(2) La pedeapsa principală aplicată în cazul unui concurs de infracţiuni poate fi adăugată oricare din pedepsele complementare prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod, care stabilesc răspunderea pentru infracţiunile de a căror săvîrşire persoana a fost declarată vinovată. Pedeapsa complementară definitivă stabilită prin cumul, total sau parţial, al pedepselor complementare aplicate nu poate depăşi termenul sau mărimea maximă prevăzută de Partea generală a prezentului cod pentru această categorie de pedepse.

(3) Dacă pentru infracţiunile care intră în concurs sînt stabilite pedepse principale de diferite categorii, a căror cumulare nu este prevăzută de art.87, şi instanţa de judecată nu va găsi temeiuri pentru absorbirea unei pedepse de către alta, ele se execută de sine stătător.

(4) Conform prevederilor alin.(1)-(3) se stabileşte pedeapsa şi în cazul în care, după pronunţarea sentinţei, se constată că persoana condamnată este vinovată şi de comiterea unei alte infracţiuni săvîrşite înainte de pronunţarea sentinţei în prima cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau parţial, în baza primei sentinţe.

(5) În cazul unui concurs de infracţiuni, cînd s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori alte categorii de pedepse, se aplică ca pedeapsă definitivă detenţiunea pe viaţă.

(1) Dacă, după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrşit o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară. În acest caz, pedeapsa definitivă nu poate depăşi termenul de 35 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care nu au atins vîrsta de 18 ani – termenul de 15 ani

(2) Cumularea pedepselor complementare în cazul unui cumul de sentinţe se efectuează în condiţiile art.84 alin.(2).

(3) Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentinţe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrşirea unei noi infracţiuni şi decît partea neexecutată a pedepsei pronunţate prin sentinţa anterioară a instanţei de judecată.

(4) La cumularea pedepselor, dacă prin una din sentinţe este stabilită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pedeapsa definitivă va fi detenţiunea pe viaţă.

(1) La executarea hotărîrii unui stat străin, instanţa de judecată înlocuieşte sancţiunea privativă de libertate pronunţată în statul străin cu o sancţiune prevăzută de propria lege penală pentru aceeaşi faptă, fără a agrava situaţia penală a condamnatului stabilită prin hotărîrea statului străin. Dacă legea statului străin prevede o sancţiune mai mică decît minimul prevăzut în legea internă, instanţa de judecată nu va fi legată de acest minim şi va aplica o sancţiune corespunzătoare sancţiunii pronunţate în statul străin.

(2) Orice parte a sancţiunii pronunţate în statul străin şi orice perioadă de detenţie provizorie executate de condamnat se deduc integral prin hotărîrea instanţei de judecată privind recunoaşterea hotărîrii statului străin.

(3) La executarea hotărîrii statului străin privind aplicarea amenzii sau confiscarea unei sume de bani, instanţa de judecată va stabili cuantumul acesteia în valută naţională, aplicînd cursul de schimb în vigoare la momentul pronunţării hotărîrii privind recunoaşterea hotărîrii statului străin, fără a depăşi maximul sancţiunii fixat de către statul străin pentru o astfel de faptă.

(4) Amenzile şi confiscările de bunuri rezultate din executarea hotărîrilor unui stat străin revin Republicii Moldova, fără a fi prejudiciate drepturile statelor terţe.

(1) La cumularea diferitelor pedepse principale aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni sau al unui cumul de sentinţe, unei zile de închisoare îi corespunde:

a) o zi de deţinere într-o unitate militară disciplinară;

b) 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.

(2) Celelalte pedepse, cumulate, cu deţinerea într-o unitate militară disciplinară sau cu închisoarea, se execută de sine stătător.

(1) Termenele de privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, de deţinere într-o unitate militară disciplinară şi de închisoare se calculează în luni şi ani, iar cele de muncă neremunerată în folosul comunităţii - în ore.

(2) La computarea sau cumularea pedepselor menţionate la alin.(1), cu excepţia muncii neremunerate în folosul comunităţii, precum şi la înlocuirea pedepsei, se admite calcularea acestora în zile.

(3) Timpul aflării persoanei sub arest preventiv pînă la judecarea cauzei se include în termenul închisorii, deţinerii într-o unitate militară disciplinară, calculîndu-se o zi pentru o zi, iar în termenul muncii neremunerate în folosul comunităţii – calculîndu-se o zi de arest preventiv pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.

(4) Durata arestului preventiv şi cea a executării pedepsei cu închisoare, aplicate prin hotărîre a instanţei de judecată, pentru infracţiunea săvîrşită în străinătate se includ în termenul pedepsei, în cazul extrădării persoanei în condiţiile legii, calculîndu-se o zi pentru o zi.

(5) Condamnatului care s-a aflat sub arest preventiv pînă la numirea cauzei spre judecare, la stabilirea în calitate de pedeapsă principală a amenzii, a privării de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, instanţa de judecată, ţinînd cont de termenul aflării sub arest preventiv, îi atenuează pedeapsa stabilită sau îl liberează complet de executarea acesteia.

(6) Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, urmează un tratament spitalicesc se include în durata executării pedepsei, cu excepţia cazului în care şi-a provocat singur boala, fapt ce s-a constatat în cursul executării pedepsei. În durata executării pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunităţii nu se include timpul în care condamnatul lipseşte de la locul de muncă.

(1) Prin liberare de pedeapsa penală se înţelege eliberarea persoanei care a săvîrşit o infracţiune de la executarea reală, parţială sau totală, a pedepsei penale pronunţate prin hotărîre a instanţei de judecată.

(2) Liberarea de pedeapsa penală se efectuează prin:

a) condamnarea cu suspendare condiţionată a executării pedepsei;

b) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen;

c) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă;

d) liberarea de pedeapsă a minorilor;

e) liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei;

f) liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave;

g) amînarea executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani.

(1) Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracţiunile săvîrşite cu intenţie şi de cel mult 7 ani pentru infracţiunile săvîrşite din imprudenţă sau la stabilirea pedepsei de trimitere într-o unitate militară disciplinară, instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiţionată a executării pedepsei şi termenul de probă. În acest caz, instanţa de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrşi o nouă infracţiune şi, prin comportare exemplară şi muncă cinstită, va îndreptăţi încrederea ce i s-a acordat. Controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei îl exercită organele competente, iar asupra comportării militarilor – comandamentul militar respectiv.

(2) Termenul de probă se stabileşte de instanţa de judecată în limitele de la 1 an la 5 ani.

(3) În cazul condamnării pentru o infracţiune prin care s-au cauzat daune, instanţa de judecată poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu condiţia că daunele au fost integral reparate pînă la pronunţarea hotărîrii judecătoreşti. Condiţia reparării integrale a daunei nu este obligatorie în cazul condamnării minorilor sau femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani.

(4) Persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se aplică.

(5) În caz de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pot fi stabilite pedepse complementare.

(6) Aplicînd condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, instanţa de judecată îl poate obliga pe condamnat:

a) să nu-şi schimbe domiciliul fără consimţămîntul organului competent;

b) să nu frecventeze anumite locuri;

c) să urmeze un tratament în caz de alcoolism, narcomanie, toxicomanie sau de boală venerică;

d) să acorde o susţinere materială familiei victimei;

e) să repare daunele cauzate în termenul stabilit de instanţă;

(7) În decursul termenului de probă, instanţa de judecată, la propunerea organului care exercită controlul asupra comportării celui condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, poate anula, în întregime sau parţial, obligaţiile stabilite anterior condamnatului ori adăuga altele noi.

(8) Dacă, după expirarea a cel puţin jumătate din termenul de probă, condamnatul cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei a avut o comportare corectă şi exemplară, instanţa de judecată, la propunerea organului care exercită controlul asupra comportării celui condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea condamnării şi stingerea antecedentelor penale.

(9) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în decursul termenului de probă, încalcă în mod sistematic obligaţiile stabilite sau ordinea publică, fiind supus răspunderii administrative, instanţa de judecată, la propunerea organului care exercită controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendarea executării pedepsei, poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi la trimiterea condamnatului pentru a executa pedeapsa stabilită prin hotărîrea instanţei de judecată.

(10) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei săvîrşeşte în termenul de probă o nouă infracţiune intenţionată, instanţa de judecată îi stabileşte o pedeapsă în condiţiile art.85.

(11) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei săvîrşeşte în termenul de probă o infracţiune din imprudenţă sau o infracţiune intenţionată mai puţin gravă, problema anulării sau menţinerii condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei se soluţionează de către instanţa de judecată.

(1) Persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare, cu trimitere într-o unitate militară disciplinară care au reparat integral daunele cauzate de infracţiunea pentru care sînt condamnate care au participat la executarea şi care nu au refuzat executarea, în conformitate cu prevederile art 253 din Codul de executare, a muncilor remunerate sau neremunerate sau neremunerate de îngrijire sau amenajare a penitenciarului si a teritoriului, de îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi medico-sanitare de detenţie li se poate aplica liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera posibilă corectarea condamnatului fără executarea deplină a pedepsei. Totodată, persoana poate fi liberată, în întregime sau parţial, şi de pedeapsa complementară.

(2) Aplicînd liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen, instanţa de judecată îl poate obliga pe condamnat să îndeplinească obligaţiile prevăzute la art.90 alin.(6) în termenul de pedeapsă rămas neexecutat.

(3) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen se aplică condamnaţilor de către instanţa de judecată de la locul de executare a pedepsei, în baza propunerii organului care exercită controlul asupra executării pedepsei.

(4) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată dacă condamnatul, care la momentul săvîrşirii infracţiunii a atins vîrsta de 18 ani, a executat efectiv:

a) cel puţin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;

b) cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave;

c) cel puţin trei pătrimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, precum şi din pedeapsa aplicată persoanei anterior liberate condiţionat de pedeapsă înainte de termen, dacă liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen a fost anulată în condiţiile alin.(8).

(5) Persoana care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 35 de ani de închisoare.

(6) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată minorilor dacă aceştia au executat efectiv:

a) cel puţin o treime din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;

b) cel puţin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave;

c) cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave.

(7) Controlul asupra comportării celor liberaţi condiţionat de pedeapsă înainte de termen îl exercită organele competente, iar asupra comportării militarilor – comandamentul militar respectiv.

(8) Dacă, în termenul de pedeapsă rămas neexecutat:

a) condamnatul încalcă ordinea publică, pentru care fapt i-a fost aplicată o sancţiune administrativă, sau se eschivează cu premeditare de la îndeplinirea obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată la aplicarea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen, instanţa de judecată, la propunerea organului indicat la alin.(7), poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen şi la trimiterea condamnatului pentru a executa termenul de pedeapsă neexecutat;

b) condamnatul săvîrşeşte din imprudenţă o nouă infracţiune, anularea sau menţinerea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen se decide de instanţa de judecată;

c) condamnatul săvîrşeşte cu intenţie o nouă infracţiune, instanţa de judecată îi stabileşte pedeapsa în condiţiile art.85. În acelaşi mod se aplică pedeapsa şi în cazul săvîrşirii unei noi infracţiuni din imprudenţă dacă instanţa de judecată anulează liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen.

(1) În privinţa persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, instanţa de judecată, ţinînd cont de comportarea lor în timpul executării pedepsei, poate pronunţa o încheiere cu privire la înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă. Totodată, persoana poate fi liberată, în întregime sau parţial, de la pedeapsa complementară.

(2) Înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blîndă poate fi aplicată numai după ce condamnatul a executat efectiv cel puţin o treime din termenul de pedeapsă.

(3) La înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blîndă, instanţa de judecată poate alege orice pedeapsă mai blîndă, din cele specificate la art.62, în limitele prevăzute pentru fiecare categorie de pedepse.

1) Minorii condamnaţi pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare mai puţin grave sau grave pot fi liberaţi de pedeapsă de către instanţa de judecată dacă se va constata că scopurile pedepsei pot fi atinse prin internarea lor într-o instituţie specială de învăţămînt şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare, precum şi prin aplicarea altor măsuri de constrîngere cu caracter educativ, prevăzute la art.104.

(2) Internarea minorilor într-o instituţie specială de învăţămînt şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare se stabileşte de către instanţa de judecată pe un termen de pînă la atingerea majoratului. Prelungirea termenului de aflare a persoanei în aceste instituţii după atingerea vîrstei de 18 ani este permisă numai pînă la absolvirea unei şcoli de cultură generală sau de meserii.

Persoana care a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de pedeapsă dacă se va constata că, la data judecării cauzei, datorită schimbării situaţiei, fapta săvîrşită şi-a pierdut caracterul prejudiciabil şi, în virtutea comportării ireproşabile după săvîrşirea infracţiunii, persoana respectivă poate fi corectată fără executarea pedepsei.

(1) Persoana care, în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, ce o lipseşte de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile sale sau de a le dirija, este liberată de executarea pedepsei. Acestei persoane instanţa de judecată îi poate aplica măsuri de constrîngere cu caracter medical.

(2) Persoana care, după săvîrşirea infracţiunii sau în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală gravă, alta decît cea specificată la alin.(1), ce împiedică executarea pedepsei, poate fi liberată de executarea pedepsei de către instanţa de judecată.

(3) Militarul aflat într-o unitate militară disciplinară se liberează de executarea ulterioară a pedepsei dacă s-a îmbolnăvit de o boală care îl face inapt pentru serviciul militar. Partea neexecutată a pedepsei poate fi înlocuită cu o pedeapsă mai blîndă.

(4) Persoanele menţionate la alin.(1)-(3), în cazul însănătoşirii lor, pot fi supuse pedepsei dacă nu au expirat termenele prescripţiei prevăzute la art.60 şi 97.

(1) Femeilor condamnate gravide şi celor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani, cu excepţia celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave împotriva persoanei, instanţa de judecată le poate amîna executarea pedepsei pînă la atingerea de către copil a vîrstei de 8 ani.

(2) În cazul în care vreuna din persoanele condamnate, menţionate la alin.(1), a renunţat la copil sau continuă să se eschiveze de la educarea lui după avertismentul făcut de organul care exercită controlul asupra comportamentului condamnatei faţă de care executarea pedepsei a fost amînată, instanţa de judecată, la propunerea organului nominalizat, poate să anuleze amînarea executării pedepsei şi să trimită condamnata pentru executarea pedepsei la locul stabilit în hotărîrea judecătorească.

(3) La atingerea de către copil a vîrstei de 8 ani, instanţa de judecată:

a) liberează condamnata de executarea părţii neexecutate a pedepsei;

b) înlocuieşte partea neexecutată a pedepsei cu o pedeapsă mai blîndă;

c) trimite condamnata în instituţia corespunzătoare pentru executarea părţii neexecutate a pedepsei.

(4) Dacă în perioada amînării executării pedepsei condamnata săvîrşeşte o nouă infracţiune, instanţa de judecată îi stabileşte o pedeapsă în condiţiile art.85.

(1) Sentinţa de condamnare nu se pune în executare dacă acest lucru nu a fost făcut în următoarele termene, calculate din ziua în care aceasta a rămas definitivă:

a) 2 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune uşoară;

b) 6 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune mai puţin gravă;

c) 10 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune gravă;

d) 15 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune deosebit de gravă;

e) 20 de ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune excepţional de gravă.

(2) Termenele de prescripţie a executării pedepsei se reduc pe jumătate pentru persoanele care, la data săvîrşirii infracţiunii, erau minori.

(3) Curgerea prescripţiei se întrerupe dacă persoana se sustrage de la executarea pedepsei sau dacă, pînă la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1) şi (2), săvîrşeşte cu intenţie o nouă infracţiune. În cazul eschivării de la executarea pedepsei, curgerea termenului de prescripţie începe din momentul prezentării persoanei pentru executarea pedepsei sau din momentul reţinerii acesteia, iar în caz de comitere a unei noi infracţiuni – din momentul săvîrşirii ei.

(4) Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale stabilite pentru infracţiunile contra păcii şi securităţii omenirii sau pentru infracţiunile de război, prevăzute la art.135-137, 139 şi 143.

(1) Măsurile de siguranţă au drept scop înlăturarea unui pericol şi preîntîmpinarea săvîrşirii faptelor prevăzute de legea penală.

(2) Măsuri de siguranţă sînt:

a) măsurile de constrîngere cu caracter medical;

b) măsurile de constrîngere cu caracter educativ;

c) expulzarea;

d) confiscarea specială.

Persoanelor care au săvîrşit fapte prevăzute de legea penală în stare de iresponsabilitate sau care au săvîrşit asemenea fapte în stare de responsabilitate, dar, pînă la pronunţarea sentinţei sau în timpul executării pedepsei, s-au îmbolnăvit de o boală psihică, din care cauză ele sînt incapabile să-şi dea seama de acţiunile lor sau să le dirijeze, instanţa de judecată poate să le aplice următoarele măsuri de constrîngere cu caracter medical, care se înfăptuiesc de către instituţiile curative ale organelor de ocrotire a sănătăţii:

a) internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere obişnuită;

b) internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere riguroasă.

(1) Internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere obişnuită poate fi aplicată de către instanţa de judecată unui alienat care, din cauza stării psihice şi a caracterului faptei prejudiciabile săvîrşite, are nevoie de îngrijire spitalicească şi de tratament în condiţii de supraveghere obişnuită.

(2) Internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere riguroasă poate fi aplicată de către instanţa de judecată unui alienat care, din cauza stării psihice şi a caracterului faptei prejudiciabile săvîrşite, prezintă un pericol deosebit pentru societate şi are nevoie de îngrijire spitalicească şi de tratament în condiţii de supraveghere riguroasă.

(3) Persoanele internate în instituţii psihiatrice cu supraveghere riguroasă sînt deţinute în condiţii ce exclud posibilitatea săvîrşirii de către ele a unei noi fapte prejudiciabile.

(1) Instanţa de judecată, considerînd că este necesar de a aplica o măsură de constrîngere cu caracter medical, alege forma acesteia în funcţie de boala mintală a persoanei, de caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei săvîrşite. Persoana supusă tratamentului forţat sau reprezentantul acesteia are dreptul de a cere unei instituţii medicale independente avizul asupra stării de sănătate a persoanei căreia i se aplică măsuri de constrîngere cu caracter medical.

(2) Instanţa de judecată, în temeiul avizului instituţiei medicale, dispune încetarea aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter medical în cazul însănătoşirii persoanei sau al unei astfel de schimbări a caracterului bolii care exclude necesitatea aplicării acestor măsuri.

(3) Schimbarea măsurii de constrîngere cu caracter medical sau prelungirea termenului de aplicare a ei se face, de asemenea, de instanţa de judecată, atît din oficiu, cît şi la cererea persoanei respective sau a reprezentantului acesteia, în baza unui control, efectuat cel puţin o dată la 6 luni, privind necesitatea aplicării acestei măsuri.

(4) Dacă instanţa de judecată nu va găsi necesară aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical unui alienat, precum şi în cazul încetării aplicării unor astfel de măsuri, ea îl poate încredinţa spre îngrijire rudelor sau tutorilor, dar sub o supraveghere medicală obligatorie.

(1) Persoanei care, după săvîrşirea infracţiunii sau în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, din care cauză ea este incapabilă să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le dirijeze, instanţa de judecată îi poate aplica pedeapsa după însănătoşire dacă nu a expirat termenul de prescripţie sau dacă nu există alte motive pentru liberarea ei de răspundere penală şi de pedeapsă.

(2) În caz de aplicare a pedepsei după însănătoşire, durata de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical se deduce din termenul pedepsei.

(1) În caz de săvîrşire a infracţiunii de către un alcoolic sau un narcoman, dacă există avizul medical corespunzător, instanţa de judecată, din oficiu ori la cererea colectivului de muncă sau a organului de ocrotire a sănătăţii, concomitent cu pedeapsa pentru infracţiunea săvîrşită, poate să aplice acestei persoane tratamentul medical forţat.

(2) Persoanele menţionate la alin.(1), condamnate la pedepse neprivative de libertate, vor fi supuse unui tratament forţat în instituţiile medicale cu regim special.

(3) Dacă persoanele menţionate la alin.(1) au fost condamnate la pedeapsa cu închisoare, în timpul executării pedepsei ele vor fi supuse unui tratament medical forţat, iar după eliberare din locurile de deţinere, dacă este necesară continuarea unui astfel de tratament, ele vor fi tratate în instituţii medicale cu regim special.

(4) Încetarea tratamentului medical forţat este dispusă de către instanţa de judecată, la propunerea instituţiei medicale în care se tratează persoana respectivă.

(5) Dacă infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană care abuzează de alcool şi prin aceasta îşi pune familia într-o situaţie materială grea, instanţa de judecată, concomitent cu aplicarea pedepsei neprivative de libertate pentru infracţiunea săvîrşită, este în drept, la cererea colectivului de muncă sau a rudelor apropiate ale persoanei în cauză, să o pună sub curatelă.

(1) Persoanelor liberate de răspundere penală în conformitate cu art.54, instanţa de judecată le poate aplica următoarele măsuri de constrîngere cu caracter educativ:

a) avertismentul;

b) încredinţarea minorului pentru supraveghere părinţilor, persoanelor care îi înlocuiesc sau organelor specializate de stat;

c) obligarea minorului să repare daunele cauzate. La aplicarea acestei măsuri se ia în considerare starea materială a minorului;

d) obligarea minorului de a urma un curs de tratament medical de reabilitare psihologică;

e) internarea minorului într-o instituţie specială de învăţămînt şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare.

(2) Enumerarea de la alin.(1) are un caracter exhaustiv.

(3) Minorului îi pot fi aplicate concomitent cîteva măsuri de constrîngere cu caracter educativ.

(4) În cazul eschivării sistematice de la măsurile de constrîngere cu caracter educativ de către minor, instanţa de judecată, la propunerea organelor de stat specializate, anulează măsurile aplicate şi decide trimiterea cauzei penale procurorului sau stabileşte pedeapsa conform legii în baza căreia persoana a fost condamnată, după caz.

(1) Cetăţenilor străini şi apatrizilor care au fost condamnaţi pentru săvîrşirea unor infracţiuni li se poate interzice rămînerea pe teritoriul ţării.

(2) În cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa cu închisoare, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei.

(3) La luarea deciziei privind expulzarea persoanelor prevăzute la alin.(1) se va ţine cont de dreptul la respectarea vieţii private a acestora.

(1) Confiscarea specială constă în trecerea, forţată şi gratuită, în proprietatea statului a bunurilor utilizate la săvîrşirea infracţiunilor sau rezultate din infracţiuni. În cazul în care bunurile utilizate la săvîrşirea infracţiunilor sau rezultate din infracţiuni nu mai există, se confiscă contravaloarea acestora.

(2) Sînt supuse confiscării speciale lucrurile:

a) rezultate din fapta prevăzută de prezentul cod;

b) folosite sau destinate pentru săvîrşirea unei infracţiuni, dacă sînt ale infractorului;

c) date pentru a determina săvîrşirea unei infracţiuni sau pentru a-l răsplăti pe infractor;

d) dobîndite în mod vădit prin săvîrşirea infracţiunii, dacă nu urmează a fi restituite persoanei vătămate sau nu sînt destinate pentru despăgubirea acesteia;

e) deţinute contrar dispoziţiilor legale.

(3) Confiscarea specială se aplică persoanelor care au comis fapte prevăzute de prezentul cod. Pot fi supuse confiscării speciale şi bunurile menţionate la alin.(2), dar care aparţin altor persoane şi care le-au acceptat ştiind despre dobîndirea ilegală a acestor bunuri.

(4) Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorului nu i se stabileşte o pedeapsă penală.

(5) Confiscarea specială nu se aplică în cazul infracţiunilor săvîrşite prin intermediul unui organ de presă sau al oricărui alt mijloc de informare în masă.

(1) Amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.

(2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate.

(1) Graţierea este actul prin care persoana condamnată este liberată, în tot sau în parte, de pedeapsa stabilită ori pedeapsa stabilită este comutată.

(2) Graţierea se acordă de către Preşedintele Republicii Moldova în mod individual.

(3) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, cu excepţia cazului în care se dispune altfel prin actul de graţiere.

(4) Graţierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate.

(1) Împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, iar în cazul minorilor, şi pentru o infracţiune gravă infracţiuni prevăzute la capitolele II – VI din Partea specială, precum şi în cazurile prevăzute de procedura penală.

(2) Împăcarea este personală şi produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale şi pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare.

(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de exerciţiu restrînsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.

Antecedentele penale reprezintă o stare juridică a persoanei, ce apare din momentul rămînerii definitive a sentinţei de condamnare, generînd consecinţe de drept nefavorabile pentru condamnat pînă la momentul stingerii antecedentelor penale sau reabilitării.

(1) Se consideră ca neavînd antecedente penale persoanele:

a) liberate de pedeapsă penală;

b) liberate, potrivit actului de amnistie, de răspunderea penală;

c) liberate, potrivit actului de amnistie sau graţiere, de executarea pedepsei pronunţate prin sentinţa de condamnare;

d) condamnate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei dacă, în termenul de probă, condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu a fost anulată;

e) condamnate la o pedeapsă mai blîndă decît închisoarea – după executarea pedepsei;

f) care au executat pedeapsa într-o unitate militară disciplinară sau au fost eliberate din aceasta înainte de termen;

g) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave – dacă au expirat 2 ani după executarea pedepsei;

h) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave – dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei;

i) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave – dacă au expirat 8 ani după executarea pedepsei;

j) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni excepţional de grave – dacă au expirat 10 ani după executarea pedepsei.

(2) Dacă condamnatul, în modul stabilit de lege, a fost liberat înainte de termen de executarea pedepsei sau partea neexecutată a pedepsei i-a fost înlocuită cu o pedeapsă mai blîndă, termenul stingerii antecedentelor penale se calculează pornindu-se de la termenul real al pedepsei executate, din momentul liberării de executarea pedepsei principale şi complementare.

(3) Stingerea antecedentelor penale anulează toate incapacităţile şi decăderile din drepturi legate de antecedentele penale.

(1) Dacă persoana care a executat pedeapsa penală a dat dovadă de o comportare ireproşabilă, la cererea sa, instanţa de judecată poate anula antecedentele penale pînă la expirarea termenelor de stingere a acestora. Drept condiţii pentru primirea cererii de reabilitare judecătorească pot fi:

a) condamnatul nu a comis o nouă infracţiune;

b) a expirat cel puţin jumătate din termenul prevăzut la art.111 alin.(1) şi (2);

c) condamnatul a avut o comportare ireproşabilă;

d) condamnatul a achitat integral despăgubirile civile, la plata cărora a fost obligat prin hotărîre judecătorească, precum şi cheltuielile de judecată;

e) condamnatul îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, a atins vîrstă de pensionare sau este incapabil de muncă.

(2) Reabilitarea anulează toate incapacităţile şi decăderile din drepturi legate de antecedentele penale.

(3) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o nouă cerere decît după un an.

(4) Anularea reabilitării judecătoreşti se efectuează în cazul în care, după acordarea ei, s-a descoperit că cel reabilitat a mai avut o condamnare care, dacă ar fi fost cunoscută, conducea la respingerea cererii de reabilitare.

(1) Se consideră calificare a infracţiunii determinarea şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrşite şi semnele componenţei infracţiunii, prevăzute de norma penală.

(2) Calificarea oficială a infracţiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală şi de către judecători.

Calificarea infracţiunilor în cazul unui concurs de infracţiuni, determinat la art.33, se efectuează cu invocarea tuturor articolelor sau alineatelor unui singur articol din legea penală care prevăd faptele prejudiciabile săvîrşite.

(1) Concurenţa normelor penale presupune săvîrşirea de către o persoană sau de către un grup de persoane a unei fapte prejudiciabile, cuprinse în întregime de dispoziţiile a două sau mai multor norme penale şi constituind o singură infracţiune.

(2) Alegerea uneia din normele concurente care reflectă cel mai exact natura juridică a faptei prejudiciabile comise se efectuează în condiţiile art.116-118.

(1) Normă generală se consideră norma penală care prevede două sau mai multe fapte prejudiciabile, iar normă specială – norma penală care prevede numai cazurile particulare ale acestor fapte.

(2) În cazul concurenţei dintre norma generală şi cea specială, se aplică numai norma specială.

Concurenţa dintre două norme speciale are următoarele varietăţi:

a) dintre componenţa de infracţiune cu circumstanţe atenuante şi alta cu circumstanţe agravante– infracţiunea se califică în baza celei cu circumstanţe atenuante;

b) dintre două componenţe de infracţiuni cu circumstanţe atenuante – infracţiunea se califică în baza normei penale care prevede pedeapsa mai blîndă;

c) dintre două componenţe de infracţiuni cu circumstanţe agravante – infracţiunea se califică în baza normei penale care prevede o pedeapsă mai aspră.

(1) Concurenţa dintre o parte şi un întreg reprezintă existenţa a două sau mai multor norme penale, una din ele cuprinzînd fapta prejudiciabilă în întregime, iar celelalte – numai unele părţi ale ei.

(2) Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o parte şi un întreg se efectuează în baza normei care cuprinde în întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvîrşite.

Ori de cîte ori legea penală foloseşte un termen sau o expresie dintre cele definite în prezentul capitol, înţelesul lor este cel prevăzut la articolele ce urmează.

Prin teritoriul Republicii Moldova şi teritoriul ţării se înţelege întinderea de pămînt şi apele cuprinse între frontierele Republicii Moldova, cu subsolul şi spaţiul ei aerian.

Prin secret de stat se înţeleg informaţiile protejate de stat în domeniul activităţii lui militare, economice, tehnico-ştiinţifice, de politică externă, de recunoaştere, de contrainformaţii şi operative de investigaţii, a căror răspîndire, divulgare, pierdere, sustragere sau nimicire poate periclita securitatea statului.

Prin persoană care se bucură de protecţie internaţională se înţelege:

a) şeful statului străin, inclusiv fiecare membru al organului colegial care exercită funcţiile şefului de stat conform constituţiei statului respectiv, fie şeful guvernului, fie ministrul de externe al statului străin, precum şi membrii familiilor lor care îi însoţesc;

b) oricare reprezentant ori persoană cu funcţie de răspundere a statului străin sau oricare persoană cu funcţie de răspundere ori alt agent al organizaţiei internaţionale interguvernamentale care, conform dreptului internaţional, are dreptul la protecţie specială contra oricărui atac asupra persoanei, libertăţii şi demnităţii sale, precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei.

(1) Prin persoană cu funcţie de răspundere se înţelege persoana căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice.

(2) Prin persoană cu înaltă funcţie de răspundere se înţelege persoana cu funcţie de răspundere al cărei mod de numire sau alegere este reglementat de Constituţia Republicii Moldova şi de legile organice, precum şi persoanele cărora persoana cu înaltă funcţie de răspundere le-a delegat împuternicirile sale.

Prin persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală se înţelege persoana căreia, în organizaţia indicată sau într-o subdiviziune a acesteia, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor sau acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice.

Prin desfăşurare ilegală a activităţii de întreprinzător se înţelege:

a) desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără înregistrarea (reînregistrarea) la organele autorizate;

b) desfăşurarea unor genuri de activitate interzise de legislaţie;

c) desfăşurarea activităţii de întreprinzător prin intermediul filialelor, reprezentanţelor, sucursalelor, secţiilor, magazinelor, depozitelor, unităţilor comerciale şi altor unităţi neînregistrate în modul stabilit de legislaţie;

d) desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără utilizarea mărcilor comerciale şi de fabrică şi fără indicarea în documente a codurilor fiscale, în cazul cînd folosirea sau indicarea lor este prevăzută de legislaţie, ori desfăşurarea acestei activităţi cu utilizarea unor coduri fiscale străine sau plastografiate.

(1) Se consideră proporţii deosebit de mari, proporţii mari valoarea bunurilor sustrase, dobîndite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care, la momentul săvîrşirii infracţiunii, depăşeşte 1500 şi, respectiv 500 unităţi convenţionale de amendă.

(2) Caracterul considerabil sau esenţial al daunei cauzate se stabileşte luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea şi însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială şi venitul acesteia, existenţa persoanelor întreţinute, alte circumstanţe care influenţează esenţial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor şi intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Prin timp de război se înţelege intervalul de la data declarării mobilizării sau a începerii operaţiilor de război pînă la data trecerii armatei la starea de pace.

(1) Prin infracţiuni militare se înţeleg infracţiunile, prevăzute de prezentul cod, contra modului stabilit de îndeplinire a serviciului militar, săvîrşite de persoanele care îndeplinesc serviciul militar în termen sau în bază de contract, trec pregătirea militară obligatorie sau sînt chemate la concentrări.

(2) Militarii care au săvîrşit infracţiuni sînt traşi la răspundere penală în conformitate cu prevederile părţilor generală şi specială ale prezentului cod.

(1) Prin arme se înţeleg instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţii legale.

(2) Sînt asimilate armelor orice alte obiecte ce ar putea fi folosite ca arme sau care au fost întrebuinţate pentru atac.

Prin mercenar se înţelege persoana care activează pe teritoriul unui stat implicat într-un conflict armat în acţiuni militare sau în alte acţiuni violente orientate spre răsturnarea sau subminarea orînduirii constituţionale a acestuia ori violarea integrităţii lui teritoriale, în scopul primirii unei recompense materiale, nefiind cetăţean al acestui stat, neavînd domiciliu permanent pe teritoriul acestuia şi nefiind împuternicită cu executarea unor obligaţii oficiale.

Prin faptă săvîrşită în public se înţelege fapta comisă:

a) într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvîrşirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul îşi dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului;

b) în orice alt loc accesibil publicului dacă în momentul săvîrşirii faptei erau de faţă două sau mai multe persoane;

c) într-un loc inaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs faţă de două sau mai multe persoane;

d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate cu caracter familial, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante;

e) prin orice mijloace recurgînd la care făptuitorul îşi dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului.

Prin mijloace de transport se înţeleg toate tipurile de automobile, tractoare şi alte tipuri de maşini autopropulsate, tramvaiele şi troleibuzele, precum şi motocicletele şi alte mijloace de transport mecanice.

Prin valori culturale cu caracter religios sau laic se înţeleg valorile indicate în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură din 14 noiembrie 1970 privind măsurile îndreptate spre interzicerea şi prevenirea introducerii, scoaterii şi transmiterii ilicite a dreptului de proprietate asupra valorilor culturale.

(1) Prin rudenie se înţelege legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. În primul caz, rudenia este în linie dreaptă, iar în al doilea caz – în linie colaterală.

(2) Gradul de rudenie se stabileşte prin numărul de naşteri.

(3) Rudele unuia dintre soţi sînt afinii celuilalt soţ. Linia şi gradul de afinitate sînt asimilate liniei şi gradului de rudenie.

(4) Rude apropiate sînt părinţii, copiii, înfietorii, copiii înfiaţi, fraţii şi surorile, bunicii şi nepoţii lor.

(1) Prin substanţă narcotică sau psihotropă se înţelege substanţa de origine naturală sau sintetică şi preparatul conţinînd o astfel de substanţă, care provoacă dereglări psihice şi dependenţă fizică la consumul lor abuziv.

(2) Prin analog al substanţei narcotice sau psihotrope se înţelege substanţa care, conform componenţei sale şi efectului pe care îl produce, se asimilează cu substanţa narcotică sau psihotropă.

(3) Prin precursor se înţelege substanţa de origine naturală sau sintetică utilizată ca materie primă la producerea de substanţe narcotice sau psihotrope.

(4) Listele substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor se aprobă de Guvern.

(5) În cazul sustragerii, însuşirii, extorcării sau altor acţiuni ilegale cu substanţe narcotice, psihotrope, cu analoage ale acestora şi cu plantele care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, proporţiile mici, mari sau deosebit de mari se determină conform cantităţilor mici, mari sau deosebit de mari ale substanţelor narcotice, psihotrope şi ale plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope.

Săvîrşirea, în scopul de a nimici în totalitate sau în parte un grup naţional, etnic, rasial sau religios, a vreuneia din următoarele fapte:

a) omorîrea membrilor acestui grup;

b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor grupului;

c) luarea de măsuri pentru scăderea natalităţii în sînul grupului;

d) traficul copiilor ce ţin de grupul respectiv;

e) supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care conduc la exterminarea lui fizică totală sau parţială,

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Distrugerea intenţionată în masă a florei sau a faunei, intoxicarea atmosferei ori a resurselor acvatice, precum şi săvîrşirea altor acţiuni ce pot provoca sau au provocat o catastrofă ecologică,

se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.

(1) Supunerea, prin orice metode, la tortură sau tratamente inumane pentru a cauza în mod intenţionat mari suferinţe sau vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii răniţilor, bolnavilor, prizonierilor, persoanelor civile, membrilor personalului sanitar civil sau al Crucii Roşii şi al organizaţiilor asimilate acesteia, naufragiaţilor, precum şi oricărei alte persoane căzute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experienţe medicale, biologice sau ştiinţifice care nu sînt justificate de un tratament medical în interesul lor

se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.

(2) Săvîrşirea faţă de persoanele indicate la alin.(1) a uneia dintre următoarele fapte:

a) constrîngerea de a îndeplini serviciul militar în forţele armate ale adversarului;

b) luarea de ostatici;

c) deportarea;

d) dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal;

e) condamnarea de către o instanţă de judecată constituită în mod ilegal fără judecată prealabilă şi fără respectarea garanţiilor juridice fundamentale prevăzute de lege

se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.

(3) Torturarea, mutilarea, exterminarea sau executarea fără o judecată legală a persoanelor menţionate la alin.(1)

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

(1) Executarea unui ordin nelegitim care conduce la săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art.137

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(2) Darea de către şef unui subordonat în timpul conflictului armat sau al acţiunilor militare a unui ordin vădit nelegitim, orientat spre săvîrşirea de infracţiuni prevăzute la art.137, dacă lipsesc semnele unei infracţiuni mai grave,

se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.

(3) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către şef a obligaţiilor de preîntîmpinare a săvîrşirii de către subordonaţi a infracţiunilor prevăzute la art.137

se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani.

(1) Planificarea, pregătirea sau declanşarea războiului se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.

(2) Ducerea războiului

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

(1) Propaganda războiului, răspîndirea de informaţii tendenţioase ori inventate, instigatoare la război sau orice alte acţiuni orientate spre declanşarea unui război, săvîrşite verbal, în scris, prin intermediul radioului, televiziunii, cinematografului sau prin alte mijloace,

se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 8 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Săvîrşirea acţiunilor prevăzute la alin.(1) de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere

se pedepseşte cu amendă de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 8 la 12 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(1) Utilizarea, dezvoltarea, producerea, dobîndirea în alt mod, prelucrarea, stocarea sau conservarea, transferarea directă sau indirectă, păstrarea, transportarea armelor chimice, armelor nucleare, dispozitivelor explozive nucleare ori a altor arme de distrugere în masă cu încălcarea prevederilor legislaţiei naţionale sau ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 8 la 12 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la 8.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani sau cu lichidarea acesteia.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) săvîrşite repetat;

b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;

c) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

d) soldate cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari;

e) soldate cu decesul persoanei

se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unităţi convenţionale cu lichidarea acesteia.

(1) Participarea mercenarului într-un conflict armat la acţiuni militare sau la alte acţiuni violente orientate spre răsturnare a sau subminarea orînduirii constituţionale ori violarea integrităţii teritoriale a statului,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.

(2) Angajarea, instruirea, finanţarea sau altă asigurare a mercenarilor, precum şi folosirea lor într-un conflict armat în acţiuni militare sau în alte acţiuni violente orientate spre răsturnarea sau subminarea orînduirii constituţionale ori violarea integrităţii teritoriale a statului,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Atacul asupra reprezentantului unui stat străin sau asupra colaboratorului unei organizaţii internaţionale, persoane care beneficiază de protecţie internaţională conform prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi asupra oficiilor sau locuinţelor acestora, dacă atacul are drept scop provocarea războiului sau complicaţiilor internaţionale,

se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani.

(1) Aplicarea în cadrul conflictului armat sau al acţiunilor militare a mijloacelor şi metodelor de ducere a războiului interzise de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte

se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.

(2) Aplicarea armei de nimicire în masă interzise de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Crearea fiinţelor umane prin clonare

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.

(1) Omorul unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.

(2) Omorul săvîrşit:

a) cu premeditare;

b) din interes material;

c) cu intenţii huliganice;

d) în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;

e) profitînd de starea de neputinţă a victimei;

f) cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic

g) se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.

(3) Omorul săvîrşit:

a) asupra a două sau mai multor persoane;

b) asupra soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate;

c) cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide;

d) cu bună-ştiinţă asupra unui minor;

e) asupra unui reprezentant al autorităţii publice ori asupra unui militar în timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor de serviciu;

f) de două sau mai multe persoane;

de către o persoană care a mai săvîrşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1) sau (2);

h) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;

i) cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvîrşirea ei, precum şi însoţit de viol;

j) din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă;

k) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;

l) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;

m) la comandă

se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Omorul săvîrşit în stare de afect survenită în mod subit, provocată de acte de violenţă sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui,

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

Omorul copilului nou-născut, săvîrşit în timpul naşterii sau imediat după naştere de către mama care se afla într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernămîntului, cauzată de naştere,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Lipsirea de viaţă a persoanei în legătură cu o maladie incurabilă sau cu caracterul insuportabil al suferinţelor fizice, dacă a existat dorinţa victimei sau, în cazul minorilor, a rudelor acestora,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

(1) Lipsirea de viaţă din imprudenţă

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau mai multor persoane

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani

(1) Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere prin persecutare, clevetire ori jignire din partea celui vinovat

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere:

a) a soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate;

b) a unui minor;

c) a unei persoane care se află într-o dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de cel vinovat;

d) prin comportare plină de cruzime;

e) prin înjosirea sistematică a demnităţii victimei

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

(1) Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care este periculoasă pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) asupra soţului (soţiei) sau unei rude apropiate;

b) asupra minorului;

c) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;

d) de două sau mai multe persoane;

e) prin schingiuire sau tortură;

f) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;

g) din interes material;

h) cu intenţii huliganice;

i) din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă

se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) repetat;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

d) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;

e) la comandă,

se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), care au provocat decesul victimei,

se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani.

(1) Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care nu este periculoasă pentru viaţă şi nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătăţii, fie de o pierdere considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă,

se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 4 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) asupra soţului (soţiei) sau unei rude apropiate;

d) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;

e) de două sau mai multe persoane;

f) prin schingiuire sau tortură;

g) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;

h) din interes material;

i) cu intenţii huliganice;

j) din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă;

k) la comandă

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, urmată fie de o dereglare de scurtă durată a sănătăţii, fie de o pierdere neînsemnată, dar stabilă a capacităţii de muncă,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la un an.

(1) Maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă, dacă nu au provocat urmările prevăzute la art.151-153,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) asupra soţului (soţiei) sau unei rude apropiate;

b) cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide;

c) asupra unui minor;

d) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;

e) de două sau mai multe persoane;

f) profitînd de starea de neputinţă a victimei;

g) cu folosirea unor instrumente speciale de tortură;

h) la comandă

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 160 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 3 la 6 ani.

Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, dacă a existat pericolul realizării acestei ameninţări,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore., sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii în stare de afect, survenită în mod subit provocată de acte de violenţă, de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore., sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din imprudenţă

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(1) Constrîngerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare sau în alte scopuri, săvîrşită cu aplicarea violenţei ori cu ameninţarea aplicării ei,

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită asupra unei persoane despre care cel vinovat ştia cu certitudine că se află în stare de neputinţă ori în dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de el

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(1) Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvîrşită:

a) în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;

b) de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale;

c) în cazul sarcinii ce depăşeşte 12 săptămîni, în lipsa indicaţiilor medicale, stabilite de Ministerul Sănătăţii;

d) în cazul contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operaţii;

e) în condiţii antisanitare

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită repetat;

b) care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

c) care a provocat din imprudenţă decesul victimei

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(1) Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale de către medic

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) în unităţi medico-sanitare nespecializate;

b) de către o persoană fără studii medicale superioare speciale

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care:

a) au fost săvîrşite repetat;

b) au cauzat din imprudenţă o dereglare îndelungată a sănătăţii ori o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

c) au provocat din imprudenţă decesul pacientului,

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

Efectuarea de către medic a fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără consimţămîntul scris al pacientei

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Neacordarea de ajutor, fără motive întemeiate, unui bolnav de către o persoană care, în virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligată să îl acorde

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore.

(2) Aceeaşi faptă care a provocat din imprudenţă:

a) o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) decesul bolnavului

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

(1) Lăsarea, cu bună-ştiinţă, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vîrstei fragede sau înaintate, a bolii sau a neputinţei, în cazurile cînd cel vinovat fie că a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate, fiind obligat să îi poarte de grijă, fie că el însuşi a pus-o într-o situaţie periculoasă pentru viaţă,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi faptă care a provocat din imprudenţă:

a) o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) decesul victimei

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 4 ani.

(1) Răpirea unei persoane

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) asupra unei femei gravide;

d) cu bună-ştiinţă asupra unui minor;

e) de două sau mai multe persoane;

f) din interes material;

g) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care:

a) au fost săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) au cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei,

se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 800 la 1500 unităţi convenţionale.

(1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane cu sau fără consimţămîntul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială sau necomercială prin muncă sau servicii forţate, în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activităţi criminale, de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru transplantare, săvîrşită prin:

a) ameninţare cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscare a documentelor şi prin servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil;

b) înşelăciune;

c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăţi sau beneficii pentru a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane,

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea întreprinderii;

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) repetat;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) asupra unei femei gravide;

d) de două sau mai multe persoane;

e) de o persoană cu funcţie de răspundere sau de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere;

f) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănătatea fizică sau psihică a persoanei;

g) prin folosirea torturii, a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura subordonarea persoanei ori prin folosirea violului, dependenţei fizice, a armei, a ameninţării cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane, precum şi a altor mijloace,

se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 7000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea întreprinderii;

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a persoanei, cu decesul ori sinuciderea acesteia,

se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 25 de ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani sau cu detenţiune pe viaţă, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 9000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea întreprinderii;

4) Victima traficului de fiinţe umane este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvîrşite de ea în legătură cu această calitate procesuală.

(1) Privaţiunea ilegală de libertate a unei persoane, dacă acţiunea nu este legată cu răpirea acesteia,

se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor;

d) de două sau mai multe persoane;

e) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei;

f) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), însoţite de cauzarea unei vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii ori soldate cu decesul victimei din imprudenţă,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Punerea sau ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită stăpînire asupra acesteia sau determinarea ei, prin utilizarea înşelăciunii, constrîngerii, violenţei sau ameninţării cu violenţă, să se angajeze sau să rămînă în raport de concubinaj sau căsătorie

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 10 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

Forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei sale sau forţarea la muncă obligatorie, ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii, obţinerea muncii sau a serviciilor prin înşelăciune, constrîngere, violenţă sau ameninţare cu violenţă

se pedepsesc cu închisoare de pînă la 3 ani cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale.

(1) Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică a unei persoane vădit sănătoase din punct de vedere psihic

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a cauzat din imprudenţă:

a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) decesul victimei

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani cu privarea de dreptul de ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.

(1) Violul, adică raportul sexual săvîrşit prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei sau profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.

(2) Violul:

a) săvîrşit repetat;

b) săvîrşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor;

c) săvîrşit de două sau mai multe persoane;

d) săvîrşit prin drogarea sau otrăvirea prealabilă intenţionată a victimei;

e) însoţit de contaminarea intenţionată cu o boală venerică;

f) însoţit de torturarea victimei;

g) însoţit cu ameninţarea victimei sau a rudelor ei apropiate, cu moartea ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.

(3) Violul:

a) persoanei care se afla în grija, sub ocrotirea, protecţia, la educarea sau tratamentul făptuitorului;

b) unei persoane minore în vîrstă de pînă la 14 ani;

c) însoţit de contaminarea intenţionată cu maladia SIDA;

d) care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

e) care a provocat din imprudenţă decesul victimei;

f) soldat cu alte urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

(1) Homosexualismul, lesbianismul sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvîrşite prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei ori profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa,

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) săvîrşite repetat;

b) săvîrşite cu bună-ştiinţă asupra unui minor;

c) săvîrşite de două sau mai multe persoane;

d) însoţite de contaminarea intenţionată cu o boală venerică;

e) însoţite de ameninţarea cu moartea sau cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care:

a) au fost săvîrşite asupra unei persoane despre care se ştia cu certitudine că nu a atins vîrsta de 14 ani;

b) au cauzat contaminarea intenţionată cu maladia SIDA;

c) au cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

d) au provocat din imprudenţă decesul victimei;

e) au provocat alte urmări grave,

se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Constrîngerea unei persoane la raporturi sexuale, homosexualism, lesbianism ori la săvîrşirea altor acţiuni cu caracter sexual prin şantaj sau profitînd de dependenţa materială, de serviciu sau de altă natură a victimei

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Raportul sexual, homosexualismul, lesbianismul, cu o persoană despre care se ştia cu certitudine că nu a atins vîrsta de 16 ani

se pedepsesc cu închisoare de pînă la 5 ani.

Săvîrşirea de acţiuni perverse faţă de o persoană despre care se ştia cu certitudine că nu a atins vîrsta de 16 ani

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, garantate prin Constituţie şi prin alte legi, în dependenţă de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie:

a) săvîrşită de o persoană cu funcţie de răspundere;

b) soldată cu daune în proporţii considerabile,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(1) Culegerea ilegală sau răspîndirea cu bună-ştiinţă a informaţiilor, ocrotite de lege, despre viaţa personală ce constituie secret personal sau familial al altei persoane fără consimţămîntul ei

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.

(2) Răspîndirea informaţiilor menţionate la alin.(1):

a) într-un discurs public, prin mass-media;

b) prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.

(1) Violarea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor şi altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi înştiinţărilor telegrafice, cu încălcarea legislaţiei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) cu folosirea situaţiei de serviciu;

b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru dobîndirea ilicită a informaţiei;

c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale

se pedepseşte cu amendă de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

(1) Pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum şi percheziţiile şi cercetările ilegale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) cu folosirea situaţiei de serviciu;

b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală,

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Încălcarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a procedurii legale de asigurare şi de realizare a dreptului de acces la informaţie, încălcare ce a cauzat daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea sănătăţii populaţiei, la securitatea publică, la protecţia mediului,

se pedepseşte cu închisoare pe un termen de pînă la 3 ani sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

Împiedicarea prin orice mijloace a exercitării libere a dreptului electoral sau împiedicarea activităţii organelor electorale:

a) săvîrşită prin blocarea sau atacarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi în orice formă;

b) săvîrşită prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale;

c) săvîrşită cu periclitarea vieţii persoanei;

d) însoţită de vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

e) soldată cu alte urmări grave,

se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Falsificarea, prin orice mijloace, a rezultatelor votării

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală a tehnicii securităţii, a igienei industriale sau a altor reguli de protecţie a muncii, dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni sau alte urmări grave,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă decesul unei persoane

se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

(1) Violarea dreptului la libertatea întrunirilor prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii sau oricărei alte întruniri ori a participării cetăţenilor la acestea fie prin constrîngerea lor la participare:

a) săvîrşită de o persoană cu funcţie de răspundere;

b) săvîrşită de două sau mai multe persoane;

c) însoţită de violenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit drept armă ori au fost special adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate;

c) soldată cu cauzarea de daune în proporţii mari;

d) soldată cu alte urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.

Organizarea, conducerea sau participarea activă la un grup a cărui activitate, desfăşurată sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase, este însoţită fie de cauzarea de daune sănătăţii cetăţenilor, fie de alte atentate la persoană sau la drepturile acesteia, fie de instigarea cetăţenilor la refuzul de a îndeplini obligaţiile cetăţeneşti

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Însuşirea dreptului la paternitate (plagiatul) sau altă violare a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe, dacă valoarea drepturilor violate sau valoarea exemplarului licenţiat de operă, de program de computer, de bază de date, de interpretare, de fonogramă, de emisiune, care formează obiectul dreptului de autor sau al drepturilor conexe, este de proporţii mari, aceasta fiind săvîrşită prin:

a) reproducerea integrală sau parţială, modificarea sub orice formă a obiectului protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe;

b) comercializarea, închirierea, importarea, exportarea, transportarea, depozitarea sau publicarea obiectului protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe;

c) comunicarea publică a unei opere cinematografice sau a unei opere audiovizuale pe cale radioelectrică sau prin cablu în regim interactiv, inclusiv prin Internet ori prin alt procedeu similar;

d) demonstrarea publică a originalului sau a unui exemplar de operă;

e) interpretarea publică a operei sau a fonogramei;

f) transmiterea simultană sau retransmiterea operei, fonogramei, interpretării sau emisiunii pe cale radioelectrică sau prin cablu, prin alt procedeu similar ori în localurile unde intrarea este cu plată;

g) fixarea pe suport material a operei audiovizuale, emisiunii sau interpretării în săli de concerte, cinematografe, precum şi în alt loc public, fără acordul titularului de drepturi asupra operei, emisiunii sau interpretării;

h) permiterea accesului public la bazele de date din computer care conţin sau constituie opere protejate de dreptul de autor;

i) traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea sau transformarea operei, precum şi prelucrarea, aranjamentul acesteia,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 800 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(2) Comercializarea, închirierea sau schimbul de exemplare de opere sau de fonograme cu violarea drepturilor de autor şi/sau a drepturilor conexe prin anunţuri publice, prin mijloace electronice de comunicare sau prin expunere publică a cataloagelor cu coperte ori a copertelor operelor sau fonogramelor, punerea cu bună ştiinţă la dispoziţie de către agenţii economici a spaţiilor, echipamentelor, mijloacelor de transport, bunurilor sau serviciilor proprii în vederea valorificării ilegale de către o altă persoană fizică sau juridică a operelor şi/sau a interpretărilor, fonogramelor, emisiunilor care formează obiectul dreptului de autor sau al drepturilor conexe, precum şi refuzul de a declara provenienţa exemplarelor de opere sau de fonograme comercializate, închiriate sau schimbate cu violarea drepturilor de autor şi/sau a drepturilor conexe

se pedepsesc cu amendă de la 800 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 2000 la 4000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(3) Comercializarea, închirierea, schimbul, transmiterea cu titlu gratuit, exportarea, depozitarea sau altă valorificare a exemplarelor de opere şi/sau fonograme, de programe de computer, de baze de date fără marcajele de control corespunzătoare şi fără deţinerea, la momentul controlului, a contractelor de autor încheiate cu titularii de drepturi asupra lor, precum şi aplicarea necorespunzătoare a marcajelor de control, altele decît pentru suporturile materiale specificate în anexele la cererea de eliberare a marcajelor sau aplicarea marcajelor de control pe exemplarele de operă sau fonograme valorificate fără consimţămîntul titularului de drepturi, dacă valoarea acestor obiecte este de proporţii mari,

se pedepsesc cu amendă de la 800 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 2000 la 4000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(4) Eludarea mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, precum şi înlăturarea sau schimbarea informaţiei privind administrarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, indiferent de faptul dacă au fost încălcate aceste drepturi,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 800 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(5) Marcarea, comercializarea, importarea, exportarea, transportarea sau depozitarea ilegală a marcajelor de control, falsificarea acestora, care au cauzat daune în proporţii mari,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(6) Acţiunile prevăzute la alineatele (1), (2), (3), (4) sau (5), săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

d) prin constrîngere fizică sau psihică;

e) în proporţii deosebit de mari,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 4000 la 5000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani sau cu lichidarea ei.

(1) Răspîndirea informaţiilor privind invenţia, modelul de utilitate, desenul sau modelul industrial, soiul de plantă, topografia circuitului integrat fără consimţămîntul autorului (creatorului) sau al succesorului său în drepturi, pînă la publicarea oficială a datelor din cererea de înregistrare, de către o persoană căreia aceste informaţii i-au fost încredinţate sau i-au devenit cunoscute în alt mod, precum şi însuşirea frauduloasă de către un terţ a calităţii de autor al invenţiei, al modelului de utilitate, al desenului sau al modelului industrial, al soiului de plantă, al topografiei circuitului integrat sau constrîngerea la coautorat

se pedepsesc cu amendă de la 500 la 1.000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.

(2) Folosirea ilicită a mărcii sau a denumirii de origine a produsului protejate, folosirea unor semne identice ori similare care pot fi confundate cu mărcile sau cu denumirile de origine ale produsului înregistrate sau a căror înregistrare este solicitată în numele unor alte persoane pentru marcarea de produse ori servicii identice cu cele pentru care marca (denumirea de origine) a fost înregistrată, fabricarea, folosirea, importul, exportul, transportarea, oferirea spre vînzare, vînzarea, orice alt mod de punere în circulaţie economică sau stocarea în aceste scopuri a produselor marcate cu astfel de semne, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,

se pedepsesc cu amendă de la 500 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(3) Fabricarea, importul, exportul, transportarea, oferirea spre vînzare, vînzarea, alt mod de punere în circulaţie economică sau stocarea în aceste scopuri a produsului, folosirea de procedee, ceea ce constituie invenţii sau modele de utilitate ori include obiectul invenţiei sau al modelului de utilitate protejate, pentru care, în conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fără această autorizare, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,

se pedepsesc cu amendă de la 500 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(4) Fabricarea, importul, exportul, oferirea spre vînzare, vînzarea, alt mod de punere în circulaţie economică sau stocarea în aceste scopuri a produsului obţinut prin aplicarea desenului sau modelului industrial protejate, dacă acest produs, integral sau într-o măsură substanţială, este o copie a desenului sau a modelului industrial protejate, pentru care, în conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fără această autorizare, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,

se pedepsesc cu amendă de la 500 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(5) Producerea, reproducerea, condiţionarea în scop de înmulţire, oferirea spre vînzare, vînzarea sau alte forme de comercializare, importul, exportul sau stocarea în aceste scopuri a materialului soiului de plantă pentru care, în conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fără această autorizare, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,

se pedepsesc cu amendă de la 500 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(6) Reproducerea topografiei circuitului integrat sau a unei părţi a acesteia, importul, exportul, oferirea spre vînzare, vînzarea sau distribuirea în orice alt mod în scopuri comerciale a topografiei circuitului integrat pentru care, în conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fără această autorizare, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,

se pedepsesc cu amendă de la 500 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(7) Acţiunile de la alin.(1), (2), (3), (4), (5) şi (6) săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

d) prin constrîngere fizică sau psihică;

e) în proporţii deosebit de mari

se pedepsesc cu amendă de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 7000 la 10000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani sau cu lichidarea ei.

Declaraţiile intenţionat false, operarea intenţionată cu înscrieri false în documentele ce ţin de protecţia proprietăţii intelectuale, precum şi falsificarea documentelor necesare eliberării titlului de protecţie, perfectarea intenţionată a documentelor falsificate sau prezentarea intenţionată de documente cu date care subminează autoritatea solicitantului de protecţie a obiectului de proprietate intelectuală

se pedepsesc cu amendă de la 800 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(1) Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Furtul săvîrşit:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;

d) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 2000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(3) Furtul săvîrşit:

a) în timpul unei calamităţi;

b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală

se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale.

(4) La alin.(2) din art.186-192 se consideră repetate acele infracţiuni ce au fost săvîrşite de o persoană care, anterior, a comis una din infracţiunile prevăzute la alin.(1) din articolele menţionate, dar nu a fost condamnată pentru aceasta.

(1) Jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Jaful săvîrşit:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) prin pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;

e) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe;

f) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale.

(3) Jaful săvîrşit:

a) în timpul unei calamităţi;

b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 1000 la 4000 unităţi convenţionale.

(1) Tîlhăria, adică atacul săvîrşit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 400 la 1000 unităţi convenţionale.

(2) Tîlhăria săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;

e) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă;

f) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile

se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1500 unităţi convenţionale.

(3) Tîlhăria săvîrşită:

a) în timpul unei calamităţi;

b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

c) cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

d) prin schingiuire, tortură, tratament inuman sau degradant

se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 de ani cu amendă în mărime de la 1000 la 5000 unităţi convenţionale.

(1) Şantajul, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvîrşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, ameninţînd cu violenţă persoana, rudele sau apropiaţii acesteia, cu răspîndirea unor ştiri defăimătoare despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deţinătorului ori cu răpirea proprietarului, posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 4 ani.

(2) Şantajul săvîrşit:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate;

d) prin ameninţare cu moartea;

e) cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) săvîrşite cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă;

c) însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate;

d) însoţite de schingiuire, tortură, tratament inuman sau degradant;

e) urmate de dobîndirea bunurilor cerute;

f) soldate cu alte urmări grave,

se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), însoţite de răpirea proprietarului, posesorului sau deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora,

se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 25 de ani cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale.

(1) Escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Escrocheria săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile;

d) cu folosirea situaţiei de serviciu

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.

(3) Escrocheria săvîrşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale.

(1) Delapidarea averii străine, adică însuşirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredinţate în administrarea vinovatului,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

(2) Delapidarea averii străine, săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile;

d) cu folosirea situaţiei de serviciu,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 4 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală,

se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(1) Pungăşia, adică acţiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare, genţi sau din alte obiecte prezente la persoană,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani

(2) Pungăşia săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane,

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani cu amendă în mărime de la 200 la 1000 unităţi convenţionale.

(1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în proprietatea altuia

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 200 de ore.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) de două sau mai multe persoane

b) prin distrugerea sau strămutarea semnelor de hotar ale unui imobil aflat în proprietatea altuia;

c) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Însuşirea energiei electrice, termice sau a gazelor naturale ori utilizarea ilicită a acestora evitînd sistemele de evidenţă instalate în modul stabilit sau prin acestea, dar deteriorate de consumator, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de de la 180 la 240 de ore.

(2) Aceleaşi acţiuni care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1500 la 3000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de 240 de ore.

(1) Însuşirea în proporţii mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost săvîrşită (art.186-192),

se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(2) Însuşirea în proporţii deosebit de mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost săvîrşită (art.186-192),

se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 de ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(1) Cauzarea de daune materiale proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însuşire,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) în proporţii mari,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvîrşite în proporţii deosebit de mari,

se pedepsesc cu amendă de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 6 ani.

(1) Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de 240 de ore.

(2) Aceleaşi acţiuni soldate:

a) cu decesul persoanei;

b) cu alte urmări grave

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani.

(1) Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.

(2) Aceleaşi acţiuni soldate:

a) cu decesul persoanei;

b) cu alte urmări grave

se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Dobîndirea sau comercializarea, fără o promisiune prealabilă, a bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) de două sau mai multe persoane;

b) sub formă de îndeletnicire;

c) în proporţii mari

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite în proporţii deosebit de mari,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Neglijenţa criminală faţă de obligaţiile proprii, manifestată de o persoană căreia i-a fost încredinţată paza bunurilor proprietarului, atitudine care s-a soldat cu însuşirea, nimicirea, deteriorarea, pierderea sau pieirea în proporţii mari sau deosebit de mari a acestor bunuri,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

Raportul sexual între rude pe linie dreaptă pînă la gradul trei inclusiv, precum şi între rude pe linie colaterală (fraţi, surori, veri primari),

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

Eschivarea cu rea-voinţă a părinţilor de la plata mijloacelor, stabilite prin hotărîre a instanţei de judecată, pentru întreţinerea copiilor minori (a pensiei alimentare), precum şi de la întreţinerea copiilor maturi, dar inapţi pentru muncă, aflaţi la întreţinerea lor,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

Eschivarea cu rea-voinţă de la acordarea ajutorului material, stabilit prin hotărîre a instanţei de judecată, părinţilor sau unuia dintre soţi, inapţi pentru muncă,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 180 de ore.

(1) Divulgarea secretului adopţiei contrar voinţei adoptatorului

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită de o persoană obligată să păstreze faptul adopţiei ca un secret profesional sau de serviciu;

b) soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

Primirea de către părinte, tutore (curator) sau alt ocrotitor legal al copilului, de către altă persoană a unei recompense sub orice formă pentru consimţămîntul la adopţie sau în alte scopuri legate de adopţie

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil, precum şi darea sau primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consimţămîntului unei persoane care deţine controlul asupra copilului, în scopul:

a) exploatării sexuale, comerciale şi necomerciale, în prostituţie sau în industria pornografică;

b) exploatării prin muncă sau servicii forţate;

c) exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, inclusiv în cazul adopţiei ilegale;

d) folosirii în conflicte armate;

e) folosirii în activitate criminală;

f) prelevării organelor sau ţesuturilor pentru transplantare;

g) abandonării în străinătate,

se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea întreprinderii.

(2) Aceleaşi acţiuni însoţite:

a) de aplicare a violenţei fizice sau psihice asupra copilului;

b) de abuz sexual asupra copilului, de exploatare sexuală comercială şi necomercială a acestuia;

c) de aplicare a torturii, a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura subordonarea copilului ori însoţite de viol, de profitare de dependenţa fizică a copilului, de folosire a armei, de ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei copilului sau altor persoane;

d) de exploatare în sclavie sau în condiţii similare sclaviei;

e) de folosire a copilului în conflicte armate;

f) de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru transplantare

se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 20 de ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 7000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea întreprinderii.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvîrşite repetat;

b) săvîrşite asupra a doi sau mai multor copii;

c) săvîrşite de o persoană cu funcţie de răspundere sau de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere

d) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

e) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a copilului cu decesul sau sinuciderea acestuia,

se pedepsesc cu închisoare de la 20 la 25 de ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani sau cu detenţiune pe viaţă, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 9000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea întreprinderii.

(4) Victima traficului de copii este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvîrşite de ea în legătură cu această calitate procesuală.

Scoaterea copilului din ţară în baza unor acte false sau pe altă cale ilegală, precum şi abandonarea lui în străinătate în scopuri altele decît cele indicate la art.206,

se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani.

(1) Atragerea minorilor la activitatea criminală sau instigarea lor la săvîrşirea infracţiunilor, precum şi determinarea minorilor la săvîrşirea unor fapte imorale (cerşetorie, jocuri de noroc, desfrîu etc.), săvîrşite de o persoană care a atins vîrsta de 18 ani,

se pedepsesc cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de părinţi, pedagogi sau de alţi ocrotitori legali ai copilului

se pedepsesc cu închisoare de pînă la 6 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei;

b) prin atragerea minorilor într-un grup criminal organizat sau într-o organizaţie criminală,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(4) Atragerea minorilor la săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art.173, 219 şi 220

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 10 ani.

(1) Atragerea de către o persoană care a atins vîrsta de 18 ani a minorilor la consumul ilegal de droguri, medicamente sau alte substanţe cu efect narcotizant

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 6 ani.

Antrenarea minorilor în acţiuni militare sau propaganda războiului în rîndurile lor

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(1) Persoana care, ştiind că suferă de o boală venerică, o transmite altei persoane

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.

(1) Punerea intenţionată a altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDA

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Contaminarea cu maladia SIDA de către o persoană care ştia că suferă de această boală

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.

(3) Acţiunea prevăzută la alin.(2), săvîrşită:

a) asupra a două sau mai multor persoane;

b) cu bună-ştiinţă asupra unui minor,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 8 ani.

(4) Contaminarea cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către un lucrător medical a obligaţiilor sale profesionale

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

Încălcarea din neglijenţă a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale, dacă aceasta a cauzat:

a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) decesul pacientului,

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(1) Practicarea medicinei ca profesie sau a activităţii farmaceutice de către o persoană care nu are licenţă sau altă autorizaţie, dacă aceasta a cauzat din imprudenţă o vătămare a sănătăţii,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni care au cauzat din imprudenţă decesul victimei

se pedepsesc cu închisoare de pînă la 3 ani.

Nerespectarea măsurilor de prevenire sau combatere a bolilor epidemice, dacă aceasta a provocat:

a) răspîndirea unei asemenea boli;

b) alte urmări grave,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale cu (sau fără) lichidarea întreprinderii

(1) Producerea (falsificarea), transportarea, păstrarea, comercializarea produselor (mărfurilor), prestarea serviciilor, periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor, săvîrşite în proporţii mari,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 600 la 800 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 2 ani sau cu lichidarea întreprinderii.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) săvîrşite repetat;

b) dacă au provocat din imprudenţă vătămarea gravă sau medie a sănătăţii ori decesul persoanei,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 800 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani sau cu lichidarea întreprinderii.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvîrşite în proporţii deosebit de mari;

b) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

c) dacă au provocat decesul a două sau mai multe persoane,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Cultivarea ilegală de plante care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, prelucrarea, utilizarea sau alte operaţiuni ilegale cu astfel de plante, săvîrşite în proporţii mari şi fără scop de înstrăinare,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 100 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(2) Producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, săvîrşite în proporţii mari şi fără scop de înstrăinare,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 150 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu utilizarea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, a căror circulaţie în scopuri medicinale este interzisă;

d) cu folosirea situaţiei de serviciu;

e) pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora,

se pedepsesc cu închisoare de pînă la 4 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvîrşite:

a) de o persoană care a atins vîrsta de 18 ani cu atragerea minorilor;

b) în proporţii deosebit de mari,

se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(5) Persoana care a săvîrşit acţiunile prevăzute la art.217 sau 217¹ este liberată de răspundere penală dacă a contribuit activ la descoperirea sau contracararea infracţiunii ce ţine de circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor, după caz, prin autodenunţare, predare benevolă a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, indicare a sursei de procurare a acestor substanţe, la divulgarea persoanelor care au contribuit la săvîrşirea infracţiunii, la indicarea mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor rezultate din infracţiune. Nu poate fi considerată predare benevolă a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor ridicarea acestora la reţinerea persoanei, precum şi la efectuarea acţiunilor de urmărire penală pentru depistarea şi ridicarea lor.

(1) Semănatul sau cultivarea de plante care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, prelucrarea sau utilizarea a astfel de plante fără autorizaţie, săvîrşite în scop de înstrăinare,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 600 la 900 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(2) Producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea sau alte operaţiuni ilegale cu substanţele narcotice, psihotrope sau cu analoagele lor, săvîrşite în scop de înstrăinare, ori înstrăinarea ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor,

se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu utilizarea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, a căror circulaţie în scopuri medicinale este interzisă;

d) cu folosirea situaţiei de serviciu;

e) pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora;

f) în proporţii mari,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvîrşite:

a) de o persoană care a atins vîrsta de 18 ani în privinţa sau cu atragerea minorilor;

b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală ori în favoarea acestora;

c) cu folosirea situaţiei de serviciu;

d) în proporţii deosebit de mari,

se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 20 de ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unităţi convenţionale cu lichidarea acesteia.

Producerea, prepararea, prelucrarea, experimentarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, înstrăinarea sau efectuarea oricăror alte operaţiuni cu precursori în scopul producerii sau prelucrării substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 800 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Producerea, fabricarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transmiterea, transportarea sau înstrăinarea materialelor ori a utilajelor destinate producerii, preparării sau prelucrării substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor ori cultivării plantelor care conţin aceste substanţe

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 100 la 300 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu folosirea situaţiei de serviciu

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 2000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală ori în favoarea acestora;

b) pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora;

c) cu folosirea situaţiei de serviciu,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Sustragerea sau extorcarea substanţelor narcotice sau psihotrope

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 2000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu folosirea situaţiei de serviciu;

d) prin pătrundere în încăpere, într-un alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;

e) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe

se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 10 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 3000 unităţi convenţionale.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală ori în favoarea acestora;

b) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe;

c) în proporţii mari sau deosebit de mari,

se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani cu aplicarea unei amenzi în mărime de la 1000 la 5000 unităţi convenţionale.

(1) Consumul ilegal de substanţe narcotice, psihotrope sau analoage ale acestora, săvîrşit în mod public sau pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 150 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Organizarea consumului ilegal de substanţe narcotice sau psihotrope

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(1) Introducerea ilegală intenţionată, indiferent de mod, în organismul altei persoane, împotriva voinţei acesteia, a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor acestora

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) faţă de două sau mai multe persoane;

c) faţă de un minor sau o persoană care se află în stare de neputinţă;

d) faţă de o femeie gravidă;

e) cu substanţe narcotice sau psihotrope a căror circulaţie în scopuri medicinale este interzisă

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(1) Prescrierea fără necesitate a preparatelor narcotice sau psihotrope

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Falsificarea reţetei sau a altor documente care permit obţinerea preparatelor şi substanţelor narcotice sau psihotrope

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) în mod repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu scopul de a obţine preparatele ori substanţele narcotice sau psihotrope în proporţii mari,

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu lichidarea întreprinderii.

(4) Încălcarea regulilor stabilite de producere, preparare, prelucrare, procurare, păstrare, evidenţă, eliberare, înstrăinare, distribuire, transportare, expediere, utilizare, import, export, nimicire a substanţelor narcotice sau psihotrope ori a materialelor sau utilajelor destinate producerii sau prelucrării substanţelor narcotice sau psihotrope, de cultivare a plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, care a cauzat pierderea lor, săvîrşită de către persoana în obligaţiile căreia intră respectarea regulilor menţionate,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(5) Acţiunile prevăzute la alin.(4), săvîrşite din interes material sau care au cauzat din imprudenţă vătămarea sănătăţii persoanei sau au avut alte urmări grave,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 600 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Organizarea ori întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotrope, precum şi punerea la dispoziţie a localurilor în aceste scopuri,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 4 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.

(1) Îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei, ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) soldate cu urmări grave

se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 7 ani.

Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi cultură sau a obiectelor naturii, luate sub ocrotirea statului,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 3000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate

(1) Profanarea prin orice mijloace a unui mormînt, a unui monument, a unei urne funerare sau a unui cadavru, precum şi însuşirea obiectelor ce se află în mormînt sau pe el,

se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) de două sau mai multe persoane;

b) din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială ori religioasă

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

Încălcarea cerinţelor securităţii ecologice la proiectarea, amplasarea, construcţia sau punerea în exploatare, precum şi la exploatarea construcţiilor industriale, agricole, ştiinţifice sau a altor obiective de către persoanele responsabile de respectarea lor, dacă aceasta a provocat:

a) mărirea esenţială a nivelului radiaţiei;

b) daune sănătăţii populaţiei;

c) pieirea în masă a animalelor;

d) alte urmări grave,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Activităţile ilegale sau încălcarea regulilor stabilite ce ţin de fabricarea, importul, exportul, îngroparea, păstrarea, transportarea sau utilizarea substanţelor, materialelor şi deşeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice, precum şi a pesticidelor, erbicidelor sau a altor substanţe chimice, dacă aceasta creează pericolul cauzării de daune esenţiale sănătăţii populaţiei sau mediului,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, ,iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) săvîrşite repetat;

b) săvîrşite în zona situaţiei ecologice excepţionale sau în zona unei calamităţi naturale;

c) soldate cu impurificarea, otrăvirea sau infectarea mediului;

d) soldate cu pieirea în masă a animalelor

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat din imprudenţă:

a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;

b) decesul persoanei,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), soldate cu decesul a două sau mai multor persoane,

se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Tăinuirea datelor sau prezentarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală precum şi de către o persoană juridică a datelor neautentice despre avariile cu poluare excesivă a mediului, cu poluare radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase pentru viaţa sau sănătatea populaţiei, precum şi despre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluarea mediului, dacă aceasta a provocat din imprudenţă:

a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;

b) pieirea în masă a animalelor;

c) decesul persoanei;

d) alte urmări grave,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni soldate cu decesul a două sau mai multor persoane

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Eschivarea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală precum şi de către o persoană juridică a obligaţiilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice, dacă aceasta a provocat din imprudenţă:

a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;

b) pieirea în masă a animalelor;

c) decesul persoanei;

d) alte urmări grave,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni soldate cu decesul a două sau mai multor persoane

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Impurificarea, otrăvirea, infectarea sau altă poluare a solului cu produse nocive ale activităţii economice ori de altă natură ca urmare a încălcării regulilor de manipulare cu substanţe nocive, îngrăşăminte minerale, stimulenţi de creştere a plantelor şi cu alte substanţe chimice sau biologice în timpul transportării, utilizării sau păstrării lor, dacă aceasta a cauzat daune:

a) sănătăţii populaţiei;

b) mediului;

c) producţiei agricole,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) săvîrşite în zona situaţiei ecologice excepţionale sau în zona unei calamităţi naturale;

b) urmate de decesul persoanei din imprudenţă

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Încălcarea cerinţelor de protecţie a zăcămintelor minerale sau a altor resurse ale subsolului, construcţia neautorizată sau amplasarea deşeurilor toxice pe terenurile cu zăcăminte minerale, precum şi deversarea nesancţionată a substanţelor nocive în subsol, dacă aceasta a provocat:

a) prăbuşiri sau alunecări de proporţii ale terenului;

b) poluarea apelor subterane, creînd pericol pentru sănătatea populaţiei;

c) decesul persoanei din imprudenţă;

d) alte urmări grave,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

Infectarea sau altă impurificare a apelor de suprafaţă ori subterane cu ape uzate sau cu alte deşeuri ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriale, agricole, comunale şi de altă natură, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile regnului animal sau vegetal, resurselor piscicole, silviculturii, agriculturii sau sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei, -

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

Poluarea aerului cu depăşirea normelor stabilite, ca urmare a emisiei în atmosferă a poluanţilor sau a încălcării regulilor de exploatare, sau a neutilizării utilajului, aparatajului, instalaţiilor de purificare şi control al emisiilor în atmosferă, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile mediului, regnului animal sau vegetal, sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

Tăierea ilegală a arborilor şi arbuştilor din fondul silvic sau din fondul ariilor naturale protejate de stat, săvîrşită:

de persoane responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere;

în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de la 4 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(1) Distrugerea sau deteriorarea în proporţii mari a masivelor forestiere în urma folosirii imprudente a focului sau a unor surse de pericol sporit

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Distrugerea sau deteriorarea intenţionată în proporţii mari a masivelor forestiere prin incendiere

se pedepseşte cu amendă de la 300 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Vînatul fără autorizaţia corespunzătoare fie în perioada interzisă, fie în locurile interzise, fie cu unelte şi metode nepermise (braconajul), fie cu folosirea situaţiei de serviciu, dacă acesta a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vînatul sau cu alte exploatări ale apelor, cu utilizarea substanţelor explozive şi otrăvitoare sau a altor mijloace de nimicire în masă a faunei, dacă aceasta a cauzat daune în proporţi mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

Încălcarea regimului de administrare şi protecţie a fondului ariilor naturale protejate de stat, dacă aceasta creează pericolul cauzării de daune în proporţii mari sau a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(1) Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a biletelor Băncii Naţionale a Moldovei, a monedelor, a valutei străine, a hîrtiilor de valoare de stat sau a altor titluri de valoare false, utilizate pentru efectuarea plăţilor,

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) repetat;

b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

c) în proporţii mari

se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor carnete de plată false, care nu constituie valută sau titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc sau acordă drepturi sau obligaţii patrimoniale,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) repetat;

b) de un funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii;

c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

d) în proporţii mari

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Prezentarea cu bună-ştiinţă a unor informaţii false în scopul obţinerii unui credit sau majorării proporţiei acestuia, sau obţinerii unui credit în condiţii avantajoase

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1500 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 6 la 12 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(1) Acordarea unui credit cu încălcarea intenţionată a regulilor de creditare, dacă prin aceasta au fost cauzate instituţiei financiare daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceeaşi acţiune care:

a) a cauzat instituţiei financiare daune în proporţii deosebit de mari;

b) a condus la insolvabilitatea instituţiei financiare

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă in mărime de la 150 la 300 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită repetat;

b) săvîrşită de două sau mai multe persoane;

c) soldată cu daune în proporţii deosebit de mari

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător, soldată cu obţinerea unui profit în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 200 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu folosirea situaţiei de serviciu;

d) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

e) în proporţii deosebit de mari;

f) cu obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Pseudoactivitatea de întreprinzător, adică crearea de întreprinderi fără intenţia de a desfăşura activitatea de întreprinzător sau bancară pentru acoperirea genurilor activităţii de întreprinzător ilicite, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(1) Săvîrşirea acţiunilor orientate fie spre atribuirea unui aspect legal sursei şi provenienţei mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor obţinute ilicit în urma săvîrşirii infracţiunilor, fie spre tăinuirea, deghizarea sau denaturarea informaţiei privind natura, originea, mişcarea, plasarea sau apartenenţa acestor mijloace băneşti, bunuri sau venituri, despre care persoana ştie că provin din activitate infracţională; dobîndirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscînd că acestea provin din săvîrşirea unei infracţiuni, participarea la orice asociere, înţelegere, complicitatea prin ajutor sau sfaturi în vederea comiterii acţiunilor în cauză;

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu folosirea situaţiei de serviciu

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 5000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 4 la 7 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) în proporţii mari,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(1) Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor prin includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile ori prin tăinuirea altor obiecte impozabile, dacă suma impozitului care trebuia să fie plătit depăşeşte 500 unităţi convenţionale,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită repetat

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Includerea în prospectul emisiei sau în alte documente, în temeiul cărora se înregistrează emisia titlurilor de valoare, a informaţiilor neautentice sau care pot induce în eroare, aprobarea cu bună-ştiinţă a prospectului emisiei care conţine informaţii neautentice sau care pot induce în eroare, precum şi aprobarea rezultatelor emisiei vădit neautentice, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari,

se pedepsesc au amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) săvîrşite repetat;

b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;

c) care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Activitatea participanţilor la piaţa valorilor mobiliare în scopul limitării circulaţiei libere a valorilor mobiliare pe piaţă, săvîrşirii unor acţiuni de înşelăciune sau efectuarea tranzacţiilor cu valori mobiliare de către insideri în interes personal ori în interesul unor terţe persoane, beneficiind de informaţia de insider, implicarea în aceste acţiuni a altor participanţi la piaţa valorilor mobiliare, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) săvîrşite repetat;

b) care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Includerea intenţionată în registrul deţinătorilor de valori mobiliare a informaţiilor neautentice, denaturate, false, urmată de transferul dreptului de proprietate către o altă persoană, dacă această acţiune a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită din imprudenţă, care a cauzat daune în proporţii deosebit de mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(3) Acţiunea descrisă la alin.(1):

a) săvîrşită repetat;

b) care a cauzat daune în proporţii deosebit de mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Limitarea concurenţei libere prin încheierea unui acord ilegal care prevede diviziunea pieţei, limitarea accesului la piaţă, cu înlăturarea altor agenţi economici, majorarea sau menţinerea preţurilor unice, faptă săvîrşită cu aplicarea violenţei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

Orice act de concurenţă neloială, inclusiv:

a) crearea, prin orice mijloace, de confuzie cu întreprinderea, cu produsele sau cu activitatea industrială sau comercială a unui concurent;

b) răspîndirea, în procesul comerţului, de afirmaţii false, care discreditează întreprinderea, produsele sau activitatea de întreprinzător a unui concurent;

c) inducerea în eroare a consumatorului referitor la natura, la modul de fabricare, la caracteristicile, la aptitudinea de întrebuinţare sau la cantitatea mărfurilor concurentului;

d) folosirea denumirii de firmă sau a mărcii comerciale într-o manieră care să producă confuzie cu cele folosite legitim de un alt agent economic;

e) compararea în scopuri publicitare a mărfurilor produse sau comercializate ale unui agent economic cu mărfurile unor alţi agenţi economici

se pedepsesc cu amendă de la 600 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(1) Constrîngerea de a încheia o tranzacţie sau de a refuza încheierea ei, însoţită de ameninţări cu aplicarea violenţei, cu nimicirea sau deteriorarea bunurilor, precum şi cu răspîndirea unor informaţii care ar cauza daune considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei sau rudelor ei apropiate, în lipsa semnelor de şantaj,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) cu aplicarea violenţei;

c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.

(1) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor şi a altor valori în proporţii mari, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanţelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi explozive, precum şi a deşeurilor nocive, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(3) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a armamentului, a dispozitivelor explozive, a muniţiilor, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 4 la 6 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(4) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, precum şi nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie,

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(5) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2), (3) sau (4), săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) de o persoană cu funcţie de răspundere, cu folosirea situaţiei de serviciu;

d) în proporţii deosebit de mari,

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Eschivarea de la achitarea plăţilor vamale în proporţii mari

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite în proporţii deosebit de mari,

se pedepsesc cu amendă de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani.

(1) Transportarea, păstrarea sau comercializarea mărfurilor supuse accizelor fără marcarea lor cu timbre de control sau timbre de acciz de modelul stabilit, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni însoţite de:

a) marcarea cu alte timbre decît cele de modelul stabilit;

b) cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Însuşirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate sau confiscate ori utilizarea lor în alte scopuri, săvîrşită de o persoană căreia i-au fost încredinţate aceste bunuri sau care era obligată, conform legii, să asigure integritatea lor,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(1) Insolvabilitatea intenţionată care a cauzat creditorului daune în proporţii mari

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani;

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) de două sau mai multe persoane;

b) cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(1) Insolvabilitatea fictivă care a cauzat creditorului daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani;

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) de două sau mai multe persoane;

b) cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(1) Comercializarea intenţionată a mărfurilor de proastă calitate sau necorespunzătoare standardelor, săvîrşită în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 600 la 800 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 2 ani sau cu lichidarea întreprinderii.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită repetat;

b) dacă a provocat din imprudenţă vătămarea gravă sau medie a sănătăţii ori decesul persoanei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 800 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani sau cu lichidarea întreprinderii.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvîrşite în proporţii deosebit de mari;

b) dacă au provocat decesul a două sau mai multor persoane,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Depăşirea preţurilor cu amănuntul stabilite, precum şi a preţurilor şi tarifelor pentru serviciile sociale şi comunale prestate populaţiei, înşelarea la socoteală sau altă inducere în eroare a clienţilor, săvîrşite în proporţii esenţiale sau considerabile,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) în proporţii mari

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(1) Primirea, prin extorcare, de către un lucrător fără funcţie de răspundere dintr-o întreprindere, instituţie sau organizaţie, a unei remuneraţii pentru îndeplinirea unor lucrări sau pentru prestarea unor servicii în sfera comerţului, alimentaţiei publice, transportului, deservirii sociale, comunale, medicale sau de altă natură, lucrări şi servicii ce ţin de obligaţiile de serviciu ale acestui lucrător,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) în proporţii mari

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(1) Darea în folosinţă a caselor de locuit, a obiectivelor industriale, a construcţiilor în domeniul transporturilor şi energeticii, a altor construcţii în stare necalitativă, neterminate sau necorespunzînd condiţiilor contractului şi proiectului de către conducătorii organizaţiilor de construcţie, conducătorii de şantier şi persoanele cu funcţie de răspundere care exercită controlul calităţii în construcţii

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Continuarea de către persoanele responsabile a lucrărilor executate necorespunzător şi oprite prin acte de control, în cazul în care aceasta poate afecta rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(3) Proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea de către persoanele responsabile a unui complex urbanistic ori a unei construcţii sau executarea de modificări ale acestora fără respectarea prevederilor documentelor normative privind siguranţa, rezistenţa şi stabilitatea, dacă aceasta a avut drept urmare:

a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei ori pierderea de către aceasta a capacităţii de muncă;

b) distrugerea totală sau parţială a construcţiei;

c) distrugerea sau defectarea unor instalaţii sau utilaje importante;

d) daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(3), care au provocat decesul persoanei,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Încălcarea de către proprietari, chiriaşi sau arendaşi a regulilor de exploatare, reparaţie şi modificare a locuinţelor dintr-un bloc de locuit, precum şi a comunicaţiilor lor interne, faptă care periclitează integritatea structurală a blocului de locuit sau a locuinţelor altor proprietari, chiriaşi sau arendaşi ori înrăutăţeşte condiţiile locative ale acestora,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(1) Accesul ilegal la informaţia computerizată, adică la informaţia din calculatoare, de pe suporţii materiali de informaţie, din sistemul sau reţeaua informatică, dacă acest acces este însoţit de distrugerea, deteriorarea, modificarea, blocarea sau copierea informaţiei, de dereglarea funcţionării calculatoarelor, a sistemului sau a reţelei informatice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu violarea sistemelor de protecţie;

d) cu conectarea la canalele de telecomunicaţii;

e) cu folosirea unor mijloace tehnice speciale

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(1) Introducerea cu bună-ştiinţă în programele pentru calculatoare a modificărilor cu caracter virusulent sau răspîndirea programelor pentru calculatoare ori a informaţiei care scoate din funcţiune suporţii materiali de informaţie, echipamentul de prelucrare a datelor sau violează sistemul de protecţie

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(modificat prin LP184-XVI din 29.06.06, MO126-130/11.08.06 art.599)

(2) Răspîndirea programelor virusulente pentru calculatoare, dacă aceasta a provocat urmări grave,

se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Încălcarea regulilor de colectare, prelucrare, păstrare, difuzare, repartizare a informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemului informatic, prevăzute în conformitate cu statutul informaţiei sau gradul ei de protecţie, dacă această acţiune a contribuit la însuşirea, denaturarea sau la distrugerea informaţiei ori a provocat alte urmări grave,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(1) Accesul neautorizat la reţelele şi/sau serviciile de telecomunicaţii cu utilizarea reţelelor şi/sau serviciilor de telecomunicaţii ale altor operatori, dacă acesta a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită repetat;

b) săvîrşită de două sau mai multe persoane;

c) săvîrşită cu violarea sistemelor de protecţie;

d) săvîrşită cu folosirea mijloacelor tehnice speciale;

e) care a cauzat daune în proporţii deosebit de mari

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

Intrarea, ieşirea sau tranzitarea aeriană a teritoriului Republicii Moldova fără autorizaţia stabilită, nerespectarea căilor aeriene indicate în autorizaţie, a locurilor de aterizare, a punctelor de intrare, a înălţimii de zbor fără autorizarea organelor respective sau altă încălcare a regulilor referitoare la executarea zborurilor în spaţiul aerian al Republicii Moldova

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Încălcarea de către un lucrător al transportului feroviar, naval sau aerian a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a transportului, încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune materiale în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a provocat:

a) decesul unei persoane;

b) alte urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 5 ani.

(1) Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită în stare de ebrietate

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 3 ani.

(3) Acţiunea prevăzută la alin.(1), care a provocat:

a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) decesul unei persoane,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 4 ani.

(4) Acţiunea prevăzută la alin.(3), săvîrşită în stare de ebrietate,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 5 ani.

(5) Acţiunea prevăzută la alin.(1), care a cauzat decesul a două sau mai multor persoane,

se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 5 ani.

(6) Acţiunea prevăzută la alin.(5), săvîrşită în stare de ebrietate,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 5 ani.

Punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite sau altă încălcare gravă a regulilor de exploatare a acestora, ce asigură securitatea circulaţiei, săvîrşită de către o persoană responsabilă pentru starea tehnică sau pentru exploatarea mijloacelor de transport, precum şi încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală a regimului de lucru al şoferilor sau mecanizatorilor, dacă aceste acţiuni au provocat urmările indicate la art.264,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere legate de asigurarea stării tehnice sau a exploatării mijloacelor de transport pe un termen de la 2 la 5 ani.

Părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport şi care a încălcat regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.264 alin.(3) şi (5),

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

Repararea necalitativă a căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a mijloacelor de telecomunicaţii sau de semnalizare ori a mijloacelor de transport feroviar, naval, aerian ori a altor mijloace de transport, precum şi punerea lor în exploatare cu defecte tehnice, sau încălcarea gravă a regulilor de exploatare a acestora, acţiuni săvîrşite de o persoană responsabilă pentru starea tehnică sau pentru exploatarea lor, dacă au provocat urmările indicate la art.263,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

Deteriorarea sau distrugerea intenţionată a căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a mijloacelor de telecomunicaţii sau de semnalizare ori a altor utilaje pentru transporturi, precum şi a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.263 sau 264,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Încălcarea de către pasager, pieton sau alt participant la trafic a regulilor privind menţinerea ordinii şi securitatea circulaţiei, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.264,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani.

Oprirea samavolnică, fără necesitate, a trenului prin decuplarea conductei generale a frînei sau printr-un alt mijloc, dacă aceasta a provocat:

a) accidente cu oameni;

b) deraierea sau deteriorarea materialului rulant;

c) alte urmări grave,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Blocarea intenţionată a arterelor de transport prin crearea de obstacole, prin stabilirea de posturi sau prin alte mijloace, dacă aceasta a provocat:

a) accidente cu oameni;

b) alte urmări grave,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(1) Constrîngerea lucrătorului din transportul feroviar, naval, aerian sau auto de a nu-şi îndeplini obligaţiile de serviciu prin ameninţare cu moartea, cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, cu distrugerea averii lui sau a rudelor lui apropiate, dacă a existat pericolul realizării unei astfel de ameninţări,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(1) Răpirea mijlocului de transport fără scop de însuşire

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită repetat;

b) săvîrşită de două sau mai multe persoane;

c) însoţită de violenţă nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea victimei sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvîrşite prin pătrunderea în garaj, în alte încăperi ori teritorii îngrădite sau păzite;

b) însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţa şi sănătatea victimei sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe

se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani.

Răpirea mijlocului de transport cu tracţiune animală, precum şi a animalelor de tracţiune, fără scop de însuşire, urmată:

a) de distrugerea de bunuri;

b) de îmbolnăvirea gravă sau pieirea animalelor răpite,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navale ori ocuparea gării, aeroportului, portului sau altei întreprinderi, instituţii, organizaţii de transport, precum şi acapararea încărcăturilor, fără scop de însuşire,

se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) săvîrşite de două sau mai multe persoane;

b) însoţite de violenţă sau de ameninţare cu aplicarea ei;

c) soldate cu avarierea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navale;

d) soldate cu alte urmări grave

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat:

a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) decesul unei persoane,

se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani.

(1) Falsificarea seriei, a numărului de identificare ale şasiului, caroseriei sau motorului auto prin ştergere, înlocuire sau modificare

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu folosirea situaţiei de serviciu

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Folosirea cu bună-ştiinţă a unui autovehicul cu seria sau numărul şasiului, caroseriei sau motorului auto false

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(1) Terorismul, adică provocarea unor explozii, incendii sau săvîrşirea altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave, dacă acestea sînt săvîrşite în scopul de a submina securitatea publică, de a intimida populaţia sau de a impune autorităţilor publice sau persoanelor fizice anumite decizii, precum şi ameninţarea cu săvîrşirea unor astfel de acţiuni în aceleaşi scopuri,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) de un grup criminal organizat;

c) cu aplicarea armelor de foc sau a substanţelor explozive;

d) cu vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

e) cu cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari

se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvîrşite de o organizaţie criminală;

b) soldate cu decesul unei persoane din imprudenţă

se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.

(4) Terorismul însoţit de omor intenţionat

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

(5) Persoanei care a comis actul de terorism, altor participanţi li se pot aplica pedepse penale minime, prevăzute la prezentul articol, dacă ei au preîntîmpinat autorităţile despre acţiunile respective şi prin aceasta au contribuit la evitarea morţii oamenilor, a vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii, a altor urmări grave sau la demascarea altor făptuitori.

(6) Persoana care a participat la pregătirea actului de terorism se liberează de răspundere penală dacă ea, prin anunţarea la timp a autorităţilor sau prin alt mijloc, a contribuit la preîntîmpinarea realizării actului de terorism şi dacă acţiunile ei nu conţin o altă componenţă de infracţiune.

Oferirea ori colectarea intenţionată, prin diferite metode, direct sau indirect, a mijloacelor financiare sau a materialelor în scopul utilizării acestora la săvîrşirea actelor teroriste

se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 de ani.

(1) Luarea sau reţinerea persoanei în calitate de ostatic cu scopul de a sili statul, organizaţia internaţională, persoana juridică sau fizică ori un grup de persoane să săvîrşească sau să se abţină de la săvîrşirea vreunei acţiuni în calitate de condiţie pentru eliberarea ostaticului

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(2) Luarea de ostatici săvîrşită:

a) repetat;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor;

d) de două sau mai multe persoane;

e) din interes material;

f) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei;

g) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă

se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale.

(3) Luarea de ostatici săvîrşită:

a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

c) cu provocarea decesului victimei din imprudenţă;

d) cu provocarea altor urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani

(4) Persoana care, benevol sau la cerinţele reprezentanţilor autorităţilor, a eliberat ostaticul se liberează de răspundere penală dacă acţiunile ei nu conţin o altă componenţă de infracţiune.

Comunicarea mincinoasă cu bună-ştiinţă despre pregătirea unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(1) Organizarea sau conducerea unei formaţiuni paramilitare neprevăzute de legislaţia Republicii Moldova, precum şi participarea la o astfel de formaţiune,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(2) Persoana care, în mod benevol, s-a retras dintr-o formaţiune paramilitară ilegală şi a predat arma se liberează de răspundere penală dacă acţiunile ei nu conţin o altă componenţă de infracţiune.

Organizarea unor bande armate în scopul atacării persoanelor juridice sau fizice, precum şi participarea la asemenea bande sau la atacurile săvîrşite de ele,

se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale, adică întemeierea unei astfel de organizaţii şi organizarea activităţii ei, fie căutarea şi angajarea de membri în organizaţia criminală, fie ţinerea de adunări ale membrilor ei, fie crearea de fonduri băneşti şi de altă natură pentru susţinerea lor financiară şi a activităţii criminale a organizaţiei, fie înzestrarea organizaţiei criminale cu arme şi instrumente pentru săvîrşirea de infracţiuni, fie organizarea culegerii de informaţii despre potenţialele victime şi despre activitatea organelor de drept, fie coordonarea planurilor şi acţiunilor criminale cu alte organizaţii şi grupuri criminale sau infractori aparte din ţară şi din străinătate,

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.

(1) Organizarea sau conducerea unor dezordini de masă, însoţite de dezorganizarea activităţii normale a transportului, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor sau de opunere de rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor,

se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni însoţite:

a) de violenţă sau batjocorire a persoanelor;

b) de pogromuri, distrugeri, incendieri sau alte acţiuni asemănătoare;

c) de rezistenţă armată opusă autorităţilor

se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.

(3) Participarea activă la săvîrşirea actelor de violenţă sau la batjocorirea persoanelor, la incendierea sau distrugerea de bunuri în timpul dezordinilor de masă,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(4) Chemările la nesupunere activă cerinţelor legitime ale reprezentanţilor autorităţilor şi la dezordini de masă, precum şi la săvîrşirea actelor de violenţă asupra persoanelor,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

Persoanele care, executînd pedeapsa cu închisoare, îi terorizează pe condamnaţii porniţi pe calea corectării fie săvîrşesc atacuri asupra administraţiei, fie organizează în aceste scopuri grupuri criminale sau participă activ la asemenea grupuri

se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 25 de ani.

(1) Huliganismul, adică acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică şi exprimă o vădită lipsă de respect faţă de societate, însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, de opunerea de rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.

(3) Huliganismul agravat, adică acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), dacă au fost săvîrşite cu aplicarea sau încercarea aplicării armei de foc, a cuţitelor, boxelor sau a altor arme albe, precum şi a obiectelor special adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii,

se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani.

(1) Vandalismul, adică pîngărirea edificiilor sau a altor încăperi, precum şi nimicirea bunurilor în transportul public sau în alte locuri publice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Jefuirea săvîrşită în scopuri personale de către echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe această navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află în marea liberă sau într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită repetat;

b) săvîrşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

c) săvîrşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de arme;

d) soldată cu decesul persoanei din imprudenţă;

e) soldată cu alte urmări deosebit de grave,

se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.

(1) Purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea armelor de foc, cu excepţia armei de vînătoare cu ţeavă lisă, sau a muniţiilor fără autorizaţia corespunzătoare

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(3) Persoana care a predat de bună voie arma de foc sau muniţiile pe care le deţinea fără autorizaţia corespunzătoare este liberată de răspundere penală.

Păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor, precum şi transmiterea acestora altor persoane, dacă aceasta a avut urmări grave,

se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(1) Fabricarea, procurarea, prelucrarea, păstrarea, transportarea, folosirea sau neutralizarea substanţelor explozive sau materialelor radioactive fără autorizaţia corespunzătoare sau orice altă operaţie ilegală privind circulaţia acestora

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni soldate cu urmări grave

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Încălcarea regulilor de evidenţă, păstrare, transportare şi folosire a substanţelor uşor inflamabile sau corozive, precum şi expedierea ilegală prin poştă sau bagaj a acestor substanţe, dacă aceste acţiuni au provocat urmări grave,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

Transportarea de către un pasager pe o navă aeriană a substanţelor explozive sau uşor inflamabile, dacă aceasta a provocat urmări grave,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.

(1) Ameninţarea de a sustrage materiale radioactive în scopul de a forţa un stat, o organizaţie internaţională, o persoană juridică sau fizică de a săvîrşi vreo acţiune sau de a se abţine de la ea, dacă a existat pericolul realizării acestei ameninţări,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Ameninţarea de a folosi materiale radioactive în scopul de a provoca decesul unei persoane sau alte urmări grave, dacă a existat pericolul realizării acestei ameninţări,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere antiincendiară, precum şi încălcarea cu rea-voinţă a regulilor de protecţie contra incendiilor, dacă acestea au provocat urmări grave,

se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere în domeniul protecţiei civile, precum şi încălcarea cu rea-voinţă a normelor şi regulilor în domeniul protecţiei civile, dacă acestea au provocat:

a) decesul unei persoane;

b) alte urmări grave,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

Încălcarea regulilor de exploatare a staţiilor de producere, a liniilor de transportare şi distribuire a energiei electrice şi termice, a conductelor de transportare a combustibilului, dacă aceasta a provocat:

a) decesul unei persoane;

b) alte urmări grave,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.

Încălcarea regulilor de pază a liniilor de telecomunicaţii, care a avut ca urmare deteriorarea unei linii de telecomunicaţii interurbane prin cablu, dacă aceasta a provocat o întrerupere a telecomunicaţiilor,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

Încălcarea regulilor de securitate, de construcţie, sanitare sau de protecţie contra incendiilor la efectuarea exploatărilor miniere sau a lucrărilor de construcţie miniere, precum şi încălcarea regulilor de exploatare a mecanismelor de construcţie, dacă acestea au provocat:

a) decesul unei persoane;

b) alte urmări grave,

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Încălcarea disciplinei tehnice şi de producţie sau a regulilor ce asigură securitatea de producţie în întreprinderile sau secţiile supuse pericolului exploziei, dacă aceasta a provocat:

a) decesul unei persoane;

b) alte urmări grave,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.

(1) Iniţierea sau organizarea cerşetoriei fie recrutarea persoanelor pentru cerşit, fie îndemnarea ori constrîngerea unei persoane să practice cerşetoria, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) asupra unui minor;

b) asupra unei persoane cu grave deficienţe fizice sau psihice

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 5 la 7 ani.

(1) Amestecul, sub orice formă, în judecarea cauzelor de către instanţele de judecată cu scopul de a împiedica examinarea multilaterală, deplină şi obiectivă a cauzei concrete sau de a obţine pronunţarea unei hotărîri judecătoreşti ilegale

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Amestecul, sub orice formă, în activitatea organelor de urmărire penală cu scopul de a împiedica cercetarea rapidă, completă şi obiectivă a cauzei penale

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 350 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite cu folosirea situaţiei de serviciu,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Calomnierea judecătorului sau a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei, însoţită de învinuirea acestora de săvîrşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, în legătură cu examinarea cauzelor sau materialelor în instanţa de judecată,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

Atentarea la viaţa judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei, precum şi a rudelor lor apropiate, în legătură cu examinarea cauzelor sau materialelor în instanţa de judecată, săvîrşită cu scopul de a împiedica activitatea legitimă a persoanelor indicate ori din răzbunare pentru asemenea activitate,

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

(1) Tragerea cu bună-ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate de cel care efectuează urmărirea penală

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) urmărind învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;

b) săvîrşită din interes material ori din alte interese personale;

c) soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(1) Pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărîri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii

se pedepseşte cu amendă în sumă de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) legată de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;

b) săvîrşită din interes material ori din alte interese personale;

c) soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(1) Reţinerea ilegală cu bună-ştiinţă de către persoana care efectuează urmărirea penală

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 2 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Arestarea ilegală cu bună-ştiinţă de către judecător

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite din interes material ori din alte interese personale,

se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat urmări grave,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(1) Constrîngerea persoanei, prin ameninţare sau prin alte acte ilegale, de a face declaraţii la interogatoriu, constrîngerea, în acelaşi mod, a expertului de a face concluzia sau a traducătorului ori a interpretului de a face o traducere sau interpretare incorectă de către cel care efectuează urmărirea penală

se pedepsesc cu închisoare de pînă la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune însoţită:

a) de aplicarea violenţei;

b) de tratamente crude, inumane sau degradante;

c) de încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(1) Provocarea, în mod intenţionat, a unei dureri sau suferinţe puternice, fizice ori psihice unei persoane, în special cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană i-a comis ori este bănuită că i-a comis, de a intimida sau de a face presiune asupra ei sau asupra unei terţe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, dacă o asemenea durere sau suferinţă este provocată de o persoană cu funcţie de răspundere sau de oricare altă persoană care acţionează cu titlu oficial, ori la instigarea sau cu consimţămîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane, cu excepţia durerii sau a suferinţei ce rezultă exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele,

se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Organizarea sau instigarea acţiunilor de tortură

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvîrşite:

a) cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide;

b) asupra unui minor;

c) de două sau mai multe persoane;

d) profitînd de starea de neputinţă a victimei;

e) cu folosirea unor instrumente speciale de tortură sau a altor obiecte adaptate în acest scop;

f) de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(1) Falsificarea probelor în procesul civil sau penal de către un participant la proces sau de către reprezentantul acestuia

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 800 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită de o persoană cu funcţie de răspundere

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(3) Acţiunea prevăzută la alin.(1), săvîrşită de către avocat la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale.

(1) Denunţarea calomnioasă, cu bună-ştiinţă, în scopul de a-l învinui pe cineva de săvîrşirea unei infracţiuni, făcută unui organ sau unei persoane cu funcţie de răspundere, care sînt în drept de a porni urmărirea penală,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) legată de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;

b) săvîrşită din interes material;

c) însoţită de crearea artificială a probelor acuzatoare

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(1) Prezentarea, cu bună-ştiinţă, a declaraţiei mincinoase de către martor sau partea vătămată, a concluziei false de către specialist sau expert, a traducerii sau a interpretării incorecte de către traducător sau interpret, dacă această acţiune a fost săvîrşită în cadrul urmăririi penale sau al judecării cauzei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) legate de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;

b) săvîrşite din interes material;

c) însoţite de crearea artificială a probelor acuzatoare

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Refuzul sau eschivarea martorului ori a părţii vătămate de a face declaraţii în cadrul urmăririi penale sau al dezbaterilor judiciare

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale.

(1) Constrîngerea martorului, a părţii vătămate de a face declaraţii mincinoase, a expertului de a face concluzii sau declaraţii false, a interpretului sau a traducătorului de a face interpretări ori de a face traduceri incorecte, precum şi de a se eschiva de la aceste obligaţii,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) însoţită de şantaj

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Divulgarea datelor urmăririi penale contrar interdicţiei persoanelor care efectuează urmărirea penală

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.

(2) Divulgarea intenţionată a datelor urmăririi penale de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către persoana abilitată cu controlul asupra desfăşurării urmăririi penale, dacă această acţiune a cauzat daune morale sau materiale martorului, părţii vătămate sau reprezentanţilor acestora ori dacă l-a făcut pe vinovat să se eschiveze de la răspundere,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

(1) Divulgarea datelor privind măsurile de securitate aplicate faţă de judecător, executorul judecătoresc, partea vătămată, martor sau alţi participanţi la procesul penal, precum şi faţă de rudele apropiate ale acestora, dacă fapta a fost săvîrşită de către o persoană căreia aceste date i-au fost încredinţate în virtutea atribuţiilor de serviciu,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a provocat urmări grave

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(1) Evadarea din locurile de deţinere, săvîrşită de persoana care execută pedeapsa cu închisoare, precum şi de persoana care se află sub arest preventiv,

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită repetat;

b) săvîrşită de două sau mai multe persoane;

c) însoţită de aplicarea violenţei;

d) săvîrşită cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de arme

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(1) Înlesnirea prin orice mijloace a evadării

se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Înlesnirea evadării de o persoană cu funcţie de răspundere

se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(3) Înlesnirea evadării unei persoane reţinute, arestate sau condamnate pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(4) Înlesnirea evadării, săvîrşită din imprudenţă, de către o persoană care avea obligaţia să-l păzească pe cel evadat

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 2 ani.

Eschivarea de la executarea pedepsei a condamnatului căruia i s-a permis să plece pe scurtă durată din locurile de deţinere

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 2 ani.

(1) Neexecutarea intenţionată, precum şi eschivarea de la îndeplinire, a hotărîrii instanţei de judecată

se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Neexecutarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a hotărîrii instanţei de judecată, precum şi împiedicarea executării ei,

se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani

Nesupunerea prin violenţă cerinţelor legitime ale administraţiei penitenciarului, săvîrşită de o persoană care execută pedeapsa în penitenciar,

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Transmiterea tăinuită de la control sau încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor deţinute în penitenciare a băuturilor alcoolice, a drogurilor, medicamentelor sau a altor substanţe cu efect narcotizant, precum şi a altor obiecte, a căror transmitere este interzisă, dacă această acţiune a fost săvîrşită în mod sistematic sau în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite cu folosirea situaţiei de serviciu

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(1) Favorizarea dinainte nepromisă a infracţiunii grave, deosebit de grave sau excepţional de grave

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Nu sînt pasibili de răspundere penală pentru favorizarea infracţiunii soţul (soţia) şi rudele apropiate ale persoanei care a săvîrşit infracţiunea.

(1) Fapta persoanei cu funcţie de răspundere care pretinde ori primeşte oferte, bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale fie acceptă servicii, privilegii sau avantaje, ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţine de obligaţiile ei de serviciu, ori pentru a îndeplini o acţiune contrar acestor obligaţii, precum şi pentru a obţine de la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare decizie favorabilă,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale şi cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin.(1);

d) în proporţii mari

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale şi cu închisoare de la 5 la 10 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere;

b) în proporţii deosebit de mari;

c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale şi cu închisoare de la 7 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.

(1) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane cu funcţie de răspundere, personal sau prin mijlocitor, de bunuri sau servicii, enumerate la art.324, în scopurile indicate la acelaşi articol

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale şi cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) în proporţii mari

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale şi cu închisoare de la 3 la 7 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) în proporţii deosebit de mari;

b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,

se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani.

(4) Persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art.324 este liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sînt la curent cu infracţiunea pe care a săvîrşit-o.

(1) Primirea sau extorcarea de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, acceptarea de servicii, bunuri sau avantaje, personal sau prin mijlocitor, pentru sine sau pentru o altă persoană, săvîrşite intenţionat de către o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unui funcţionar, în scopul de a-l face să îndeplinească ori să nu îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile lui de serviciu, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvîrşite,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit, săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii mari,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii deosebit de mari;

b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu amendă în mărime de la 500 la 1500 unităţi convenţionale.

(1) Folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a situaţiei de serviciu, în interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită repetat;

b) săvîrşită de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere;

c) soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(3) Abuzul de putere sau abuzul de serviciu, săvîrşit în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(1) Săvîrşirea de către o persoană cu funcţie de răspundere a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni însoţite:

a) de aplicarea violenţei;

b) de aplicarea armei;

c) de tortură sau acţiuni care înjosesc demnitatea părţii vătămate

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvîrşite repetat;

b) săvîrşite de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere;

c) săvîrşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale;

d) soldate cu urmări grave,

se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de răspundere a obligaţiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni care au provocat:

a) decesul unei persoane;

b) alte urmări grave

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(1) Primirea de către un funcţionar al autorităţii publice, al altei instituţii, întreprinderi sau organizaţii de stat, care nu este persoană cu funcţie de răspundere, a unei recompense ilicite sau a unor avantaje patrimoniale pentru îndeplinirea unor acţiuni sau acordarea de servicii ce ţin de obligaţiile lui de serviciu

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) în proporţii mari

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(1) Eschivarea de la prezentarea declaraţiei cu privire la venituri şi proprietate sau

indicarea intenţionată în declaraţie a datelor incorecte de către persoanele obligate să o prezinte

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale, cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(3) Divulgarea sau publicarea intenţionată a informaţiilor din declaraţiile cu privire la venituri şi proprietate de către persoanele cărora aceste informaţii le-au devenit cunoscute în procesul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu sau al exercitării controlului

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 300 unităţi convenţionale, cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

(1) Refuzul persoanei cu funcţie de răspundere de a îndeplini legea, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere;

b) soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(1) Înscrierea de către o persoană cu funcţie de răspundere, precum şi de către un funcţionar al autorităţii publice care nu este persoană cu funcţie de răspundere, în documentele oficiale a unor date vădit false, precum şi falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite din interes material sau din alte interese personale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) repetat;

b) de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere;

c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(1) Luarea de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală a mitei sub formă de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, acceptarea de servicii, privilegii sau avantaje, ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini sau nu ori de a întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, dacă asemenea acţiune intră în obligaţiile de serviciu ale mituitului,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu extorcarea mitei;

d) în proporţii mari

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1.000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 5 la 10 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) în proporţii deosebit de mari;

b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,

se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani.

(1) Darea de mită

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) în proporţii mari

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) în proporţii deosebit de mari;

b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(4) Persoana care a dat mită este liberată de răspundere penală dacă mita i-a fost extorcată sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sînt la curent cu infracţiunea săvîrşită de ea.

(1) Folosirea intenţionată de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală a situaţiei de serviciu, în interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită de către un notar, auditor sau avocat

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvîrşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale;

b) soldate cu urmări grave,

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(1) Săvîrşirea de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Depăşirea drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege de către un lucrător al unui serviciu particular de asigurare a securităţii sau al unei organizaţii particulare de depistare-protecţie, însoţită de aplicarea violenţei sau de ameninţare cu aplicarea ei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvîrşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale;

b) soldate cu urmări grave,

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(1) Trădarea de Patrie, adică fapta săvîrşită intenţionat de un cetăţean al Republicii Moldova în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau a securităţii de stat şi a capacităţii de apărare a Republicii Moldova, prin trecerea de partea duşmanului, spionaj, divulgare a secretului de stat unui stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor, precum şi acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva Republicii Moldova,

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

(2) Este liberat de răspundere penală cetăţeanul Republicii Moldova, racolat de serviciul de spionaj străin pentru înfăptuirea unei activităţi duşmănoase împotriva Republicii Moldova, dacă el nu a săvîrşit nici un fel de acţiuni pentru realizarea însărcinării criminale primite şi a declarat de bună voie autorităţilor despre legătura sa cu serviciul de spionaj străin.

Transmiterea, precum şi sustragerea sau culegerea de informaţii ce constituie secret de stat în scopul transmiterii lor unui stat străin, unei organizaţii străine sau agenturii lor, precum şi transmiterea sau culegerea, din însărcinarea serviciului de spionaj străin, a altor informaţii pentru a fi folosite în dauna intereselor Republicii Moldova, dacă spionajul este săvîrşit de un cetăţean străin sau de un apatrid,

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.

(1) Acţiunile săvîrşite în scopul uzurpării sau menţinerii forţate a puterii de stat cu încălcarea prevederilor Constituţiei Republicii Moldova

se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.

(2) Aceleaşi acţiuni care au provocat:

a) schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale a Republicii Moldova;

b) decesul unei persoane;

c) alte urmări grave

se pedepsesc cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Organizarea sau conducerea unei rebeliuni armate, precum şi participarea la ea, în scopul răsturnării sau schimbării prin violenţă a orînduirii constituţionale ori în scopul violării integrităţii teritoriale a Republicii Moldova

se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani.

(1) Chemările publice la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale ori la violarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, precum şi difuzarea prin diferite forme, în acest scop, de materiale cu asemenea chemări,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 5 la 7 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite din însărcinarea unei organizaţii străine sau a reprezentanţilor ei,

se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.

Atentarea la viaţa Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a Prim-ministrului, săvîrşită în scopul sistării activităţii lor de stat sau a altei activităţi politice ori din răzbunare pentru asemenea activitate,

se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Săvîrşirea, în scopul slăbirii bazei economice şi a capacităţii de apărare a ţării, a unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni îndreptate spre exterminarea în masă a oamenilor, spre vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii mai multor persoane, spre distrugerea sau deteriorarea întreprinderilor, clădirilor, căilor şi mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de telecomunicaţii ori a altor bunuri de stat sau obşteşti, precum şi provocarea, în aceleaşi scopuri, a unor otrăviri sau răspîndirea unor epidemii sau epizootii,

se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

(1) Divulgarea informaţiilor ce constituie secret de stat de către o persoană căreia aceste informaţii i-au fost încredinţate sau i-au devenit cunoscute în legătură cu serviciul sau munca sa, dacă nu constituie trădare de Patrie sau spionaj,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(1) Pierderea documentelor ce conţin secrete de stat, precum şi a obiectelor datele despre care constituie secret de stat, de către o persoană căreia aceste documente sau obiecte i-au fost încredinţate, dacă pierderea a fost un rezultat al încălcării regulilor stabilite de păstrare a documentelor sau obiectelor menţionate,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Acţiunile intenţionate, îndemnurile publice, inclusiv prin intermediul mass-media, scrise şi electronice, îndreptate spre aţîţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase, spre înjosirea onoarei şi demnităţii naţionale, precum şi limitarea, directă sau indirectă, a drepturilor ori stabilirea de avantaje, directe sau indirecte, cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor naţională, rasială sau religioasă,

se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 250 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(1) Profanarea simbolurilor naţional-statale (drapel, stemă, imn) ale Republicii Moldova sau ale altui stat

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 220 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 6 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite de persoana cu funcţie de răspundere responsabilă pentru respectarea modului de utilizare a simbolurilor naţional-statale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 800 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 4 la 7 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

Împiedicarea activităţii legale a persoanei cu funcţie de răspundere, adică neadmiterea efectuării controalelor, neprezentarea documentelor corespunzătoare sau neexecutarea prescripţiilor şi a altor cerinţe legale, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la un an.

(1) Ameninţarea cu moartea fie cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie cu nimicirea bunurilor ce aparţin colaboratorului poliţiei, altei persoane cu funcţie de răspundere, rudelor lor apropiate, în scopul sistării activităţii lor de serviciu sau obşteşti ori schimbării caracterului ei în interesul celui care ameninţă sau al altei persoane, precum şi aceeaşi ameninţare a unei persoane sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea ei la prevenirea ori curmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 180 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni însoţite de:

a) aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanelor menţionate la alin.(1);

b) distrugerea bunurilor prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;

c) daune materiale în proporţii mari;

d) alte urmări grave

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani.

(1) Atentarea la viaţa colaboratorului poliţiei, a altui lucrător din organele afacerilor interne sau a unei persoane în exerciţiul funcţiunii sau al datoriei obşteşti de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii, precum şi la viaţa militarului aflat în timpul şi în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor serviciului militar, atentat ce a cauzat victimei o vătămare uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 20 de ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a provocat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii

se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

(completat prin LP104 -XVI din 20.04.07, MO90-93/29.06.07, art.397)

(1) Uzurparea de calităţi oficiale, însoţită de săvîrşirea pe această bază a altei infracţiuni,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită de două sau mai multe persoane

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.

(1) Samavolnicia, adică exercitarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar şi prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită repetat;

b) săvîrşită de două sau mai multe persoane;

c) însoţită de ameninţare cu moartea ori cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;

d) însoţită de aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate;

e) însoţită de nimicirea bunurilor

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) însoţite de aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate;

c) săvîrşite cu aplicarea armei;

d) soldate cu daune în proporţii deosebit de mari;

e) soldate cu alte urmări grave,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 12 ani.

1) Eschivarea de la serviciul militar în termen, de la pregătirea militară obligatorie sau de la concentrările rezerviştilor

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) repetat;

b) prin automutilare;

c) prin simularea unei boli;

d) prin falsificarea documentelor sau prin altă înşelăciune

se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(1) Eschivarea de la mobilizare în rîndurile Forţelor Armate

se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită pe timp de război

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(1) Eschivarea sau refuzul persoanei care îndeplineşte serviciul de alternativă de a executa obligaţiile ce îi revin în cadrul acestui serviciu

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 100 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii pe un termen de 200 de ore.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) repetat;

b) prin automutilare;

c) prin simularea unei boli;

d) prin falsificarea documentelor sau prin altă înşelăciune;

e) pe timp de război

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.

Eschivarea pe timp de război de la mobilizarea la muncă sau de la îndeplinirea altor prestaţii

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Organizarea sau conducerea unei greve ilegale, precum şi împiedicarea activităţii întreprinderii, instituţiei ori organizaţiei în condiţiile stării de urgenţă,

se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite în perioada formelor speciale de administrare

se pedepsesc cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Organizarea sau participarea activă la acţiuni de grup care tulbură grav ordinea publică, fiind însoţite de neîndeplinirea vădită a dispoziţiilor legale ale reprezentanţilor autorităţilor sau de împiedicarea activităţii normale a transportului, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Antrenarea minorilor la acţiuni de grup care tulbură grav ordinea publică, fiind însoţite de neîndeplinirea vădită a dispoziţiilor legale ale reprezentanţilor autorităţilor sau de împiedicarea activităţii normale a transportului, sau de cauzarea de daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

Cumpărarea sau vînzarea documentelor oficiale care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale.

(1) Luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor, imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor aparţinînd întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate sau forma juridică de organizare, dacă această faptă a fost săvîrşită din interes material sau din alte motive josnice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea, distrugerea sau păstrarea buletinelor de identitate sau a altor documente importante ale persoanelor fizice, cu intenţia de a limita libertatea persoanei, inclusiv libertatea de circulaţie, sau de a o lipsi de aceasta,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii, confecţionarea sau vînzarea imprimatelor, ştampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituţii, organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare,

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) săvîrşite repetat;

b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;

c) săvîrşite referitor la un document de importanţă deosebită;

d) soldate cu daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Trecerea ilegală a frontierei de stat a Republicii Moldova

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită repetat

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) şi (2):

a) însoţite de violenţă;

b) săvîrşite cu aplicarea armei,

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani.

(4) Acţiunea prezentului articol nu se extinde asupra cetăţenilor străini veniţi în Republica Moldova, fără paşaportul stabilit sau fără autorizaţie, pentru a se folosi de dreptul de azil acordat de Constituţia Republicii Moldova, precum şi asupra persoanelor care sînt victime ale traficului de fiinţe umane.

(1) Organizarea, în scop de profit, a intrării şi/sau şederii ilegale pe teritoriul unui stat a persoanei care nu este cetăţean sau rezident al acestuia, săvîrşită prin:

a) confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau folosirea documentelor oficiale false;

b) eliberarea sau obţinerea documentelor în mod ilegal ori printr-o decalaraţie falsă

c) folosirea documentelor oficiale de către o altă persoană decît titularul legitim,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate , sau cu lichidarea întreprinderii.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) în mod repetat;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) de două sau mai multe persoane

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 800 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea întreprinderii.

(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2):

a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) soldate cu daune în proporţii deosebit de mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 800 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 5 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea întreprinderii.

Folosirea emblemei Crucii Roşii şi a denumirii „Crucea Roşie” de către persoane care nu sînt împuternicite cu acest drept, precum şi a însemnelor care pot fi confundate cu emblema Crucii Roşii, dacă această acţiune a avut urmări grave,

se pedepseşte cu amendă în mărime de 150 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la un an.

(1) Neexecutarea intenţionată a ordinului şefului, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor de serviciu,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită de două sau mai multe persoane;

b) soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă,

se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.

(4) Neexecutarea ordinului din neglijenţă sau din lipsă de conştiinciozitate:

a) soldată cu urmări grave;

b) pe timp de război;

c) în condiţii de luptă

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(5) Nu se consideră infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvîrşită întru executarea ordinului sau dispoziţiei ilegale a unui şef. Răspunderea penală pentru prejudiciul pricinuit o poartă persoana care a dat ordinul sau dispoziţia ilegală.

(6) Persoana care a săvîrşit o infracţiune intenţionată întru executarea ordinului sau dispoziţiei vădit ilegale poartă răspundere penală în temeiuri generale. Neexecutarea ordinului sau dispoziţiei ilegale exclude răspunderea penală.

(1) Opunerea de rezistenţă şefului, unei alte persoane care îndeplineşte obligaţiile legate de serviciul militar sau constrîngerea lor la încălcarea acestor obligaţii

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) săvîrşite de două sau mai multe persoane;

b) săvîrşite cu aplicarea armei;

c) soldate cu urmări grave

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) însoţite de omorul intenţionat al şefului sau al unei alte persoane care îndeplineşte obligaţiile legate de serviciul militar;

b) săvîrşite pe timp de război;

c) săvîrşite în condiţii de luptă,

se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

(1) Insulta adusă şefului de către subaltern, precum şi subalternului de către şef, în timpul îndeplinirii obligaţiilor legate de serviciul militar,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Ameninţarea şefului cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii ori cu bătaia în timpul îndeplinirii obligaţiilor legate de serviciul militar

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(1) Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori lovirea şefului în timpul cînd acesta îndeplineşte obligaţiile legate de serviciul militar

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) săvîrşite de două sau mai multe persoane;

b) săvîrşite cu aplicarea armei;

c) soldate cu urmări grave;

d) săvîrşite pe timp de război;

e) săvîrşite în condiţii de luptă

se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 15 ani.

(1) Încălcarea regulilor statutare cu privire la relaţiile dintre militari, dintre persoanele care trec pregătirea militară obligatorie şi dintre rezervişti, în timpul îndeplinirii serviciului militar, al pregătirii militare obligatorii şi al concentrărilor, dacă între ei nu există raporturi de subordonare şi dacă această încălcare s-a manifestat prin bătăi sau printr-un alt act de violenţă,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) săvîrşită în mod repetat;

b) săvîrşită asupra a două sau mai multor persoane;

c) soldată cu vătămarea uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvîrşite de două sau mai multe persoane;

b) săvîrşite cu aplicarea armei;

c) soldate cu urmări grave,

se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani.

(1) Abuzul de putere sau de serviciu, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu de către şef sau de către o persoană cu funcţie de răspundere, inacţiunea la exercitarea puterii, dacă acestea au cauzat victimei sau intereselor de serviciu daune în proporţii considerabile,

se pedepsesc cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni soldate cu urmări grave

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă,

se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 25 de ani.

(1) Dezertarea, adică părăsirea unităţii militare, a centrului de instrucţie sau a locului de serviciu în scopul eschivării de la serviciul militar, de la pregătirea militară obligatorie sau de la concentrări, precum şi neprezentarea din aceleaşi motive la serviciu sau la concentrare în cazurile permisiei din unitatea militară sau din centrul de instrucţie, repartizării, transferării, întoarcerii din misiune, din concediu sau dintr-o instituţie curativă, săvîrşită de un militar, de o persoană care trece pregătirea militară obligatorie sau de un rezervist,

se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) cu armă;

b) de două sau mai multe persoane,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă,

se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvîrşite de un militar care îşi execută pedeapsa într-o unitate militară disciplinară,

se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.

(5) Militarul care pentru prima dată a dezertat în condiţiile alin.(1) se liberează de răspundere penală dacă dezertarea a fost săvîrşită în urma unui concurs de împrejurări grele.

(1) Eschivarea militarului, a persoanei care trece pregătirea militară obligatorie sau a rezervistului de la îndeplinirea obligaţiilor serviciului militar, ale pregătirii militare obligatorii sau ale concentrărilor prin automutilare sau prin simularea unei boli, prin falsificarea documentelor sau prin altă înşelăciune

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Încălcarea regulilor de mînuire a armei, de manipulare a muniţiilor, a substanţelor explozive, radioactive şi a altor substanţe şi obiecte ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur, dacă aceasta a cauzat vătămarea uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă:

a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) decesul unei persoane;

c) alte urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(3) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă decesul a două sau mai multor persoane

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.

(1) Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul de gardă, a ordinelor şi dispoziţiilor emise în vederea modificării şi completării acestor reguli, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a provocat urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă,

se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 10 ani.

(1) Încălcarea regulilor cu privire la serviciul de alarmă (de luptă) pentru descoperirea şi respingerea la timp a unui atac prin surprindere asupra Republicii Moldova sau pentru apărarea şi asigurarea securităţii Republicii Moldova, dacă aceasta a cauzat sau putea să cauzeze daune intereselor securităţii statului,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a provocat urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă,

se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani.

(1) Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul intern de o persoană care face parte din personalul de zi al unităţii militare, cu excepţia gărzii şi a cartului, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile,

se pedepseşte sau cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune soldată cu daune în proporţii considerabile, a căror prevenire intră în obligaţiile persoanei indicate la alin.(1),

se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă,

se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(1) Încălcarea regulilor cu privire la menţinerea ordinii de către o persoană din unitatea militară pentru menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii publice, însoţită de încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului sau de aplicarea violenţei asupra lui,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

(1) Atitudinea neglijentă a şefului sau a unei alte persoane cu funcţie de răspundere faţă de serviciul militar, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă,

se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani.

(1) Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a armamentului, muniţiilor, mijloacelor de locomoţie, tehnicii militare sau a unui alt patrimoniu militar

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:

a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă,

se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani.

(1) Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a patrimoniului militar în proporţii mari

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani.

(1) Comercializarea, gajarea sau darea în folosinţă de către un militar a echipamentului care i-a fost eliberat pentru folosinţă personală, precum şi pierderea sau deteriorarea acestor obiecte în urma încălcării regulilor de păstrare,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 1 an.

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă

se pedepsesc cu închisoare de pînă la 3 ani.

(3) Pierderea sau deteriorarea, în urma încălcării regulilor de păstrare, a armelor, muniţiilor, a mijloacelor de locomoţie, a obiectelor de aprovizionare tehnică sau a unui alt patrimoniu militar, încredinţat spre a fi folosit în timpul serviciului,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

(4) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă

se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(1) Încălcarea regulilor de conducere sau de exploatare a maşinilor de luptă, speciale sau de transport, dacă aceasta a provocat o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de pînă la 2 ani sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a provocat:

a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) decesul unei persoane

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de pînă la 5 ani.

(3) Aceeaşi acţiune care a provocat decesul mai multor persoane

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de pînă la 5 ani.

Încălcarea regulilor de zbor sau ale pregătirii de zbor, dacă aceasta a provocat o catastrofă sau alte urmări grave,

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.

Încălcarea regulilor de navigaţie, dacă aceasta a provocat:

a) scufundarea sau deteriorarea serioasă a navei;

b) decesul unei persoane;

c) alte urmări grave,

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.

Predarea de către şef a forţelor militare ce i-au fost încredinţate, precum şi lăsarea, nejustificată de situaţia de luptă, a fortificaţiilor, a tehnicii de luptă şi altor mijloace de război inamicului,

se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Părăsirea samavolnică a cîmpului de luptă în timpul luptei sau refuzul de a acţiona cu arma în timpul luptei

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Predarea de bună voie în prizonierat

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

(1) Participarea benevolă a militarului aflat în prizonierat la lucrările de importanţă militară sau la alte lucrări despre care se ştie că pot cauza daune Republicii Moldova sau statelor aliate cu ea, dacă aceasta nu constituie trădare de Patrie,

se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.

(2) Actele de violenţă săvîrşite asupra altor prizonieri de război sau comportarea plină de cruzime faţă de ei din partea unui prizonier de război care se află în situaţia de superior

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

(3) Săvîrşirea de un militar aflat în prizonierat a unor acţiuni în dauna altor prizonieri de război din interes material sau pentru a-şi asigura o comportare indulgentă din partea inamicului

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Jefuirea celor căzuţi pe cîmpul de luptă

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Tîlhăria, actele de violenţă, nimicirea sau luarea ilegală de bunuri sub pretextul necesităţilor de război, săvîrşite faţă de populaţia din zona operaţiilor militare,

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Încălcare gravă a dreptului internaţional umanitar în timpul conflictelor militare internaţionale sau interne, soldată cu urmări grave,

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Folosirea cu perfidie a emblemei Crucii Roşii, precum şi a semnelor distinctive ca elemente protectoare în timpul conflictului armat, dacă aceasta a provocat:

a) o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) decesul unei persoane,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Răspunderii penale pentru infracţiunile prevăzute la art.389-391 sînt supuse şi persoanele civile.