Codul vamal

(1) Prezentul cod stabilește principiile juridice, economice și organizatorice ale activității vamale, normele și procedurile generale aplicabile mărfurilor introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal și este orientat spre apărarea suveranității și securității economice a Republicii Moldova.

(2) Legislația vamală este constituită din prezentul cod, din Legea nr. 172/2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor, precum și din alte acte normative și acorduri internaționale în domeniul vamal la care Republica Moldova este parte.

(3) Normele Codului vamal, inclusiv cele prin care se reglementează activitatea de întreprinzător, sunt dezvoltate în Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal.

(4) Activitatea vamală se desfășoară în conformitate cu legislația în vigoare la data la care Serviciul Vamal a acceptat declarația vamală și alte documente, cu excepția cazurilor prevăzute de legislație. În cazul trecerii ilegale de mărfuri, inclusiv de mijloace de transport, peste frontiera vamală, se aplică legislația vamală în vigoare la momentul trecerii de facto a acestor bunuri peste frontiera vamală.

(5) Anumite dispoziții ale legislației vamale se pot aplica și în afara teritoriului vamal, în cadrul reglementărilor specifice sau al acordurilor internaționale la care Republica Moldova este parte.

(6) Apărarea drepturilor și intereselor debitorilor se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute de prezentul cod și de alte acte normative. Toate îndoielile apărute la aplicarea legislației vamale se vor interpreta în favoarea persoanei.

(7) Dacă acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decât cele prevăzute de prezentul cod și de alte acte normative în domeniul vamal ale Republicii Moldova, prioritate au acordurile internaționale.

(1) Organizarea și funcționarea Serviciului Vamal se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2017 cu privire la Serviciul Vamal.

(2) Bunurile Serviciului Vamal, ale laboratoarelor vamale, ale instituțiilor de învățământ ale Serviciului Vamal sunt proprietate publică a statului și fac parte din domeniul public. Serviciul Vamal administrează proprietatea publică a statului și dispune de ea în condițiile legii.

Serviciul Vamal arborează drapelul la sediul său, la edificiile și la bordul navelor sale. Aeronavele și navele maritime sau fluviale sub pavilionul Republicii Moldova, precum și vehiculele Serviciului Vamal au însemnele Serviciului Vamal.

(1) Teritoriul vamal al Republicii Moldova (în continuare – teritoriu vamal) reprezintă un teritoriu vamal unic ce include teritoriul terestru, apele interioare, apele teritoriale și spațiul aerian de deasupra acestora.

(2) Frontiera vamală a Republicii Moldova constituie frontiera de stat a Republicii Moldova.

În sensul prezentului cod, următoarele noțiuni semnifică:

1) acordare a liberului de vamă – acțiune prin care Serviciul Vamal pune mărfurile la dispoziție în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;

2) activități de comercializare – în contextul determinării valorii în vamă – activități legate de acțiunile de publicitate sau comercializare și de promovare a vânzării mărfurilor în cauză, precum și activitățile legate de garanțiile aferente;

3) bagaj – toate mărfurile transportate prin orice mijloace în legătură cu o călătorie de către o persoană fizică;

4) călător – orice persoană fizică care:

a) intră temporar pe teritoriul vamal și nu are domiciliul pe acest teritoriu;

b) revine pe teritoriul vamal, unde are domiciliul, după ce a călătorit temporar în afara acestui teritoriu;

c) părăsește temporar teritoriul vamal, unde are domiciliul; sau

d) părăsește teritoriul vamal după o ședere temporară, fără a avea domiciliul pe acest teritoriu;

5) certificat de origine – document care confirmă univoc țara de origine a mărfii și care este eliberat de organul țării exportatoare abilitat în conformitate cu legislația națională și cu acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte;

6) comision de cumpărare – onorariu plătit de un cumpărător/importator unui agent pentru serviciul de a-l reprezenta în cumpărarea mărfurilor evaluate;

7) control prin contrapunere – control concomitent al persoanei supuse controlului și al persoanelor cu care aceasta are sau a avut raporturi economice, financiare și/sau de altă natură, efectuat pentru a se constata existența sau autenticitatea acestor raporturi și a operațiunilor realizate;

8) control vamal – acțiuni specifice îndeplinite de Serviciul Vamal cu scopul de a asigura respectarea legislației vamale sau a altor dispoziții care reglementează introducerea, scoaterea, tranzitul, circulația și depozitarea mărfurilor care circulă între teritoriul vamal și țările sau teritoriile din afara acestui teritoriu, precum și staționarea și circulația pe teritoriul vamal a mărfurilor străine;

9) datorie vamală – obligație a unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export în conformitate cu legislația vamală și fiscală;

10) debitor – persoană obligată la plata unei datorii vamale;

11) decizie vamală – acțiune și/sau act al Serviciului Vamal aferent legislației vamale care reglementează un anumit caz, având efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane;

12) declarant – persoană care depune în nume propriu sau în numele căreia se depune o declarație vamală, o declarație de depozitare temporară, o notificare sumară de intrare, o notificare sumară de ieșire, o declarație de reexport sau o notificare de reexport;

13) declarație de depozitare temporară – act prin care o persoană indică, sub forma și în modalitatea prevăzute, faptul că mărfurile se află în depozit temporar;

14) declarație de origine – declarație cu privire la țara de origine a mărfii, întocmită de către exportator sau expeditor pe o factură, un invoice sau pe orice alt document comercial care descrie marfa respectivă suficient de detaliat pentru a permite identificarea acesteia. Textul declarației de origine figurează în anexele la acordurile cu privire la comerțul liber la care Republica Moldova este parte;

15) declarație de reexport – act prin care o persoană indică, sub forma și în modalitatea prevăzute, voința de a scoate de pe teritoriul vamal mărfuri străine, cu excepția celor aflate în zonă liberă sau în depozitare temporară;

16) declarație vamală – acțiune sau act prin care o persoană manifestă, sub forma și în modalitatea prevăzute, voința de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal, menționând, dacă este cazul, procedura specifică care urmează să fie aplicată;

17) depozitare temporară – situație a mărfurilor străine depozitate temporar sub supraveghere vamală în intervalul dintre prezentarea acestora în vamă și plasarea lor sub un regim vamal sau reexportul lor;

18) deșeuri și resturi – oricare dintre următoarele:

a) mărfuri sau produse care sunt clasificate drept deșeuri și resturi în conformitate cu legislația;

b) în contextul destinației finale sau al perfecționării active – mărfuri sau produse rezultate în urma unei operațiuni de transformare, care nu au nicio valoare economică sau au o valoare economică scăzută și care nu pot fi utilizate fără alte transformări;

19) deținător al mărfurilor – persoană care este proprietarul mărfurilor sau care este titularul unui drept similar de dispunere cu privire la acestea, sau care are controlul fizic asupra lor;

20) dovadă de origine – certificat de origine a mărfii, declarație de origine a mărfii;

21) drepturi de export – taxă vamală care trebuie plătită la exportul mărfurilor;

22) drepturi de import – taxă vamală care trebuie plătită la importul mărfurilor, taxă pe valoarea adăugată și accize a căror încasare este atribuită Serviciului Vamal;

23) expertiză – operațiune declanșată în baza unei cereri, realizată în afara unui proces judiciar de către un expert (specialist) competent, care, în baza încercărilor de laborator, a cercetărilor metodice, a aplicării de cunoștințe speciale și procedee tehnico-științifice, poate formula concluzii argumentate cu privire la anumite mărfuri;

24) exportator:

a) persoană fizică care transportă mărfurile ce urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal, în cazul în care aceste mărfuri se află în bagajele personale ale persoanei fizice;

b) persoană stabilită pe teritoriul vamal care are competența de a decide dacă mărfurile urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal;

c) în cazul în care lit. b) nu se aplică, orice persoană stabilită pe teritoriul vamal care este parte la un contract în baza căruia mărfurile urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal;

25) formalități vamale – ansamblu de operațiuni care trebuie îndeplinite de către o persoană și de către Serviciul Vamal în vederea respectării legislației vamale;

26) furnizor de serviciu poștal universal – furnizor înregistrat în calitate de întreprinzător în Republica Moldova și autorizat să presteze servicii poștale din sfera serviciului poștal universal reglementate prin Convenția Uniunii Poștale Universale;

27) încălcare repetată – comitere a aceleiași încălcări în decursul a 12 luni consecutive, calculate din data intrării în vigoare a deciziei privind sancționarea persoanei pentru o asemenea încălcare;

28) -abrogat;

29) încălcare sistematică – comitere a aceleiași încălcări de trei sau mai multe ori în decursul a 12 luni consecutive, calculate din data intrării în vigoare a deciziei privind sancționarea persoanei pentru o asemenea încălcare;

30) loc permanent de realizare a activității economice – loc fix de activitate, unde atât resursele umane, cât și cele tehnice necesare sunt prezente în mod permanent și unde se desfășoară, în totalitate sau în parte, operațiunile vamale ale unei persoane;

31) management al riscurilor – determinare sistematică a riscurilor, inclusiv cu ajutorul controalelor prin sondaj, și punere în aplicare a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri;

32) marfă – bun mobil care poate fi obiect al activității economice externe;

33) mărfuri autohtone – mărfuri care se încadrează în una dintre următoarele categorii:

a) mărfuri obținute integral pe teritoriul vamal și care nu încorporează mărfurile importate din afara teritoriului vamal;

b) mărfuri care au intrat pe teritoriul vamal și care au fost puse în liberă circulație;

c) mărfuri obținute sau produse pe teritoriul vamal fie exclusiv din mărfuri menționate la lit. b), fie din mărfuri menționate la lit. a) și b);

d) - abrogată.

34) mărfuri destinate aprovizionării navelor sau aeronavelor – mărfuri destinate suplinirii rezervelor de alimente, băuturi și apă potabilă ale unei nave/aeronave, accesorii, piese de rezervă și articole pentru realizarea reparațiilor, combustibili, lubrifianți și alte stocuri tehnice necesare funcționării motoarelor, echipamentelor și aparatelor navei/aeronavei, electrocasnice și alte lucruri destinate consumului sau folosirii de către echipajul și/sau pasagerii navei/aeronavei ori destinate încorporării în navă/aeronavă sau servirii în calitate de accesorii ale acesteia, ori pentru asigurarea funcționării, reparării sau înlocuirii motoarelor, a mașinilor și a altor echipamente aflate la bordul navei/aeronavei sau a elementelor componente ale acestora, urmând ca orice asemenea utilizare sau consum să aibă loc la bordul navei/aeronavei;

35) mărfuri fără caracter comercial – mărfuri care:

a) se conțin într-un bagaj expediat de la o persoană fizică la alta, în cazul în care trimiterile respective:

– prezintă un caracter ocazional;

– conțin exclusiv mărfuri destinate uzului personal al destinatarului sau al familiei acestuia, iar natura și cantitatea acestor mărfuri nu indică nicio intenție de ordin comercial;

– se adresează de către expeditor destinatarului fără niciun fel de plată; sau

b) se conțin în bagajele personale ale călătorului, în cazul în care acestea:

– prezintă un caracter ocazional;

– conțin exclusiv mărfuri destinate uzului personal al călătorului sau al familiei acestuia ori sunt destinate a fi oferite drept cadou; natura și cantitatea acestor mărfuri nu trebuie să indice că sunt importate/exportate din motive comerciale;

36) mărfuri identice – în contextul determinării valorii în vamă – mărfuri produse în aceeași țară, identice din toate punctele de vedere, inclusiv în privința caracteristicilor fizice și a calității lor. Existența unor diferențe neesențiale de aspect nu exclude mărfurile respective din categoria mărfurilor considerate identice dacă ele corespund definiției;

37) mărfuri perisabile – mărfuri care se deteriorează dacă sunt ținute pentru o perioadă de până la 20 de zile de la data de suspendare a acordării liberului de vamă sau de la data reținerii;

38) mărfuri prohibite – mărfuri a căror plasare sub orice regim vamal este interzisă;

39) mărfuri restricționate – mărfuri a căror plasare sub un regim vamal este condiționată de îndeplinirea anumitor condiții prevăzute de legislație;

40) mărfuri similare – în contextul determinării valorii în vamă – mărfuri produse în aceeași țară, care, deși nu se aseamănă în toate privințele, prezintă caracteristici și sunt compuse din materiale componente asemănătoare ce le permit să îndeplinească aceleași funcții și să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. Calitatea mărfurilor, reputația lor și existența unei mărci se referă la elementele care se iau în considerare pentru a stabili dacă mărfurile sunt similare sau nu;

41) mărfuri străine – mărfuri altele decât cele menționate la pct. 33) sau care și-au pierdut statutul vamal de mărfuri autohtone;

42) măsuri de politică comercială – măsuri netarifare stabilite în cadrul politicii comerciale sub forma unor restricții la introducerea sau la scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor, care se instituie din considerente de politică economică și prevăd deținerea actelor permisive, contingentarea, impozitarea, stabilirea prețului minim și maxim;

43) notificare de reexport – act prin care o persoană indică, sub forma și în modalitatea prevăzute, voința de a scoate în afara teritoriului vamal mărfuri străine care se află într-o zonă liberă sau în depozitare temporară;

44) notificare sumară de ieșire – act prin care o persoană informează Serviciul Vamal, sub forma și în modalitatea prevăzute și într-un anumit termen, despre faptul că urmează să fie scoase mărfuri de pe teritoriul vamal;

45) notificare sumară de intrare – act prin care o persoană informează Serviciul Vamal, sub forma și în modalitatea prevăzute și într-un anumit termen, despre faptul că urmează să fie introduse mărfuri pe teritoriul vamal;

46) operator economic – persoană care desfășoară, în cadrul activității sale de întreprinzător, activități reglementate prin legislația vamală;

47) operațiuni de perfecționare – oricare dintre următoarele operațiuni:

a) prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea sau adaptarea acestora la alte mărfuri;

b) transformarea mărfurilor;

c) distrugerea mărfurilor;

d) repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea acestora, înlăturarea defectelor, reglarea;

e) utilizarea mărfurilor care nu sunt incluse în produse prelucrate, dar care permit sau facilitează obținerea acestor produse, chiar în cazul în care ele dispar complet sau parțial în cursul perfecționării (accesorii de producție);

48) persoană – orice persoană juridică sau persoană fizică;

49) persoană stabilită pe teritoriul vamal:

a) în cazul unei persoane fizice – persoană care are domiciliul sau reședința pe teritoriul vamal;

b) în cazul unei persoane juridice – persoană care are sediul și/sau locul permanent de realizare a activității economice pe teritoriul vamal;

50) post vamal de destinație – post vamal unde mărfurile plasate sub un regim de tranzit sunt prezentate pentru a încheia regimul;

51) post vamal de export – post vamal unde se depune declarația de export sau declarația de reexport pentru mărfurile scoase de pe teritoriul vamal;

52) post vamal de ieșire – post vamal competent pentru supravegherea vamală la locul în care mijlocul de transport care transportă mărfurile iese de pe teritoriul vamal în afara acestuia;

53) post vamal de intrare – post vamal competent pentru supravegherea vamală la locul în care mijlocul de transport care transportă mărfurile intră pe teritoriul vamal dintr-un teritoriu din afara acestuia;

54) post vamal de plasare – post vamal indicat în autorizație pentru un regim special, astfel cum se menționează la art. 278, care are competența de a acorda mărfurilor liberul de vamă pentru un regim special;

55) post vamal de plecare – post vamal unde se acceptă declarația de plasare sub regim de tranzit;

56) prezentare a mărfurilor în vamă – înștiințarea Serviciului Vamal asupra sosirii mărfurilor la postul vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de Serviciul Vamal și punerea mărfurilor la dispoziția acestuia pentru a efectua controale vamale;

57) produse prelucrate – mărfuri plasate sub un regim de perfecționare și care au fost supuse operațiunilor de perfecționare;

58) rambursare – restituire a unei sume reprezentând drepturi de import sau de export care au fost plătite;

59) rată de randament – cantitate sau procent de produse prelucrate obținute prin perfecționarea unei cantități determinate de mărfuri plasate sub un regim de perfecționare;

60) regim vamal – unul dintre următoarele regimuri sub care pot fi plasate mărfurile:

a) punerea în liberă circulație (import);

b) regimuri speciale;

c) export;

61) remitere – scutire de la plata unei sume reprezentând drepturi de import sau de export care nu au fost plătite;

62) reprezentant vamal – persoană desemnată de o altă persoană pentru a îndeplini acțiunile și formalitățile prevăzute de legislația vamală în relația acesteia cu Serviciul Vamal;

63) risc – probabilitate a apariției unui eveniment care:

a) ar împiedica aplicarea corectă a legislației;

b) ar compromite interesele financiare ale Republicii Moldova;

c) ar constitui o amenințare pentru securitatea și siguranța Republicii Moldova și a persoanelor stabilite pe teritoriul acesteia, pentru sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori;

64) statut vamal – statut al unor mărfuri ca fiind mărfuri autohtone sau străine;

65) supraveghere vamală – ansamblu de acțiuni întreprinse, în general, de Serviciul Vamal pentru a asigura respectarea reglementărilor vamale și, după caz, a altor dispoziții aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală;

66) titular al regimului:

a) persoană care depune declarația vamală sau în numele căreia se depune declarația vamală respectivă; sau

b) persoană căreia i-au fost transferate drepturile și obligațiile în privința regimului vamal;

67) transbordare – descărcare de mărfuri de la bordul unui mijloc de transport și încărcarea acestora într-un alt mijloc de transport;

68) transportator:

a) în contextul intrării:

– persoană care introduce mărfurile pe teritoriul vamal sau care își asumă răspunderea pentru transportul lor pe acest teritoriu;

– în cazul transportului maritim sau aerian efectuat în condițiile existenței unui acord de partajare a spațiului navei/aeronavei sau a altor aranjamente contractuale – persoană care încheie un contract și care emite un conosament sau o scrisoare de transport aerian pentru transportul efectiv al mărfurilor către teritoriul vamal;

b) în contextul ieșirii:

– persoană care scoate mărfurile de pe teritoriul vamal sau care își asumă răspunderea pentru transportul lor în afara acestui teritoriu;

– în cazul transportului maritim sau aerian efectuat în condițiile existenței unui acord de partajare a spațiului navei/aeronavei sau a altor aranjamente contractuale – persoană care încheie un contract și care emite un conosament sau o scrisoare de transport aerian pentru transportul efectiv al mărfurilor în afara teritoriului vamal;

69) trimitere poștală internațională – trimitere poștală expediată de pe teritoriul Republicii Moldova la o adresă care nu se află pe teritoriul acesteia sau expediată din afara Republicii Moldova la o adresă aflată pe teritoriul acesteia, transportată sub răspunderea unui furnizor de servicii poștale;

70) țară de origine a mărfii – țară sau teritoriu în care marfa a fost obținută integral sau a fost supusă unei prelucrări sau transformări substanțiale;

71) țară străină – o țară alta decât Republica Moldova;

72) valoare în vamă a mărfurilor – valoare a mărfurilor importate, determinată în vederea perceperii drepturilor de import ad valorem;

73) vămuire – procedeu de plasare a mărfurilor într-un anumit regim vamal și încheierea acestui regim, în condițiile prezentului cod.

(1) Toate schimburile de informații, precum declarațiile, cererile sau deciziile, între Serviciul Vamal și operatorii economici, precum și stocarea acestor informații în conformitate cu legislația vamală se efectuează prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal.

(2) Utilizarea pentru schimbul și stocarea informațiilor a altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor prevăzute la alin. (1) se permite:

a) permanent, în cazurile prevăzute de prezentul cod;

b) temporar, în cazul unei avarii temporare a sistemelor informaționale ale Serviciului Vamal sau ale operatorilor economici, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal.

(3) Cerințele privind conținutul și formatul datelor utilizate la schimbul de informații prevăzute la alin. (1) sunt stabilite de Serviciul Vamal.

(1) În cazul în care o persoană intenționează să îndeplinească formalități vamale, aceasta se înregistrează de către Serviciul Vamal în sistemul informațional integrat vamal.

(2) Serviciul Vamal anulează înregistrarea:

a) la solicitarea persoanei înregistrate;

b) în cazul în care deține informații despre faptul că persoana înregistrată și-a încetat activitatea;

c) în cazul în care persoana nu desfășoară activități reglementate de legislația vamală mai mult de 10 ani.

(3) Procedura de înregistrare/anulare a înregistrării este stabilită de Serviciul Vamal.

(1) Informațiile puse de către persoane la dispoziția Serviciului Vamal, precum și cele cuprinse în declarațiile vamale, deciziile vamale și/sau formularele tipizate emise de Serviciul Vamal sunt considerate informații oficiale cu accesibilitate limitată (informație cu caracter confidențial sau secret comercial), care pot fi folosite numai în scopuri vamale și nu pot fi divulgate, nici folosite de funcționarul vamal în scop personal, nu pot fi transmise unor terți sau autorităților publice, cu excepția cazurilor când:

a) există acordul prealabil scris al persoanei care a furnizat informația solicitată;

b) există o cauză penală concretă pornită în privința declarantului;

c) informația este solicitată de către instanța de judecată; sau

d) informațiile sunt solicitate de către autoritățile publice centrale de licențiere, reglementare și monitorizare sectorială în scopul exercitării de către acestea a atribuțiilor lor.

(2) La simpla cerere, Serviciul Vamal furnizează doar informații cu caracter general.

(3) Serviciul Vamal prezintă Ministerului Finanțelor informațiile necesare pentru îndeplinirea de către acesta a atribuțiilor sale, inclusiv pentru elaborarea/actualizarea politicii fiscale și vamale.

(4) În managementul riscurilor se utilizează informații oficiale cu accesibilitate limitată, care nu pot fi divulgate sau transmise unor terți sau autorităților publice centrale, cu excepția cazurilor când:

a) există o cauză penală concretă pornită în privința debitorului vizat de analiza riscurilor; sau

b) informația este solicitată de instanța de judecată.

(1) Serviciul Vamal și operatorii economici pot face schimb de orice informații care nu sunt în mod expres prevăzute în legislația vamală, în special în scopul cooperării reciproce în vederea identificării și combaterii riscurilor. Acest schimb se poate realiza în cadrul unui acord scris care conține garanții privind protecția drepturilor subiectului datelor cu caracter personal și poate include accesarea sistemelor informaționale ale operatorilor economici de către Serviciul Vamal.

(2) Orice informație furnizată de către o parte celeilalte părți în cadrul cooperării menționate la alin. (1) este confidențială, dacă cele două părți nu convin altfel.

(1) Orice persoană poate solicita Serviciului Vamal informații privind aplicarea legislației vamale. O astfel de solicitare se refuză în cazul în care nu se referă la o activitate din domeniul vamal.

(2) Serviciul Vamal menține un dialog regulat cu operatorii economici și cu alte autorități implicate în comerțul internațional de mărfuri. Serviciul Vamal promovează transparența punând, în măsura posibilității, la dispoziția persoanei și/sau pe pagina web oficială a Serviciului Vamal legislația vamală, deciziile vamale și formularele de cereri.

(1) Orice persoană implicată, direct sau indirect, în îndeplinirea formalităților vamale sau în controale vamale furnizează Serviciului Vamal, la cererea acestuia și în termenul fixat, documentele și informațiile solicitate, într-o formă stabilită, și acordă întreaga asistență necesară pentru îndeplinirea formalităților sau efectuarea controalelor.

(2) La depunerea unei declarații vamale, a unei declarații de depozitare temporară, a unei notificări sumare de intrare sau de ieșire, a unei declarații de reexport sau a unei notificări de reexport de către o persoană la Serviciul Vamal sau la depunerea unei cereri pentru obținerea unei autorizări sau pentru emiterea oricărei alte decizii, persoana în cauză răspunde în ansamblu de:

a) corectitudinea și caracterul complet al informațiilor furnizate în această declarație, notificare sau cerere;

b) autenticitatea, corectitudinea și valabilitatea oricărui document justificativ al declarației, al notificării sau al cererii;

c) dacă este cazul, respectarea tuturor obligațiilor referitoare la plasarea mărfurilor respective sub regimul vamal în cauză sau la executarea operațiunilor autorizate.

(3) Alin. (2) se aplică și în cazul furnizării sub orice altă formă a oricărei informații solicitate de către Serviciul Vamal sau acordate acestuia.

(4) În cazul în care depunerea declarației sau a notificării, prezentarea cererii sau furnizarea informațiilor se realizează de către un reprezentant vamal al persoanei în cauză, împuternicit în conformitate cu art. 13, obligațiile prevăzute la alin. (2) din prezentul articol se extind și asupra acestuia, în funcție de tipul de reprezentare.

(1) Reprezentantul vamal poate fi desemnat de către orice persoană.

(2) Această reprezentare poate fi directă, caz în care reprezentantul vamal acționează în numele și pe seama altei persoane, sau indirectă, caz în care reprezentantul vamal acționează în nume propriu, dar pe seama altei persoane.

(3) Reprezentarea indirectă în vamă poate fi efectuată de către brokerul vamal sau orice persoană desemnată în calitate de reprezentant vamal. Reprezentarea directă poate fi efectuată de către brokerul vamal sau orice operator economic care îndeplinește cumulativ criteriile prevăzute la art. 39–42.

(4) Broker vamal este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu legislația, care deține licență pentru activitatea de broker vamal eliberată de Agenția Servicii Publice și care declară mărfurile, le prezintă pentru vămuire, efectuează și alte operațiuni vamale.

(5) Licența pentru activitatea de broker vamal se eliberează dacă persoana îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) respectă condițiile generale de eliberare a actelor permisive, stabilite de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător;

b) dispune de o bază tehnico-materială care să permită desfășurarea activității de broker vamal;

c) dispune de echipamente informaționale și de comunicație necesare utilizării sistemului informațional vamal;

d) nu a comis încălcări sistematice ale legislației vamale și/sau fiscale care aduc prejudiciu bugetului de stat;

e) dispune de o garanție pentru asigurarea respon-sabilității pentru datoria vamală calculată, în mărime de cel puțin 2000000 de lei;

f) are angajată cel puțin o persoană care a promovat examenul de finalizare a cursului de instruire în domeniul vamal.

(6) Licența pentru activitatea de broker vamal se suspendă în următoarele cazuri:

a) brokerul nu își îndeplinește obligațiile prevăzute în prezentul articol;

b) brokerul nu mai corespunde condițiilor de eliberare a licenței;

c) brokerul depune cererea de suspendare a licenței.

Termenul de suspendare a licenței nu poate depăși 6 luni.

(7) Licența pentru activitatea de broker vamal se retrage în următoarele cazuri:

a) în cazurile prevăzute de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător;

b) neconformarea, în termenele stabilite, la noile cerințe de activitate stabilite de legislație;

c) comiterea a două sau mai multor contravenții vamale ce atrag răspunderea materială, care aduce prejudiciu bugetului de stat în mărimea minimă de 500000 de lei cumulativ pe perioada unui an;

d) divulgarea datelor ce constituie secret de stat, secret comercial, bancar sau alt secret protejat de lege, constatată prin decizia organelor competente;

e) recunoașterea, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, a insolvabilității brokerului vamal.

(8) Suspendarea și/sau retragerea licenței pentru activitatea de broker vamal se efectuează cu respectarea prevederilor Legii nr. 235/2006 privind principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător.

(9) Datele privind licențele eliberate se introduc în Registrul de stat al brokerilor vamali, care se publică pe pagina web oficială a Agenției Servicii Publice.

(10) Licența pentru activitatea brokerului vamal se eliberează gratuit pe un termen de 5 ani.

(11) În cazul pierderii sau deteriorării licenței, brokerul vamal își poate continua activitatea în baza duplicatului eliberat de Agenția Servicii Publice. Duplicatul licenței se eliberează în baza cererii scrise a brokerului vamal, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de eliberare a duplicatului.

În perioada de examinare a cererii de eliberare a duplicatului licenței, brokerul vamal își poate desfășura activitatea în baza declarației de proprie răspundere, depusă la Agenția Servicii Publice concomitent cu cererea de eliberare a duplicatului licenței și a certificatului constatator, eliberat în temeiul cererii.

(12) De dreptul de a declara în numele brokerului vamal beneficiază doar persoana care a promovat examenul de finalizare a cursului de instruire în domeniul vamal.

(13) În exercitarea activității, reprezentantul vamal are următoarele obligații:

a) să asigure completarea corectă a documentelor vamale cu datele cerute de legislația vamală în baza documentelor însoțitoare ale mărfurilor și să efectueze calculul cuantumului drepturilor de import sau de export;

b) să determine, conform legislației, valoarea în vamă a mărfurilor declarate, precum și pozițiile tarifare conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor, în funcție de tipul de reprezentare;

c) să asigure declararea mărfurilor Serviciului Vamal, prin procedee informatice adecvate sistemului informațional vamal sau prin alte procedee stabilite de Serviciul Vamal;

d) să prezinte, la cererea funcționarului vamal, documente sau alte date suplimentare necesare pentru vămuire, în funcție de tipul de reprezentare;

e) să verifice, conform actelor normative, documentele și datele primite de la persoana pe care o reprezintă, în funcție de tipul de reprezentare;

f) să constituie la Serviciul Vamal o garanție care să acopere cuantumul drepturilor de import și de export corespunzător mărfurilor supuse vămuirii și aflate în depozitele sau în gestiunea proprie, în funcție de tipul de reprezentare;

g) să prezinte, la cererea funcționarului vamal, mărfurile supuse declarării și/sau controlului vamal, în funcție de tipul de reprezentare;

h) să comunice Serviciului Vamal schimbarea sediului ori a spațiului de depozitare și alte modificări care țin nemijlocit de activitățile de bază ale reprezentantului vamal;

i) să organizeze și să țină evidența operațiunilor derulate;

j) să păstreze, pe un termen stabilit de prezentul cod, toate documentele referitoare la operațiunile efectuate;

k) să păstreze secretul de stat, secretul comercial, bancar sau alt secret protejat de lege;

l) să prezinte Serviciului Vamal, la solicitarea în scris a acestuia, orice informație privind operațiunile derulate.

(1) În raporturile cu Serviciul Vamal, reprezentantul vamal declară că acționează pentru persoana reprezentată și precizează dacă este o reprezentare directă sau indirectă.

(2) Persoana care nu declară că acționează în calitate de reprezentant vamal sau care declară că acționează în calitate de reprezentant vamal fără a fi împuternicită în acest sens se consideră că acționează în nume propriu și pe seama sa.

(3) Serviciul Vamal cere persoanei care declară că acționează în calitate de reprezentant vamal să facă dovada împuternicirii sale de către persoana pe care o reprezintă. În cazurile stabilite de către Serviciul Vamal nu se solicită furnizarea acestei dovezi.

(4) Serviciul Vamal nu solicită persoanei care acționează în calitate de reprezentant vamal și, în mod regulat, întocmește acte și îndeplinește formalități să facă de fiecare dată dovada împuternicirii, cu condiția că o astfel de persoană să fie în măsură să prezinte dovada respectivă la cererea Serviciului Vamal.

(1) Informația pe care reprezentantul vamal o primește de la persoana pe care o reprezintă poate fi folosită numai în scopurile prevăzute de legislația vamală și de contract.

(2) Informația care constituie secret de stat, secret comercial, alte informații oficiale cu accesibilitate limitată nu pot fi difuzate sau folosite de reprezentantul vamal în scopuri personale, nici transmise unor terțe persoane sau autorităților publice, inclusiv Serviciului Vamal, cu excepția cazurilor stabilite de lege.

(1) Prezenta secțiune se aplică deciziilor vamale, cu excepția deciziilor cu privire la contravențiile vamale reglementate în titlul X.

(2) Cererea ce nu se referă la o decizie vamală se examinează conform procedurii stabilite de actele normative corespunzătoare.

(3) În cazul în care o persoană depune o cerere pentru emiterea unei decizii vamale, aceasta furnizează Serviciului Vamal toate informațiile necesare în scopul luării deciziei respective. O decizie solicitată de mai multe persoane poate fi luată conform condițiilor stabilite de Serviciul Vamal.

(4) Cu excepția cazului în care se dispune altfel, subdiviziunea competentă a Serviciului Vamal este cea de la locul permanent de realizare a activității economice a solicitantului.

(5) Serviciul Vamal, în termen de cel mult 20 de zile de la data primirii cererii, verifică întrunirea tuturor condițiilor pentru acceptarea cererii respective, inclusiv prezența informației necesare în vederea luării deciziei. Dacă solicitantului nu i se comunică despre acceptarea cererii, cererea se consideră acceptată. Data acceptării cererii este data primirii cererii de către Serviciul Vamal.

(6) Dacă se întrunesc toate condițiile necesare în vederea luării unei decizii favorabile, aceasta se ia în termen de cel mult 30 de zile de la data acceptării cererii și se comunică fără întârziere solicitantului. În cazul cererilor de acordare a statutului de operator economic autorizat, acest termen este de cel mult 90 de zile de la data acceptării cererii.

(7) Prin derogare de la alin. (5), în cazul în care se stabilește că cererea nu conține toate informațiile pentru luarea deciziei, solicitantului i se oferă un termen de cel mult 20 de zile pentru prezentarea informației necesare. Dacă solicitantul nu furnizează în acest termen informația solicitată, cererea nu este acceptată, cu informarea solicitantului. Data acceptării cererii este data la care a fost prezentată ultima informație solicitată de Serviciul Vamal. După prezentarea informației solicitate, Serviciul Vamal adoptă decizia în cel mult 20 de zile de la data acceptării cererii, iar în cazul cererilor de acordare a statutului de operator economic autorizat, acest termen este de cel mult 90 de zile de la data acceptării cererii.

(8) Înainte de luarea unei decizii nefavorabile pentru solicitant, Serviciul Vamal îi comunică solicitantului motivele pe baza cărora intenționează să ia decizia, în cel mult 20 de zile de la data acceptării cererii; în cazul cererilor de acordare a statutului de operator economic autorizat, acest termen este de cel mult 60 de zile de la data acceptării cererii. Solicitantul are dreptul la replică într-un termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării respective. La expirarea termenului respectiv, în cel mult 20 de zile, Serviciul Vamal adoptă decizia, care se comunică solicitantului; în cazul cererilor de acordare a statutului de operator economic autorizat, acest termen este de cel mult 30 de zile.

(9) Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (8), în cazul în care decizia se referă la rezultatele controlului mărfurilor pentru care nu s-a depus nicio notificare sumară, nicio declaraţie de depozitare temporară, nicio declaraţie de reexport și nicio declarație vamală, Serviciul Vamal poate să îi ceară solicitantului să își exercite dreptul la replică în termen de cel mult 24 de ore.

(10) În orice decizie care are consecințe nefavorabile pentru solicitant se specifică motivele pe care se întemeiază aceasta și se menționează calea de atac prevăzută la art. 44 și 45.

(11) Decizia intră în vigoare conform art. 18. Începând cu data intrării în vigoare, deciziile sunt executorii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 46 alin. (2).

(12) În cazul cererilor de acordare a statutului de exportator aprobat, de emitere a deciziei referitoare la informațiile tarifare obligatorii, a deciziei de clasificare a mărfurilor, a deciziei privind determinarea definitivă a valorii în vamă, a deciziei referitoare la informații obligatorii în materie de origine, a autorizației de utilizare a garanției globale cu un cuantum redus sau de exonerare de la aceasta, termenul acordat în procesul de luare a deciziei este identic cu termenul acordat în procesul de luare a deciziei de acordare a statutului de operator economic autorizat.

(1) O cerere pentru emiterea unei decizii vamale este acceptată atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) solicitantul este înregistrat în conformitate cu art. 7, în cazul în care acest lucru se impune de regimul pentru care este depusă cererea;

b) solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal, în cazul în care acest lucru se impune de regimul pentru care este depusă cererea;

c) cererea este depusă la subdiviziunea competentă a Serviciului Vamal conform art. 15 alin. (4);

d) cererea nu este depusă de același solicitant și nu are același obiect ca al unei decizii care, în decursul perioadei de un an anterioară cererii, a fost anulată sau revocată din motiv că solicitantul nu a reușit să își îndeplinească o obligație impusă în temeiul deciziei respective;

e) solicitantul a furnizat toate informațiile pentru luarea deciziei.

(2) În cazul în care decizia anterioară a fost anulată în conformitate cu art. 28 alin. (1) sau cererea vizează acordarea statutului de operator economic autorizat și este depusă în conformitate cu art. 36, perioada menționată la alin. (1) lit. d) din prezentul articol, prin derogare, este de 3 ani.

(1) În cazul în care Serviciul Vamal ia decizia de a prelungi perioada de examinare pentru a se consulta cu alte autorități publice, cu o altă autoritate vamală sau cu autorități ale unui stat străin, termenul pentru luarea deciziei este prelungit cu perioada necesară pentru consultare, care însă nu poate depăși 3 luni. Solicitantul este informat cu privire la prelungirea termenului pentru luarea unei decizii.

(2) În cazul în care există motive întemeiate de a suspecta o încălcare a legislației vamale și Serviciul Vamal sau alt organ împuternicit efectuează controale pe baza acestor motive, termenul pentru luarea deciziei se prelungește cu perioada necesară pentru încheierea controalelor respective, care însă nu poate depăși 12 luni. Cu excepția cazului în care acest lucru ar compromite controalele, solicitantul trebuie să fie informat cu privire la prelungire.

(3) În cazul în care există o cauză penală, remisă pentru examinare în instanța de judecată, care ar afecta respectarea de către solicitant a criteriului prevăzut la art. 39, termenul pentru luarea deciziei se prelungește până la data la care hotărârea judecătorească rămâne definitivă. Solicitantul este informat cu privire la prelungirea termenului pentru luarea unei decizii.

Decizia intră în vigoare la data la care este comunicată solicitantului sau la care se consideră că a fost comunicată, cu următoarele excepții:

a) în cazul în care decizia va avea consecințe favorabile pentru solicitant, iar solicitantul a cerut o dată de intrare în vigoare diferită, decizia intră în vigoare la data cerută de solicitant dacă aceasta este ulterioară datei la care solicitantului i se comunică decizia;

b) în cazul în care anterior s-a luat o decizie cu o valabilitate limitată și unicul obiectiv al prezentei decizii este acela de a extinde valabilitatea deciziei anterioare, decizia intră în vigoare în ziua următoare a expirării termenului de valabilitate a deciziei anterioare;

c) în cazul în care efectul deciziei este condiționat de îndeplinirea anumitor formalități de către solicitant, decizia intră în vigoare la data notificării de către solicitant a subdiviziunii competente a Serviciului Vamal cu privire la îndeplinirea formalităților în mod corespunzător;

d) în cazul în care s-a luat o decizie de acordare a statutului de operator economic autorizat, decizia intră în vigoare la expirarea a 5 zile de la data adoptării.

Prin derogare de la prevederile art. 15 alin. (8), solicitantului nu i se oferă posibilitatea să prezinte dreptul la replică în următoarele cazuri:

a) solicitarea se referă la o decizie menționată la art. 32 alin. (1);

b) solicitantului i se refuză de a beneficia de un contingent tarifar, atunci când este atinsă limita prevăzută a volumului contingentelor tarifare, în conformitate cu art. 53 alin. (5);

c) natura sau nivelul unei amenințări pentru securitatea și siguranța Republicii Moldova și a persoanelor stabilite pe teritoriul vamal, pentru sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori impune acest lucru;

d) cererea este adresată repetat pentru o situație care anterior a făcut obiectul unei decizii nefavorabile și nu conține argumente ori informații noi;

e) dacă se aduce atingere anchetelor inițiate în scopul combaterii fraudei;

f) Serviciul Vamal informează persoana care a depus notificarea sumară de intrare că mărfurile nu trebuie să fie încărcate, în cazul traficului maritim containerizat și în cazul traficului aerian;

g) solicitantul urmează a fi scos de la evidență;

h) decizia urmărește asigurarea punerii în aplicare a unei decizii în cazul căreia a fost respectat dreptul la replică;

i) - abrogată;

j) cererea pentru emiterea unei decizii nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 16.

(1) În procesul de verificare sau control, Serviciul Vamal poate comunica motivele pe baza cărora intenționează să ia o decizie nefavorabilă pentru solicitant, conform art. 15 alin. (8), dacă aceasta ar avea la bază oricare dintre următoarele elemente:

a) rezultatele unei verificări efectuate în urma prezentării mărfurilor;

b) rezultatele unei verificări a declarației vamale în conformitate cu art. 184;

c) rezultatele controlului ulterior acordării liberului de vamă;

d) rezultatele unei verificări a dovezii statutului vamal de mărfuri autohtone sau, daca este cazul, rezultatele verificării cererii de înregistrare a acestei dovezi ori de vizare a acestei dovezi;

e) eliberarea unei dovezi de origine de către Serviciul Vamal;

f) rezultatele controlului mărfurilor pentru care nu s-a depus nicio notificare sumară, declarație de depozitare temporară, declarație de reexport sau declarație vamală.

(2) Dacă se efectuează o comunicare în conformitate cu alin. (1) al prezentului articol, persoana în cauză poate:

a) să își exercite imediat dreptul la replică prin utilizarea acelorași mijloace prin care a fost depusă cererea;

b) să își exercite imediat dreptul la replică prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor; sau

c) să solicite o comunicare în conformitate cu art. 22, cu excepția cazului prevăzut la alin. (1) lit. f) al prezentului articol.

(3) Dacă se ia o decizie cu consecințe nefavorabile pentru persoană, Serviciul Vamal trebuie să înregistreze daca persoana respectivă și-a exercitat dreptul la replică în conformitate cu alin. (2) lit. a) și b).

(1) Directorul Serviciului Vamal și adjuncții acestuia, precum și șeful biroului vamal și adjuncții acestuia sunt persoane competente să ia decizii.

(2) Persoana competentă să ia o decizie poate să delege acest drept altor funcționari vamali.

(3) Persoana competentă ia următoarele decizii:

a) autorizație de operator economic autorizat pentru simplificări vamale și autorizație de operator economic autorizat pentru securitate și siguranță;

b) autorizație de utilizare regulată a declarației simplificate;

c) decizie referitoare la informația tarifară obligatorie;

d) decizie de clasificare a mărfurilor;

e) decizie privind determinarea definitivă a valorii în vamă;

f) decizie referitoare la informația obligatorie în materie de origine;

g) decizie cu privire la amânarea plății datoriei vamale;

h) decizie de regularizare;

i) autorizație de utilizare a garanției globale, inclusiv cu un cuantum redus, sau de exonerare de la aceasta;

j) autorizare a statutului de exportator aprobat;

k) autorizație de determinare în mod simplificat a elementelor care se includ în valoarea în vamă;

l) autorizație de expeditor agreat;

m) autorizație de destinatar agreat;

n) autorizație de destinatar agreat în sensul TIR;

o) autorizarea utilizării unor sigilii de tip special;

p) autorizarea utilizării unei declarații vamale cu cerințe reduse;

q) autorizarea utilizării unui document electronic de transport ca declarație vamală pentru a plasa mărfurile sub regimul de tranzit;

r) autorizarea depunerii declarației simplificate sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului;

s) autorizație de utilizare a regimurilor vamale perfecți-onare activă, perfecționare pasivă, antrepozit vamal, admitere temporară;

t) alte decizii vamale.

(1) Decizia emisă în conformitate cu art.15, 30 și 109 se comunică prin una dintre următoarele modalități:

a) înmânarea titularului deciziei sau persoanei care îl reprezintă;

b) expedierea prin intermediul furnizorului de serviciu poștal universal;

c) expedierea prin intermediul poștei electronice;

d) publicarea pe pagina web oficială a Serviciului Vamal;

e) expedierea prin intermediul sistemelor informaționale și/sau prin folosirea acelorași mijloace (însemnare în declarația vamală, comunicare verbală sau prin acțiune), care se utilizează la depunerea cererii sau declarației vamale, dacă decizia se ia în cadrul îndeplinirii formalităților vamale și/sau controlului vamal.

(2) Modalitatea de comunicare a deciziei poate fi indicată de solicitant la depunerea cererii pentru emiterea deciziei.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), înmânarea trebuie să fie certificată prin semnătura titularului sau a reprezentantului titularului deciziei și a persoanei care a înmânat decizia, menționându-se data înmânării. Refuzul de a primi decizia se certifică cu semnătura persoanei care o înmânează și de cel puțin un martor. În acest caz, persoana care înmânează decizia înscrie numele și adresa de domiciliu a martorului, stabilite în baza documentului de identitate, iar decizia se consideră înmânată.

(4) Decizia expediată prin intermediul furnizorului de serviciu poștal universal cu confirmare de primire se consideră ca fiind comunicată la data la care a fost semnată confirmarea de primire sau la data la care se face refuzul de a primi o decizie, care este certificat de către persoana care înmânează decizia.

(5) Decizia expediată la adresa electronică indicată de solicitant se consideră ca fiind comunicată la data expedierii acesteia. Solicitantul este obligat să confirme prin mesaj electronic, în termen de cel mult 3 zile, primirea deciziei.

(6) În cazul în care decizia nu poate fi comunicată prin metodele indicate la alin. (1) lit.a)–c) sau nu există confirmare cu privire la primirea deciziei, Serviciul Vamal publică pe pagina sa web oficială anunțul cu privire la prezentarea, în termen de cel mult 10 zile din momentul publicării anunțului, a titularului deciziei sau a persoanei care îl reprezintă la Serviciul Vamal pentru înmânarea deciziei. În cazul în care titularul deciziei sau persoana care îl reprezintă nu se prezintă la Serviciul Vamal în termenul indicat, decizia se consideră a fi comunicată la data plasării anunțului.

(1) Titularul deciziei respectă obligațiile care decurg din decizie.

(2) Titularul deciziei este obligat să informeze fără întârziere Serviciul Vamal cu privire la orice factor care intervine după luarea deciziei și care poate influența menținerea sau conținutul acesteia.

(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor din alte domenii care precizează cazurile în care deciziile sunt lovite de nulitate, în cazurile prevăzute la art. 28 și 29, aparatul central al Serviciului Vamal poate anula, revoca sau modifica deciziile dacă nu sunt în conformitate cu legislația vamală.

(4) În vederea gestionării deciziilor luate, Serviciul Vamal întreprinde următoarele acțiuni:

a) reevaluarea unei decizii;

b) suspendarea unei decizii care nu trebuie anulată, revocată sau modificată.

(5) Serviciul Vamal monitorizează condițiile și criteriile care trebuie îndeplinite de titularul unei decizii, precum și respectarea obligațiilor care decurg din decizia respectivă.

(1) Subdiviziunea Serviciului Vamal competentă pentru luarea deciziei își reevaluează decizia în următoarele cazuri:

a) când modificarea legislației afectează decizia;

b) când acest lucru devine necesar în urma monitorizării efectuate;

c) când acest lucru devine necesar ca urmare a informațiilor furnizate de către titularul deciziei în conformitate cu art. 23 alin. (2) sau de către alte autorități.

(2) Subdiviziunea Serviciului Vamal competentă să ia decizia comunică titularului deciziei rezultatul reevaluării.

(3) În cazul reevaluării deciziei, subdiviziunea Serviciului Vamal este în drept să se consulte cu alte autorități publice, cu o altă autoritate vamală sau cu autorități ale unui stat străin.

(1) Serviciul Vamal suspendă decizia în cazul în care:

a) consideră că pot exista motive pentru anularea, revocarea sau modificarea deciziei, dar nu dispune încă de toate informațiile necesare pentru a decide cu privire la anularea, revocarea sau modificarea acesteia;

b) consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea unei decizii sau că titularul deciziei nu se conformează obligațiilor care îi revin prin respectiva decizie și este oportun să i se acorde titularului deciziei timpul necesar pentru a adopta măsuri prin care să asigure îndeplinirea condițiilor sau respectarea obligațiilor;

c) titularul deciziei solicită respectiva suspendare, deoarece se află temporar în imposibilitatea de a îndeplini condițiile prevăzute în decizie sau de a se conforma obligațiilor care îi revin prin această decizie.

(2) În cazurile menționate la alin. (1) lit. b) și c), titularul deciziei informează Serviciul Vamal cu privire la măsurile pe care le va întreprinde pentru a asigura îndeplinirea condițiilor sau respectarea obligațiilor, precum și cu privire la perioada necesară pentru a lua respectivele măsuri.

(1) În cazul prevăzut la art. 25 alin. (1) lit. a), perioada de suspendare stabilită de Serviciul Vamal corespunde perioadei necesare pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile pentru anulare, revocare sau modificare. Această perioadă nu poate depăși 30 de zile.

(2) În cazul în care Serviciul Vamal consideră că titularul deciziei nu poate îndeplini criteriile prevăzute la art. 39, decizia se suspendă până când se stabilește dacă încălcările grave, repetate sau infracțiunile au fost comise de către oricare dintre următoarele persoane:

a) titularul deciziei;

b) persoana împuternicită să îl reprezinte pe solicitant sau care exercită controlul asupra gestiunii acestuia;

c) persoana responsabilă de domeniul vamal a titularului deciziei în cauză.

(3) În cazurile prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. b) și c), perioada de suspendare stabilită de Serviciul Vamal corespunde perioadei notificate de către titularul deciziei în conformitate cu art. 25 alin. (2). Dacă este cazul, perioada de suspendare poate fi prelungită la cererea titularului deciziei.

(4) Perioada de suspendare poate fi prelungită cu perioada de care are nevoie Serviciul Vamal pentru a verifica dacă aceste măsuri asigură respectarea condițiilor sau a obligațiilor. Această perioadă nu poate depăși 30 de zile.

(5) În cazul în care, în urma suspendării unei decizii, Serviciul Vamal intenționează să anuleze, să revoce sau să modifice decizia respectivă în conformitate cu art. 28 sau 29, perioada de suspendare, astfel cum este stabilită în conformitate cu alin. (1) și (4) din prezentul articol, se prelungește până când decizia privind anularea, revocarea sau modificarea intră în vigoare.

(1) Suspendarea unei decizii încetează la expirarea perioadei de suspendare, cu următoarele excepții:

a) suspendarea încetează la data retragerii acesteia, dacă retragerea are loc, în cazurile menționate la art. 25 alin. (1) lit. a), deoarece nu există motive pentru anularea, revocarea sau modificarea deciziei în conformitate cu art. 23 alin. (3), art. 28 sau art. 29;

b) suspendarea încetează la data retragerii acesteia, dacă retragerea are loc, în cazurile menționate la art. 25 alin. (1) lit. b) și c), deoarece titularul deciziei a luat, într-un mod considerat satisfăcător de Serviciul Vamal, măsurile necesare pentru a asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute pentru respectiva decizie sau respectarea obligațiilor impuse în temeiul deciziei respective;

c) suspendarea încetează la data anulării, revocării sau modificării deciziei suspendate.

(2) Serviciul Vamal informează titularul deciziei cu privire la încetarea suspendării.

(1) Serviciul Vamal anulează o decizie favorabilă titularului deciziei în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) decizia a fost luată pe baza unor informații inexacte sau incomplete;

b) titularul deciziei știa sau ar fi trebuit să știe că informațiile erau inexacte sau incomplete;

c) decizia ar fi fost diferită în cazul în care informațiile ar fi fost exacte și complete.

(2) Anularea deciziei favorabile se comunică titularului deciziei.

(3) Anularea produce efecte de la data intrării în vigoare a deciziei favorabile, cu excepția cazului în care se specifică altfel în decizie, în conformitate cu legislația vamală.

(4) Decizia se anulează și în cazul în care:

a) este ilegală în fond ca fiind emisă contrar prevederilor legii;

b) este ilegală ca fiind emisă cu încălcarea competenței;

c) este ilegală ca fiind emisă cu încălcarea procedurii stabilite.

(1) În alte cazuri decât cele menționate la art. 28, decizia favorabilă se revocă sau se modifică dacă:

a) cel puțin una dintre condițiile pentru luarea acesteia nu era sau nu mai este îndeplinită;

b) decizia a fost suspendată în conformitate cu art. 25 alin. (1) lit. b) și c), iar titularul deciziei nu ia, în termenul prevăzut, măsurile necesare pentru a îndeplini condițiile stabilite pentru decizie sau pentru a respecta obligațiile impuse prin decizia respectivă; sau

c) titularul deciziei solicită acest lucru.

(2) Dacă nu se prevede altfel, o decizie favorabilă care se referă la mai multe persoane nu poate fi revocată decât în privința acelei persoane care nu se conformează obligațiilor ce îi revin prin această decizie.

(3) Revocarea sau modificarea deciziei se comunică titularului deciziei.

(4) În caz de revocare sau de modificare a deciziei se aplică art. 18.

(5) În cazuri excepționale în care interesele legitime ale titularului deciziei o cer, Serviciul Vamal poate amâna până la un an data la care revocarea sau modificarea intră în vigoare. Data respectivă se indică în decizia de revocare sau de modificare.

Art. 15 alin. (8), (10) și (11), art. 21, art. 22, art. 23 alin. (3), art. 28 și art. 29 se aplică și deciziilor luate de Serviciul Vamal fără depunerea unei cereri de către persoana interesată.

Cu excepția cazului în care persoana vizată solicită acest lucru, revocarea, modificarea sau suspendarea unei decizii favorabile nu afectează mărfurile care, la momentul în care revocarea, modificarea sau suspendarea intră în vigoare, au fost deja plasate și se află încă sub un regim vamal sau sunt depozitate temporar în temeiul deciziei revocate, modificate sau suspendate.

(1) Serviciul Vamal, în baza unei cereri, ia decizii referitoare la informațiile tarifare obligatorii (în continuare – decizii ITO) sau decizii referitoare la informații obligatorii în materie de origine (în continuare – decizii IOO).

(1¹) Cererea de decizie referitoare la informațiile obligatorii și orice documente care le însoțesc sau le susțin se depun la aparatul central al Serviciului Vamal, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal.

(1²) Prin depunerea unei cereri de decizie referitoare la informații obligatorii se consideră că solicitantul este de acord ca toate datele deciziei, inclusiv orice fotografii, imagini și broșuri, cu excepția informațiilor confidențiale, să fie dezvăluite publicului prin intermediul sistemului electronic prevăzut la art. 34 alin. (1). Orice dezvăluire publică a datelor trebuie să respecte dreptul la protecția datelor cu caracter personal.

(2) Cererea menționată la alin. (1) nu se acceptă în oricare dintre următoarele situații:

a) în cazul în care cererea se depune sau a fost deja depusă de către titularul deciziei sau pe seama acestuia pentru aceleași mărfuri și, în ceea ce privește deciziile IOO, în aceleași circumstanțe care au condus la determinarea originii;

b) în cazul în care cererea nu are legătură cu utilizarea deciziei ITO sau IOO ori cu utilizarea unui regim vamal.

(3) Deciziile ITO și IOO sunt obligatorii numai în ceea ce privește clasificarea tarifară sau determinarea originii mărfurilor:

a) pentru Serviciul Vamal față de titularul deciziei, doar în privința mărfurilor pentru care formalitățile vamale sunt îndeplinite după data de la care decizia intră în vigoare;

b) pentru titularul deciziei față de Serviciul Vamal, doar de la data la care notificarea privind decizia este primită.

(4) Deciziile ITO și IOO sunt valabile pe o perioadă de 3 ani de la data la care acestea intră în vigoare.

(5) Pentru punerea în aplicare a unei decizii ITO sau IOO în cadrul unui regim vamal, titularul deciziei trebuie să dovedească:

a) în cazul unei decizii ITO, că mărfurile declarate corespund în toate privințele cu cele descrise în decizie;

b) în cazul unei decizii IOO, că mărfurile în cauză și circumstanțele care au condus la determinarea originii corespund în toate privințele cu mărfurile și circumstanțele descrise în decizie.

(6) O cerere pentru o decizie ITO se referă doar la mărfuri care au caracteristici similare și între care diferențele sunt nerelevante în scopul clasificării lor tarifare.

(7) O cerere pentru o decizie IOO se referă la un singur tip de mărfuri și un singur set de circumstanțe pentru determinarea originii.

(1) Valabilitatea unei decizii ITO încetează înainte de sfârșitul perioadei menționate la art. 32 alin. (4), atunci când nu mai este conformă cu dispozițiile de drept, ca urmare a oricăreia dintre următoarele situații:

a) modificarea nomenclaturilor menționate la art. 53 alin. (3) lit. a) și b);

b) adoptarea măsurilor menționate la art. 54 alin. (5).

Prevederile prezentului alineat se aplică de la data intrării în vigoare a modificării sau măsurilor respective.

(2) Valabilitatea unei decizii IOO încetează înainte de sfârșitul perioadei menționate la art. 32 alin. (4) în oricare dintre următoarele cazuri:

a) ca urmare a adoptării unui act normativ sau a încheierii de către Republica Moldova a unui acord cu ale cărui prevederi informația obligatorie privind originea mărfurilor nu mai este conformă, cu efect de la data intrării în vigoare a actului normativ sau a acordului respectiv;

b) decizia IOO nu mai este compatibilă cu Acordul privind regulile de origine instituit în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului sau cu notele explicative ori cu un aviz privind originea, adoptat pentru interpretarea acestui acord, cu efect de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(3) Valabilitatea deciziilor ITO și IOO nu încetează cu efect retroactiv.

(4) Prin derogare de la art. 23 alin. (3) și art. 28, deciziile ITO și IOO se anulează în cazul în care sunt fondate pe informații inexacte sau incomplete furnizate de către solicitant.

(5) Deciziile ITO și IOO se revocă în conformitate cu art. 23 alin. (3) și cu art. 29, cu excepția alin. (1) lit. c).

(6) Deciziile ITO și IOO nu pot fi modificate.

(7) Serviciul Vamal revocă deciziile ITO în cazul în care acestea nu mai sunt compatibile cu interpretarea oricăreia dintre nomenclaturile menționate la art. 53 alin. (3) lit. a) și b), decurgând din următoarele:

a) notele explicative la Nomenclatura combinată a mărfurilor, menționate la art. II alin. (1) din Legea nr. 172/2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor, cu efect de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova;

b) hotărârea irevocabilă a Curții Supreme de Justiție; sau

c) deciziile de clasificare, avizele de clasificare sau modificări ale notelor explicative ale Nomenclaturii Sistemului armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, adoptată de organizația înființată de Convenția de instituire a Consiliului de Cooperare Vamală, încheiată la 15 decembrie 1950, cu efect de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(8) Deciziile IOO se revocă în cazul în care nu mai sunt compatibile cu o hotărâre irevocabilă a Curții Supreme de Justiție.

(9) În cazul în care se aplică alin. (1) lit. b) sau alin. (2), (7) sau (8), o decizie ITO sau IOO poate fi utilizată pentru contracte bazate pe decizia respectivă și încheiate pe un termen concret de realizare înainte de încetarea valabilității sau de revocare. Această utilizare prelungită nu se aplică în cazul adoptării unei decizii IOO pentru mărfuri destinate exportului.

(10) Utilizarea prelungită menționată la alin. (9) din prezentul articol nu depășește 6 luni de la data la care decizia ITO sau IOO încetează să fie valabilă sau este revocată. Cu toate acestea, o măsură menționată la art. 54 alin. (5) poate exclude utilizarea prelungită sau poate prevedea o perioadă mai scurtă. În cazul produselor pentru care se depune un certificat de import sau de export în timpul îndeplinirii formalităților vamale, perioada de șase luni se înlocuiește cu perioada de valabilitate a certificatului.

(11) Pentru a beneficia de utilizarea prelungită a unei decizii ITO sau IOO, titularul deciziei respective depune o cerere către aparatul central al Serviciului Vamal, în termen de cel mult 30 de zile până la data la care aceasta încetează să fie valabilă sau la care este revocată, precizând cantitățile pentru care se solicită o perioadă de utilizare prelungită. Aparatul central al Serviciului Vamal ia o decizie privind utilizarea prelungită și o notifică titularului în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a primit toate informațiile necesare pentru a putea lua decizia în cauză.

(12) Dacă se decide acordarea unei perioade de utilizare prelungită, Serviciul Vamal menționează data la care expiră perioada de utilizare prelungită a deciziei în cauză și cantitățile de mărfuri care pot fi vămuite în perioada de utilizare prelungită. Utilizarea unei decizii pentru care a fost acordată o perioadă de utilizare prelungită încetează odată ce sunt atinse cantitățile respective.

(13) Dacă sunt îndeplinite formalități vamale de către titularul unei decizii ITO sau în numele său pentru mărfuri care fac obiectul deciziei ITO, acest lucru se indică în declarația vamală prin menționarea numărului de referință al deciziei ITO.

(1) Pentru schimbul și stocarea de informații referitoare la cereri și decizii legate de informații tarifare obligatorii sau la orice eveniment ulterior care ar putea avea efecte asupra cererii sau deciziei inițiale se utilizează un sistem informațional implementat în acest scop.

(2) Prin sistemul informațional respectiv, Serviciul Vamal pune la dispoziție informații în termen de cel mult 7 zile de la data la care Serviciul Vamal ia cunoștință de aceste informații.

(1) Cererile pentru o decizie privind informațiile obligatorii privind originea (în continuare – IOO) pot fi depuse folosind alte mijloace decât tehnicile electronice de prelucrare a datelor.

(2) Cererile pentru o decizie privind IOO prevăzute la alin. (1) trebuie să fie depuse folosind formularele stabilite de Serviciul Vamal. Decizia luată cu privire la cererea respectivă se notifică solicitantului în modul stabilit de Serviciul Vamal.

În anumite cazuri, Serviciul Vamal ia, în baza unor cereri, decizii referitoare la informațiile obligatorii privind alți factori menționați în titlul II, pe baza cărora se aplică drepturile de import sau de export și alte măsuri legate de comerțul cu mărfuri.

(1) Orice operator economic înregistrat pe teritoriul vamal care îndeplinește criteriile enunțate la art. 38 poate să depună o cerere pentru a obține statutul de operator economic autorizat (Authorised Economic Operator, în continuare – AEO).

(2) Statutul de AEO se acordă de către aparatul central al Serviciului Vamal prin eliberarea unei autorizații, după o consultare cu alte autorități competente, dacă este cazul, și face obiectul unei monitorizări.

(3) Statutul de AEO cuprinde următoarele tipuri de autorizații:

a) autorizație AEO pentru simplificări vamale (în continuare – AEOC) – permite titularului care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 39–42 să beneficieze de anumite simplificări în conformitate cu legislația vamală;

b) autorizație AEO pentru securitate și siguranță (în continuare – AEOS) – conferă titularului care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 39–41 și 43 dreptul la facilități în materie de securitate și siguranță.

(4) Autorizațiile menționate la alin. (3) pot fi deținute în același timp prin eliberarea unei autorizații combinate.

(1) Serviciul Vamal, pe baza recunoașterii statutului de AEOC și cu condiția ca cerințele privind un anumit tip de simplificare prevăzut în legislația vamală să fie îndeplinite, autorizează operatorul să beneficieze de această simplificare. Serviciul Vamal nu reexaminează criteriile care au fost deja examinate cu ocazia acordării statutului de AEO.

(2) AEO beneficiază de un tratament favorabil față de alți operatori economici în ceea ce privește controalele vamale, în funcție de tipul de autorizație acordată, fiind supus unui număr mai mic de controale fizice și documentare în raport cu alți operatori economici. Serviciul Vamal poate decide altfel dacă există o amenințare excepțională sau dacă obligațiile respective de control sunt prevăzute de legislație.

(3) Dacă mărfurile declarate de un AEO au fost selectate pentru control fizic sau documentar, controalele respective se realizează cu prioritate. La cererea AEO, controalele pot fi efectuate într-un alt loc decât locul în care mărfurile trebuie să fie prezentate la vamă.

(4) Dacă un AEOS a depus o notificare sumară de intrare sau, în cazurile stabilite de legislație, o declarație vamală ori o declarație de depozitare temporară, postul vamal de intrare menționat la art. 140, în cazul în care lotul a fost selecționat pentru un control fizic, notifică respectivul AEOS în acest sens. Notificarea respectivă se efectuează înainte de sosirea mărfurilor pe teritoriul vamal. Această notificare trebuie să fie pusă și la dispoziția transportatorului, dacă acesta este diferit de AEOS menționat, cu condiția ca transportatorul să fie un AEOS și să fie conectat la sistemele electronice în ceea ce privește declarațiile menționate.

(5) În cazul în care un AEO depune o declarație de depozitare temporară sau o declarație vamală în conformitate cu art. 170, postul vamal competent pentru a primi respectiva declarație de depozitare temporară sau declarație vamală notifică AEO dacă lotul a fost selecționat pentru un control vamal. Notificarea respectivă se efectuează înainte de prezentarea mărfurilor la vamă.

(6) Notificările menționate la alin. (4) și (5) nu se efectuează atunci când ele pot compromite controalele care urmează a fi efectuate sau rezultatele acestora și atunci când nu se referă la controalele vamale în care decizia de control se ia pe baza declarației de depozitare temporară sau a declarației vamale după prezentarea mărfurilor.

(7) În cazul în care un AEOS depune în nume propriu o notificare sumară de ieșire, sub forma unei declarații vamale sau a unei declarații de reexport, nu sunt necesare alte date decât cele menționate în declarația respectivă. În cazul în care un AEOS depune în numele altei persoane care este de asemenea AEOS o notificare sumară de ieșire, sub forma unei declarații vamale sau a unei declarații de reexport, nu sunt necesare alte date decât cele menționate în declarația respectivă.

(8) Serviciul Vamal acordă simplificări și facilități care decurg din statutul de AEO persoanelor stabilite în țări sau pe teritorii din afara Republicii Moldova, care îndeplinesc condițiile și respectă obligațiile definite în legislația relevantă a țărilor sau a teritoriilor respective în măsura în care aceste condiții și obligații sunt recunoscute de Republica Moldova ca fiind echivalente celor impuse AEO stabiliți pe teritoriul vamal al Republicii Moldova. Această acordare de simplificări și facilități se bazează pe principiul reciprocității, cu excepția unei decizii contrare a Republicii Moldova, și se sprijină pe un acord internațional la care Republica Moldova este parte sau pe legislația în domeniul politicii comerciale.

(1) Criteriile pentru acordarea statutului de AEO sunt prevăzute la art. 39–43.

(2) Serviciul Vamal verifică respectarea de către solicitant a tuturor criteriilor prevăzute la art. 39–43, precum și lipsa datoriilor solicitantului față de bugetul de stat.

(3) Pe lângă criteriile pentru acceptarea unei cereri prevăzute la alin. (1), pentru a solicita statutul de AEO, solicitantul prezintă, împreună cu cererea, un chestionar de autoevaluare, pe care Serviciul Vamal îl pune la dispoziție.

(4) Serviciul Vamal poate lua în considerare rezultatele evaluărilor sau ale auditului realizat în conformitate cu legislația în măsura în care sunt pertinente pentru examinarea criteriilor prevăzute la art. 39–43.

(5) La examinarea respectării criteriilor prevăzute la art. 39–43, Serviciul Vamal ține seama de caracteristicile specifice ale operatorilor economici, în special ale întreprinderilor mici și mijlocii.

(1) Conformitatea este absența unor încălcări grave sau repetate ale legislaţiei vamale și fiscale, constatate conform procedurii legale, precum și absența infracțiunilor economice legate de activitatea solicitantului, pe perioada ultimilor 3 ani anteriori depunerii cererii. Criteriul se consideră respectat în cazul în care:

a) nu există nicio decizie a unei autorităţi administrative sau judiciare care să concluzioneze că una dintre persoanele menționate la lit. b) a comis, în cursul ultimilor 3 ani, încălcări grave sau repetate ale legislaţiei vamale ori ale dispoziţiilor fiscale în legătură cu activitatea sa economică; și

b) niciuna dintre următoarele persoane nu are un cazier care conţine infracţiuni în legătură cu activitatea sa economică, inclusiv, dacă este cazul, cu activitatea economică a solicitantului:

– solicitantul;

– persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului;

– persoana împuternicită să îl reprezinte pe solicitant sau care exercită controlul asupra gestiunii acestuia.

(2) În sensul prezentului articol:

1) încălcare gravă a legislației vamale sau fiscale se consideră faptele ce constituie:

a) contravenție vamală cu răspundere materială, prevăzută la art. 380, 382–384, 386–388, 391 și 395 din prezentul cod, ce cauzează un prejudiciu mai mare de 200000 de lei;

b) contravenție cu răspundere contravențională, prevăzută la art. 287 alin. (10), (10¹) și (11) din Codul contravențional, la care valoarea obiectului contravenției depășește 100000 de lei;

c) contravenție cu răspundere contravențională, prevăzută la art. 287 alin. (12), (14) și (15) din Codul contravențional, ce cauzează un prejudiciu mai mare de 100000 de lei;

d) încălcare fiscală aferentă taxei pe valoare adăugată care a dus la diminuarea și/sau eschivarea mai mare de 100000 de lei pe perioada unui an calendaristic;

e) încălcare fiscală aferentă accizei;

2) încălcare repetată se consideră comiterea unor încălcări ale legislației vamale sau fiscale, identice sau similare în ceea ce privește natura acestora;

3) infracțiuni legate de activitatea economică a solicitantului se consideră faptele ce constituie infracțiuni economice, informatice, din domeniul telecomunicațiilor, infracțiuni de corupție, contra mediului, a securității publice și a ordinii publice prevăzute în Codul penal.

(3) Ca excepție, Serviciul Vamal poate decide altfel dacă determină, în baza informațiilor şi a datelor disponibile, că aceste încălcări au o importanță redusă în raport cu numărul sau amploarea operațiunilor vamale şi nu creează suspiciuni cu privire la buna-credinţă a solicitantului.

În acest sens se va lua în considerare:

a) examinarea neregulilor pe bază cumulativă;

b) frecvenţa încălcărilor, pentru a stabili dacă există probleme sistematice;

c) dacă solicitantul a informat din proprie iniţiativă Serviciul Vamal despre greşelile sau neregulile descoperite;

d) dacă solicitantul a luat măsuri de remediere pentru a preveni sau minimiza eventuale nereguli sau greşeli.

(4) Dacă persoana împuternicită să îl reprezinte pesolicitant sau cea care exercită controlul asupra gestiunii acestuia, alta decât solicitantul, este stabilită sau își are reședința într-o țară străină, Serviciul Vamal evaluează respectarea criteriului prevăzut de prezentul articol pe baza evidențelor și a informațiilor disponibile.

(5) Dacă solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal de mai puțin de 3 ani, Serviciul Vamal evaluează respectarea criteriului prevăzut de prezentul articol pe baza evidențelor și a informațiilor disponibile.

(1) Solvabilitatea financiară se consideră a fi dovedită atunci când solicitantul are o situație financiară bună care îi permite să își îndeplinească angajamentele, ținând seama în mod corespunzător de caracteristicile tipului de activitate comercială în cauză. Criteriul se consideră respectat dacă solicitantul îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) nu face obiectul unei proceduri de insolvabilitate;

b) în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii și-a îndeplinit obligațiile în ceea ce privește plata drepturilor de import sau export și a oricăror altor taxe sau plăți în legătură cu importul sau exportul de mărfuri;

c) demonstrează, în baza contabilității și a informațiilor disponibile pentru ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii, că are o situație financiară suficientă pentru a-și îndeplini obligațiile și a-și respecta angajamentele, ținând seama de tipul și volumul activității comerciale, inclusiv că nu are active nete negative, cu excepția cazului în care acestea pot fi acoperite.

(2) Dacă solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal de mai puțin de 3 ani, Serviciul Vamal evaluează respectarea criteriului menționat la alin. (1) pe baza evidențelor și a informațiilor disponibile.

(1) Solicitantul trebuie să dovedească că dispune de un nivel ridicat de control al operațiunilor sale și al fluxului mărfurilor, prin intermediul unui sistem de gestionare a evidențelor comerciale și, după caz, de transport, care să permită efectuarea adecvată a controalelor vamale. Criteriul se consideră respectat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) solicitantul utilizează un sistem contabil care este compatibil cu principiile de contabilitate general admise și care permite realizarea controalelor vamale bazate pe audit și menține un istoric al datelor ce oferă posibilitatea de audit din momentul în care datele sunt înscrise în dosar;

b) evidențele ținute de solicitant în scopuri vamale sunt integrate în sistemul contabil al acestuia sau permit verificări încrucișate ale informațiilor cu sistemul contabil;

c) solicitantul permite accesul fizic al Serviciului Vamal la sistemele sale contabile și, dacă este cazul, la evidențele sale comerciale și de transport;

d) solicitantul permite accesul electronic al Serviciului Vamal la sistemele sale contabile și, dacă este cazul, la evidențele sale comerciale și de transport dacă sistemele sau evidențele respective sunt ținute în format electronic;

e) solicitantul dispune de un sistem logistic care identifică mărfurile ca mărfuri autohtone sau străine și indică, acolo unde este cazul, localizarea acestora;

f) solicitantul dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii activității și care este adaptată pentru gestionarea fluxului de mărfuri și utilizează un sistem de control intern care permite prevenirea, detectarea și corectarea greșelilor, precum și prevenirea și detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare;

g) solicitantul dispune, dacă este cazul, de proceduri satisfăcătoare pentru gestionarea licențelor și/sau a autorizațiilor de import și/sau de export acordate în conformitate cu măsurile de politică comercială;

h) solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de arhivare a documentelor și a informațiilor, precum și de protecție împotriva pierderii datelor;

i) solicitantul se asigură că angajații vizați au primit instrucțiuni să informeze Serviciul Vamal ori de câte ori sunt descoperite dificultăți în îndeplinirea cerințelor și instituie proceduri pentru informarea Serviciului Vamal cu privire la astfel de dificultăți;

j) solicitantul dispune de măsuri adecvate de securitate în scopul protejării sistemului său informațional împotriva intruziunilor neautorizate și în scopul securizării documentelor sale;

k) solicitantul dispune, dacă este cazul, de proceduri satisfăcătoare pentru gestionarea licențelor de import și/sau de export legate de prohibiții și restricții, inclusiv de măsuri care permit diferențierea mărfurilor ce fac obiectul unor prohibiții sau restricții de alte mărfuri, precum și de măsuri care permit asigurarea respectării prohibițiilor și restricțiilor respective.

(2) Dacă solicitantul depune o cerere doar pentru o autorizație AEOS, cerința prevăzută la alin. (1) lit. e) nu se aplică.

(1) În ceea ce privește autorizația AEOC, solicitantul trebuie să respecte standardele practice de competență sau calificările profesionale care sunt în legătură directă cu activitatea desfășurată. Criteriul se consideră respectat dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

1) solicitantul sau persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului are o experiență practică dovedită de cel puțin 3 ani în domeniul vamal;

2) solicitantul sau persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului dispune de un standard de calitate în domeniul vamal, adoptat de organismul național de standardizare;

3) solicitantul sau persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului a absolvit un curs de formare în domeniul legislației vamale corespunzător implicării sale în activitățile din domeniul vamal, asigurat de oricare dintre următoarele entități:

a) Serviciul Vamal;

b) o instituție de învățământ recunoscută de către Serviciul Vamal sau acreditată pentru a furniza astfel de calificări;

c) o asociație profesională recunoscută de Serviciul Vamal.

(2) În cazul în care persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului acționează în temeiul unui contract și este un AEOC, criteriul prevăzut la alin. (1) este considerat respectat.

(3) În cazul în care solicitantul este broker vamal, criteriul prevăzut la alin. (1) se consideră respectat.

(1) În ceea ce privește autorizația AEOS, solicitantul trebuie să îndeplinească standardele de securitate și siguranță, care se consideră a fi respectate dacă solicitantul demonstrează că menține măsurile adecvate pentru a garanta securitatea și siguranța lanțului de aprovizionare internațional, inclusiv în domeniul integrității fizice și controlului accesului, al proceselor logistice și manipulării anumitor tipuri de mărfuri, al personalului și identificării partenerilor săi comerciali. Criteriul este considerat respectat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) clădirile care urmează să fie folosite în cadrul operațiunilor legate de autorizația AEOS oferă protecție împotriva intruziunii ilegale și sunt construite din materiale care rezistă la tentativele de acces ilegal;

b) există măsuri adecvate pentru a împiedica accesul neautorizat la birouri, zone de expediere, zone de încărcare și alte locuri relevante;

c) au fost luate măsuri pentru manipularea mărfurilor, care includ protecția împotriva introducerii neautorizate, substituirii sau manipulării greșite a mărfurilor, precum și măsuri împotriva oricărei intervenții neautorizate asupra unităților de încărcare;

d) solicitantul a luat măsuri care permit ca partenerii săi comerciali să fie identificați cu precizie și ca să se asigure că, prin punerea în aplicare a unor aranjamente contractuale adecvate sau a altor măsuri corespunzătoare în conformitate cu modelul de afaceri al solicitantului, partenerii comerciali respectivi garantează securitatea părții care le corespunde din lanțul de aprovizionare internațional;

e) solicitantul efectuează, în măsura în care legislația permite acest lucru, o anchetă de securitate privind eventualii viitori angajați care vor ocupa posturi sensibile sub aspectul securității și realizează, în mod periodic și atunci când circumstanțele justifică acest lucru, un control al antecedentelor penale ale angajaților existenți care ocupă astfel de posturi;

f) solicitantul dispune de proceduri corespunzătoare în materie de securitate pentru prestatorii de servicii externi contractați;

g) solicitantul se asigură că angajații săi cu responsabilități relevante în domeniul de securitate participă în mod regulat la programe care vizează sensibilizarea lor față de aspectele de securitate respective;

h) solicitantul a numit o persoană de contact competentă pentru aspectele în materie de securitate și siguranță.

(2) Dacă solicitantul este titularul unui certificat de securitate și siguranță eliberat în temeiul unei convenții internaționale sau al unui standard internațional, aceste certificate sunt luate în considerare atunci când se verifică respectarea cerințelor stabilite la prezentul articol.

(1) Orice persoană are dreptul să atace deciziile vamale dacă consideră că sunt lezate drepturile sau interesele sale legitime.

(2) Persoana care a depus o cerere pentru emiterea unei decizii vamale, dar nu a obținut, în termenul prevăzut la art. 15, o decizie privind cererea respectivă are dreptul de a depune cerere prealabilă.

(3) Prin derogare de la prevederile Codului administrativ, decizia vamală se contestă cu cerere prealabilă la aparatul central al Serviciului Vamal. Aparatul central al Serviciului Vamal poate anula, revoca, modifica, suspenda sau menține decizia.

(4) Aparatul central al Serviciului Vamal, din oficiu, poate anula, revoca, suspenda sau modifica decizia vamală, precum și poate acționa legal în cazul unei decizii ilegale sau al unei inacțiuni.

(5) Controlul legalității realizat de către aparatul central al Serviciului Vamal privind deciziile sau inacțiunile Serviciului Vamal și ale funcționarilor vamali, inclusiv asupra actelor de procedură și/sau asupra deciziilor emise în cadrul procesului contravențional, include ansamblul acțiunilor de examinare, coordonare și control, inclusiv ridicarea spre examinare a materialelor dosarului, acțiuni realizate de către directorul Serviciului Vamal sau adjunctul acestuia, orientate spre asigurarea respectării legislației vamale și/sau contravenționale.

(1) Prevederile prezentului articol se aplică cazurilor de atac al deciziei vamale, cu excepția cazurilor de atac al deciziei Serviciului Vamal privind cazul de contravenție vamală.

(2) Decizia vamală poate fi atacată cu cerere prealabilă în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

(3) Cererea prealabilă trebuie să fie soluționată în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. Decizia cu privire la cererea prealabilă se emite în scris și se comunică solicitantului în conformitate cu art. 22.

(4) Aparatul central al Serviciului Vamal este în drept să prelungească termenul indicat la alin. (3) cu cel mult 60 de zile, comunicând solicitantului despre aceasta în termen de 3 zile și prezentând motivele care au stat la baza prelungirii termenului.

(5) Dacă, din motive întemeiate, cererea prealabilă nu a fost depusă în termenul prevăzut la alin. (2), aparatul central al Serviciului Vamal este în drept, la cererea solicitantului, să îl repună în termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea depunerii cererii prealabile în termen.

(6) Cererea prealabilă se depune în scris, pe suport de hârtie sau în format electronic, la aparatul central al Serviciului Vamal. Cererea prealabilă este semnată de solicitant și cuprinde numele și domiciliul sau denumirea și sediul acestuia. Cererea prealabilă depusă în format electronic trebuie să corespundă cerințelor față de documentul electronic, inclusiv prin aplicarea semnăturii electronice în conformitate cu legislația.

(7) Cererile prealabile care nu întrunesc condițiile prevăzute la alin. (6) se consideră anonime și nu se examinează. Cererea prealabilă depusă repetat care nu conține informații sau argumente noi nu se examinează.

(8) Prin derogare de la prevederile Codului administrativ, în caz de dezacord cu decizia aparatului central al Serviciului Vamal referitoare la cererea prealabilă, acțiunea în contencios administrativ se înaintează în instanța de judecată în a cărei rază teritorială este amplasat biroul vamal emitent al actului administrativ sau aparatul central al Serviciului Vamal, în cazul emiterii actului administrativ de către acesta.

(1) Exercitarea unei căi de atac nu are efect suspensiv de executare asupra deciziei contestate.

(2) Aparatul central al Serviciului Vamal suspendă total sau parțial executarea unei astfel de decizii în cazul în care sunt motive de îndoială în privința conformității cu legislația vamală a deciziei contestate sau consideră că la adresa persoanei în cauză se poate produce un prejudiciu ireparabil.

(3) În cazurile menționate la alin. (2), în măsura în care o decizie atacată are ca efect aplicarea de drepturi de import sau de export, suspendarea executării acestei decizii este condiționată de constituirea unei garanții, cu excepția cazului în care se stabilește, pe baza unei evaluări documentate, că această garanție ar fi de natură să cauzeze debitorului dificultăți grave de ordin economic sau social.

(1) Operatorul economic trebuie să păstreze, în scopul controalelor vamale, documentele și informațiile menționate la art. 11 alin. (1) timp de cel puțin 4 ani, folosind orice mijloace care sunt acceptate de Serviciul Vamal.

(2) În privința mărfurilor puse în liberă circulație în alte cazuri decât cele menționate la alin. (3) sau a mărfurilor declarate pentru export, acest termen curge de la sfârșitul anului în care au fost acceptate declarațiile de punere în liberă circulație sau de export.

(3) În cazul mărfurilor plasate sub un alt regim vamal sau al mărfurilor depozitate temporar, acest termen curge de la sfârșitul anului în care regimul vamal respectiv sau depozitarea temporară s-a încheiat.

(1) Serviciul Vamal nu percepe plăți pentru efectuarea controalelor vamale sau pentru orice altă aplicare a legislației vamale în cadrul zonelor de control vamal permanente, în timpul programului de muncă al Serviciului Vamal.

(2) Serviciul Vamal încasează plăți sau recuperează costuri pentru prestarea de servicii speciale, cum ar fi:

a) vămuirea mărfurilor sau prezența funcționarului vamal în afara programului de lucru al biroului vamal, al postului vamal sau în alte locuri decât birourile vamale ori posturile vamale;

b) analiza sau expertiza mărfurilor, precum și cheltuielile poștale pentru returnarea acestora solicitantului, în special în cazul deciziilor luate în temeiul art. 32 sau în cazul informațiilor furnizate în temeiul art. 10 alin. (1);

c) examinarea mărfurilor sau prelevarea de probe de mărfuri în scopul verificării ori distrugerea mărfurilor, în cazul în care implică alte costuri decât cele legate de activitatea funcționarilor vamali;

d) măsuri excepționale de control, în cazul în care acestea se dovedesc a fi necesare din cauza naturii mărfurilor sau a unui risc potențial;

e) escortarea mijloacelor de transport de către echipele mobile, la solicitarea persoanei;

f) sigiliile vamale.

(3) Mijloacele bănești încasate pentru prestarea de servicii speciale se utilizează în volum deplin de către Serviciul Vamal.

(4) Plata pentru servicii speciale nu se restituie.

(5) Cuantumul tarifelor pentru prestarea de servicii speciale este prevăzut în Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal.

(1) Serviciul Vamal publică, inclusiv pe pagina sa web oficială, cursul de schimb valutar aplicabil dacă conversia monetară este necesară din unul dintre următoarele motive:

a) factorii utilizați pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor sunt exprimați în valută străină;

b) cursul de schimb al leului moldovenesc (în continuare – MDL) față de valutele străine este necesar în scopul determinării clasificării tarifare a mărfurilor și a cuantumului drepturilor de import și de export, inclusiv a pragurilor valorice în Tariful Vamal Integrat al Republicii Moldova.

(2) Cursul de schimb al MDL față de valuta străină, acolo unde se impune în conformitate cu alin. (1) lit. a), va fi cursul stabilit de Banca Națională a Moldovei în penultima zi de miercuri a fiecărei luni. În cazul în care nu a fost stabilit un curs de schimb în ziua respectivă, se aplică cel mai recent curs stabilit. Cursul de schimb se aplică timp de o lună, începând cu prima zi a lunii următoare.

(3) Cursul de schimb al MDL față de valuta străină, acolo unde se impune în conformitate cu alin. (1) lit. b), se stabilește o dată pe lună. Cursul de schimb utilizat va fi cel mai recent curs stabilit de Banca Națională a Moldovei înainte de penultima zi a lunii și se va aplica pe parcursul lunii următoare. Cu toate acestea, în cazul în care cursul aplicabil la începutul lunii diferă cu mai mult de 5% de cursul stabilit de Banca Națională a Moldovei înainte de data de 15 a aceleiași luni, acesta din urmă se aplică de la data de 15 până la sfârșitul lunii în cauză.

(4) În cazul în care conversia monetară este necesară din alte motive decât cele menționate la alin. (1), cursul de schimb al MDL față de valutele străine care se aplică în cadrul legislației vamale este cursul stabilit de Banca Națională a Moldovei în prima zi lucrătoare a lunii octombrie. Această rată se aplică de la 1 ianuarie a anului următor până la sfârșitul anului respectiv.

(1) Dacă nu există dispoziții contrare, în cazul în care legislația vamală prevede o perioadă, o dată sau un termen, astfel de perioade nu pot fi prelungite sau reduse, iar astfel de date sau termene nu se amână și nu se anticipează.

(2) În cazul în care un termen este stabilit în zile, se consideră că acesta este stabilit în zile calendaristice, dacă legea nu prevede altfel.

(1) Zilele de sărbătoare care trebuie luate în considerare la aplicarea prezentului cod sunt cele prevăzute ca zile de sărbătoare nelucrătoare în Codul muncii.

(2) Zilele lucrătoare care trebuie luate în considerare la aplicarea prezentului cod sunt toate zilele, altele decât zilele de sărbătoare nelucrătoare, duminicile și sâmbetele.

(1) Începutul curgerii termenului și expirarea termenului:

a) termenul stabilit în ani începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și expiră în luna și ziua respectivă a ultimului an al termenului;

b) termenul stabilit în luni începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii;

c) termenul stabilit în săptămâni începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și expiră în ziua respectivă a ultimei săptămâni;

d) termenul stabilit în zile începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și expiră în ultima oră a ultimei zile a termenului;

e) termenul stabilit în ore începe să curgă de la începutul primei ore și expiră în ultimul minut al ultimei ore a termenului.

(2) Termenul expiră la ora 24 a ultimei zile a termenului. Dacă acțiunea trebuie săvârșită la o subdiviziune a Serviciului Vamal, termenul expiră la ora când această subdiviziune a Serviciului Vamal încheie programul de lucru în conformitate cu normele stabilite.

(3) În cazul în care este mai scurt de o zi, termenul expiră la expirarea unității de timp respective. Prevederile enunțului al doilea din alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(4) Dacă ultima zi a termenului este o zi de duminică, de sâmbătă sau o zi care, în conformitate cu legislația, la locul executării obligației, este zi de sărbătoare, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare. Această prevedere nu se aplică termenelor calculate retroactiv, cu începere de la o dată sau de la un eveniment determinat.

(5) Prin derogare de la alin. (1):

a) dacă un termen exprimat în ore se calculează din momentul în care intervine un eveniment sau se realizează un act, ora în cursul căreia a avut loc acest eveniment sau se realizează acest act nu este luată în calculul termenului;

b) dacă un termen exprimat în zile, în săptămâni, în luni sau în ani se calculează din momentul în care intervine un eveniment sau se realizează un act, ziua în cursul căreia a avut loc acest eveniment sau se realizează acest act nu este luată în calculul termenului.

(6) Termenele includ zilele de sărbătoare, duminicile și sâmbetele, cu excepția cazului în care acestea sunt excluse în mod expres sau dacă termenele sunt exprimate în zile lucrătoare.

(7) Termenul nou se calculează din momentul expirării termenului precedent.

(8) Documentele depuse la oficiile poștale sau telegrafice până la ora 24 a ultimei zile a termenului se consideră depuse în termen. Echivalează cu depunerea la poștă transmiterea textului documentului prin teletip, fax și prin alte mijloace de comunicație.

(1) Taxa vamală datorată se bazează pe Tariful Vamal Integrat al Republicii Moldova.

(2) Alte măsuri prevăzute de legislație în materie de schimburi comerciale cu mărfuri se aplică în conformitate cu clasificarea tarifară a acelor mărfuri.

(3) Tariful Vamal Integrat cuprinde următoarele elemente:

a) Nomenclatura combinată a mărfurilor, astfel cum este stabilită în Legea nr. 172/2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor;

b) orice altă nomenclatură care se bazează parțial sau integral pe Nomenclatura combinată a mărfurilor ori care adaugă alte subdiviziuni la aceasta și care este aprobată prin acte normative ce reglementează domenii specifice în vederea aplicării măsurilor tarifare referitoare la schimburile comerciale cu mărfuri;

c) taxele vamale aplicabile mărfurilor cuprinse în Nomenclatura combinată a mărfurilor;

d) măsurile tarifare preferențiale cuprinse în acordurile pe care Republica Moldova le-a încheiat cu anumite țări sau teritorii ori grupuri de țări sau teritorii din afara teritoriului vamal;

e) măsurile care prevăd o reducere sau o scutire de taxe vamale aferente anumitor mărfuri;

f) tratamentul tarifar favorabil stabilit pentru anumite mărfuri pe motivul naturii sau destinației lor finale în cadrul măsurilor menționate la lit. d) și e);

g) alte măsuri tarifare și netarifare prevăzute de legislația sau acordurile din domeniul comerțului ori al agriculturii la care Republica Moldova este parte.

(4) În cazul în care mărfurile în cauză îndeplinesc condițiile incluse în măsurile definite la alin. (3) lit. d)–f), măsurile respective se aplică, la cererea declarantului, în locul celor prevăzute la lit. c). O astfel de cerere se poate face în mod retroactiv dacă sunt respectate termenele și condițiile fixate în măsura relevantă sau în prezentul cod.

(5) Dacă aplicarea măsurilor menționate la alin. (3) lit. d)–f) este limitată la un anumit volum de importuri sau exporturi, această aplicare sau scutire încetează, în cazul contingentelor tarifare, odată ce este atinsă limita prevăzută a volumului de importuri sau exporturi.

(6) Punerea în liberă circulație sau exportul de mărfuri cărora li se aplică măsurile prevăzute la alin. (1)–(3) poate fi supus supravegherii.

(1) Serviciul Vamal coordonează aplicarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor.

(2) Clasificarea tarifară a mărfurilor reprezintă identificarea unei subpoziții sau a altei subdiviziuni a Nomenclaturii combinate a mărfurilor în care mărfurile trebuie clasificate.

(3) În sensul aplicării măsurilor netarifare, clasificarea tarifară a mărfurilor reprezintă identificarea unei subpoziții sau a altei subdiviziuni a Nomenclaturii combinate a mărfurilor ori a altei nomenclaturi stabilite prin lege, care se bazează total sau parțial pe Nomenclatura combinată a mărfurilor ori care adaugă alte subdiviziuni la aceasta, în care mărfurile trebuie clasificate.

(4) Subpoziția sau o altă subdiviziune determinată conform alin. (2) și (3) este utilizată pentru aplicarea măsurilor anexate respectivei subpoziții.

(5) Serviciul Vamal adoptă măsuri pentru stabilirea clasificării tarifare a mărfurilor în conformitate cu alin. (2) și (3).

(1) Țara de origine a mărfii se determină în scopul aplicării unor măsuri tarifare și netarifare orientate spre reglementarea introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal și scoaterii acestora de pe acest teritoriu.

(2) În funcție de scopul pentru care se stabilește, originea mărfurilor este:

a) nepreferențială; sau

b) preferențială.

Originea mărfii se confirmă dacă:

a) pentru mărfurile respective se solicită tratament tarifar preferențial;

b) pentru mărfurile importate din sau exportate în țara respectivă sunt stabilite restricții cantitative sau alte măsuri de reglementare a activității comerciale externe;

c) acest lucru este prevăzut de legislația în domeniul protecției mediului, al ocrotirii sănătății, al protecției drepturilor consumatorilor, al asigurării ordinii publice, al securității statului și în alte domenii de importanță vitală.

Art. 59–65 instituie norme pentru determinarea originii nepreferențiale a mărfurilor în vederea aplicării:

a) Tarifului Vamal Integrat, cu excepția măsurilor menționate la art. 53 alin. (3) lit. d);

b) măsurilor stabilite prin acte normative ce reglementează domenii specifice legate de schimburile comerciale cu mărfuri, altele decât cele tarifare;

c) altor măsuri conform legislației referitoare la originea mărfurilor.

(1) Pentru a beneficia de măsurile menționate la art. 53 alin. (3) lit. d), mărfurile trebuie să respecte regulile privind originea preferențială menționate la alin. (2) din prezentul articol.

(2) Pentru mărfurile care beneficiază de măsuri preferențiale în temeiul acordurilor încheiate între Republica Moldova și o anumită țară sau teritoriu ori grupuri de țări sau teritorii din afara teritoriului vamal, regulile privind originea preferențială sunt stabilite în acordurile respective.

(3) Serviciul Vamal este desemnat drept autoritate împuternicită cu eliberarea certificatelor de origine preferențială la exportul mărfurilor, în conformitate cu prevederile acordurilor menționate la alin. (2), potrivit procedurii stabilite de Serviciul Vamal.

(1) Drept țară sau teritoriu de origine a mărfii se consideră țara în care marfa a fost obținută integral sau a fost supusă unei prelucrări suficiente conform criteriilor stabilite de prezentul cod și de acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte.

(2) Drept țară sau teritoriu de origine a mărfii pot fi considerate și un grup de țări sau teritorii, o uniune vamală de țări și/sau teritorii, în cazul în care este necesar de a le evidenția pentru a determina originea mărfii.

(1) Mărfurile obținute integral într-o singură țară sau teritoriu sunt considerate ca fiind originare din acea țară sau teritoriu.

(2) Următoarele mărfuri sunt considerate ca fiind obținute integral într-o singură țară sau teritoriu:

a) produsele minerale extrase în respectiva țară sau teritoriu;

b) produsele din regnul vegetal cultivate și recoltate în acea țară sau teritoriu;

c) animalele vii născute și crescute în respectiva țară sau teritoriu;

d) produsele obținute de la animale vii crescute în respectiva țară sau teritoriu;

e) produsele rezultate din activități de vânătoare sau de pescuit efectuate în respectiva țară sau teritoriu;

f) produsele de pescuit maritim și alte produse capturate în mările din afara oricăror ape teritoriale de navele care sunt înmatriculate în respectiva țară sau teritoriu și care arborează pavilionul respectivei țări sau teritoriu;

g) mărfurile obținute sau produse la bordul navelor-fabrică din produsele menționate la lit. f) care sunt originare din respectiva țară sau teritoriu, cu condiția ca astfel de nave-fabrică să fie înregistrate în țara sau teritoriul în cauză și să arboreze pavilionul acesteia/acestuia;

h) produsele obținute de pe fundul mării sau din subsolul mării în afara apelor teritoriale, cu condiția ca respectiva țară sau teritoriu să aibă drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;

i) produsele din deșeuri și produsele reziduale obținute din operațiuni de fabricare și din articole uzate, dacă acestea au fost colectate în respectiva țară sau teritoriu și sunt potrivite doar pentru recuperarea materiei prime;

j) produsele fabricate în respectiva țară sau teritoriu exclusiv din produsele enunțate la lit. a)–i).

(1) Mărfurile în a căror producere intervin mai multe țări sau teritorii și care nu fac obiectul regulilor menționate la alin. (2) sunt considerate ca fiind originare din țara sau teritoriul în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, justificată economic, efectuată într-o întreprindere echipată în acest scop, și din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricație important.

(2) Mărfurile supuse regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal se consideră că au suferit ultima lor transformare sau prelucrare substanțială din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricație important în țara sau teritoriul identificat în conformitate cu regulile respective.

(1) Orice operațiune de transformare sau prelucrare efectuată într-o altă țară sau teritoriu este considerată nejustificată din punct de vedere economic dacă se stabilește, pe baza faptelor disponibile, că scopul operațiunii respective a fost evitarea aplicării măsurilor menționate la art. 57.

(2) Dacă bunurile se supun regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal, operațiunile de transformare sau prelucrare care nu sunt justificate din punct de vedere economic se stabilesc în conformitate cu regulile respective.

(3) Dacă mărfurile nu se supun regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal și dacă ultima transformare sau prelucrare este considerată nejustificată din punct de vedere economic, originea mărfurilor este țara sau teritoriul de unde provine cea mai mare parte a materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat la cap. 1–29 sau 31–40 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, cea mai mare parte a materialelor utilizate se determină pe baza greutății materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat în conformitate cu cap. 30 sau 41–97 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, cea mai mare parte a materialelor utilizate se determină pe baza valorii materialelor.

(1) Nu sunt considerate ca reprezentând o transformare sau prelucrare substanțială, justificată economic, care conferă caracter originar:

a) operațiunile destinate să asigure păstrarea în stare bună a produselor pe durata transportului și a depozitării (ventilație, întindere, uscare, eliminare a părților deteriorate și alte operațiuni similare) sau operațiunile de facilitare a expedierii sau a transportului;

b) operațiunile simple de înlăturare a prafului, cernere sau strecurare, triere, clasificare, aranjare pe sortimente, spălare, debitare;

c) schimbările de ambalaje și separările sau unificările de transporturi de mărfuri, simpla punere în sticle, cutii de metal, flacoane, saci, etuiuri, cutii, fixarea pe planșete, precum și toate celelalte operațiuni simple de ambalare;

d) gruparea mărfurilor în seturi sau în ansambluri ori gruparea pentru vânzare;

e) aplicarea de mărci, etichete și alte semne distinctive similare pe produse sau pe ambalajele acestora;

f) simpla asamblare a părților produselor pentru a constitui un produs complet;

g) demontarea sau schimbarea utilizării;

h) cumularea a două sau a mai multor dintre operațiunile indicate la lit. a)–g).

(2) Dacă bunurile sunt supuse regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal, ultima transformare sau prelucrare care este considerată a fi o operațiune minimă se determină în conformitate cu regulile respective.

(3) Dacă mărfurile nu se supun regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal și dacă ultima transformare sau prelucrare este considerată a fi o operațiune minimă, originea mărfurilor este țara sau teritoriul de unde provine cea mai mare parte a materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat la cap. 1–29 sau 31–40 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, cea mai mare parte a materialelor utilizate se determină pe baza greutății materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat în conformitate cu cap. 30 sau 41–97 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, cea mai mare parte a materialelor utilizate se determină pe baza valorii materialelor.

(1) Accesoriile, piesele de schimb sau uneltele care sunt importate împreună cu oricare dintre mărfurile enumerate în secțiunile XVI, XVII și XVIII ale Nomenclaturii combinate a mărfurilor și care fac parte din echipamentul standard al acestora se consideră ca având aceeași origine ca mărfurile respective.

(2) Piesele de schimb esențiale destinate utilizării cu oricare dintre mărfurile enumerate în secțiunile XVI, XVII și XVIII ale Nomenclaturii combinate a mărfurilor, puse în prealabil în liberă circulație, sunt considerate ca având aceeași origine ca și mărfurile respective în cazul în care încorporarea pieselor de schimb esențiale în faza de producție a acestora nu le-ar fi modificat originea.

(3) În sensul prezentului articol, prin piese de schimb esențiale se înțelege piesele care sunt concomitent:

a) componente în a căror absență nu se poate asigura funcționarea corectă a unui echipament, a unei mașini, a unui aparat sau a unui vehicul care a fost pus în liberă circulație sau exportat anterior;

b) caracteristice mărfurilor respective;

c) destinate pentru întreținerea curentă și înlocuirea unor piese de același tip care s-au deteriorat sau au devenit inutilizabile.

(1) Pentru a stabili dacă mărfurile sunt originare dintr-o țară sau teritoriu nu se ia în considerare originea următoarelor elemente:

a) energia și combustibilii;

b) instalațiile și echipamentele;

c) mașinile și uneltele;

d) materialele care nu intră și care nu sunt destinate să intre în compoziția finală a mărfurilor.

(2) Atunci când materialele de ambalare și containerele sunt considerate ca făcând parte din produs în scopul clasificării, acestea nu sunt luate în considerare pentru determinarea originii, cu excepția cazului în care regula de origine pentru mărfurile în cauză se bazează pe un procentaj din valoarea adăugată.

(1) În cazul în care originea este indicată în declarația vamală în conformitate cu legislația vamală, Serviciul Vamal poate solicita declarantului să dovedească originea mărfurilor.

(2) În cazul în care dovada originii este furnizată în conformitate cu legislația vamală sau cu alte acte normative, Serviciul Vamal, dacă există temei de a bănui că datele prezentate de declarant nu sunt veridice și/sau suficiente, solicită toate elementele justificative suplimentare necesare pentru a se asigura că dovada de origine respectă regulile stabilite de legislația aplicabilă.

(3) În cazul în care este necesar în cadrul schimburilor comerciale, certificatul de origine nepreferențială a mărfurilor, a cărui formă este prevăzută în Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal, poate fi eliberat în Republica Moldova de către Camera de Comerț și Industrie în conformitate cu regulile de origine în țara sau teritoriul de destinație sau prin orice altă metodă care identifică țara în care mărfurile au fost obținute integral sau au fost supuse ultimei transformări substanțiale.

(1) Pentru mărfurile provenite din țările cu care Republica Moldova a încheiat acorduri de liber schimb se aplică tratamentul tarifar preferențial în cazul prezentării dovezii de origine a mărfurilor până la expirarea termenului prevăzut de acordurile respective și/sau conform legislației Republicii Moldova.

(2) În cazul în care, la data importului, nu s-a aplicat un tratament tarifar preferențial din cauza neprezentării dovezii de origine sau din imposibilitatea de a constata respectarea celorlalte dispoziții cuprinse în acordul care prevede acel tratament tarifar preferențial, declarantul poate cere ulterior rambursarea sumelor încasate în plus, prin prezentarea de dovezi, pe baza legislației și a acordurilor internaționale la care Republica Moldova este parte, cu condiția prezentării mărfurilor. În cazul în care mărfurile nu pot fi prezentate, Serviciul Vamal acordă rambursarea doar atunci când are informații care să ateste fără echivoc că dovada de origine prezentată ulterior se aplică acestor mărfuri.

(1) Serviciul Vamal este în drept să interzică trecerea mărfii peste frontiera vamală în cazul în care dispune de dovezi că această marfă este originară din țara ale cărei mărfuri nu pot fi autorizate pentru trecerea frontierei vamale în conformitate cu legislația sau cu acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte.

(2) Neprezentarea dovezii de origine a mărfii, perfectată în modul cuvenit, sau a datelor suplimentare ori a precizărilor în privința originii mărfii nu poate constitui temei pentru refuzul trecerii mărfii peste frontiera vamală.

(1) Dacă, până la acordarea liberului de vamă, există îndoieli justificate cu privire la autenticitatea dovezii de origine a mărfurilor sau cu privire la originea mărfurilor, Serviciul Vamal suspendă acordarea tratamentului tarifar preferențial și efectuează un control suplimentar prin inițierea unei cereri de asistență administrativă internațională.

(2) În așteptarea rezultatelor procedurii de verificare menționate la alin. (1), mărfurile pot fi eliberate cu condiția ca garanția să fie asigurată pentru cuantumul datoriei vamale care poate apărea.

(1) În cazul în care Republica Moldova dispune de un regim preferențial cu o țară sau un teritoriu ori un grup de țări sau un grup de teritorii din afara teritoriului vamal care prevede că o dovadă de origine trebuie să ia forma unei declarații de origine întocmite de către un exportator aprobat, exportatorii stabiliți pe teritoriul vamal pot să solicite statutul de exportator aprobat în scopul întocmirii și al înlocuirii declarațiilor respective.

(2) Statutul de exportator aprobat se acordă de către aparatul central al Serviciului Vamal persoanelor care îndeplinesc condițiile referitoare la originea mărfurilor din cadrul acordurilor de comerț liber la care Republica Moldova este parte.

(3) Statutul de exportator aprobat se acordă, conform procedurii stabilite de către Serviciul Vamal, prin eliberarea unui certificat.

(4) Serviciul Vamal furnizează țărilor și teritoriilor respective adresele autorităților vamale responsabile de controlul declarațiilor de origine întocmite de exportatorii aprobați.

(1) Exportatorul aprobat are dreptul de a documenta pe propria răspundere originea preferențială a mărfurilor exportate prin întocmirea declarațiilor de origine, indiferent de valoarea acestor mărfuri.

(2) Exportatorul aprobat este obligat:

1) să asigure întocmirea declarației de origine doar pentru mărfurile care sunt conforme regulilor de origine preferențială, prevăzute de acordul de liber schimb la care Republica Moldova este parte;

2) să asigure păstrarea copiilor de pe documentele pe care sunt întocmite declarațiile de origine și de pe actele ce confirmă originea preferențială a mărfurilor exportate pe baza declarației de origine, cel puțin 3 ani de la data întocmirii declarației;

3) să informeze Serviciul Vamal despre documentele pe care au fost întocmite declarațiile de origine conform statutului de exportator aprobat;

4) în decurs de cel mult 10 zile de la data intervenirii modificării, să prezinte Serviciului Vamal copiile de pe documentele aferente modificărilor ce se referă la:

a) denumire și sediu;

b) procesul de producere a mărfurilor la întreprindere;

c) relațiile contractuale în baza cărora se efectuează exportul în regim preferențial;

d) persoana responsabilă de la întreprindere de pregătirea actelor aferente confirmării originii mărfurilor.

În scopul aplicării măsurilor tarifare și netarifare stabilite de legislația ce reglementează domenii specifice privind schimbul de mărfuri, valoarea în vamă a mărfurilor se determină în conformitate cu art. 72 și 80.

(1) Baza inițială pentru valoarea în vamă a mărfurilor este valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, ajustat, dacă este cazul, atunci când acestea sunt vândute pentru export către teritoriul vamal.

(2) Prețul efectiv plătit sau de plătit este suma tuturor plăților efectuate sau de efectuat de către cumpărător vânzătorului sau de către cumpărător unui terț în beneficiul vânzătorului pentru mărfurile importate și cuprinde toate plățile efectuate sau de efectuat drept condiție a vânzării mărfurilor importate.

(3) Valoarea de tranzacție se aplică numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) nu există alte restricții privind dispunerea de mărfuri sau utilizarea acestora de către cumpărător decât cele care:

a) sunt impuse sau prescrise prin lege sau de către autoritățile publice;

b) limitează zonele geografice în care mărfurile pot fi revândute;

c) nu afectează în mod substanțial valoarea în vamă a mărfurilor;

2) vânzarea sau prețul nu depinde de unele condiții sau prestații pentru care valoarea nu se poate determina în raport cu mărfurile de evaluat;

3) nicio parte a profitului din nicio revânzare, dispunere sau utilizare ulterioară a mărfurilor de către cumpărător nu revine direct sau indirect vânzătorului, decât în cazul în care se poate efectua o ajustare adecvată;

4) nu există nicio legătură între cumpărător și vânzător sau relația existentă între ei nu influențează prețul.

(4) În sensul prezentului capitol, două persoane se consideră legate dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

1) una dintre ele face parte din conducerea sau consiliul de administrație al celeilalte persoane;

2) persoanele sunt recunoscute juridic ca parteneri de afaceri;

3) una dintre ele este angajatorul celeilalte;

4) o terță parte este proprietar, controlează sau deține direct sau indirect 5% sau mai mult din acțiunile sau cotele-părți emise cu drept de vot de ambele persoane;

5) una dintre ele o controlează pe cealaltă în mod direct sau indirect;

6) ambele sunt controlate în mod direct sau indirect de către o terță persoană;

7) împreună controlează direct sau indirect o terță persoană;

8) sunt membri ai aceleiași familii. Se consideră membri ai aceleiași familii următoarele persoane:

a) soț și soție;

b) părinți și copii;

c) frați și surori;

d) părinţi adoptivi şi copii adoptaţi;

e) bunici și nepoți;

f) unchi sau mătușă și nepoți de la soră sau frate;

g) socri și ginere sau noră;

h) cumnați și cumnate.

(5) Persoanele care sunt asociate în afaceri în sensul că una dintre ele este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte, indiferent de denumirea utilizată, sunt considerate legate numai dacă se încadrează într-unul din criteriile de la alin. (4).

(6) În sensul alin. (4) pct. 5)–7), se consideră că o persoană controlează o altă persoană atunci când prima deține, de drept sau de fapt, putere de decizie asupra celei din urmă.

(1) În cazul în care Serviciul Vamal are îndoieli întemeiate că valoarea de tranzacție declarată reprezintă cuantumul total plătit sau de plătit astfel cum se menționează la art. 72 alin. (2), acesta solicită declarantului să furnizeze informații suplimentare.

(2) În cazul în care îndoielile Serviciului Vamal nu sunt eliminate, acesta decide că valoarea mărfurilor nu se poate determina în conformitate cu art. 72 alin. (1).

(1) Pentru a se determina valoarea în vamă în temeiul art. 72, la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate se adaugă:

1) elementele următoare, în măsura în care sunt suportate de cumpărător, dar nu sunt incluse în prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri:

a) comisioanele și cheltuielile de brokeraj, cu excepția comisioanelor de cumpărare;

b) costul containerelor care, în scopuri vamale, sunt considerate inseparabile de mărfurile în cauză; și

c) costul ambalajului, care include atât manopera, cât și materialele;

2) valoarea, repartizată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri și servicii, atunci când acestea sunt furnizate direct sau indirect de către cumpărător, gratuit sau la un cost redus, pentru a fi utilizate la fabricarea și vânzarea la export a mărfurilor importate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în prețul efectiv plătit sau de plătit:

a) materiale, componente, piese de schimb și articole similare încorporate în mărfurile importate;

b) unelte, forme, matrițe și articole similare utilizate la producerea mărfurilor importate;

c) materiale consumate la producerea mărfurilor importate;

d) activități de inginerie și de dezvoltare, artă, design, planuri și schițe executate în afara Republicii Moldova și necesare la producerea mărfurilor importate, cu excepția costurilor de cercetare și a costurilor schițelor preliminare;

3) redevențele (royalty) și taxele de licență referitoare la mărfurile evaluate pe care cumpărătorul trebuie să le achite fie direct, fie indirect, ca o condiție a vânzării mărfurilor evaluate, în măsura în care aceste redevențe și taxe de licență nu sunt incluse în prețul efectiv plătit sau de plătit;

4) valoarea oricărei părți din profitul oricărei revânzări, dispuneri sau utilizări ulterioare a mărfurilor importate, care îi revine vânzătorului direct sau indirect;

5) următoarele costuri, până la locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal:

a) cheltuielile de transport și costul asigurării mărfurilor importate;

b) costurile de încărcare, descărcare și manipulare legate de transportul mărfurilor importate.

(2) Orice elemente care se adaugă, în conformitate cu alin. (1), la prețul efectiv plătit sau de plătit se bazează exclusiv pe date obiective și cuantificabile.

(3) Pentru a stabili valoarea în vamă, la prețul efectiv plătit sau de plătit nu se adaugă niciun alt element în afara celor prevăzute la prezentul articol.

Pentru determinarea valorii în vamă în temeiul art. 72 nu se includ următoarele elemente, cu condiția ca acestea să fie distincte de prețul efectiv plătit sau de plătit:

1) costul pentru transportul mărfurilor importate după intrarea lor pe teritoriul vamal;

2) cheltuielile pentru construcție, montare, asamblare, întreținere sau asistență tehnică, întreprinse după intrarea pe teritoriul vamal a mărfurilor importate, cum ar fi instalații, utilaje sau echipamente industriale;

3) cheltuielile în temeiul unui acord de finanțare încheiat de cumpărător referitor la achiziționarea mărfurilor importate, indiferent dacă finanțarea este acordată de vânzător sau de o altă persoană, cu condiția ca acordul de finanțare să fi fost încheiat în scris și cumpărătorul să poată face dovada îndeplinirii următoarelor condiții:

a) astfel de mărfuri sunt vândute efectiv la prețul declarat ca preț efectiv plătit sau de plătit;

b) rata dobânzii pretinsă nu depășește nivelul predominant pentru astfel de tranzacții în țara și la momentul în care s-a acordat finanțarea;

4) cheltuielile pentru dreptul de reproducere a mărfurilor importate;

5) comisioanele de cumpărare;

6) drepturile de import și alte plăți de achitat în Republica Moldova pentru importul sau vânzarea mărfurilor;

7) fără a aduce atingere art. 74 alin. (1) pct. 3), plățile efectuate de cumpărător pentru dreptul de a distribui sau de a revinde mărfurile importate, dacă plățile respective nu reprezintă o condiție pentru vânzarea mărfurilor în scopul exportării în Republica Moldova.

Tarifele poștale achitate până la locul de destinație pentru mărfurile expediate prin poștă se includ în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepția tarifelor poștale suplimentare percepute pe teritoriul vamal.

Serviciul Vamal, la cerere, autorizează determinarea următoarelor sume pe baza unor criterii specifice, în cazul în care acestea nu sunt cuantificate la data acceptării declarației vamale:

a) sumele care trebuie incluse în valoarea în vamă în conformitate cu art. 72 alin. (2);

b) sumele menționate la art. 74 și 75.

(1) Autorizația menționată la art. 78 se acordă în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) aplicarea procedurii menționate la art.164 ar reprezenta, în aceste circumstanțe, costuri administrative disproporționate;

b) valoarea în vamă determinată nu va fi diferită în mod semnificativ de cea determinată în lipsa unei autorizații.

(2) Autorizația se acordă dacă solicitantul îndeplinește următoarele condiții:

a) respectă criteriul stabilit la art. 39 alin. (1);

b) utilizează un sistem contabil care este compatibil cu principiile de contabilitate general admise și care facilitează controalele vamale prin audit. Sistemul contabil trebuie să mențină un istoric al datelor, ce oferă posibilitate de audit din momentul în care datele sunt introduse în dosar;

c) dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii întreprinderii și care este adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri, precum și de un sistem de control intern care permite detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare.

(1) În cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor nu poate fi determinată prin aplicarea art. 72, se aplică succesiv pct. 1)–4) din alin. (3) al prezentului articol, până la primul dintre punctele respective care permite determinarea acesteia.

(2) Ordinea în care se aplică dispozițiile de la alin. (3) pct.3) și 4) se inversează la cererea declarantului.

(3) Valoarea în vamă determinată prin aplicarea alin. (1) este:

1) valoarea de tranzacție a mărfurilor identice vândute pentru export către teritoriul vamal și exportate în același sau aproximativ același moment cu mărfurile care se evaluează;

2) valoarea de tranzacție a mărfurilor similare vândute pentru export către teritoriul vamal și exportate în același sau aproximativ același moment cu mărfurile care se evaluează;

3) valoarea bazată pe prețul unitar la care mărfurile importate sau mărfurile identice ori similare cu cele importate sunt vândute pe teritoriul vamal, în cea mai mare cantitate totală, către persoane care nu sunt legate cu vânzătorii; sau

4) valoarea calculată a mărfii, care constă în suma:

a) costului sau valorii materialelor și fabricării sau altor transformări în procesul de fabricare a mărfurilor importate;

b) unui cuantum al profitului și cheltuielilor generale egale cu cele care se reflectă în mod obișnuit în vânzările de mărfuri de aceeași clasă sau același tip cu mărfurile evaluate care sunt fabricate de producători în țara exportatoare pentru a fi exportate în Republica Moldova;

c) costului sau valorii elementelor menționate la art. 74 alin. (1) pct. 5).

(4) În cazul în care valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea alin. (1), aceasta se determină pe baza datelor disponibile pe teritoriul vamal, prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile și dispozițiile generale ale:

a) Acordului referitor la punerea în aplicare a art. VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994;

b) art. VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994.

(1) La determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în conformitate cu art. 80 alin. (3) pct. 1) sau 2) se utilizează valoarea de tranzacție a unor mărfuri identice sau similare vândute la același nivel comercial și aproximativ în aceleași cantități ca și mărfurile care se evaluează.

(2) În cazul în care nu se identifică o astfel de vânzare, valoarea în vamă se determină având în vedere valoarea de tranzacție a mărfurilor identice sau similare vândute la un nivel comercial diferit sau în cantități diferite. Această valoare de tranzacție ar trebui ajustată pentru a ține cont de diferențele la nivel comercial și/sau la cel al cantității.

(3) Se efectuează o ajustare pentru a ține cont de diferențele semnificative la nivelul costurilor și al plăților dintre mărfurile care se evaluează și mărfurile identice sau similare vizate, care se datorează diferențelor de distanțe și moduri de transport.

(4) În cazul în care se constată că există mai multe valori de tranzacție pentru mărfuri identice sau similare, pentru a determina valoarea în vamă a mărfurilor care se evaluează se utilizează cea mai mică dintre aceste valori de tranzacție.

(5) Noțiunile „mărfuri identice” și „mărfuri similare” nu includ mărfuri care încorporează sau reflectă activități de inginerie și de dezvoltare, artă, design, planuri și schițe pentru care nu s-a făcut nicio ajustare în temeiul art. 74 alin. (1) pct. 2) lit. d), deoarece aceste activități au fost executate în Republica Moldova.

(6) Valoarea de tranzacție a mărfurilor produse de o altă persoană se ia în considerare numai în cazul în care nu se pot găsi valori de tranzacție pentru mărfuri identice sau similare produse de persoana care a produs mărfurile ce se evaluează.

(1) Prețul unitar utilizat pentru a determina valoarea în vamă în temeiul art. 80 alin. (3) pct. 3) este prețul la care mărfurile importate sau mărfurile identice ori similare importate sunt vândute pe teritoriul vamal, în starea în care sunt importate, în același moment sau aproximativ în același moment cu importul mărfurilor care se evaluează.

(2) În absența unui preț unitar, astfel cum se menționează la alin. (1), prețul unitar utilizat este prețul la care mărfurile importate sau mărfurile identice ori similare importate sunt vândute pe teritoriul vamal, în starea în care sunt importate, la data cea mai apropiată după importul mărfurilor care se evaluează, însă nu mai târziu de 90 de zile de la data importului.

(3) În absența unui preț unitar, astfel cum se menționează la alin. (1) și (2), la cererea declarantului se utilizează prețul unitar la care mărfurile importate sunt vândute pe teritoriul vamal după ce au fost prelucrate sau transformate ulterior, ținând cont în mod corespunzător de valoarea adăugată prin prelucrare sau transformare.

(4) În scopul determinării valorii în vamă în conformitate cu art. 80 alin. (3) pct. 3) nu se iau în considerare următoarele vânzări:

a) vânzările de mărfuri la un alt nivel comercial decât primul nivel comercial după import;

b) vânzările către persoane legate;

c) vânzările către persoane care furnizează, direct sau indirect, gratuit sau la un cost redus, mărfurile sau serviciile enumerate la art. 74 alin. (1) pct. 2) pentru a fi utilizate la fabricarea și vânzarea la export a mărfurilor importate;

d) vânzările în cantități care nu sunt suficiente pentru a permite determinarea prețului unitar.

(5) La determinarea valorii în vamă, din prețul unitar determinat în conformitate cu alin. (1)–(4) se deduc următoarele elemente:

a) fie comisioanele plătite în mod obișnuit sau convenite a fi plătite, fie elementele adăugate în mod obișnuit pentru profit și cheltuielile generale (inclusiv costurile directe sau indirecte de comercializare a mărfurilor în cauză) în legătură cu vânzarea pe teritoriul vamal a mărfurilor importate din aceeași clasă sau de același tip care se încadrează într-un grup sau într-o gamă de mărfuri produse de un anumit sector industrial;

b) cheltuielile uzuale de transport și de asigurare, precum și cheltuielile conexe care se suportă pe teritoriul vamal;

c) drepturile de import și alte plăți pe teritoriul vamal pentru importul sau vânzarea mărfurilor.

(6) Valoarea în vamă a anumitor mărfuri perisabile poate fi determinată direct în conformitate cu art. 80 alin. (3) pct. 3).

(1) La aplicarea art. 80 alin. (3) pct. 4), Serviciul Vamal nu poate cere sau impune unei persoane care nu este stabilită pe teritoriul vamal să prezinte spre examinare sau să permită accesul la documente contabile ori la alte documente pentru determinarea valorii în vamă.

(2) Costul sau valoarea materialelor și a fabricării, specificate la art. 80 alin. (3) pct. 4) lit. a), include costul elementelor prevăzute la art. 74 alin. (1) pct. 1) lit. b) și c). Acesta include, de asemenea, costul repartizat proporțional al oricărui produs sau serviciu specificat la art. 74 alin. (1) pct. 2), care a fost furnizat direct sau indirect de cumpărător pentru a fi utilizat la fabricarea mărfurilor care se evaluează. Valoarea elementelor enumerate la art. 74 alin. (1) pct. 2) lit. d), care se execută în Republica Moldova, se include numai în măsura în care elementele respective intră în sarcina producătorului.

(3) Costul de producție include toate cheltuielile suportate în operațiunile de creare a mărfurilor, în cele în care se fac completări mărfurilor sau în cele care ameliorează în mod substanțial mărfurile. Acesta include și costurile prevăzute la art. 74 alin. (1) pct. 2) lit. b) și c).

(4) Cheltuielile generale menționate la art. 80 alin. (3) pct. 4) lit. b) acoperă costurile directe și indirecte de producție și de vânzare a mărfurilor la export care nu sunt incluse la art. 80 alin. (3) pct. 4) lit. a).

(1) La determinarea valorii în vamă în conformitate cu art. 80 alin. (4) se poate da dovadă de o flexibilitate rezonabilă în aplicarea metodelor prevăzute la art. 72 și la art. 80 alin. (3). Valoarea determinată astfel se bazează, în cea mai mare măsură posibilă, pe valorile în vamă determinate anterior.

(2) Dacă nu se poate determina valoarea în vamă în conformitate cu alin. (1), se utilizează alte metode adecvate. În acest caz, drept bază pentru determinarea valorii în vamă nu pot fi luate:

a) prețul de vânzare pe teritoriul vamal al mărfurilor produse pe teritoriul vamal;

b) un sistem prin care, pentru determinarea valorii în vamă, se utilizează cea mai mare dintre două valori alternative;

c) prețul mărfurilor pe piața internă a țării exportatoare;

d) costul de producție, altul decât valorile calculate care s-au determinat pentru mărfuri identice sau similare în conformitate cu art. 80 alin. (3) pct. 4);

e) prețurile pentru exportul într-o țară străină;

f) valorile în vamă minime;

g) valori arbitrare sau fictive.

Document justificativ referitor la valoarea în vamă este documentul comercial (factura sau invoice-ul) care se referă la valoarea de tranzacție declarată.

În cazul în care pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate este necesară conversia dintr-o valută străină, se aplică cursul valutar prevăzut la art. 49.

(1) La introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal, datoria vamală apare în cazurile când:

a) mărfurile pasibile de drepturi de import sunt puse în liberă circulație, inclusiv în temeiul regimului de destinație finală;

b) mărfurile pasibile de drepturi de import sunt plasate sub regimul de admitere temporară cu scutire parțială de taxa vamală.

(2) Datoria vamală apare în momentul acceptării declarației vamale.

(3) Declarantul este debitorul. În cazul unei reprezentări indirecte, persoana pe seama căreia s-a făcut declarația vamală este de asemenea debitor.

(4) În cazul în care declarația vamală pentru unul dintre regimurile menționate la alin. (1) este întocmită pe baza unor informații din care rezultă că drepturile de import sau o parte din acestea nu sunt percepute, persoana care a furnizat informațiile necesare întocmirii declarației și care știa sau trebuia în mod rezonabil să știe că aceste informații sunt eronate este, de asemenea, debitor.

(1) În cazul în care o interdicție de restituire sau de scutire de taxa vamală se aplică mărfurilor neoriginare folosite la fabricarea produselor pentru care dovada de origine este eliberată sau întocmită în cadrul unui regim preferențial instituit între Republica Moldova și anumite țări sau teritorii ori grupuri de țări sau de teritorii din afara teritoriului vamal, la momentul acceptării declarației de reexport privind produsele în cauză apare o datorie vamală la import pentru mărfurile neoriginare respective.

(2) În cazul în care apare o datorie vamală în temeiul alin. (1), cuantumul taxei vamale corespunzătoare se determină în aceleași condiții ca în cazul unei datorii vamale rezultate din acceptarea, la aceeași dată, a declarației vamale de punere în liberă circulație a mărfurilor neoriginare folosite pentru fabricarea produselor în cauză, pentru a încheia regimul de perfecționare activă.

(3) În sensul prezentului articol, prevederile art. 87 alin. (2), (3) și (4) se aplică corespunzător. Cu toate acestea, în cazul menționat la art. 335 privind mărfurile străine, persoana care depune declarația de reexport este debitorul. În caz de reprezentare indirectă, persoana pe seama căreia se depune declarația este debitorul.

(1) În cazul mărfurilor supuse unor drepturi de import, o datorie vamală la import apare dacă nu se respectă:

a) oricare dintre obligațiile stabilite în legislația vamală cu privire la introducerea mărfurilor străine pe teritoriul vamal, la scoaterea lor de sub supravegherea vamală sau la circulația, perfecționarea, depozitarea, depozitarea temporară, admiterea temporară sau dispunerea de astfel de mărfuri pe teritoriul respectiv; sau

b) o condiție care reglementează plasarea mărfurilor străine sub un regim vamal sau acordarea, datorită destinației finale a mărfurilor, a unei scutiri sau a unei reduceri de drepturi de import; sau

c) oricare dintre obligațiile stabilite în legislația vamală cu privire la destinația finală a mărfurilor.

(2) Datoria vamală apare:

a) fie în momentul în care nu este îndeplinită sau încetează a fi îndeplinită obligația a cărei neîndeplinire duce la apariția datoriei vamale;

b) fie în momentul în care se acceptă o declarație vamală pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal, în cazul în care se constată ulterior că una dintre condițiile stabilite pentru plasarea acestor mărfuri sub acest regim sau pentru acordarea unei scutiri ori a unei reduceri de drepturi de import în baza destinației finale a mărfurilor nu a fost de fapt îndeplinită.

(3) În cazurile menționate la alin. (1) lit. a) și c), debitor este:

a) orice persoană care trebuia să îndeplinească obligațiile respective;

b) orice persoană care cunoștea sau care trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că o obligație prevăzută de legislația vamală nu a fost îndeplinită și care a acționat pe seama persoanei care trebuia să îndeplinească obligația sau care a participat la acțiunea ce a dus la neîndeplinirea obligației;

c) orice persoană care a dobândit sau a avut în posesie mărfurile în cauză și care cunoștea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască, în momentul în care a dobândit sau a primit mărfurile, faptul că una dintre obligațiile prevăzute în legislația vamală sau fiscal nu a fost îndeplinită.

(4) În cazurile menționate la alin. (1) lit. b), debitor este persoana care are obligația de a respecta condițiile care reglementează plasarea mărfurilor sub un regim vamal, întocmirea declaraţiei vamale pentru mărfurile plasate sub regimul vamal respectiv sau acordarea unei scutiri ori a unei reduceri de drepturi de import în baza destinației finale a mărfurilor.

(5) În cazul în care se întocmește o declarație vamală pentru unul dintre regimurile vamale menționate la alin. (1) lit. b) și orice informație solicitată în temeiul legislației vamale cu referire la condițiile privind plasarea sub regimul vamal respectiv este furnizată Serviciului Vamal, ceea ce determină ca drepturile de import, în totalitate sau în parte, să nu fie percepute, persoana care a furnizat datele necesare pentru întocmirea declarației vamale și care cunoștea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că o astfel de informație era eronată este, de asemenea, debitor.

(1) În cazul în care, în temeiul art. 89 alin. (1), apare o datorie vamală pentru mărfuri puse în liberă circulație cu reducere a drepturilor de import datorită destinației lor finale, cuantumul drepturilor de import plătit la punerea lor în liberă circulație se deduce din cuantumul drepturilor de import corespunzător datoriei vamale.

(2) Alin. (1) se aplică și în cazul în care o datorie vamală apare pentru deșeurile și resturile rezultate din distrugerea unor asemenea mărfuri.

(3) În cazul în care, în conformitate cu art. 89 alin. (1), apare o datorie vamală pentru mărfuri plasate sub regimul de admitere temporară cu scutire parțială de taxa vamală, cuantumul taxei vamale achitate cu titlu de scutire parțială se deduce din cuantumul drepturilor de import corespunzător datoriei vamale.

(1) Datoria vamală la export apare prin plasarea mărfurilor supuse drepturilor de export sub regimul de export sau de perfecționare pasivă.

(2) Datoria vamală apare în momentul acceptării declarației vamale.

(3) Declarantul este debitor. În caz de reprezentare indirectă, persoana pe seama căreia se face declarația vamală este, de asemenea, debitor.

(4) În cazul în care o declarație vamală de export este întocmită pe baza unor informații din care rezultă că drepturile de export, în totalitate sau în parte, nu sunt percepute, persoana care a furnizat informațiile necesare întocmirii declarației și care cunoștea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că informațiile respective sunt eronate este, de asemenea, debitor.

(1) În cazul în care mărfurile sunt supuse unor drepturi de export, o datorie vamală la export apare dacă nu se respectă:

a) oricare dintre obligațiile stabilite în legislația vamală aplicabilă la ieșirea mărfurilor; sau

b) condițiile în temeiul cărora s-a permis scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal cu scutire totală sau parțială de drepturi de export.

(2) Datoria vamală la export apare:

a) în momentul în care mărfurile sunt efectiv scoase de pe teritoriul vamal fără declarație vamală;

b) în momentul în care mărfurile ajung la o altă destinație decât cea pentru care s-a permis scoaterea de pe teritoriul vamal cu scutire totală sau parțială de drepturi de export; sau

c) în lipsa posibilității pentru Serviciul Vamal de a determina momentul menționat la lit. b) – în momentul în care expiră termenul fixat pentru producerea dovezii care atestă îndeplinirea condițiilor ce fac posibilă această scutire.

(3) În cazul menționat la alin. (1) lit. a), debitor este:

a) orice persoană care trebuia să îndeplinească obligația respectivă;

b) orice persoană care cunoștea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că obligația respectivă nu a fost îndeplinită și care a acționat pe seama persoanei care trebuia să îndeplinească această obligație;

c) orice persoană care a participat la acțiunea ce a dus la neîndeplinirea obligației și care cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că declarația vamală nu a fost depusă, deși ar fi trebuit să fie depusă.

(4) În cazul menționat la alin. (1) lit. b), debitor este persoana căreia i se cere să respecte condițiile ce au permis scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal cu scutire totală sau parțială de drepturi de export.

(1) Datoria vamală la import sau la export apare chiar și în cazul în care se referă la mărfurile ce fac obiectul măsurilor de prohibiție sau de restricție la import sau la export, indiferent de natura acestora.

(2) Prin derogare de la alin. (1), nu apare nicio datorie vamală în oricare dintre următoarele cazuri:

a) introducerea ilegală de semne bănești false pe teritoriul vamal;

b) introducerea de stupefiante, de substanțe psihotrope, de precursori și analogii acestora pe teritoriul vamal, în cazul în care această introducere nu este supravegheată strict de către autoritățile competente în vederea utilizării în scopuri medicale sau științifice.

(3) În scopul aplicării sancțiunilor prevăzute pentru încălcările vamale, se consideră că datoria vamală a apărut în cazul în care legislația prevede că drepturile de import sau de export ori existența unei datorii vamale servesc drept bază pentru determinarea sancțiunilor.

În cazul în care mai multe persoane sunt responsabile pentru plata cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător unei datorii vamale, acestea răspund în mod solidar pentru achitarea cuantumului respectiv.

(1) Cuantumul drepturilor de import sau de export se calculează pe baza cotelor în vigoare la data apariției datoriei vamale.

(2) În cazul în care nu este posibilă stabilirea cu exactitate a momentului în care apare datoria vamală, acest moment este considerat ca fiind cel în care Serviciul Vamal constată că mărfurile se află într-o situație în care a apărut o datorie vamală.

(3) Prin derogare de la alin. (2), în cazul în care informațiile de care dispune Serviciul Vamal îi permit să constate că datoria vamală a apărut într-un moment anterior celui în care s-a ajuns la această constatare, datoria vamală este considerată a fi apărută în momentul cel mai îndepărtat în care poate fi stabilită existența datoriei vamale rezultate din această situație.

(1) În cazul în care, pentru mărfurile plasate sub un regim vamal sau în depozit temporar, pe teritoriul vamal au fost suportate cheltuieli pentru depozitare sau pentru manipulări uzuale, astfel de cheltuieli sau creșterea valorii nu se iau în considerare la calcularea cuantumului drepturilor de import datorate, cu condiția ca declarantul să furnizeze o dovadă pentru cheltuieli.

(2) Prin derogare de la alin. (1), valoarea în vamă, cantitatea, natura și originea mărfurilor străine utilizate în aceste operațiuni se iau în considerare pentru calcularea cuantumului drepturilor de import.

(3) În cazul în care clasificarea tarifară a mărfurilor plasate sub un anumit regim se schimbă ca urmare a executării unei manipulări uzuale pe teritoriul vamal, la cererea declarantului se aplică clasificarea tarifară inițială a mărfurilor plasate sub regim.

(4) În cazul în care apare o datorie vamală pentru produsele prelucrate rezultate dintr-un regim de perfecționare activă, cuantumul drepturilor de import corespunzător acestei datorii se determină, la cererea declarantului, pe baza clasificării tarifare, a valorii în vamă, a cantității, a naturii și a originii mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare activă la momentul acceptării declarației vamale privind aceste mărfuri.

(5) Atunci când apare o datorie vamală pentru produse prelucrate care rezultă din regimul de perfecționare pasivă sau pentru produse de înlocuire, astfel cum sunt menționate la art. 331 alin. (1), cuantumul drepturilor de import se calculează pe baza costului operațiunii de prelucrare executate în afara teritoriului vamal.

(6) În cazul în care legislația vamală prevede un tratament tarifar favorabil, o scutire totală sau parțială de drepturi de import sau de export în temeiul art. 53 alin. (3) lit. d)–f), un astfel de tratament tarifar favorabil, o astfel de scutire se aplică în cazul în care apare o datorie vamală, cu condiția ca nerespectarea obligațiilor care a dus la apariția datoriei vamale să nu constituie o tentativă de încălcare a legislației vamale.

(1) Datoria vamală apare în locul unde este depusă declarația vamală sau declarația de reexport menționată la art. 87, 88 și 91.

(2) În toate celelalte cazuri, datoria vamală apare în locul unde se produc faptele care au cauzat apariția acestei datorii.

(3) În cazul în care nu este posibilă determinarea acestui loc, datoria vamală apare în locul unde Serviciul Vamal constată că mărfurile se află într-o situație în care apare o datorie vamală.

(4) În cazul în care mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu a fost încheiat sau atunci când depozitarea temporară nu s-a încheiat în mod corespunzător, iar locul unde apare datoria vamală nu poate fi stabilit în conformitate cu alin. (2) și (3), într-un anumit termen, datoria vamală apare în locul unde mărfurile au fost fie plasate sub regimul vamal în cauză, fie introduse pe teritoriul vamal sub regimul respectiv, fie unde erau depozitate temporar.

(5) În cazul în care informațiile de care dispune îi permit Serviciului Vamal să constate că apariția datoriei vamale s-a putut produce în mai multe locuri, se consideră că respectiva datorie vamală a apărut în locul în care a apărut inițial.

(1) În cazul în care nu există dispoziții contrare, prezentul capitol definește normele aplicabile garanțiilor pentru datoriile vamale existente și datoriile vamale susceptibile de a apărea.

(2) În cazul în care Serviciul Vamal solicită constituirea unei garanții, această garanție este furnizată de către debitor sau de către persoana care poate deveni debitor. Serviciul Vamal poate accepta ca garanția să fie constituită de o altă persoană decât cea de la care este solicitată.

(3) Fără a aduce atingere art. 106, Serviciul Vamal solicită constituirea unei singure garanții pentru mărfuri distincte.

(4) În cazul în care garanția nu a fost eliberată, aceasta poate fi utilizată, în limitele cuantumului garantat, pentru a se recupera cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit ca urmare a controalelor efectuate ulterior acordării liberului de vamă pentru mărfurile respective.

(5) În baza unei cereri depuse de persoana menționată la alin. (2) din prezentul articol, Serviciul Vamal, conform art. 104 alin. (1)–(3), autorizează ca o garanție globală să fie constituită pentru acoperirea cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale în legătură cu două sau mai multe operațiuni, declarații sau regimuri vamale.

(6) Serviciul Vamal monitorizează garanția.

(7) Nu se solicită nicio garanție de la autoritățile publice centrale și locale pentru activitățile sau operațiunile legate de import sau export îndeplinite în calitate de autorități publice.

(8) Nu se solicită nicio garanție în oricare dintre următoarele situații:

1) în cazul transportului mărfurilor prin instalații de transport fixe;

2) pentru mărfurile care sunt plasate sub regimul de admitere temporară în următoarele cazuri:

a) în cazul în care declarația vamală poate fi făcută verbal sau prin orice altă acțiune stabilită;

b) în cazul echipamentelor utilizate în traficul internațional de către companiile aeriene, navale sau feroviare sau de către furnizorul de serviciul poștal universal, cu condiția ca echipamentele respective să fie identificate printr-un marcaj distinct;

c) în cazul ambalajelor importate goale, atunci când acestea poartă marcaje rezistente la ștergere și care nu pot fi înlăturate;

d) în cazul în care titularul anterior al autorizației de admitere temporară a declarat mărfurile pentru regimul de admitere temporară, iar mărfurile respective sunt ulterior plasate sub regimul de admitere temporară pentru același scop.

(9) - abrogat.

(10) - abrogat.

(11) Garanția constituită pentru o declarație vamală se aplică cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale în legătură cu toate mărfurile care fac obiectul acestei declarații sau sunt puse în liberă circulație pe baza acestei declarații, indiferent dacă această declarație este sau nu corectă.

(12) Serviciul Vamal poate renunța la constituirea unei garanții în cazul în care cuantumul drepturilor de import necesare a fi garantate nu depășește limita neimpozabilă pentru declarații prevăzută de prezentul cod.

(1) În cazul în care constituirea unei garanții este obligatorie, Serviciul Vamal stabilește cuantumul acestei garanții la un nivel egal cu cuantumul exact al drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale, dacă acest cuantum poate fi determinat cu certitudine în momentul în care garanția este solicitată.

(2) În cazul în care nu este posibilă determinarea cuantumului exact, garanția corespunde cuantumului cel mai ridicat, estimat de către Serviciul Vamal, al drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale, existente sau potențiale.

(3) Fără a aduce atingere art. 104, în cazul unei garanții globale constituite pentru cuantumul drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale care variază în timp, cuantumul acestei garanții se fixează la un nivel care să permită acoperirea în orice moment a cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale.

Dacă constituirea unei garanții este facultativă, aceasta este în orice caz solicitată de Serviciul Vamal în măsura în care acesta consideră că este posibil ca cuantumul drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale să nu fie plătit în termenele prevăzute. Cuantumul garanției este stabilit de către Serviciul Vamal astfel încât să nu depășească nivelul prevăzut la art. 99.

(1) Garanția poate fi constituită în una dintre următoarele forme:

a) prin depunerea mijloacelor bănești în numerar sau prin virament la contul trezorerial de garanții, efectuat în moneda națională;

b) prin angajamentul unui garant;

c) prin depunerea unui depozit în numerar în moneda națională, în euro sau în dolari SUA, în cazul tranzitului extern.

(2) În cazul în care o garanție este constituită prin depunerea mijloacelor bănești în numerar sau prin virament la contul trezorerial de garanții, Serviciul Vamal nu are obligația plății unei dobânzi aferente acestei garanții.

(1) Persoana căreia i se solicită furnizarea garanției alege dintre formele de garanție prevăzute la art. 101 alin. (1).

(2) Serviciul Vamal refuză acceptarea formei de garanție alese în cazul în care aceasta este incompatibilă cu buna funcționare a regimului vamal în cauză.

(3) Serviciul Vamal solicită ca forma de garanție aleasă să fie menținută pe o perioadă determinată.

(1) Garantul menționat la art. 101 alin. (1) lit. b) este o persoană terță stabilită pe teritoriul vamal. Garantul este aprobat de către Serviciul Vamal, cu excepția cazului în care garantul este o bancă.

(2) Garantul se angajează în scris să plătească cuantumul garantat al drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale.

(3) Serviciul Vamal refuză aprobarea garantului sau a tipului de garanție propus în cazul în care consideră că sau garantul, sau tipul de garanție nu prezintă siguranța că plata cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale se va face în termenele prevăzute.

(4) Revocarea aprobării garantului sau a angajamentului garantului intră în vigoare în a 16-a zi de la data la care decizia de revocare este primită sau este considerată a fi primită de către garant. Serviciul Vamal poate revoca aprobarea angajamentului garantului.

(5) Anularea angajamentului de către garant intră în vigoare în a 16-a zi de la data la care garantul notifică Serviciul Vamal despre aceasta. Garantul își poate anula angajamentul.

(6) Anularea/revocarea angajamentului garantului nu afectează mărfurile care, la momentul în care anularea/revocarea produce efecte, erau deja plasate și încă se află sub un regim vamal sau în depozitare temporară în temeiul angajamentului anulat/revocat.

(1) Autorizația menționată la art. 98 alin. (5) se acordă numai persoanelor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) sunt stabilite pe teritoriul vamal;

b) nu au avut o încălcare gravă sau repetată a legislației vamale și/sau fiscale, constatată conform procedurii legale, nici infracțiuni constatate în temeiul unei hotărâri definitive a instanței de judecată;

c) folosesc în mod regulat regimurile vamale în cauză sau utilizează spațiile de depozitare temporară, sau îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 42.

(2) În cazul în care urmează să se constituie o garanție globală pentru datoriile vamale care pot apărea, un operator economic poate fi autorizat:

a) să utilizeze o garanție globală cu un cuantum redus la 50% din suma de referință în conformitate cu art. 99, cu condiția să îndeplinească criteriile prevăzute la art. 40 și art. 41 alin. (1) lit. a) și f);

b) să utilizeze o garanție globală cu un cuantum redus la 30% din suma de referință conform art. 99, cu condiția să îndeplinească criteriile prevăzute la art. 40 și art. 41 alin. (1) lit. a), f) și i);

c) să utilizeze o exonerare de garanție, cu condiția să îndeplinească criteriile prevăzute la art. 40 și art. 41 alin. (1), cu excepția lit. b), d) și k).

(3) În cazul în care urmează să se acorde o garanție globală pentru datoriile vamale care au fost contractate, titularul AEOC este autorizat, la cerere, să utilizeze o garanție globală cu un cuantum redus la 30% din suma stabilită conform art. 99.

(4) La verificarea capacității financiare suficiente a solicitantului pentru acordarea unei autorizații de utilizare a unei garanții globale cu un cuantum redus sau a unei exonerări de garanție în conformitate cu art. 40 alin. (1) lit. c), Serviciul Vamal ține cont de capacitatea solicitantului de a-și îndeplini obligațiile de achitare a datoriilor vamale care ar putea apărea și nu sunt acoperite de această garanție.

(5) Atunci când condiția privind capacitatea financiară suficientă a fost deja evaluată ca modalitate de aplicare a criteriului menționat la art. 40, Serviciul Vamal verifică doar dacă situația financiară a solicitantului justifică acordarea unei autorizații de utilizare a unei garanții globale cu un cuantum redus sau a unei exonerări de garanție.

(6) Garanția globală cu un cuantum redus sau exonerarea de garanție menționată la alin. (2) echivalează cu constituirea unei garanții.

(1) În contextul regimurilor speciale sau al depozitării temporare, Guvernul, la cererea Serviciului Vamal, poate decide interzicerea temporară a recurgerii la oricare dintre următoarele:

a) garanția globală cu un cuantum redus sau exonerarea de garanție prevăzute la art. 104 alin. (2);

b) garanția globală menționată la art. 104 pentru mărfurile identificate ca obiect al unor fraude pe scară largă, în sensul prevăzut la art. 39 alin. (2) pct. 3).

(2) Dacă se aplică alin. (1) lit. a) sau b) din prezentul articol, recurgerea la garanția globală cu un cuantum redus sau la exonerarea de garanție, precum și la garanția globală menționată la art. 104, poate fi autorizată în cazul în care persoana în cauză îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

a) persoana poate demonstra că, în cadrul operațiunilor pe care le-a angajat în cursul celor 2 ani care au precedat decizia menționată la alin. (1), pentru mărfurile în cauză nu a apărut nicio datorie vamală;

b) persoana respectivă poate demonstra că, în cazul în care au apărut datorii vamale în cursul celor 2 ani care au precedat decizia menționată la alin. (1), acestea au fost plătite integral de debitor, de debitori sau de garant în termenul prevăzut.

(3) Pentru a obține autorizația de utilizare a unei garanții globale interzise temporar, persoana în cauză trebuie, de asemenea, să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 40 și 41.

În cazul în care Serviciul Vamal constată că garanția furnizată nu asigură sau nu mai asigură în mod cert ori complet plata cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale în termenele prevăzute, acesta solicită uneia dintre persoanele menționate la art. 98 alin. (2) fie furnizarea unei garanții suplimentare, fie înlocuirea garanției inițiale cu o nouă garanție, la alegerea persoanelor respective.

(1) Serviciul Vamal eliberează garanția imediat după ce datoria vamală pentru care a fost constituită încetează sau nu mai este susceptibilă de a apărea.

(2) În cazul în care datoria vamală încetează parțial sau este susceptibilă de a apărea numai pentru o parte a cuantumului care a fost garantat, garanția constituită se eliberează, la cererea persoanei în cauză, într-o proporție corespunzătoare, cu excepția cazului în care cuantumul în cauză nu justifică o asemenea acțiune.

(1) În cazul în care regimul de tranzit nu a fost încheiat, garantul este notificat, în termen de 9 luni de la termenul stabilit pentru prezentarea mărfurilor la postul vamal de destinație, că regimul nu a fost încheiat.

(2) În cazul în care regimul de tranzit nu a fost încheiat, garantul este notificat, în termen de 3 ani de la data acceptării declarației de tranzit, că este sau ar putea fi obligat să plătească creanța de care este pasibil pentru operațiunea de tranzit în cauză.

(3) Garantul este eliberat de obligațiile sale dacă oricare dintre termenele prevăzute la alin. (1) și (2) nu a fost respectat.

(4) Dacă a fost emisă oricare dintre notificările prevăzute la alin. (1) și (2), garantului i se aduce la cunoștință recuperarea creanței sau încheierea procedurii.

(1) Cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit se determină de subdiviziunea Serviciului Vamal de la locul unde a apărut sau se consideră că a apărut datoria vamală conform art. 97, odată ce aceasta dispune de informațiile necesare.

(2) Fără a aduce atingere art. 356, Serviciul Vamal poate accepta cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit determinat de declarant.

(1) Datoria vamală se notifică debitorului, în forma prevăzută, în locul unde a apărut sau se consideră că a apărut datoria vamală conform art. 97.

(2) Notificarea menționată la alin. (1) nu se efectuează în oricare dintre următoarele cazuri:

a) în așteptarea determinării definitive a cuantumului drepturilor de import sau de export a fost impusă o măsură provizorie de politică comercială care ia forma unei taxe;

b) cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit este superior celui determinat pe baza unei decizii luate conform art. 32;

c) decizia inițială de a nu notifica datoria vamală sau de a o notifica cu un cuantum al drepturilor de import sau de export inferior cuantumului drepturilor de import sau de export de plătit a fost luată pe baza dispozițiilor cu caracter general invalidate ulterior prin hotărârea unei instanțe judecătorești;

d) termenul de prescripție a expirat.

(3) Serviciul Vamal poate renunța la notificarea unei datorii vamale în următoarele cazuri:

a) datoria vamală apare prin nerespectare, în temeiul art. 89 sau 92, și cuantumul drepturilor de import sau de export în cauză este mai mic de 100 de lei;

b) datoria vamală notificată inițial a fost cu un cuantum al drepturilor de import sau de export mai mic decât cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit, cu condiția ca diferența dintre cuantumurile respective să fie mai mică de 100 de lei.

Limita de 100 de lei menționată la lit. a) și b) se aplică pentru fiecare acțiune de recuperare.

(4) În cazul în care cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit este egal cu cuantumul menționat în declarația vamală, acordarea de către Serviciul Vamal a liberului de vamă pentru mărfuri este echivalentă cu notificarea debitorului privind datoria vamală.

(5) În cazul în care cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit nu este egal cu suma înscrisă în declarația vamală, Serviciul Vamal notifică debitorul cu privire la datoriile vamale, atunci când acesta este în măsură să determine cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit, și ia o decizie asupra acestora.

(6) Decizia de regularizare este un document, după un model stabilit, care servește drept dovadă a apariției, a modificării și/sau a anulării datoriei vamale, a rambursării sau a remiterii cuantumului drepturilor de import sau de export plătite ori percepute în plus și a măsurilor de politică comercială și care este executoriu din momentul notificării debitorului. Decizia de regularizare prevede, după caz, majorările de întârziere care ar putea apărea. Debitorul semnează decizia de regularizare chiar și în caz de dezacord.

(7) Declaraţia vamală şi decizia de regularizare sunt titluri executorii ce se onorează de către garant fără accept, poprire şi validare, la simpla solicitare a Serviciului Vamal. În cazul în care garantul nu dă curs solicitării Serviciului Vamal în cel mai scurt termen posibil, acesta din urmă este în drept să nu accepte pe viitor instrumentele de plată sau de garantare emise de acest garant.

(8) - abrogat.

(9) În cazul în care notificarea datoriei vamale ar prejudicia cursul anchetelor penale, Serviciul Vamal poate amâna notificarea până în momentul în care aceasta nu mai prejudiciază cursul anchetei penale.

(1) Termenul de prescripție pentru notificarea datoriei vamale și a majorărilor de întârziere (penalităților) este de 3 ani de la data la care a apărut datoria vamală.

(2) În cazul în care datoria vamală apare ca urmare a unei fapte susceptibile de a genera un proces penal, termenul de 3 ani prevăzut la alin. (1) se prelungește la 10 ani.

(2¹) Termenele prevăzute la alin. (1) și (2) se suspendă în cazul în care:

a) este introdusă o cale de atac în conformitate cu art. 44. Suspendarea se aplică de la data la care este introdusă calea de atac și este în vigoare pe durata procedurilor respective; sau

b) Serviciul Vamal comunică debitorului, în conformitate cu art. 15 alin. (8), motivele pentru care intenționează să notifice datoria vamală. Suspendarea se aplică de la data comunicării și până la sfârșitul perioadei în care debitorului i se acordă posibilitatea de a-și exercita dreptul la replică.

(3) În cazul în care datoria vamală este restabilită în temeiul art. 119 alin. (11), termenul prevăzut la alin. (1) și (2) din prezentul articol este considerat ca suspendat de la data la care s-a depus cererea de rambursare sau de remitere conform art. 124 și până la data la care s-a luat decizia în privința acestei cereri de rambursare sau de remitere.

(1) Serviciul Vamal înscrie în fișa de evidență cuantumul drepturilor de import sau de export determinat conform art. 108.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazurile menționate la art. 109 alin. (2) și (3).

(3) Serviciul Vamal nu are obligația să înscrie în fișa de evidență cuantumul drepturilor de import sau de export care, în temeiul art. 110, corespunde unei datorii vamale ce nu mai poate fi notificată debitorului.

(4) Procedura de înscriere în fișa de evidență a cuantumului drepturilor de import sau de export se stabilește de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal.

(1) În cazul în care apare o datorie vamală ca rezultat al acceptării declarației vamale a mărfurilor pentru un regim vamal, altul decât admiterea temporară cu scutire parțială de taxa vamală, sau al oricărei alte acțiuni având aceleași efecte juridice ca această acceptare, înscrierea în fișa de evidență a cuantumului drepturilor de import sau de export de plătit se efectuează de către Serviciul Vamal în termen de 14 zile de la data acordării liberului de vamă pentru mărfuri.

(2) În cazul în care mărfurilor li se acordă liberul de vamă în anumite condiții de care depinde fie determinarea cuantumului drepturilor de import sau de export de plătit, fie încasarea acestuia, înscrierea în fișa de evidență se face în termen de 14 zile de la data la care se determină cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit sau se stabilește obligația de achitare a acestor drepturi.

(3) În cazul în care datoria vamală se referă la o măsură provizorie de politică comercială care ia forma unei taxe, înscrierea în fișa de evidență a cuantumului drepturilor de import sau de export de plătit se efectuează în termen de două luni de la data publicării oficiale a deciziei de stabilire a măsurii definitive de politică comercială.

(4) În cazul apariției unei datorii vamale în alte condiții decât cele menționate la alin. (1) și (2), înscrierea în fișa de evidență a cuantumului drepturilor de import sau de export se efectuează în termen de 14 zile de la data la care Serviciul Vamal este în măsură să determine cuantumul drepturilor de import sau de export în cauză și să ia o decizie.

(5) Alin. (4) se aplică cuantumului drepturilor de import sau de export de recuperat sau care rămâne să fie recuperat în cazul în care cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit nu a fost înscris în fișa de evidență în conformitate cu alin. (1)–(4) sau a fost calculat și înscris în fișa de evidență la o valoare inferioară cuantumului de plătit.

(6) Termenele de înscriere în fișa de evidență, stabilite la alin. (1)–(4), nu se aplică în cazul unei forțe majore.

(7) Înscrierea în fișa de evidență poate fi amânată atât timp cât notificarea datoriei vamale nu aduce prejudicii unei anchete penale.

(8) Cuantumul drepturilor de import al căror termen de plată a fost prelungit se înscrie în fișa de evidență cu ziua validării declarației vamale.

(1) Cuantumul drepturilor de import și de export se plătește până la acordarea liberului de vamă sau în termen de 10 zile de la data notificării datoriei vamale, cu constituirea unei garanții în cuantum deplin al drepturilor de import. În cazul menționat la art. 109 alin. (5) nu se solicită nicio garanție. În toate aceste cazuri, majorarea de întârziere (penalitatea) pentru perioada de amânare nu se calculează.

(2) Prin derogare de la alin. (1), importatorii care dețin statutul AEO în conformitate cu art. 36 dispun de dreptul de amânare a termenului de plată a cuantumului drepturilor de import pe o perioadă ce nu poate depăși 30 de zile de la data notificării. În acest caz, acordarea liberului de vamă este condiționată de constituirea unei garanții, determinată conform art. 104. În cazul amânării plății cuantumului drepturilor de import, majorarea de întârziere (penalitatea) nu se calculează.

(3) În cazul amânării termenului de plată a drepturilor de import și de export, plata acestor drepturi se garantează în modul stabilit de prezentul cod.

(4) Serviciul Vamal este în drept să modifice termenul de plată a datoriei vamale prin încheierea cu plătitorii vamali restanțieri a contractelor de eșalonare/amânare a plății datoriei vamale, conform procedurii stabilite în Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal.

(4¹) În cazul în care se modifică termenul de plată a datoriei vamale conform alin. (4), se percepe o dobândă la credit, în plus față de cuantumul drepturilor de import sau de export, echivalentă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei la creditele pe termen scurt în vigoare la data acordării prelungirii, pentru fiecare zi de prelungire a termenului de plată, dacă legislația nu prevede altfel. În cazul încălcării termenului prelungit, se percep majorării de întârzieri (penalități) în conformitate cu legislația.

(4²) Serviciul Vamal poate renunța la solicitarea constituirii unei garanții sau la perceperea unei dobânzi la credit în cazul în care, pe baza unei evaluări documentate, stabilește că aceasta ar provoca debitorului grave dificultăți de ordin economic sau social.

(4³) Serviciul Vamal renunță la perceperea unei dobânzi la credit în cazul în care suma pentru fiecare acțiune de recuperare este mai mică de 100 de lei.

(5) - abrogat.

(6) În cazul în care acceptarea unei declarații vamale duce la apariția unei datorii vamale, mărfurilor cuprinse în acea declarație li se acordă liberul de vamă doar dacă datoria vamală a fost achitată sau garantată.

(7) - abrogat.

(1) Termenul pentru plata cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător unei datorii vamale se suspendă la depunerea unei cereri de remitere conform art. 124:

a) în cazul în care a fost înaintată o cerere de remitere în temeiul art. 121 sau 122 și condițiile stabilite la articolul respectiv sunt îndeplinite;

b) în cazul în care a fost înaintată o cerere de remitere în temeiul art. 120 și condițiile stabilite la art. 120 și la art. 46 alin. (2) sunt îndeplinite.

(2) În cazul în care mărfurile care fac obiectul unei cereri de remitere nu mai sunt sub supraveghere vamală la momentul depunerii cererii, se constituie o garanție.

(3) Prin derogare de la alin. (2), Serviciul Vamal nu solicită o garanție în cazul în care se stabilește că, prin constituirea unei garanții, debitorul s-ar putea afla în dificultăți grave de ordin economic sau social.

Serviciul Vamal suspendă termenul pentru plata cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător unei datorii vamale în cazul în care mărfurile se află în continuare sub supraveghere vamală și urmează să fie confiscate, distruse sau abandonate în favoarea statului, iar Serviciul Vamal consideră că este probabil să se îndeplinească condițiile pentru confiscare, distrugere sau abandonare, până la adoptarea deciziei finale privind confiscarea, distrugerea sau abandonarea acestora.

(1) Serviciul Vamal suspendă termenul de plată pentru persoana menționată la art. 89 alin. (3) lit. a) în ceea ce privește cuantumul drepturilor de import corespunzător unei datorii vamale atunci când o datorie vamală apare prin nerespectare, astfel cum se prevede la art. 89, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

a) cel puțin un alt debitor a fost identificat în conformitate cu art. 89 alin. (3) lit. b) sau c);

b) cuantumul drepturilor de import în cauză a fost notificat debitorului menționat la lit. a) din prezentul alineat, în conformitate cu art. 109;

c) persoana menționată la art. 89 alin. (3) lit. a) nu este considerată debitor în conformitate cu art. 89 alin. (3) lit. b) sau c) și acesteia nu i se poate atribui o fraudă sau neglijență evidentă.

(2) Acordarea suspendării este condiționată de constituirea de către persoana care beneficiază de aceasta a unei garanții pentru cuantumul drepturilor de import în cauză, cu excepția cazului când există o garanție care să acopere întregul cuantum al drepturilor de import sau de export în cauză și garantul nu a fost eliberat de obligațiile sale.

(3) Durata suspendării se limitează la un an. Cu toate acestea, acest termen poate fi prelungit de către Serviciul Vamal din motive justificate.

(1) Plata datoriei vamale se efectuează în numerar sau prin virament, iar pentru persoanele fizice care nu sunt subiecți ai activității de întreprinzător plata poate fi efectuată în numerar sau prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar acceptate de către Serviciul Vamal.

(2) Plata poate fi efectuată de către o persoană terță în locul debitorului.

(3) Debitorul poate în toate cazurile să achite cuantumul drepturilor de import sau de export, parțial sau integral, anterior expirării termenului dat în acest scop.

(1) Dacă cuantumul drepturilor de import sau de export nu este plătit în modul prevăzut la art. 113, Serviciul Vamal inițiază executarea silită a datoriei vamale conform art. 127–139, inclusiv prin executarea garanțiilor.

(2) Pentru fiecare zi de întârziere a plății cuantumului drepturilor de import sau de export se încasează o majorare de întârziere (penalitate) în mărimea stabilită de Codul fiscal.

(3) Majorarea de întârziere (penalitatea) se percepe din prima zi după expirarea termenului prelungit sau din data apariției acesteia și până la data plății totale, după caz.

(4) Majorarea de întârziere (penalitatea) se percepe la cuantumul drepturilor de import și de export, separat pentru fiecare tip de impozit sau taxă.

(5) În cazul în care datoria vamală apare în baza art. 89 sau art. 92 ori în cazul în care notificarea datoriei vamale rezultă dintr-un control ulterior, majorarea de întârziere (penalitatea) se percepe în plus față de cuantumul drepturilor de import sau de export, de la data apariției datoriei vamale și până la data notificării acesteia.

(6) Calcularea majorării de întârziere (penalității) după notificare și înscrierea acesteia în fișa de evidență se efectuează lunar, fără emiterea unei decizii. La necesitate, notificarea debitorului privind cuantumul majorării de întârziere (penalității) calculate în acest sens se efectuează prin decizia de regularizare.

(7) Majorarea de întârziere (penalitatea) menționată la alin. (6) nu se calculează în limita supraplății la buget, constatate în contul unic trezorerial al drepturilor de import sau de export achitate în avans. Supraplata respectivă este utilizată pentru stingerea datoriei prin compensare. Modul și procedura de stingere prin compensare se stabilesc de Ministerul Finanțelor.

(8) Remiterea datoriei vamale atrage anularea majorării de întârziere (penalității) aferente acesteia.

(9) Serviciul Vamal poate renunța la aplicarea unei majorări de întârziere (penalități) în cazul în care, pe baza unei evaluări documentate, stabilește că aceasta ar provoca debitorului grave dificultăți de ordin economic sau social.

(10) Serviciul Vamal renunță la perceperea unei dobânzi în cazul în care suma pentru fiecare acțiune de recuperare este mai mică de 100 de lei.

(11) Neplata în termen legal a datoriei vamale atrage, în mod suplimentar, suspendarea dreptului de îndeplinire a altor formalități vamale de către debitorul respectiv până la stingerea datoriei vamale, în condițiile stabilite de legislația vamală.

(12) Serviciul Vamal este obligat să ia toate măsurile pentru încasarea datoriei vamale de la debitor și, numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, datoria vamală se încasează de la persoanele care răspund solidar cu acesta pentru achitarea datoriei vamale.

(1) Sub rezerva condițiilor stabilite în prezenta secțiune, cuantumul drepturilor de import sau de export se rambursează sau se remite din oricare dintre următoarele motive:

a) drepturi de import sau de export percepute în plus;

b) mărfuri defecte sau neconforme cu dispozițiile contractului;

c) eroarea autorităților competente;

d) echitate.

(2) În cazul în care cuantumul drepturilor de import sau de export a fost achitat și declarația vamală respectivă este invalidată în conformitate cu art. 173, cuantumul respectiv se rambursează.

(3) Rambursarea sau remiterea este condiționată de prezentarea mărfurilor. Dacă mărfurile nu pot fi prezentate Serviciului Vamal, acesta ia decizia de acordare a rambursării sau remiterii numai în cazul în care deține dovezi că mărfurile în cauză sunt cele pentru care s-a solicitat rambursarea sau remiterea.

(4) Serviciul Vamal rambursează sau remite cuantumul drepturilor de import sau de export, menționat la alin. (1) și (2), atunci când acesta este egal cu cel puțin 10 lei, cu excepția cazului în care persoana respectivă solicită rambursarea sau remiterea unui cuantum inferior.

(5) Rambursarea cuantumului drepturilor de import sau de export se efectuează în contul stingerii datoriilor debitorului față de bugetul de stat, iar în lipsa datoriilor, la cererea debitorului, în contul viitoarelor obligații ale acestuia față de bugetul de stat sau la contul bancar al debitorului respectiv. Rambursarea cuantumului drepturilor de import sau de export în contul stingerii datoriilor creditorilor debitorului, inclusiv persoanelor juridice și fizice cesionari, este interzisă.

(6) Rambursarea cuantumului drepturilor de import sau de export constatate se efectuează într-un termen ce nu depășește 30 de zile de la intrarea în vigoare a deciziei de regularizare.

(7) În cazul în care Serviciul Vamal consideră că rambursarea sau remiterea ar trebui acordată în baza art.122, pentru cuantumul drepturilor de import sau de export ce egalează sau depășește 500000 de lei ca urmare a unei erori sau a unor circumstanțe speciale, decizia de regularizare se adoptă de Serviciul Vamal.

(8) Sub rezerva normelor de competență în materie decizională, în cazul în care Serviciul Vamal însuși constată că se poate rambursa sau remite un cuantum al drepturilor de import sau de export în temeiul art.120, 122 sau 123, acesta procedează din oficiu la rambursare sau la remitere.

(9) Nicio rambursare sau remitere nu este acordată în cazul în care situația care a condus la notificarea datoriei vamale rezultă dintr-o încălcare a legislației vamale de către debitor.

(10) Rambursarea nu presupune plata de dobânzi de către Serviciul Vamal. Cu toate acestea, se plătesc dobânzi în cazul în care decizia de regularizare nu este pusă în aplicare în termen de 3 luni de la data la care a fost luată decizia, cu excepția cazului în care nerespectarea termenului nu s-a produs din cauza Serviciului Vamal. În asemenea cazuri, pentru fiecare zi de întârziere se plătesc dobânzile pentru perioada cuprinsă între data la care expiră termenul de 3 luni și data rambursării. Rata acestor dobânzi este echivalentă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei la creditele pe termen scurt în vigoare la data acordării prelungirii, dacă legislația nu prevede altfel.

(11) În cazul în care Serviciul Vamal a acordat din greșeală o rambursare sau o remitere, datoria vamală inițială este restabilită în măsura în care nu s-a prescris în temeiul art. 110. În asemenea cazuri, eventualele dobânzi achitate în temeiul alin. (10) al prezentului articol trebuie rambursate.

(12) - abrogat.

(1) Restituirea drepturilor de import sau de export plătite în plus se efectuează în contul stingerii datoriilor debitorului față de bugetul public național, iar în lipsa datoriilor, la cererea persoanei, – în contul viitoarelor obligații față de bugetul public național sau la contul bancar al acesteia.

(2) Se interzice restituirea drepturilor de import sau de export plătite în plus de către persoană, în contul stingerii datoriilor creditorilor acesteia sau a datoriilor altor debitori vamali, inclusiv ale persoanelor juridice și fizice cesionari.

(3) Restituirea drepturilor de import sau de export plătite în plus se efectuează în modul stabilit în Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal, într-un termen ce nu depășește 30 de zile.

(1) Se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului drepturilor de import sau de export în cazul în care cuantumul corespunzător datoriei vamale notificate inițial depășește cuantumul de plătit în mod legal sau datoria vamală a fost notificată debitorului cu nerespectarea modalităților prevăzute la art. 109 alin. (2) lit. c) sau d).

(2) În cazul în care cererea de rambursare se bazează pe existența, în momentul în care declarația de punere în liberă circulație este acceptată, a unei cote reduse sau zero a taxei vamale aplicabile în cadrul unui contingent tarifar, a unui plafon tarifar sau a altor măsuri tarifare preferențiale, rambursarea se acordă numai cu condiția ca, la data depunerii cererii însoțite de documentele necesare, oricare dintre următoarele condiții să fie îndeplinită:

a) în cazul unui contingent tarifar, volumul acestuia să nu fie epuizat;

b) în alte cazuri, restabilirea drepturilor datorate în mod normal să nu fi avut loc.

(1) Se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului drepturilor de import în cazul în care notificarea datoriei vamale se referă la mărfuri refuzate de către importator deoarece, în momentul acordării liberului de vamă, acestea erau defecte sau neconforme cu dispozițiile contractului pe baza căruia au fost importate.

(2) Se consideră mărfuri defecte mărfurile deteriorate înaintea acordării liberului de vamă.

(3) Rambursarea sau remiterea nu se acordă în următoarele situații:

a) mărfurile, înainte de a fi puse în liberă circulație, au fost plasate sub un regim special pentru a fi testate, cu excepția cazului în care se stabilește că defectele mărfurilor sau nerespectarea dispozițiilor contractului nu ar fi putut fi detectate în mod normal în decursul acestor teste;

b) caracterul defectuos al mărfurilor a fost luat în considerare la stabilirea dispozițiilor contractului, mai ales a prețului, înainte ca mărfurile să fie plasate într-un regim vamal care presupune apariția unei datorii vamale; sau

c) mărfurile sunt vândute de solicitant după ce s-a stabilit caracterul lor defectuos sau neconformitatea cu dispozițiile contractului.

(4) Prin derogare de la alin. (3), rambursarea sau remiterea se acordă dacă mărfurile nu au fost utilizate, cu excepția cazului în care o utilizare inițială este necesară pentru a constata defecțiunea sau neconformitatea acestora.

(5) În baza unei cereri depuse de persoana interesată, Serviciul Vamal autorizează, în locul scoaterii mărfurilor de pe teritoriul vamal, plasarea acestora sub regimul de perfecționare activă, inclusiv în vederea distrugerii, sau de tranzit extern, de antrepozit vamal sau de zonă liberă.

(1) În alte cazuri decât cele menționate la art. 119 alin. (2), art. 120, art. 121 și art. 123, un cuantum de drepturi de import sau de export se rambursează sau se remite dacă, urmare a unei erori a autorității competente, cuantumul datoriei vamale notificate inițial a fost inferior cuantumului de plătit, cu condiția că:

a) debitorul nu ar fi putut să detecteze eroarea;

b) debitorul a acționat cu bună-credință.

(2) În cazul în care condițiile prevăzute la art. 120 alin. (2) nu sunt îndeplinite, rambursarea sau remiterea se acordă dacă omisiunea de a aplica scutirea de drepturi de import sau reducerea acestora a fost rezultatul unei erori din partea Serviciului Vamal, iar declarația vamală de punere în liberă circulație a cuprins toate datele și a fost însoțită de toate documentele necesare pentru aplicarea scutirii de drepturi de import sau a reducerii acestora.

(3) În cazul în care statutul preferențial al mărfurilor este stabilit pe baza unui sistem de cooperare administrativă cu autoritățile unei țări sau ale unui teritoriu situat în afara teritoriului vamal, eliberarea unui certificat de către aceste autorități, în cazul în care acesta se dovedește a fi incorect, constituie o eroare care nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil în sensul alin. (1) lit. a).

(4) Eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care eliberarea acestui certificat rezultă dintr-o prezentare incorectă a faptelor de către exportator, cu excepția cazului în care este evident că autoritățile emitente cunoșteau sau trebuiau în mod rezonabil să cunoască faptul că mărfurile nu corespund condițiilor fixate pentru acordarea beneficiilor regimului preferențial.

(5) Debitorul este considerat a fi de bună-credință în cazul în care este în măsură să demonstreze că, pe parcursul operațiunilor comerciale în cauză, a depus eforturi pentru a garanta că toate condițiile privind tratamentul tarifar preferențial au fost întrunite.

(1) În alte cazuri decât cele menționate la art. 119 alin. (2) și la art. 120–122 se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului drepturilor de import sau de export, din motive de echitate, dacă datoria vamală apare în circumstanțe speciale în care debitorului nu i se poate atribui nicio fraudă sau neglijență evidentă.

(2) Existența circumstanțelor speciale menționate la alin. (1) este stabilită dacă din circumstanțele cazului reiese clar că debitorul se află într-o situație excepțională în raport cu alți operatori care desfășoară aceeași activitate și că, în absența unor astfel de circumstanțe, nu ar fi suferit prejudiciul cauzat de perceperea cuantumului reprezentând drepturi de import sau de export.

(1) Cererile de rambursare sau de remitere prezentate în conformitate cu art. 119 se depun la Serviciul Vamal în termenele următoare:

a) în cazul drepturilor de import sau de export percepute în plus, al erorii Serviciului Vamal sau în cazul în care se impune aplicarea principiului echității – în termen de 3 ani de la data notificării datoriei vamale;

b) în cazul mărfurilor defecte sau neconforme cu dispozițiile contractului – în termen de un an de la data notificării datoriei vamale;

c) în cazul invalidării unei declarații vamale – în termenul prevăzut la art. 174 sau 175.

(2) Termenul menționat la alin. (1) lit. a) și b) este prelungit în cazul în care solicitantul face dovada că a fost împiedicat să depună o cerere în termenul stabilit ca urmare a unei forțe majore.

(3) În cazul în care Serviciul Vamal, ținând seama de motivele invocate, nu este în măsură să acorde rambursarea sau remiterea unui cuantum al drepturilor de import sau de export, este necesar ca acesta să examineze temeinicia unei cereri de rambursare sau remitere, ținând seama de celelalte motive de rambursare sau de remitere menționate la art. 119.

(4) În cazul în care se exercită o cale de atac conform art. 44, termenele menționate la alin. (1) din prezentul articol sunt suspendate din momentul depunerii cererii prealabile până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii instanței de judecată.

(5) Cuantumul drepturilor de import sau de export care nu au făcut obiectul unei cereri de rambursare sau remitere în termenele prevăzute în prezentul articol se transferă la bugetul de stat.

(6) În cazul în care drepturile de import sau de export urmează a fi rambursate sau remise din cauza unei erori comise de autoritatea competentă sau o autoritate echivalentă, decizia de rambursare sau de remitere este aprobată de Serviciul Vamal.

(1) Prezentul capitol se aplică datoriei vamale, majorărilor de întârziere (penalităților) și sancțiunilor materiale aplicate conform prevederilor prezentului cod.

(2) Datoria vamală la import sau la export se stinge în următoarele cazuri:

1) datoria vamală nu mai poate fi notificată debitorului în conformitate cu art. 110;

2) plata cuantumului drepturilor de import sau de export a fost efectuată;

3) sub rezerva alin. (6), cuantumul a fost remis;

4) declarația vamală în privința mărfurilor declarate pentru un regim vamal care comportă obligația plății drepturilor de import sau de export este invalidată;

5) mărfurile supuse drepturilor de import sau de export sunt reținute și simultan sau ulterior confiscate;

6) mărfurile supuse drepturilor de import sau de export sunt distruse sub supraveghere vamală sau abandonate în favoarea statului;

7) dispariția mărfurilor sau neîndeplinirea obligațiilor care decurg din legislația vamală rezultă din distrugerea totală ori din pierderea iremediabilă a acestora ca rezultat al naturii mărfurilor sau al unei forțe majore. În sensul prezentului punct, mărfurile sunt considerate a fi pierdute în mod iremediabil în cazul în care au devenit inutilizabile de către orice persoană;

71) datoria vamală a apărut în temeiul art. 89 sau al art. 92 şi sunt întrunite condiţiile de mai jos:

a) nerespectarea care a dus la apariţia datoriei vamale nu a avut consecinţe semnificative asupra funcţionării corecte a regimului declarat şi nu constituie o tentativă de fraudă;

b) toate formalităţile necesare pentru reglementarea situaţiei mărfurilor sunt îndeplinite ulterior;

8) - abrogat.

9) mărfurile puse în liberă circulație cu scutire de drepturi de import sau cu reducerea acestora datorită destinației lor finale au fost exportate cu permisiunea Serviciului Vamal;

10) datoria vamală aferentă taxei vamale a apărut în temeiul art. 88 și formalitățile îndeplinite pentru a permite obținerea tratamentului tarifar preferențial menționat în articolul respectiv sunt anulate;

11) sub rezerva alin. (6) din prezentul articol, datoria vamală a apărut în temeiul art. 89 și Serviciului Vamal i se furnizează dovada că mărfurile nu au fost utilizate sau consumate și au fost scoase în afara teritoriului vamal;

12) termenul de 6 ani calculat din data notificării datoriei vamale a expirat.

13) prin scădere în cazul plătitorului vamal persoană juridică în urma încetării activităţii lui prin lichidare pe cale judiciară.

(2¹) Datoria vamală poate fi stinsă prin compensare, la inițiativa organului vamal (fără acordul debitorului) și/sau la cererea debitorului, prin trecerea în contul datoriei a sumelor plătite și înregistrate la contul drepturilor de import sau de export ori la contul de garanții, după caz. Modul și procedura de stingere prin compensare se stabilesc de Ministerul Finanțelor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2) pct. 5), datoria vamală este totuși considerată, în sensul sancțiunilor aplicabile infracțiunilor vamale, ca nefiind stinsă atunci când legislația prevede că drepturile de import sau de export ori existența unei datorii vamale servesc drept bază pentru stabilirea sancțiunilor.

(4) În cazul în care, conform alin. (2) pct.7), o datorie vamală se stinge în privința unor mărfuri puse în liberă circulație cu scutire de drepturi de import sau cu reducerea acestora datorită destinației lor finale, deșeurile și resturile rezultate din distrugerea acestora sunt considerate drept mărfuri străine.

(5) Dispozițiile în vigoare referitoare la ratele standard de pierdere iremediabilă ca rezultat al naturii mărfurilor se aplică în cazul în care persoana în cauză nu poate face dovada că pierderea efectivă o depășește pe cea calculată prin aplicarea ratei standard pentru mărfurile respective.

(6) În cazul în care mai multe persoane sunt supuse plății cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale și se acordă o remitere, datoria vamală se stinge numai pentru persoana sau persoanele pentru care remiterea a fost acordată.

(7) În cazul menționat la alin. (2) pct. 11), datoria vamală nu este stinsă în privința oricărei persoane care a comis o tentativă de fraudă.

(8) În cazul în care datoria vamală apare în temeiul art. 89, aceasta se stinge în privința persoanei al cărei comportament nu a implicat nicio tentativă de fraudă și care a contribuit la lupta împotriva fraudei.

Următoarele situații sunt considerate drept nerespectare fără efect semnificativ asupra funcționării corecte a unui regim vamal:

a) depășirea unui termen cu o perioadă de timp care nu este mai lungă decât prelungirea termenului care ar fi fost acordată în cazul în care ar fi fost solicitată;

b) apariția unei datorii vamale în cazul punerii în liberă circulație a mărfurilor plasate anterior sub un regim special sau în depozitare temporară în conformitate cu art. 89 alin. (1) lit. a) sau b);

c) comiterea unei erori referitoare la informațiile din declarația vamală de încheiere a regimului sau a depozitării temporare, cu condiția ca eroarea să nu aibă niciun impact asupra încheierii regimului sau a încheierii depozitării temporare – în cazul mărfurilor plasate sub un alt regim special decât cel de tranzit și de zonă liberă sau aflate în depozitare temporară;

d) apariția unei datorii vamale în conformitate cu art. 89 alin. (1) lit. a), cu condiția ca persoana în cauză să informeze Serviciul Vamal cu privire la neconformitate fie înainte ca datoria vamală să fie notificată, fie înainte ca Serviciul Vamal să fi informat persoana respectivă că intenționează să efectueze un control.

(1) Prezentul capitol se aplică datoriei vamale, majorărilor de întârziere (penalităților) și sancțiunilor materiale aplicate conform prevederilor prezentului cod.

(2) Termenul de prescripție pentru executarea silită a datoriei vamale, a majorărilor de întârziere (penalităților) și a sancțiunilor materiale este de 6 ani de la constatarea acestora.

(3) Executarea silită a datoriei vamale se declanșează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) există o datorie vamală ajunsă la scadență, în baza unui act cu valoare executorie, inclusiv al instanței de judecată;

b) debitorului nu i-a fost intentată o procedură de insolvabilitate prin care să i se aplice suspendarea executării datoriilor debitoare;

c) nu au expirat termenele de prescripție stabilite în prezentul cod.

(1) Executarea silită a datoriei vamale se efectuează prin:

a) încasare a mijloacelor bănești, inclusiv în valută străină, de pe conturile bancare ale debitorului sau garantului, cu excepția celor de pe conturile de credit și provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);

b) ridicare de la debitor a mijloacelor bănești în numerar, inclusiv în valută străină;

c) urmărire a bunurilor debitorului, cu excepția celor menționate la lit. a) și b);

d) urmărire a datoriilor debitoare ale debitorului prin modalitățile prevăzute la lit. a) și b).

(2) Urmărirea bunurilor se face prin aplicarea de interdicții și/sau prin sechestrare.

(3) În cazul în care, după ce s-au aplicat modalitățile de executare silită, datoria vamală a debitorului nu a fost stinsă în totalitate, iar aplicarea ulterioară a executării silite este imposibilă, Serviciul Vamal are dreptul să inițieze procedura de insolvabilitate.

(1) Executarea silită a datoriei vamale se efectuează de către Serviciul Vamal.

(2) Serviciul Vamal colaborează cu organele de drept, cu alte autorități și cu persoane juridice, care sunt obligate să-i acorde informații pentru executarea silită a datoriei vamale.

(1) Executarea silită a datoriei vamale se face în orele de program (08:00 – 17:00). Executarea silită a datoriei vamale în afara orelor de program se admite în cazul în care debitorul acesteia se eschivează de la ea.

(2) Dacă debitorul nu poate fi găsit pe adresele cunoscute, Serviciul Vamal solicită intervenția autorităților publice competente.

(3) În cazul în care debitorul a fost trecut, complet sau parțial, la evidența altei subdiviziuni a Serviciului Vamal, dosarul lui și decizia de executare silită a datoriei vamale se remit respectivei subdiviziuni în vederea continuării procedurii.

(4) Dacă bunurile sau datornicii debitorului se află în diferite unități administrativ-teritoriale, executarea silită a datoriei vamale o efectuează subdiviziunea Serviciului Vamal de la locul de evidență a debitorului și, după caz, cu participarea funcționarului vamal din cadrul subdiviziunii de la locul aflării bunurilor sau de la sediul (domiciliul) debitorului.

(5) Serviciul Vamal este în drept să aplice una sau mai multe modalități de executare silită a datoriei vamale. Executarea silită a datoriei vamale în modul prevăzut la art. 128 se face în temeiul unei decizii, emisă pe un formular tipizat aprobat de Serviciul Vamal, care are valoare de document executoriu.

(6) În cazul în care are la bază un acord internațional la care Republica Moldova este parte, executarea silită se face conform procedurii stabilite de prezentul cod.

(1) Din momentul când datoria vamală ajunge la scadență sau începând cu ziua următoare celei în care a apărut datoria vamală ori în care s-a aflat despre apariția ei, Serviciul Vamal este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepția contului de împrumut, a conturilor bancare deschise conform prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova și donatorii externi, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum și a conturilor persoanelor fizice care nu sunt subiecți ai activității de întreprinzător (în cazul executorilor judecătorești – numai conturile speciale), a conturilor de acumulare deschise conform legislației insolvabilității) ale debitorului, dacă acesta dispune de ele și dacă Serviciul Vamal le cunoaște. Pentru toate categoriile de conturi bancare înscrise în Registrul fiscal de stat, ordinele incaso se emit în moneda națională. La executarea ordinului incaso emis în moneda națională înaintat la contul în valută străină al debitorului, banca efectuează operațiunea de cumpărare a valutei străine contra monedei naționale aplicând cursul valutar stabilit de ea, cu transferarea mijloacelor bănești la bugetul de stat în aceeași zi.

(2) În cazul în care debitorul deține la contul său bancar mijloace bănești, banca este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul incaso al Serviciului Vamal în decursul a 24 de ore din momentul în care a fost primit.

(3) În cazul în care în ziua sau anterior recepționării ordinului incaso privind încasarea mijloacelor bănești de pe conturile bancare ale debitorului au fost înaintate alte documente executorii și/sau în aceeași zi au fost înaintate alte ordine incaso pentru același cont/conturi bancare, emise de organele legal abilitate, și mijloacele bănești disponibile în aceste conturi nu sunt suficiente pentru executarea integrală a ordinelor incaso și a documentelor executorii indicate, acestea (ordinul incaso și documentul executoriu) se remit de către bancă în aceeași zi primului executor judecătoresc emitent pentru încasarea și distribuirea mijloacelor bănești în ordinea satisfacerii creanțelor și conform procedurii stabilite de Codul de executare. În aceeași zi, banca informează în scris și/sau prin alte metode legale Serviciul Vamal despre existența altor ordine incaso și/sau documente executorii și despre transmiterea acestora executorului judecătoresc corespunzător.

(4) În cazul în care debitorul nu deține la contul său bancar mijloace bănești pentru a stinge, total sau parțial, datoria vamală și nu există situațiile prevăzute la alin. (3), banca remite Serviciului Vamal, în termen de 3 ore după termenul stabilit de alin. (2), informația privind imposibilitatea executării ordinului incaso. În cazul suspendării operațiunilor la contul bancar pentru nestingerea datoriei vamale, banca informează imediat Serviciul Vamal despre înscrierea în contul debitorului a mijloacelor bănești. Procedura încasării incontestabile a mijloacelor de la conturile bancare se stabilește de Banca Națională a Moldovei în comun cu Ministerul Finanțelor.

(5) Pentru situațiile reglementate la alin. (3) al prezentului articol se vor aplica prin analogie dispozițiile art. 92 din Codul de executare nr. 443/2004.

(1) Serviciul Vamal are dreptul de a cere garantului să îndeplinească obligațiile debitorului în cazul în care banca (sucursala acesteia) transmite Serviciului Vamal informații că un ordin de încasare din conturile bancare ale debitorului nu poate fi executat sau în cazul în care Serviciul Vamal nu este în măsură să aplice prevederile art. 131 și plata datoriei vamale este asigurată printr-o garanție.

(2) Serviciul Vamal depune o cerere către garant pentru îndeplinirea obligațiilor debitorului în termen de 30 de zile. Forma cererii se stabilește de către Serviciul Vamal.

(3) În cazul în care debitorul (sau o altă persoană care acționează în numele lui) achită drepturile de import recuperabile (sau o parte a acestora), Serviciul Vamal emite un ordin fie de anulare a creanței, fie de ajustare a unei cereri pentru un cuantum mai mic al drepturilor de import, imediat, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la primirea datelor referitoare la achitarea drepturilor de import (sau o parte a acestora). Un ordin de anulare a creanței sau de ajustare a acesteia pentru un cuantum mai mic al drepturilor de import se transmite garantului imediat, dar nu mai târziu de următoarea zi lucrătoare după întocmirea acestuia.

(1) În cazul în care garantul nu îndeplinește cerințele prevăzute în cerere sau își îndeplinește parțial obligațiile în termenul stabilit la art. 131¹ alin. (2), Serviciul Vamal este în drept să încaseze mijloacele financiare din conturile bancare ale garantului, aplicând în acest sens prevederile art. 131. Recuperarea din conturile bancare ale garantului începe nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului stabilit la art. 131¹ alin. (2).

(2) În cazul în care debitorul (sau o altă persoană care acționează în numele lui) plătește taxele recuperabile (sau o parte din acestea), Serviciul Vamal anulează recuperarea din conturile bancare ale garantului sau ajustează ordinele de încasare la o sumă mai mică, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la primirea datelor referitoare la plata drepturilor de import (sau a unei părți a acestora).

(1) Executarea silită a datoriei vamale prin ridicarea de mijloace bănești în numerar este aplicată debitorului.

(2) Pentru ridicarea de la debitor a mijloacelor bănești în numerar, inclusiv în valută străină, funcționarul vamal controlează sediul și încăperile în care debitorul păstrează numerarul.

(3) Deschiderea fără consimțământul debitorului (reprezentantului acestuia) sau în lipsa acestuia a sediului și a încăperilor în care se păstrează numerarul se efectuează în prezența a doi martori asistenți. Până la sosirea acestora din urmă, funcționarul vamal sigilează sediul și încăperile.

(4) Faptul ridicării numerarului și al deschiderii sediului și a încăperilor fără consimțământul debitorului (reprezentantului acestuia) este consemnat în acte semnate de cei prezenți. Actele se întocmesc în două exemplare. Exemplarul al doilea se remite debitorului sau reprezentantului acestuia contra semnătură pe primul exemplar sau se expediază recomandat debitorului în aceeași zi sau în următoarea zi lucrătoare.

(5) Funcționarul vamal predă mijloacele bănești ridicate băncii, care este obligată să le primească și să le transfere la contul trezorerial de încasări. Valuta străină se predă băncii contra lei la cursul valutar stabilit de aceasta, cu transferarea ulterioară a leilor la contul respectiv. Valuta străină care nu poate fi comercializată (de exemplu, valuta străină care nu este solicitată pe piața valutară internă) se păstrează la bancă până la posibila comercializare.

(6) Dacă depunerea mijloacelor bănești în numerar la bancă în ziua ridicării lor este imposibilă, ele vor fi predate casieriei Serviciului Vamal pentru ca aceasta să le transmită băncii în următoarea zi lucrătoare.

(1) Îndeplinirea deciziei Serviciului Vamal de sechestrare a bunurilor debitorului se efectuează, dacă legislația nu prevede altfel, în prezența debitorului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcție de răspundere, iar în cazul în care debitorul este persoană fizică care nu este subiect al activității de întreprinzător – în prezența acestuia sau a unui membru al familiei lui cu capacitate deplină de exercițiu.

(2) Dacă debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcție de răspundere se eschivează de a fi prezenți la sechestrarea bunurilor, aceasta se efectuează fără consimțământul sau în absența lor. Deschiderea fără consimțământul debitorului (reprezentantului acestuia), al persoanei lui cu funcție de răspundere ori în lipsa acestora a încăperilor și a altor locuri în care se află bunurile, precum și sechestrarea lor se efectuează în prezența a doi martori asistenți.

(3) Dacă bunurile debitorului se află la domiciliul sau la reședința lui ori a altor persoane, sechestrarea bunurilor se va face numai cu consimțământul debitorului sau al persoanei căreia îi aparține domiciliul sau reședința.

(4) Dacă persoana fizică nu permite accesul în domiciliul sau în reședința sa pentru a i se sechestra bunurile, funcționarul vamal consemnează faptul într-un act. În astfel de cazuri, Serviciul Vamal va intenta o acțiune în justiție.

(5) Dacă debitorul nu și-a stins datoria vamală și dacă acțiunile de sechestrare a bunurilor nu au fost atacate în decursul a 30 de zile lucrătoare din data sechestrării, Serviciul Vamal comercializează bunurile conform prevederilor prezentului cod. În cazul în care acțiunile Serviciului Vamal sunt contestate, comercializarea bunurilor menționate în contestație sau în cererea de chemare în judecată se suspendă până la soluționarea cauzei.

(1) În temeiul deciziei Serviciului Vamal privind executarea silită a datoriei vamale sunt supuse sechestrării toate bunurile proprietate a debitorului, indiferent de locul aflării lor, cu excepția celor enumerate la alin. (6).

(2) Sechestrarea bunurilor în temeiul deciziei Serviciului Vamal este efectuată de funcționarul vamal.

(3) Înainte de a se proceda la sechestrare, debitorului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcție de răspundere li se remite o copie de pe decizia privind executarea silită a datoriei vamale și li se aduce la cunoștință în scris ce drepturi și obligații au în timpul sechestrării, ce răspundere prevede legea pentru neîndeplinirea obligațiilor.

(4) Debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcție de răspundere sunt datori să prezinte spre sechestrare toate bunurile, inclusiv cele date altor persoane la păstrare sau în folosință, precum și documentele confirmative ale dreptului de proprietate asupra bunurilor, și să comunice în scris:

a) informații despre bunurile care nu aparțin debitorului și despre proprietarii acestora;

b) informații despre bunurile care aparțin debitorului și care au fost date altor persoane la păstrare sau în folosință;

c) informații despre bunurile gajate;

d) informații despre bunurile sechestrate de alte autorități publice.

(5) Pentru depistarea bunurilor debitorului, funcționarul vamal este în drept să cerceteze locurile în care se presupune că se află acestea, iar în cazul domiciliului și al reședinței – cu acordul persoanei căreia îi aparține sau în baza hotărârii instanței judecătorești.

(6) Nu pot fi sechestrate următoarele bunuri:

a) produsele agricole perisabile, conform unei liste prevăzute în actele normative;

b) bunurile gajate sau ipotecate până la momentul sechestrării;

c) bunurile personale ale persoanei fizice, care, conform Codului de executare, nu pot fi urmărite;

d) bunurile sechestrate de alte autorități publice;

e) alte bunuri care, conform legislației, nu pot fi urmărite.

(7) Vor fi sechestrate bunuri numai în valoarea necesară și suficientă pentru stingerea datoriei vamale, pentru achitarea impozitelor și taxelor aferente comercializării bunurilor sechestrate, al căror termen de plată este stabilit până la sau la data comercializării acestora, și pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită.

(8) Pentru determinarea cantității suficiente de bunuri ce urmează a fi sechestrate, în momentul sechestrării se stabilește prețul de sechestru al bunurilor după valoarea lor de bilanț, în conformitate cu datele contabilității debitorului. În cazul când persoanele, conform legislației, nu țin contabilitatea și când debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcție de răspundere se eschivează de a fi prezenți la sechestru sau lipsesc, prețul de sechestru al bunurilor îl stabilește funcționarul vamal conform procedurilor de evaluare stabilite de legislație, luând în considerare starea lor tehnică și alte caracteristici. Pentru constatarea stării tehnice pot fi invitați, după caz, specialiști în domeniu. Valorile mobiliare sunt sechestrate la valoarea lor nominală. Cota-parte într-o societate se determină conform documentelor ei de constituire.

(9) În cazul sechestrării bunurilor, funcționarul vamal întocmește, în două exemplare, după un model aprobat de Serviciul Vamal, lista bunurilor sechestrate. Fiecare foaie este semnată de participanții la sechestru.

(10) În lista bunurilor sechestrate se indică denumirea, cantitatea, semnele de identificare individuală și valoarea bunurilor. La valorile mobiliare se indică numărul, emitentul, valoarea nominală și alte date cunoscute la momentul sechestrării.

(11) După trecerea în listă a bunurilor sechestrate, se întocmește, în două exemplare, actul de sechestru după un model aprobat de Serviciul Vamal și se semnează de participanții la sechestru. Exemplarul al doilea se înmânează debitorului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcție de răspundere contra semnătură.

(12) Bunurile sechestrate se lasă spre păstrare în locul aflării lor la momentul sechestrării: la debitor sau la o altă persoană. În cel de al doilea caz, se admite transmiterea bunurilor spre păstrare nemijlocit debitorului, care este obligat să le primească. La decizia funcționarului vamal, bunurile pot fi transmise spre păstrare altor persoane în bază de contract. Bijuteriile și alte obiecte de aur, argint, platină și de metale din grupa platinei, pietrele prețioase și perlele, precum și reziduurile din astfel de materiale sunt depuse spre păstrare la bancă de către funcționarul vamal. Responsabili de păstrarea bunurilor sechestrate sunt debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcție de răspundere sau persoana care o suplinește, cărora li s-a adus la cunoștință faptul sechestrării, ori persoana căreia i-au fost încredințate sub semnătură bunurile sechestrate.

(13) Actul de sechestru conține somația că dacă, în termen de 30 de zile lucrătoare din data aplicării sechestrului, debitorul nu va plăti datoria vamală, bunurile sechestrate vor fi comercializate în conformitate cu prezentul cod și alte acte normative.

(14) Dacă debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcție de răspundere refuză să semneze actul de sechestru, funcționarul vamal notează în dreptul numelui acestuia: „A refuzat să semneze”. Nota refuzului se confirmă prin semnătura a doi martori asistenți. În cazul absenței acestora, actul de sechestru este semnat de funcționarul vamal, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat debitorului în aceeași zi în care a fost semnat actul de sechestru sau în ziua următoare.

(15) Dacă debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcție de răspundere nu sunt prezenți la sechestru, faptul se va consemna în actul de sechestru în prezența a doi martori asistenți, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat debitorului în 24 de ore.

(16) În cazul sechestrării valorilor mobiliare, Serviciul Vamal va remite, în aceeași zi sau în ziua următoare, copia de pe actul de sechestru entității care ține evidența lor. Aceasta va consemna în registrul respectiv sechestrarea valorilor mobiliare, imediat după primirea copiei. Din acest moment, nu se va mai face, fără acordul Serviciului Vamal, nicio operațiune cu valorile mobiliare sechestrate.

(17) În cazul sechestrării bunurilor imobiliare, Serviciul Vamal va remite, în aceeași zi sau în ziua următoare, Agenției Servicii Publice copia de pe actul de sechestru și decizia de executare silită a datoriei vamale pentru notarea aplicării sechestrului.

(18) Dacă debitorul nu dispune de bunuri care, conform legislației, pot fi sechestrate, funcționarul vamal întocmește un act de carență (imposibilitatea executării).

(1) Bunurile debitorului aflate la alte persoane în baza unor contracte de împrumut, de arendă, de locațiune, de păstrare, a altor tipuri de contracte se includ în lista bunurilor sechestrate în baza documentelor de care dispune debitorul, referitoare la aceste bunuri. După semnarea actului de sechestru, persoanei la care se află bunurile, în aceeași zi sau în ziua următoare, i se remite o somație despre sechestrarea bunurilor debitorului, despre datoria ei de a asigura integritatea lor și despre interdicția de a le transmite debitorului sau unor terți fără acordul Serviciului Vamal. Bunurile, după caz, sunt examinate la locul aflării lor.

(2) Dacă, în cadrul unor controale, se descoperă că bunurile debitorului sunt deținute de o altă persoană și că ele nu au fost sechestrate anterior, acesteia i se remite, în aceeași zi sau în ziua următoare, o somație despre sechestrarea bunurilor debitorului, despre datoria ei de a asigura integritatea lor și despre interdicția de a le transmite debitorului sau unor terți fără acordul Serviciului Vamal. Concomitent, se va întocmi o listă a acelor bunuri, fiecare pagină fiind semnată de funcționarul vamal și de deținătorul bunurilor sau reprezentantul acestuia.

(3) După semnarea listei bunurilor deținute de o altă persoană, funcționarul vamal o va verifica după documentele contabile ale debitorului. După identificarea bunurilor se va întocmi un act de sechestru.

(4) Ridicarea bunurilor sechestrate și comercializarea acestora se efectuează în conformitate cu prezentul cod și alte acte normative.

(1) Sechestrul de pe bunuri se ridică în cazul:

a) stingerii, totale sau parțiale, a datoriei vamale și al recuperării de către Serviciul Vamal a cheltuielilor de executare silită;

b) stingerii, totale sau parțiale, a datoriei vamale și al recuperării cheltuielilor de executare silită prin alte modalități de executare silită;

c) necesității sechestrării altor bunuri în vederea urgentării plății restanțelor;

d) înstrăinării sau dispariției bunurilor;

e) imposibilității comercializării bunurilor;

f) emiterii unei decizii în acest sens de către autoritatea care examinează plângerea, dacă se încalcă procedura de sechestrare;

g) încheierii cu Serviciul Vamal a contractului privind modificarea termenului de stingere a datoriei vamale în modul stabilit de Codul fiscal, cu recuperarea, până la semnarea contractului, a cheltuielilor legate de executarea silită suportate anterior semnării contractului;

h) emiterii unei încheieri/hotărâri definitive a instanței de judecată.

(2) După ridicarea sechestrului de pe bunuri, Serviciul Vamal le restituie debitorului, dacă le-a pus la păstrare în alt loc. În cazul în care dreptul de proprietate asupra bunurilor a trecut la persoana care le-a cumpărat în modul stabilit de Codul fiscal, acestea nu se restituie.

(3) În cazul stingerii parțiale a datoriei vamale, Serviciul Vamal dispune ridicarea sechestrului de pe bunuri și aplică imediat sechestru pe bunurile debitorului în măsură suficientă pentru a asigura stingerea datoriei vamale existente și compensarea cheltuielilor de executare silită suportate, precum și a impozitelor și taxelor aferente comercializării bunurilor.

(1) Urmărirea datoriei debitoare de la persoane stabilite pe teritoriul vamal se face în baza listei datornicilor prezentate de debitor sau a altor informații de care dispune Serviciul Vamal. În conformitate cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, pot fi urmărite datoriile debitoare de la persoane care nu sunt stabilite pe teritoriul vamal, precum și de la datornicii autohtoni în beneficiul debitorului străin.

(2) Urmărirea datoriei debitoare se efectuează și atunci când însuși datornicul are o datorie vamală.

(3) Pentru urmărirea datoriei debitoare, debitorul este obligat să prezinte Serviciului Vamal lista datornicilor, semnată de el (de reprezentantul său), de persoana sa cu funcție de răspundere. La cererea Serviciului Vamal, datele din listă sunt confirmate documentar.

(4) În baza datelor furnizate de debitor, Serviciul Vamal verifică dacă datoriile debitoare au devenit scadente și dacă debitorul are dreptul să ceară plata lor. În cazul în care dreptul de a cere plata datoriilor este confirmat, Serviciul Vamal, în aceeași zi sau în ziua următoare, remite datornicului somația că, la data primirii acesteia, asupra sumelor pe care el le datorează debitorului s-a aplicat sechestru în cuantumul datoriei vamale a acestuia și că datornicul este obligat să stingă datoria vamală.

(5) Persoana care a primit somația este obligată ca, în termen de 10 zile lucrătoare, să confirme sau să infirme, parțial ori total, datoria debitoare a debitorului indicată în somație. Dacă datoria este infirmată, la scrisoare se anexează copiile de pe documentele corespunzătoare.

(6) Dacă suma datoriei debitoare a debitorului a fost confirmată sau dacă ea a fost infirmată fără anexarea documentelor de rigoare, precum și dacă, la expirarea a 10 zile lucrătoare de la data primirii somației, Serviciului Vamal nu i s-a răspuns, acesta are dreptul să aplice datornicului, în mod corespunzător, modalitățile de executare silită a datoriei vamale enumerate la art. 128 și să emită dispoziția de suspendare a operațiunilor din conturile de plăți conform art. 118 alin. (10).

(1) Executarea silită a datoriei vamale se consideră imposibilă dacă:

a) persoana lichidată nu are succesor și nu posedă bunuri pasibile urmăririi;

b) persoana se află în proces de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate;

c) persoana fizică care nu este subiect al activității de întreprinzător nu posedă bunuri care ar putea fi sechestrate conform prezentului capitol;

d) persoana fizică care nu este subiect al activității de întreprinzător și-a părăsit domiciliul, nu poate fi găsită și nu are bunuri care ar putea fi sechestrate conform prezentului capitol;

e) persoana fizică a decedat și nu există alte persoane obligate prin lege să-i stingă datoria vamală;

f) există act judecătoresc ce suspendă executarea deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de executare silită – pe perioada valabilității actului de suspendare;

g) există actul respectiv al instanței de judecată sau al executorului judecătoresc potrivit căruia perceperea datoriei vamale este imposibilă sau există ordonanța privind pornirea cauzei penale pe faptul pseudoactivității de întreprinzător.

(2) Suma datoriei vamale a cărei executare silită este imposibilă, precum și suma datoriilor vamale stinse prin renunțarea la încasare, în cazul când se constată că este nedatorată, sunt luate în evidență separată, în modul stabilit de Ministerul Finanțelor, până la expirarea termenului de prescripție.

(1) Evidența acțiunilor de executare silită a datoriei vamale o ține Serviciul Vamal în modul stabilit de acesta.

(2) În ziua semnării sau cel târziu în ziua lucrătoare imediat următoare acesteia, actele ce confirmă acțiunile de executare silită a datoriei vamale se înscriu în registre speciale de evidență, de un model stabilit de Serviciul Vamal.

(3) În dosarul debitorului căruia i s-a aplicat executarea silită a datoriei vamale se păstrează decizia Serviciului Vamal despre executarea silită, ordinele incaso, actul de sechestru, procesul-verbal privind rezultatele licitației, contractul de vânzare-cumpărare, corespondența cu debitorul și cu alte persoane, alte documente referitoare la caz.

(1) Notificarea sumară de intrare se depune la postul vamal unde are loc prima intrare, până la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal.

(2) Notificarea sumară de intrare se depune de către transportator. Notificarea sumară de intrare poate fi depusă și de către una dintre următoarele persoane:

a) importatorul, destinatarul sau orice altă persoană în numele sau pe seama căreia acționează transportatorul;

b) orice persoană în măsură să prezinte mărfurile în cauză sau să asigure prezentarea acestora la postul vamal de intrare.

(3) Notificarea sumară de intrare conține datele necesare pentru analiza de risc în scopul securității și al siguranței.

(3¹) În cazul în care toate datele menționate la alin. (3) nu pot fi obținute de la persoanele menționate la alin. (2), alte persoane care dețin acele date și drepturi corespunzătoare pentru a le furniza pot fi obligate să furnizeze datele respective.

(4) În baza unei cereri depuse de declarant, acestuia i se permite să modifice una sau mai multe date din notificarea sumară de intrare ulterior depunerii acesteia.

(5) Nicio modificare nu mai este posibilă după una dintre următoarele acțiuni:

a) Serviciul Vamal a informat persoana care a depus notificarea sumară de intrare că intenționează să verifice mărfurile;

b) Serviciul Vamal a stabilit că datele din notificarea sumară de intrare sunt incorecte;

c) mărfurile au fost deja prezentate în vamă.

(6) Dacă mărfurile pentru care s-a depus o notificare sumară de intrare nu sunt introduse pe teritoriul vamal, Serviciul Vamal invalidează notificarea:

a) la solicitarea declarantului; sau

b) după expirarea termenului de 200 de zile de la depunerea notificării.

(7) Prin derogare de la alin. (1) din prezentul articol, obligația de depunere a unei notificări sumare de intrare dispare în cazul mărfurilor pentru care, înainte de expirarea termenului pentru depunerea acesteia, se depune o declarație vamală sau, după caz, o declarație de depozitare temporară. În acest caz, declarația vamală sau declarația de depozitare temporară conține cel puțin datele care trebuie să figureze în notificarea sumară de intrare. Până în momentul în care declarația vamală este acceptată în conformitate cu art. 171 sau, după caz, mărfurile declarate sunt prezentate în vamă în conformitate cu art. 145, declarația vamală sau declarația de depozitare temporară are statutul unei notificări sumare de intrare.

(8) Procedura și termenul de depunere a notificării sumare de intrare se stabilesc în Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal.

(1) Operatorul unei nave maritime sau al unei aeronave care intră pe teritoriul vamal notifică postul vamal de primă intrare cu privire la sosirea mijlocului de transport.

(2) În cazul în care are la dispoziție informații cu privire la sosirea unei nave maritime sau a unei aeronave, Serviciul Vamal acordă o derogare de la obligația de notificare menționată la alin. (1).

(3) Serviciul Vamal permite utilizarea în procesul de notificare a sosirii mijloacelor de transport a sistemelor portuare sau aeroportuare ori a altor sisteme de informații disponibile.

(1) Anumite mărfuri sunt prohibite de legislație de a fi introduse pe teritoriul vamal din considerente de securitate a statului, de asigurare a ordinii publice și morale, de protecție a mediului, a obiectelor de artă, a obiectelor de valoare istorică și arheologică, de protecție a obiectelor de proprietate intelectuală, de protecție a pieței interne, de apărare a altor interese ale Republicii Moldova.

(2) Mărfurile care cad sub incidența alin. (1) trebuie să fie scoase imediat de pe teritoriul vamal dacă nu sunt supuse confiscării conform legislației Republicii Moldova și acordurilor internaționale la care aceasta este parte. În acest caz, scoaterea de pe teritoriul vamal se efectuează pe cheltuiala persoanei care trece mărfurile peste frontiera vamală sau pe cheltuiala transportatorului. Dacă nu pot fi scoase imediat, mărfurile sunt păstrate în spații de depozitare temporară cel mult 3 zile.

(3) Introducerea și plasarea sub orice regim vamal a anvelopelor din cauciuc uzate (poziția tarifară 401220000), a deșeurilor (cu excepția deșeurilor prevăzute în anexa nr. 7 la Legea nr. 209/2016 privind deșeurile, precum și a deșeurilor obținute sau generate în urma activității rezidenților pe teritoriul zonelor libere), a resturilor și a bavurilor de cauciuc nedurificat, chiar transformate în pulbere sau granule (poziția tarifară 400400000), a părților și a accesoriilor uzate pentru autovehicule sunt interzise.

(4) Prin derogare de la alin. (3), se permite introducerea în regim de tranzit a mărfurilor menționate la alin. (3), cu condiția prezentării pentru lotul respectiv a notificării privind transportul transfrontalier al deșeurilor, emisă conform legislației.

(1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal sunt supuse, de la data introducerii, unei supravegheri vamale și fac obiectul controalelor vamale. Dacă este cazul, acestea fac obiectul prohibițiilor sau al restricțiilor justificate din motive de moralitate publică, de ordine publică, de securitate publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de ocrotire a plantelor, de protecție a mediului, a patrimoniului național cu valoare artistică, istorică sau arheologică și de protecție a proprietății comerciale, inclusiv al controlului vizând precursorii de droguri, mărfurile care încalcă anumite drepturi de proprietate intelectuală și sumele de bani în numerar, precum și al aplicării măsurilor de conservare și administrare a patrimoniului piscicol și a celor de politică comercială.

(2) Mărfurile rămân sub supraveghere vamală atât timp cât este necesar pentru a le fi determinat statutul vamal, iar supravegherea nu încetează decât cu permisiunea Serviciului Vamal.

(3) Mărfurile autohtone nu fac obiectul unei supravegheri vamale odată ce le-a fost stabilit statutul vamal.

(4) Mărfurile străine rămân sub supraveghere vamală fie până când se schimbă statutul vamal al acestora, fie până la scoaterea de pe teritoriul vamal sau distrugerea lor.

(5) Deținătorul mărfurilor aflate sub supraveghere vamală poate, cu permisiunea Serviciului Vamal, să le examineze sau să preleve probe, în special în scopul plasării sub un regim vamal, al determinării clasificării tarifare, a valorii în vamă sau a statutului vamal.

(6) - abrogat.

(1) Persoana care introduce mărfurile pe teritoriul vamal le transportă fără întârziere pe traseul specificat și conform instrucțiunilor eventual precizate de Serviciul Vamal fie spre postul vamal desemnat de acesta, fie către orice alt loc desemnat sau aprobat de acesta ori spre o zonă liberă.

(2) Orice persoană care își asumă răspunderea pentru transportul mărfurilor după ce acestea au fost introduse pe teritoriul vamal devine responsabilă de îndeplinirea obligațiilor menționate la alin. (1).

(3) Mărfurile care se află încă în afara teritoriului vamal și fac obiectul controalelor vamale efectuate de Serviciul Vamal în temeiul unui acord încheiat cu țara sau cu teritoriu respectiv din afara teritoriului vamal sunt asimilate mărfurilor introduse pe teritoriul vamal.

(4) Alin. (1) nu exclude aplicarea normelor speciale în cazul mărfurilor transportate în interiorul zonelor de frontieră sau prin conducte și cabluri și al transporturilor de importanță economică neglijabilă, precum scrisorile, cărțile poștale, imprimatele sau echivalentul electronic al acestora ținut pe alte suporturi, sau al mărfurilor transportate de către călători, cu condiția ca supravegherea vamală și posibilitățile de control vamal să nu fie compromise.

(5) Alin. (1) nu se aplică mijloacelor de transport sau mărfurilor care se află la bordul acestora și care doar traversează apele teritoriale sau spațiul aerian al teritoriului vamal fără a se opri pe acest teritoriu.

(1) În cazul în care, în situația unui impediment justificator, obligația prevăzută la art. 143 alin. (1) nu poate fi executată, persoana care are acea obligație sau oricare altă persoană care acționează pe seama ei informează fără întârziere Serviciul Vamal despre această situație. În cazul în care impedimentul justificator nu conduce la pierderea totală a mărfurilor, Serviciul Vamal este informat cu privire la localizarea lor exactă.

(2) În cazul în care, în situația unui impediment justificator, o navă sau o aeronavă care intră sub incidența art. 143 alin. (5) este constrânsă să ancoreze în port sau să aterizeze temporar pe teritoriul vamal, fără a putea respecta obligația prevăzută la art. 143 alin. (1), persoana care introduce nava sau aeronava pe teritoriul vamal sau orice altă persoană care acționează pe seama acesteia informează fără întârziere Serviciul Vamal cu privire la această situație.

(3) Serviciul Vamal stabilește măsurile care trebuie luate pentru a permite supravegherea vamală a mărfurilor menționate la alin. (1) sau a navei ori a aeronavei, precum și, în circumstanțele prevăzute la alin. (2), a mărfurilor de la bordul acestora, și pentru a se asigura, dacă este cazul, că ele sunt transportate ulterior spre un post vamal sau alt loc desemnat sau aprobat de Serviciul Vamal.

(1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal, imediat după sosirea lor la postul vamal desemnat sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de Serviciul Vamal, sunt prezentate de către una dintre următoarele persoane:

a) persoana care a introdus mărfurile pe teritoriul vamal;

b) persoana în numele și pe seama căreia acționează persoana care a introdus mărfurile pe teritoriul vamal;

c) persoana care și-a asumat responsabilitatea pentru transportul mărfurilor după introducerea acestora pe teritoriul vamal.

(2) Mărfurile care sunt introduse pe teritoriul vamal pe cale aeriană și care rămân la bordul acelorași mijloace de transport în vederea transportării se prezintă în vamă numai la aeroportul unde sunt descărcate sau transbordate. Mărfurile introduse pe teritoriul vamal care sunt descărcate și reîncărcate în aceleași mijloace de transport pe durata transportului respectiv pentru a permite descărcarea sau încărcarea altor mărfuri nu sunt prezentate în vamă la aeroport.

(3) Fără a aduce atingere obligațiilor persoanelor menționate la alin. (1), mărfurile pot fi prezentate și de către una dintre următoarele persoane:

a) orice persoană care plasează imediat mărfurile sub un regim vamal;

b) titularul unei autorizații de exploatare a spațiilor de depozitare sau orice persoană care desfășoară activitate în zona liberă.

(4) Persoana care prezintă mărfurile poate face referire la notificarea sumară de intrare, la declarația vamală sau la declarația de depozitare temporară depusă pentru mărfurile respective.

(5) În cazul în care pentru mărfurile străine prezentate în vamă nu s-a depus o notificare sumară de intrare, una dintre persoanele menționate la art. 140 alin. (2) depune imediat o declarație vamală sau o declarație de depozitare temporară.

(6) Alin. (1) nu exclude aplicarea normelor speciale în cazul mărfurilor transportate în interiorul zonelor de frontieră sau prin conducte și cabluri și al transporturilor de importanță economică neglijabilă, precum scrisorile, cărțile poștale, imprimatele sau echivalentul electronic al acestora ținut pe alte suporturi, sau al mărfurilor transportate de către călători, cu condiția ca supravegherea vamală și posibilitățile de control vamal să nu fie compromise.

(7) Mărfurile prezentate în vamă nu pot fi ridicate din locul în care sunt prezentate fără permisiunea Serviciului Vamal.

(8) Serviciul Vamal poate accepta utilizarea sistemelor portuare sau aeroportuare ori a altor metode disponibile de informare pentru prezentarea mărfurilor în vamă.

(1) Mărfurile nu pot fi descărcate sau transbordate de pe mijlocul de transport pe care se află decât cu permisiunea Serviciului Vamal, în locuri desemnate sau aprobate de acesta.

(2) Permisiunea menționată la alin. (1) nu este necesară în cazul unui pericol iminent care impune descărcarea imediată a mărfurilor, în totalitate sau în parte. În acest caz, Serviciul Vamal este informat fără întârziere.

(3) Serviciul Vamal poate solicita oricând descărcarea și dezambalarea mărfurilor cu scopul de a le verifica, de a preleva probe și de a controla mijloacele de transport în care sunt transportate mărfurile.

(4) - abrogat.

(1) Art. 143 alin. (2) și (3), art. 145, 146 și 148–153 nu se aplică în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor care se află deja plasate sub un regim de tranzit.

(2) Art. 146 și 148–153 se aplică mărfurilor străine care au fost transportate în regim de tranzit, din momentul în care mărfurile respective sunt prezentate la postul vamal de destinație, în conformitate cu reglementările privind regimul de tranzit.

Mărfurile străine sunt depozitate temporar din momentul prezentării lor în vamă.

(1) Mărfurile străine prezentate în vamă fac obiectul unei declarații de depozitare temporară, care conține toate datele necesare pentru aplicarea dispozițiilor ce reglementează depozitarea temporară.

(2) Documentele referitoare la mărfurile depozitate temporar sunt puse la dispoziția postului vamal în cazul în care legislația prevede astfel sau atunci când acest lucru este necesar în vederea controlului vamal.

(3) Declarația de depozitare temporară este depusă de una dintre persoanele menționate la art. 145 alin. (1) cel târziu în momentul prezentării mărfurilor în vamă.

(4) Postul vamal poate accepta ca declarația de depozitare temporară să ia una dintre următoarele forme:

a) o referință la o notificare sumară de intrare depusă pentru mărfurile în cauză, completată cu datele unei declarații de depozitare temporară;

b) un document de transport, cu condiția ca acesta să conțină datele unei declarații de depozitare temporară, inclusiv o referință la o notificare sumară de intrare, dacă aceasta a fost depusă.

(5) Serviciul Vamal poate accepta utilizarea sistemelor de informații comerciale, portuare sau de transport pentru depunerea unei declarații de depozitare temporară, cu condiția ca acestea să conțină datele necesare pentru o astfel de declarație și ca datele în cauză să fie disponibile în conformitate cu alin. (3).

(6) Dacă se depune o declarație vamală anterior datei estimate pentru prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu art. 170, postul vamal poate considera declarația respectivă ca fiind o declarație de depozitare temporară.

(7) Declarației de depozitare temporară i se aplică prevederile art. 181–185.

(8) Declarația de depozitare temporară poate fi utilizată și în următoarele scopuri:

a) pentru notificarea sosirii menționate la art. 141; sau

b) pentru prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu art. 145, în măsura în care aceasta îndeplinește condițiile prevăzute în dispozițiile respective.

(9) O declarație de depozitare temporară nu este necesară în cazul în care, cel târziu la data prezentării mărfurilor în vamă, statutul vamal al acestora ca mărfuri autohtone este determinat în conformitate cu art. 155–158.

(10) Declarația de depozitare temporară este păstrată de către Serviciul Vamal sau este accesibilă acestuia pentru a verifica dacă mărfurile la care se referă sunt ulterior plasate sub un regim vamal sau reexportate în conformitate cu art. 153.

(11) În sensul alin. (1)–(10), în cazul în care mărfurile străine care au circulat sub un regim de tranzit sunt prezentate la un post vamal de destinație, datele din declarația vamală de tranzit sunt suficiente pentru declarația de depozitare temporară, cu condiția să îndeplinească cerințele în acest scop. După finalizarea regimului de tranzit, deținătorul mărfurilor poate depune o declarație de depozitare temporară.

(1) În baza unei cereri depuse de declarant, acestuia i se permite să modifice una sau mai multe date din declarația de depozitare temporară ulterior depunerii acesteia. Modificarea nu poate să facă declarația aplicabilă altor mărfuri decât celor care au făcut inițial obiectul acesteia.

(2) Nicio modificare nu mai este posibilă după ce Serviciul Vamal:

a) a informat persoana care a depus declarația că intenționează să verifice mărfurile; sau

b) a stabilit că datele din declarație sunt incorecte.

(3) Dacă mărfurile pentru care a fost depusă o declarație de depozitare temporară nu sunt prezentate în vamă, Serviciul Vamal invalidează respectiva declarație:

a) la solicitarea declarantului; sau

b) după expirarea a 30 de zile de la depunerea declarației.

(1) Mărfurile depozitate temporar sunt stocate numai în spații de depozitare temporară în conformitate cu art. 152 sau în alte spații desemnate ori aprobate de Serviciul Vamal.

(2) Fără a aduce atingere art. 142 alin. (5), mărfurile depozitate temporar nu fac obiectul altor manipulări decât al celor destinate să le asigure conservarea fără a modifica aspectul sau caracteristicile tehnice.

(3) Titularul autorizației menționate la art. 152 sau persoana care depozitează mărfurile, în cazurile în care acestea sunt depozitate în alte locuri desemnate sau aprobate de Serviciul Vamal, răspunde pentru:

a) asigurarea faptului că mărfurile depozitate temporar nu sunt scoase de sub supravegherea vamală;

b) îndeplinirea obligațiilor care rezultă în urma păstrării mărfurilor în depozitare temporară;

c) constituirea, în conformitate cu art. 98, a garanției pentru datoria vamală aferentă.

(4) În cazul în care, din orice motiv, mărfurile nu pot fi menținute în depozitare temporară, Serviciul Vamal ia fără întârziere toate măsurile necesare pentru a reglementa situația respectivelor mărfuri, în conformitate cu art. 188, 189 și 191.

(1) Pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară este necesară autorizația pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară, acordată de aparatul central al Serviciului Vamal. O astfel de autorizație nu este necesară în cazul în care operatorul spațiului de depozitare temporară este însuși Serviciul Vamal.

(2) Autorizația menționată la alin. (1) se acordă la respectarea cumulativă a următoarelor condiții:

a) spațiile de depozitare temporară nu sunt folosite în scopul vânzării cu amănuntul;

b) în cazul în care mărfurile depozitate prezintă pericol, pot deteriora alte mărfuri sau necesită dotări speciale, spațiile de depozitare temporară sunt special echipate pentru depozitarea mărfurilor respective;

c) spațiile de depozitare temporară sunt gestionate exclusiv de către titularul autorizației.

(3) Condițiile în care este permisă exploatarea spațiilor de depozitare temporară sunt prevăzute în autorizație.

(4) Autorizația menționată la alin. (1) este acordată numai persoanelor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) sunt stabilite pe teritoriul vamal;

b) oferă asigurarea necesară bunei derulări a opera-țiunilor. Se consideră că un AEOC îndeplinește obligația respectivă în măsura în care exploatarea spațiilor de depozitare temporară este luată în considerare în cadrul autorizației menționate la art. 36 alin. (3) lit. a);

c) constituie o garanție în conformitate cu art. 98.

(5) În cazul în care se constituie o garanție globală, respectarea obligațiilor aferente respectivei garanții se monitorizează printr-un control corespunzător.

(6) Autorizația prevăzută la alin. (1) se acordă numai în cazul în care Serviciul Vamal poate exercita supravegherea vamală fără a trebui să introducă măsuri administrative disproporționate față de nevoile economice respective.

(7) Titularul autorizației ține o evidență corespunzătoare în forma aprobată de către Serviciul Vamal.

(8) Evidența menționată la alin. (7) trebuie să conțină informațiile și datele care să permită Serviciului Vamal să supravegheze exploatarea spațiilor de depozitare temporară, în special în ceea ce privește identificarea mărfurilor depozitate, statutul vamal și circulația acestora.

(9) Se consideră că un AEOC îndeplinește obligația prevăzută la alin. (7) și (8) în măsura în care evidențele sale sunt adecvate scopului depozitării temporare.

(10) Serviciul Vamal îl poate autoriza pe titularul autorizației să mute, sub supraveghere vamală, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal, mărfurile depozitate temporar, între diferite spații de depozitare temporară, cu condiția ca astfel de mutări să nu crească riscul de fraudă.

(11) În cazul în care există o necesitate economică și supravegherea vamală nu este afectată, Serviciul Vamal poate autoriza depozitarea mărfurilor autohtone într-un spațiu de depozitare temporară. Aceste mărfuri nu sunt considerate mărfuri depozitate temporar.

Mărfurile străine depozitate temporar sunt plasate sub un regim vamal sau sunt reexportate în termen de 90 de zile.

Cu excepția cazului în care există dispoziții contrare, declarantul este liber să aleagă regimul vamal sub care să plaseze mărfurile, în condițiile specifice regimului respectiv, indiferent de natura sau cantitatea lor, de țara de origine, de transport sau de destinație.

(1) Toate mărfurile care se află pe teritoriul vamal sunt presupuse a fi mărfuri autohtone, cu excepția cazului în care se stabilește că acestea nu au statutul vamal de mărfuri autohtone.

(2) În cazul în care prezumția prevăzută la alin. (1) nu se aplică, statutul vamal al mărfurilor autohtone trebuie să fie dovedit conform art. 155¹.

(3) Mărfurile obținute integral pe teritoriul vamal nu au statutul vamal de mărfuri autohtone dacă sunt obținute din mărfuri plasate în depozitare temporară sau sub regim de tranzit extern, de antrepozit vamal, de admitere temporară, de perfecționare activă sau de zonă liberă.

(4) Cazurile în care nu se aplică prezumția de la alin. (1) din prezentul articol și condițiile de acordare a unei facilitări pentru stabilirea dovezii statutului de mărfuri autohtone sunt prevăzute la art. 157.

Statutul vamal al mărfurilor autohtone se dovedește prin mijloace bazate pe utilizarea tehnicilor electronice de prelucrare a datelor prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal.

(1) Un călător care nu este operator economic poate depune în scris o cerere pentru o dovadă a statutului vamal de mărfuri autohtone. Procedura de depunere, de examinare a cererii și de confirmare a statutului vamal pentru călători se stabilește de Serviciul Vamal.

(2) Dovada statutului vamal de mărfuri autohtone atunci când valoarea acestora nu depășește echivalentul în lei a 15000 EUR poate fi prezentată prin oricare dintre următoarele mijloace, altele decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor:

a) documentul comercial (invoice-ul) aferent mărfurilor;

b) documentul de transport pentru mărfuri.

(3) În cazul în care mărfurile autohtone sunt transportate în conformitate cu Convenţia vamală privind transportul internaţional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Convenţia TIR) sau cu Convenția privind admiterea temporară (Convenția de la Istanbul), dovada statutului vamal de mărfuri autohtone poate fi prezentată prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

(1) Prezumția de a avea statutul vamal de mărfuri autohtone nu se aplică:

a) mărfurilor introduse pe teritoriul vamal care sunt sub supraveghere vamală pentru a se stabili statutul lor vamal;

b) mărfurilor depozitate temporar;

c) mărfurilor plasate sub oricare dintre regimurile speciale, cu excepția regimurilor de perfecționare pasivă și de destinație finală.

(2) Mărfurile autohtone pot circula, fără a face obiectul vreunui regim vamal, de la un punct la altul al teritoriului vamal și pot părăsi temporar acest teritoriu fără a li se modifica statutul vamal în cazul în care acestea sunt transportate, pe baza unui document de transport feroviar emis în Republica Moldova, pe cale feroviară fără încărcări, descărcări sau transbordări pe teritoriul țării străine.

(3) Dacă statutul vamal de mărfuri autohtone este dovedit, mărfurile autohtone pot circula, fără a face obiectul vreunui regim vamal, de la un punct la altul al teritoriului vamal și pot părăsi temporar acest teritoriu fără a li se modifica statutul vamal în următoarele situații:

a) mijloacele de transport înmatriculate în Republica Moldova au părăsit temporar teritoriul vamal și au reintrat ulterior pe acesta;

b) ambalajele, paleții și alte echipamente similare, cu excepția containerelor, care aparțin unei persoane stabilite pe teritoriul vamal și sunt folosite pentru transportul mărfurilor au părăsit temporar teritoriul vamal și au reintrat ulterior pe acesta;

c) mărfurile transportate de călători în bagaje și care nu sunt destinate uzului comercial au părăsit temporar teritoriul vamal și au reintrat ulterior pe acesta.

În cazul unor mărfuri din bagajele transportate de un călător care nu sunt destinate utilizării comerciale, care au părăsit temporar teritoriul vamal al Republicii Moldova și care au fost reintroduse pe acesta, statutul vamal de mărfuri autohtone este considerat dovedit dacă călătorul declară că mărfurile au statutul vamal de mărfuri autohtone și nu există niciun dubiu cu privire la veridicitatea declarației.

Mărfurile autohtone devin mărfuri străine în cazul în care:

a) sunt scoase în afara teritoriului vamal;

b) sunt plasate sub regim de tranzit extern, de depozitare sau de perfecționare activă, în măsura în care legislația vamală o permite;

c) declarația de punere în liberă circulație este invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfurile respective;

d) au fost plasate sub regimul de destinație finală și fie sunt ulterior abandonate în favoarea statului, fie sunt distruse și rămân deșeuri.

(1) Toate mărfurile destinate plasării sub un anumit regim vamal, cu excepția regimului de zonă liberă, fac obiectul unei declarații vamale corespunzătoare regimului respectiv.

(2) Declarația vamală se depune folosind tehnici de prelucrare electronică a datelor. În cazuri specifice, prevăzute de prezentul cod sau de Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal, declarația vamală poate fi depusă prin alte mijloace decât tehnicile electronice de prelucrare a datelor:

a) în scris;

b) verbal;

c) prin orice altă acțiune.

(3) Mărfurile autohtone declarate pentru export, perfecționare pasivă sau tranzit intern se află sub supraveghere vamală din momentul acceptării declarației menționate la alin. (1) și până în momentul în care sunt scoase în afara teritoriului vamal, sunt abandonate în favoarea statului sau sunt distruse ori până când declarația vamală este invalidată.

Cu excepția cazurilor când există dispoziții contrare, subdiviziunea Serviciului Vamal competentă pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal este biroul vamal responsabil de teritoriul unde mărfurile sunt prezentate în vamă.

(1) Persoanele fizice şi juridice care au obţinut titlul de proprietate asupra mijloacelor de transport auto introduse pe teritoriul vamal sunt responsabile pentru achitarea drepturilor de import dacă mijloacele de transport respective nu au fost vămuite.

(2) Mijloacele de transport auto care, la introducerea în Republica Moldova, nu au fost plasate într-un regim vamal nu pot fi înmatriculate la Agenţia Servicii Publice. Se interzice înmatricularea primară a mijloacelor de transport auto, a caroseriilor şi a motoarelor prohibite.

(3) Înmatricularea de stat a mijloacelor de transport auto în temeiul titlurilor de proprietate se efectuează cu condiţia prezentării actelor vamale stabilite de Serviciul Vamal, care confirmă autorizarea punerii mijlocului de transport în liberă circulaţie.

(4) Drept bază la calcularea termenului de exploatare a mijlocului de transport auto, a caroseriei şi a motorului se ia anul de fabricaţie. Anul de fabricaţie se stabileşte în baza datelor ce se conţin în certificatul de înmatriculare (paşaportul tehnic) şi în codul VIN (numărul de identificare al vehiculului). În cazul necorespunderii datelor din documentele de înmatriculare cu cele din codul VIN, drept bază se iau datele uzinei producătoare a vehiculului sau informaţia obţinută de la dealerii autorizaţi ai producătorilor de maşini. În cazul în care o persoană prezintă copii de pe documentele de înmatriculare, eliberate anterior de ţara exportatoare a vehiculului, şi există suspiciuni privind anul de fabricaţie indicat în aceste copii, anul de fabricaţie se stabileşte în baza datelor uzinei producătoare sau în baza informaţiei obţinute de la dealerii autorizaţi ai producătorilor de maşini. Dacă, prin aceste metode, nu se stabileşte anul de fabricaţie a vehiculului supus evidenţei în Registrul de stat al transporturilor, se face menţiunea respectivă în sistemul informaţional al Serviciului Vamal.

(5) Introducerea şi plasarea sub orice regim vamal a anvelopelor din cauciuc uzate (poziţia tarifară 401220000), a deşeurilor, cu excepţia deşeurilor obţinute sau generate în urma activităţii rezidenţilor pe teritoriul zonelor libere, a resturilor şi a bavurilor de cauciuc nedurificat, chiar transformate în pulbere sau granule (poziţia tarifară 400400000), a părţilor şi a accesoriilor uzate pentru autovehicule, componente ale sistemelor de frânare şi de direcţie, de la poziţiile tarifare stabilite de Serviciul Vamal, sunt interzise.

Declarația vamală standard conține toate datele necesare pentru aplicarea dispozițiilor ce reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile. Procedura de depunere a declarației vamale standard se stabilește de Serviciul Vamal.

(1) Documentele justificative solicitate pentru aplicarea dispozițiilor ce reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile trebuie să se afle în posesia declarantului și la dispoziția Serviciului Vamal în momentul depunerii declarației vamale.

(2) Documentele justificative se pun la dispoziția Serviciului Vamal în cazul în care legislația prevede astfel sau atunci când este necesar în vederea controalelor vamale.

(3) În cazuri specifice, Serviciul Vamal poate autoriza operatorii economici cu dreptul de a întocmi documente justificative conform procedurii stabilite de acesta.

(1) Serviciul Vamal poate accepta ca o persoană să plaseze mărfurile sub un regim vamal pe baza unei declarații simplificate, care poate omite o parte dintre datele menționate la art. 162 sau dintre documentele justificative menționate la art. 163.

(2) Utilizarea regulată a declarației simplificate menționate la alin. (1) face obiectul unei autorizații din partea Serviciului Vamal.

(1) Autorizația de utilizare regulată a declarației simplificate, prevăzută la art. 164 alin. (2), se acordă în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) solicitantul respectă criteriul stabilit la art. 39;

b) după caz, solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de gestionare a licențelor și a autorizațiilor acordate în conformitate cu măsurile de politică comercială;

c) solicitantul se asigură că angajații vizați primesc sarcina de a informa Serviciul Vamal dacă sunt detectate dificultăți de conformare la cerințe și stabilește proceduri pentru a informa Serviciul Vamal cu privire la astfel de dificultăți;

d) după caz, solicitantul a pus în aplicare proceduri satisfăcătoare de gestionare a licențelor de import și export legate de interdicții și restricții, inclusiv măsuri care permit diferențierea mărfurilor care fac obiectul unor interdicții sau restricții de alte mărfuri, cu scopul de a asigura respectarea acestor interdicții și restricții.

(2) Se consideră că un AEOC îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b)–d) în măsura în care evidențele lor corespund condițiilor de plasare a mărfurilor sub un regim vamal în baza unei declarații simplificate.

(1) În cazul declarației simplificate conform art. 164 sau al înscrierii în evidențele declarantului conform art. 177, declarantul depune la subdiviziunea competentă a Serviciului Vamal, într-un anumit termen, o declarație suplimentară conținând datele necesare pentru regimul vamal respectiv. În cazul unei declarații simplificate, conform art. 164, documentele justificative necesare se află în posesia declarantului și sunt la dispoziția Serviciului Vamal pe termenul stabilit la art. 168.

(2) Declarația suplimentară poate avea un caracter global, periodic sau recapitulativ.

(3) Se acordă o derogare de la obligația de a depune o declarație suplimentară în următoarele cazuri:

a) mărfurile sunt plasate sub regim de antrepozit vamal;

b) în alte cazuri specifice.

(4) Serviciul Vamal poate acorda o derogare de la obligația de depunere a unei declarații suplimentare în cazul în care sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiții:

a) declarația simplificată se referă la mărfuri ale căror valoare și cantitate sunt inferioare limitei nedeclarabile stabilite;

b) declarația simplificată conține deja toate informațiile necesare pentru regimul vamal în cauză;

c) declarația simplificată nu este făcută prin înscriere în evidențele declarantului.

(5) Declarația simplificată sau înscrierea în evidențele declarantului și declarația suplimentară constituie un instrument unic și indivizibil care produce efecte de la data la care declarația simplificată este acceptată conform art. 171 și, respectiv, de la data la care mărfurile sunt înscrise în evidențele declarantului.

(6) În sensul art. 97, locul unde trebuie depusă declarația suplimentară este considerat a fi cel în care a fost depusă declarația simplificată.

(1) În cazul în care Serviciul Vamal urmează să înscrie în evidențe cuantumul drepturilor de import sau de export de plată în conformitate cu art. 112 alin. (1), declarația suplimentară menționată la art. 166 alin. (1), dacă aceasta este de natură generală, trebuie depusă în termen de 10 zile de la acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.

(2) În cazul în care o înscriere în evidențe are loc în conformitate cu art. 112 alin. (2) sau nu apare nicio datorie vamală și declarația suplimentară are caracter periodic sau recapitulativ, perioada acoperită de declarația suplimentară nu depășește o lună calendaristică.

(3) Termenul-limită pentru depunerea declarației suplimentare cu caracter periodic sau recapitulativ este de 10 zile de la data la care expiră perioada acoperită de declarația suplimentară.

(4) În cazul în care nu apare nicio datorie vamală, termenul-limită de depunere a declarației nu poate depăși 30 de zile de la data acordării liberului de vamă pentru mărfuri.

(5) Serviciul Vamal acordă, în circumstanțe temeinic justificate, un termen mai mare pentru depunerea declarației suplimentare prevăzute la alin. (1), (3) sau (4). Acest termen nu poate depăși 120 de zile de la data acordării liberului de vamă pentru mărfuri. Cu toate acestea, în circumstanțe excepționale justificate în mod corespunzător legate de valoarea în vamă a mărfurilor, acest termen poate fi prelungit, dar nu poate depăși doi ani de la data acordării liberului de vamă pentru mărfuri.

Documentele justificative care lipsesc la depunerea declarației simplificate trebuie să se afle în posesia declarantului în termenul-limită stabilit pentru depunerea declarației suplimentare în conformitate cu art. 167 alin. (1), (3), (4) sau (5).

(1) Fără a aduce atingere art. 166 alin. (1), declarația vamală poate fi depusă de către orice persoană care este în măsură să furnizeze toate informațiile solicitate pentru aplicarea dispozițiilor ce reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile. Această persoană trebuie să fie în măsură să prezinte mărfurile în cauză sau să asigure prezentarea acestora în vamă.

(2) În cazul în care acceptarea unei declarații vamale impune anumite obligații pentru o anumită persoană, respectiva declarație este depusă de către această persoană sau de către reprezentantul său.

(3) Declarantul trebuie să fie o persoană stabilită pe teritoriul vamal.

(4) Prin derogare de la alin. (3), următorii declaranți nu au obligația de a fi stabiliți pe teritoriul vamal:

a) persoanele care depun o declarație vamală pentru tranzit sau pentru admitere temporară;

b) persoanele care depun ocazional o declarație vamală, inclusiv pentru destinație finală sau perfecționare activă, cu condiția ca Serviciul Vamal să considere acest lucru justificat.

(5) Declarațiile vamale se autentifică de către declarant.

(6) Declarația vamală se consideră depusă atunci când:

a) declarația în format electronic este depusă pe serverul Serviciului Vamal;

b) declarația este prezentată în scris, verbal sau prin acțiune la postul vamal;

c) înscrierile sunt în evidențele declarantului conform art. 177.

(7) Persoanele fizice care, la trecerea frontierei vamale, au în bagaj bunuri depun declarație vamală odată cu prezentarea bunurilor.

Se poate depune o declarație vamală anterior datei estimate pentru prezentarea mărfurilor în vamă. În cazul în care nu se prezintă mărfurile în termen de 30 de zile de la depunerea declarației vamale, se consideră că declarația respectivă nu a fost depusă.

(1) Declarația vamală care respectă condițiile prevăzute în prezentul capitol este acceptată imediat de Serviciul Vamal, cu condiția ca mărfurile la care se referă sunt prezentate în vamă.

(2) Data de acceptare a declarației vamale de către Serviciul Vamal este, în cazul în care nu există dispoziții contrare, data care se ia în considerare pentru aplicarea dispozițiilor ce reglementează regimul vamal pentru care au fost declarate mărfurile și pentru toate celelalte formalități de import sau export.

(3) - abrogat.

(1) În baza unei cereri depuse de către declarant, acestuia i se permite să modifice una sau mai multe date din declarația vamală după acceptarea acesteia de către Serviciul Vamal. Modificarea nu poate să facă declarația aplicabilă altor mărfuri decât celor care au făcut inițial obiectul acesteia.

(2) Modificarea prevăzută la alin. (1) nu poate fi permisă în cazul în care cererea este depusă după ce Serviciul Vamal:

a) a informat declarantul despre intenția sa de a proceda la verificarea mărfurilor;

b) a stabilit că datele din declarația vamală sunt incorecte; sau

c) a acordat mărfurilor liberul de vamă.

(3) La solicitarea declarantului, în termen de 4 ani de la data acordării liberului de vamă, modificarea declarației vamale poate fi permisă pentru ca declarantul să își respecte obligațiile referitoare la plasarea mărfurilor sub regimul vamal în cauză.

(4) Cazurile și procedura de modificare a unei declarații vamale după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri în conformitate cu alin. (3) se stabilesc de către Serviciul Vamal.

(1) În baza unei cereri depuse de declarant, Serviciul Vamal invalidează o declarație vamală deja acceptată în oricare dintre următoarele cazuri:

a) Serviciul Vamal este sigur că mărfurile sunt plasate imediat sub un alt regim vamal;

b) Serviciul Vamal este sigur că, în urma unor circumstanțe speciale, plasarea mărfurilor sub regimul vamal pentru care au fost declarate nu se mai justifică.

(2) În cazul în care Serviciul Vamal a informat declarantul de intenția de a proceda la verificarea mărfurilor, cererea de invalidare a declarației vamale nu poate fi acceptată înainte ca această verificare să aibă loc.

(3) Declarația vamală nu poate fi invalidată după acordarea liberului de vamă, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 174 și 175.

(1) În cazul în care există o discrepanță privind natura mărfurilor pentru care s-a acordat liberul de vamă pentru export, reexport sau perfecționare pasivă și a mărfurilor prezentate la postul vamal de ieșire, postul vamal respectiv informează despre acest fapt postul vamal de export, care invalidează declarația în cauză.

(2) În cazul în care, după o perioadă de 30 de zile de la data acordării liberului de vamă mărfurilor pentru export, reexport sau perfecționare pasivă, postul vamal de export nu a primit nicio informație privind ieșirea mărfurilor, nici dovezi care să ateste că mărfurile au părăsit teritoriul vamal, postul vamal respectiv invalidează declarația în cauză.

(3) În cazul în care postul vamal de export este informat, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal, că mărfurile nu au părăsit teritoriul vamal, acesta invalidează imediat declarația în cauză și, după caz, invalidează imediat certificarea relevantă de ieșire a mărfurilor.

(1) În cazul în care se stabilește că mărfurile au fost declarate în mod eronat pentru un regim vamal în care apare o datorie vamală la import, în loc să fie declarate pentru un alt regim vamal, declarația vamală este invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, în baza unei cereri motivate din partea declarantului, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) cererea se face în termen de 90 de zile de la data acceptării declarației;

b) mărfurile nu au fost utilizate într-un mod incompatibil cu regimul vamal pentru care acestea ar fi fost declarate în cazul în care eroarea nu ar fi avut loc;

c) la momentul declarației eronate, erau îndeplinite condițiile în vederea plasării mărfurilor sub regimul vamal pentru care acestea ar fi fost declarate în cazul în care eroarea nu ar fi avut loc;

d) a fost depusă o declarație vamală pentru regimul vamal pentru care mărfurile ar fi fost declarate în cazul în care eroarea nu ar fi avut loc.

(2) În cazul în care se stabilește că mărfurile au fost declarate în mod eronat, în locul altor mărfuri, pentru un regim vamal în care apare o datorie vamală la import, declarația vamală este invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, în baza unei cereri motivate din partea declarantului, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) cererea se face în termen de 90 de zile de la data acceptării declarației;

b) mărfurile declarate în mod eronat nu au fost utilizate în alt mod decât cel autorizat în starea lor originală și au fost readuse la starea inițială;

c) același birou vamal este competent în ceea ce privește mărfurile declarate în mod eronat și mărfurile pe care declarantul intenționase să le declare;

d) mărfurile urmează să fie declarate pentru același regim vamal ca și cele declarate în mod eronat.

(3) În cazul în care mărfurile vândute în cadrul unui contract la distanță au fost puse în liberă circulație și sunt returnate, declarația vamală este invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, în baza unei cereri motivate din partea declarantului, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) cererea se face în termen de 90 de zile de la data acceptării declarației;

b) mărfurile au fost exportate în vederea returnării lor la adresa furnizorului inițial sau la o altă adresă indicată de respectivul furnizor.

(4) În completarea cazurilor menționate la alin. (1)–(3), declarațiile vamale sunt invalidate după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, în baza unei cereri motivate din partea declarantului, în oricare dintre următoarele cazuri:

a) mărfurile au primit liberul de vamă pentru export, reexport sau perfecționare pasivă și nu au părăsit teritoriul vamal;

b) mărfurile autohtone au fost declarate în mod eronat pentru un regim vamal care se aplică mărfurilor străine și statutul lor vamal de mărfuri autohtone a fost demonstrat ulterior;

c) mărfurile au fost declarate, în mod eronat, în cadrul mai multor declarații vamale;

d) se acordă o autorizație cu efect retroactiv în conformitate cu art. 280 alin. (1);

e) mărfurile autohtone sunt plasate sub regim de antrepozit vamal.

(5) În cazul în care mărfurilor ce fac obiectul drepturilor de export, al unei cereri de rambursare a drepturilor de import, al restituirii sau al plății altor sume la export ori al altor măsuri speciale la export, declarația vamală poate fi invalidată dacă sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiții:

a) declarantul furnizează postului vamal de export sau, în cazul perfecționării pasive, postului vamal de plasare dovada că mărfurile nu au părăsit teritoriul vamal;

b) dacă declarația vamală este pe suport de hârtie, declarantul returnează la postul vamal de export sau, în cazul perfecționării pasive, la postul vamal de plasare toate exemplarele declarației vamale, împreună cu orice alte documente care i-au fost remise ca urmare a acceptării declarației;

c) declarantul furnizează postului vamal de export dovada că restituirile și celelalte sume sau avantaje financiare acordate la export pentru mărfurile în cauză au fost rambursate sau că autoritățile competente au luat măsurile necesare pentru a se asigura că acestea nu se plătesc;

d) declarantul respectă toate celelalte obligații care îi revin în ceea ce privește mărfurile;

e) orice ajustări efectuate pe o licență de export prezentată în sprijinul declarației vamale sunt anulate.

(1) În cazul în care lotul este compus din mărfuri care fac obiectul unor subpoziții tarifare diferite, iar tratarea fiecăreia dintre aceste mărfuri conform clasificării sale tarifare antrenează, în vederea întocmirii declarației vamale, activități și cheltuieli disproporționate față de drepturile de import sau de export care le sunt aplicabile, Serviciul Vamal poate, în baza unei cereri depuse de declarant, să accepte ca întregului lot să i se aplice drepturi de import sau de export conform subpoziției tarifare a mărfii care este supusă celui mai ridicat cuantum al drepturilor de import sau de export.

(2) Serviciul Vamal refuză utilizarea simplificării menționate la alin. (1) pentru mărfurile care fac obiectul prohibițiilor, al restricțiilor sau al accizelor în situația în care clasificarea corectă este necesară pentru aplicarea măsurii.

(3) În cazul în care mărfurile dintr-un lot se încadrează la subpoziții tarifare care fac obiectul unei taxe vamale specifice exprimate prin referirea la aceeași unitate de măsură, taxa vamală care trebuie aplicată întregului lot se bazează pe subpoziția tarifară care face obiectul celei mai mari taxe vamale specifice.

(4) În cazul în care mărfurile dintr-un lot se încadrează la subpoziții tarifare ce fac obiectul unei taxe specifice exprimate în unități de măsură diferite, cea mai mare taxă vamală specifică pentru fiecare unitate de măsură se aplică tuturor mărfurilor din lot pentru care taxa vamală specifică este exprimată prin referire la unitatea respectivă și este transformată în taxă ad valorem pentru fiecare tip din mărfurile respective.

(5) Taxa care urmează să fie aplicată întregului lot se bazează pe subpoziția tarifară care face obiectul celui mai ridicat nivel al taxei ad valorem ce rezultă din transformarea efectuată în temeiul alin. (4).

(6) În cazul în care mărfurile dintr-un lot se clasifică la o subpoziție tarifară care face obiectul unei taxe ad valorem și al unei taxe specifice, cea mai mare taxă specifică, astfel cum este stabilită în conformitate cu alin. (3) și (4), este transformată în taxă ad valorem pentru fiecare tip de mărfuri pentru care taxa specifică se exprimă prin referire la aceeași unitate.

(7) Taxa care urmează să fie aplicată întregului lot se bazează pe subpoziția tarifară care face obiectul celui mai ridicat nivel al taxei ad valorem, inclusiv al taxei ad valorem care rezultă din transformarea efectuată în temeiul alin. (6).

(1) Serviciul Vamal poate autoriza o persoană, în baza unei cereri, să depună o declarație vamală, inclusiv o declarație simplificată, sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului, cu condiția ca datele din declarația respectivă să fie la dispoziția Serviciului Vamal, în sistemul electronic al declarantului, la momentul depunerii declarației sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului.

(2) Declarația vamală se consideră acceptată în momentul în care mărfurile sunt înscrise în evidențe.

(1) Serviciul Vamal poate acorda, în baza unei cereri, o derogare de la obligația prezentării mărfurilor. În acest caz, se consideră că liberul de vamă a fost acordat la momentul efectuării înscrierii în evidențele declarantului.

(2) Derogarea prevăzută la alin. (1) poate fi acordată doar în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) declarantul este un AEOC;

b) natura și fluxul mărfurilor în cauză justifică acest lucru și sunt cunoscute de Serviciul Vamal;

c) subdiviziunea Serviciului Vamal care asigură supravegherea are acces la toate informațiile pe care le consideră necesare pentru a-și putea exercita drepturile de examinare a mărfurilor în cazul în care acest lucru este necesar;

d) la momentul efectuării înscrierii în evidențe, mărfurile nu mai fac obiectul prohibițiilor sau restricțiilor, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare în acest sens în autorizație.

(3) Biroul vamal care asigură supravegherea poate solicita în situații specifice ca mărfurile să fie prezentate.

(4) Condițiile în care se permite acordarea liberului de vamă pentru mărfuri sunt menționate în autorizație.

(1) Autorizația de depunere a unei declarații vamale sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului se acordă în cazul în care solicitanții dovedesc că îndeplinesc criteriile stabilite la art. 39, 41 și 42.

(2) Pentru ca o autorizație de depunere a unei declarații vamale sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului să fie acordată, cererea trebuie să se refere la oricare dintre următoarele:

a) punere în liberă circulație;

b) antrepozit vamal;

c) admitere temporară;

d) perfecționare activă;

e) perfecționare pasivă;

f) export și reexport.

(3) În cazul în care cererea de autorizare se referă la punerea în liberă circulație, autorizația nu se acordă pentru punerea în liberă circulație și reimportul cu punerea în liberă circulație a produselor supuse accizelor.

(4) În cazul în care cererea de autorizare se referă la export și reexport, exportul de mărfuri supuse accizelor nu este permis.

(5) În cazul în care cererea de autorizare se referă la export și reexport, autorizația se acordă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) se renunță la obligația depunerii unei notificări sumare de ieșire în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal;

b) postul vamal de export este și postul vamal de ieșire.

(1) Serviciul Vamal poate autoriza, în baza unei cereri, o persoană să depună la postul vamal în a cărui rază este stabilită aceasta o declarație vamală pentru mărfurile prezentate în vamă la un alt post vamal.

(2) Solicitantul autorizației menționate la alin. (1) trebuie să fie AEOC.

(3) Postul vamal la care este depusă declarația vamală:

a) supraveghează plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv;

b) desfășoară controalele vamale pentru verificarea declarației vamale prevăzute la art. 181 lit. a) și b);

c) în cazuri justificate, solicită postului vamal la care sunt prezentate mărfurile să desfășoare controalele vamale pentru verificarea declarației vamale menționate la art. 181 lit. c) și d);

d) îndeplinește formalitățile vamale pentru recuperarea cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător oricărei datorii vamale.

(4) Postul vamal la care se depune declarația vamală și postul vamal la care sunt prezentate mărfurile fac schimb de informațiile necesare pentru verificarea declarației vamale și pentru acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.

(5) Fără a aduce atingere propriilor controale care țin de mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, postul vamal la care sunt prezentate mărfurile desfășoară controalele vamale menționate la alin. (3) lit. c) și prezintă rezultatele acestora postului vamal la care se depune declarația vamală.

(6) Postul vamal la care se depune declarația vamală acordă liberul de vamă pentru mărfuri în conformitate cu art. 186 și 187, luând în considerare:

a) rezultatele propriilor controale pentru verificarea declarației vamale;

b) rezultatele controalelor desfășurate de postul vamal la care sunt prezentate mărfurile pentru verificarea declarației vamale și rezultatele controalelor aplicabile mărfurilor introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal.

În scopul verificării corectitudinii datelor conținute în declarația vamală acceptată, Serviciul Vamal este în drept:

a) să examineze declarația și documentele justificative;

b) să solicite declarantului furnizarea altor documente;

c) să verifice mărfurile;

d) să preleve probe în vederea analizei sau examinării aprofundate a mărfurilor.

(1) Transportul mărfurilor spre locurile în care se procedează la verificarea lor, respectiv, dacă este cazul, la prelevarea de probe și toate manipulările necesare pentru a permite această verificare sau prelevare se efectuează de către declarant sau sub responsabilitatea acestuia. Cheltuielile care rezultă sunt suportate de către declarant.

(2) Declarantul are dreptul să asiste sau să fie reprezentat la verificarea mărfurilor sau la prelevarea de probe. În cazul în care are motive rezonabile, Serviciul Vamal poate solicita declarantului să asiste sau să fie reprezentat la verificarea mărfurilor sau la prelevarea de probe ori să îi furnizeze asistența necesară pentru facilitarea verificării mărfurilor sau a prelevării de probe.

(3) În cazul în care prelevările de probe se efectuează conform legislației, Serviciul Vamal nu datorează nicio compensație, dar suportă costurile de analiză sau de examinare.

(1) În cazul în care verificarea nu se efectuează decât asupra unei părți din mărfurile care fac obiectul declarației vamale sau în cazul în care se procedează la prelevarea de probe, rezultatele acestei verificări parțiale sau ale analizei ori examinării probelor sunt valabile pentru toate mărfurile care fac obiectul aceleiași declarații.

(2) Cu toate acestea, declarantul poate solicita o verificare a mărfurilor sau o prelevare de probe suplimentară în cazul în care estimează că rezultatele verificării parțiale sau ale analizei ori examinării probelor nu sunt valabile pentru restul mărfurilor declarate. Cererea este acceptată cu condiția ca mărfurile să nu fi primit liberul de vamă sau, în cazul în care acesta a fost acordat, ca declarantul să demonstreze că acestea nu au fost modificate în niciun fel.

(3) În sensul alin. (1) și (2), în cazul în care o declarație vamală acoperă mărfuri care se încadrează la două sau mai multe poziții tarifare, datele referitoare la mărfurile încadrate la fiecare poziție tarifară sunt considerate a fi declarații vamale separate.

(1) Atunci când verifică corectitudinea datelor cuprinse într-o declarație vamală, Serviciul Vamal înregistrează faptul că a fost realizată o verificare, precum și rezultatele acesteia.

(2) Rezultatele verificării declarației vamale se utilizează drept bază pentru aplicarea dispozițiilor privind regimul vamal sub care au fost plasate mărfurile, dar nu se limitează numai la aceasta.

(3) Atunci când nu s-a procedat la verificarea declarației vamale, alin. (2) se aplică în conformitate cu datele din declarația respectivă.

(4) Atunci când Serviciul Vamal consideră că verificarea declarației vamale poate duce la un cuantum mai ridicat al drepturilor de import sau de export ori al altor plăți care urmează să devină exigibile în raport cu cuantumul care rezultă din datele declarației vamale, acordarea liberului de vamă mărfurilor este condiționată de furnizarea unei garanții suficiente pentru a acoperi diferența dintre cuantumul care corespunde datelor declarației vamale și cuantumul care ar putea să fie exigibil în final.

(5) Atunci când, pe baza verificării declarației vamale, Serviciul Vamal stabilește un cuantum al drepturilor de import sau de export diferit de cuantumul care rezultă din datele declarației, se aplică art. 187 alin. (1)–(3) în ceea ce privește cuantumul astfel estimat.

(6) Atunci când Serviciul vamal are îndoieli cu privire la aplicarea sau neaplicarea unei interdicții sau a unei restricții, iar situația nu poate fi soluționată până când nu sunt disponibile rezultatele verificărilor efectuate de acesta, mărfurilor în cauză nu li se acordă liberul de vamă.

(1) Serviciul Vamal sau, după caz, operatorii economici autorizați în acest sens de Serviciul Vamal iau măsurile necesare de identificare a mărfurilor în cazul în care identificarea este necesară pentru garantarea respectării dispozițiilor privind regimul vamal pentru care mărfurile respective au fost declarate.

(2) Mijloacele de identificare aplicate mărfurilor, ambalajului sau mijloacelor de transport nu pot fi înlăturate sau distruse decât de Serviciul Vamal sau, în cazul când sunt autorizați de către Serviciul Vamal, de către operatorii economici, cu excepția cazului în care, în urma unei forțe majore, înlăturarea sau distrugerea acestora este indispensabilă pentru a asigura protecția mărfurilor sau a mijloacelor de transport.

(1) Atunci când condițiile de plasare a mărfurilor sub regimul vamal în cauză sunt întrunite, eventualele restricții sunt aplicate și mărfurile nu fac obiectul unor prohibiții, Serviciul Vamal acordă liberul de vamă acestor mărfuri în momentul în care datele din declarația vamală au fost verificate sau au fost acceptate fără verificare.

(2) Alin. (1) din prezentul articol se aplică și în cazul în care verificarea menționată la art. 181 nu poate fi terminată într-un termen rezonabil și prezența mărfurilor în vederea acestei verificări nu mai este necesară.

(3) Liberul de vamă se acordă în același timp pentru toate mărfurile care fac obiectul aceleiași declarații.

(4) În sensul alin. (3), în cazul în care o declarație vamală acoperă mărfuri care se încadrează la două sau mai multe poziții tarifare, datele referitoare la mărfurile încadrate la fiecare poziție tarifară sunt considerate a fi declarații vamale separate.

(1) În cazul în care plasarea mărfurilor sub un regim vamal duce la apariția unei datorii vamale, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri este condiționată de plata cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale sau de constituirea unei garanții pentru acoperirea acestei datorii.

(2) Cu toate acestea, fără a aduce atingere alin. (3), alin. (1) nu este aplicabil regimului de admitere temporară cu scutire parțială de taxa vamală.

(3) În cazul în care, prin aplicarea dispozițiilor privind regimul vamal pentru care mărfurile sunt declarate, Serviciul Vamal solicită constituirea unei garanții, liberul de vamă pentru aceste mărfuri sub regimul vamal în cauză nu poate fi acordat decât după constituirea acestei garanții.

(4) În cazul în care se utilizează o simplificare astfel cum se prevede la art. 164, 177 și 180 și se constituie o garanție globală, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri nu este condiționată de o monitorizare a garanției de către Serviciul Vamal.

(1) În cazul în care are motive rezonabile, Serviciul Vamal poate solicita ca mărfurile care au fost prezentate în vamă să fie distruse și informează deținătorul acestora în acest sens. Cheltuielile rezultate din această distrugere sunt suportate de deținătorul mărfurilor.

(2) Serviciul Vamal stabilește tipul și cantitatea tuturor deșeurilor sau resturilor rezultate în urma distrugerii mărfurilor, în scopul de a determina orice fel de drepturi de import și alte plăți aplicabile deșeurilor sau resturilor respective atunci când sunt plasate sub un regim vamal sau sunt reexportate.

(3) Serviciul Vamal nu permite distrugerea mărfurilor în cazul în care:

a) distrugerea lor poate cauza prejudiciu oamenilor și mediului;

b) acesta nu are posibilitate să controleze dacă mărfurile au fost realmente distruse;

c) distrugerea presupune suportarea cheltuielilor din partea statului.

(1) Serviciul Vamal poate întreprinde toate măsurile necesare de dispunere de mărfuri, inclusiv confiscarea sau distrugerea, în următoarele cazuri:

1) una dintre obligațiile cu privire la introducerea mărfurilor străine pe teritoriul vamal nu a fost îndeplinită sau mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală;

2) mărfurilor nu li se poate acorda liberul de vamă pentru unul dintre următoarele motive:

a) verificarea lor nu a putut fi efectuată sau continuată în termenul stabilit de Serviciul Vamal din motive imputabile declarantului;

b) documentele a căror prezentare condiționează plasarea sub regimul vamal solicitat sau acordarea liberului de vamă pentru acest regim nu au fost furnizate;

c) plățile sau garanțiile care ar fi trebuit efectuate sau constituite cu privire la drepturile de import sau de export, după caz, nu au fost efectuate sau constituite în termenele prevăzute;

d) mărfurile fac obiectul unor măsuri de prohibiție sau restricție;

3) mărfurile nu sunt ridicate în termen de 90 de zile după acordarea liberului de vamă;

4) după acordarea liberului de vamă, se constată că mărfurile nu au îndeplinit condițiile pentru acordarea acestuia; sau

5) mărfurile sunt abandonate în favoarea statului.

(2) Mărfurile străine care au fost abandonate în favoarea statului, sechestrate sau confiscate sunt considerate a fi plasate sub regimul de antrepozit vamal. Acestea se înscriu în evidențele operatorului antrepozitului vamal sau, în cazul în care sunt deținute de către Serviciul Vamal, în evidențele acestuia din urmă.

(3) În cazul în care mărfurile ce urmează a fi distruse, abandonate în favoarea statului, sechestrate sau confiscate fac deja obiectul unei declarații vamale, evidențele includ trimiterea la declarația vamală respectivă. Serviciul Vamal invalidează respectiva declarație vamală.

(4) Costul măsurilor menționate la alin. (1) este suportat:

a) în cazul menționat la alin. (1) pct. 1) – de persoana căreia i s-a solicitat îndeplinirea obligațiilor respective sau care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală;

b) în cazurile menționate la alin. (1) pct. 2) și 3) – de declarant;

c) în cazul menționat la alin. (1) pct. 4) – de persoana care trebuie să respecte condițiile aplicabile acordării liberului de vamă pentru mărfuri;

d) în cazul menționat la alin. (1) pct. 5) – de persoana care abandonează mărfurile în favoarea statului.

(1) Cu permisiunea prealabilă a Serviciului Vamal, mărfurile străine pot fi abandonate în favoarea statului de către titularul regimului sau, dacă este cazul, de către deținătorul mărfurilor.

(2) Serviciul Vamal poate refuza acordarea permisiunii de a abandona mărfuri în favoarea statului în conformitate cu alin. (1) atunci când este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

a) mărfurile nu pot fi vândute pe teritoriul vamal sau costul acestei vânzări ar fi disproporționat față de valoarea mărfurilor;

b) mărfurile trebuie distruse.

(3) Se consideră că s-a formulat o solicitare de abandon în favoarea statului în conformitate cu alin. (1) dacă Serviciul Vamal a comunicat deținătorului mărfurilor să se prezinte și au trecut 90 de zile fără ca deținătorul să facă acest lucru.

(1) Mărfurile străine destinate comercializării pe piața Republicii Moldova sau uzului personal pe teritoriul vamal fac obiectul punerii în liberă circulație.

(2) Punerea în liberă circulație implică:

a) achitarea drepturilor de import datorate;

b) achitarea, dacă este cazul, a altor plăți prevăzute de legislație;

c) aplicarea de măsuri de politică comercială, precum și de măsuri de prohibiție sau restricție;

d) îndeplinirea altor formalități prevăzute pentru importul de mărfuri.

(3) Punerea în liberă circulație conferă mărfurilor străine statutul de mărfuri autohtone.

(1) În cazul în care produsele prelucrate obținute în cadrul perfecționării active sunt puse în liberă circulație, iar calcularea cuantumului drepturilor de import se face în conformitate cu art. 96 alin. (4), măsurile de politică comercială care urmează să fie aplicate sunt cele aplicate la punerea în liberă circulație a mărfurilor care au fost plasate în regim de perfecționare activă.

(2) Alin. (1) nu se aplică în cazul deșeurilor și al resturilor.

(3) În cazul în care produsele prelucrate obținute în cadrul perfecționării active sunt puse în liberă circulație, iar calcularea cuantumului drepturilor de import se face în conformitate cu art. 95 alin. (1), măsurile de politică comercială aplicabile respectivelor mărfuri se aplică numai dacă mărfurile care au fost plasate în perfecționare activă fac obiectul unor astfel de măsuri.

(4) În cazul în care legislația prevede măsuri de politică comercială la punerea în liberă circulație, aceste măsuri nu se aplică produselor prelucrate puse în liberă circulație în urma perfecționării pasive în oricare din următoarele cazuri:

a) produsele prelucrate își păstrează originea din Republica Moldova în sensul art. 59;

b) perfecționarea pasivă implică repararea, inclusiv sistemul de schimb standard menționat la art. 331;

c) perfecționarea pasivă este urmată de operațiuni de prelucrare complementară în conformitate cu art. 328.

(1) Mărfurile străine care, după ce au fost exportate inițial în calitate de mărfuri autohtone în afara teritoriului vamal, sunt reintroduse în termen de 3 ani și declarate pentru punerea în liberă circulație sunt scutite de drepturi de import în baza unei cereri depuse de persoana care anterior a efectuat exportul.

(2) Alin. (1) se aplică și în cazul în care mărfurile reintroduse reprezintă numai o parte din mărfurile exportate inițial în afara teritoriului vamal.

(3) În cazul în care, anterior exportului de pe teritoriul vamal, mărfurile reintroduse au fost puse în liberă circulație cu scutire de drepturi de import, acestora li se acordă scutirea în conformitate cu alin. (1) numai în măsura în care ele urmează să fie puse în liberă circulație pentru aceeași destinație.

(4) În cazul în care destinația finală pentru care mărfurile respective urmează să fie puse în liberă circulație nu mai este aceeași, cuantumul drepturilor de import se reduce cu cel eventual încasat la prima punere în liberă circulație a mărfurilor. În cazul în care cuantumul încasat la prima punere în liberă circulație îl depășește pe cel încasat la punerea în liberă circulație a mărfurilor reintroduse, nu se acordă nicio restituire.

(5) În cazul în care mărfurile autohtone și-au pierdut statutul vamal de mărfuri autohtone în temeiul art. 158 și sunt puse în liberă circulație ulterior, se aplică alin. (1)–(4) din prezentul articol.

(6) Scutirea de drepturi de import nu se acordă decât cu condiția ca mărfurile să fie reintroduse în aceeași stare în care au fost exportate.

(7) Se consideră că mărfurile sunt reintroduse în aceeași stare în care au fost exportate în cazul în care mărfurile nu au făcut obiectul unor modificări în afara modificării referitoare la aspectul lor sau a modificărilor necesare pentru a le repara, a le readuce în stare bună sau a le menține în stare bună.

(8) Se consideră că mărfurile sunt reintroduse în aceeași stare în care au fost exportate în cazul în care, după ce au fost exportate, ele au făcut obiectul unor modificări în afara modificării referitoare la aspectul lor sau a modificărilor necesare pentru a le repara, a le readuce în stare bună sau a le menține în stare bună, dar, odată ce astfel de modificări au fost inițiate, s-a constatat că acestea nu sunt adecvate pentru utilizarea propusă a mărfurilor.

(9) În cazul în care mărfurile menționate la alin. (7) sau (8) au fost supuse unor modificări care le-ar fi determinat să facă obiectul drepturilor de import dacă acestea ar fi fost plasate sub regimul de perfecționare pasivă, mărfurile respective se consideră a fi reintroduse în aceeași stare în care au fost exportate numai cu condiția ca aceste modificări, inclusiv încorporarea unor piese de schimb, să nu depășească ceea ce este strict necesar pentru a permite utilizarea mărfurilor în aceleași condiții ca acele din momentul exportului.

(10) Scutirea de drepturi de import se acordă pe baza informațiilor din care rezultă că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea scutirii.

(1) Art. 194 se aplică pentru produsele prelucrate care au fost inițial reexportate în afara teritoriului vamal după regimul de perfecționare activă.

(2) La cererea declarantului și cu condiția ca acesta să comunice informațiile necesare, cuantumul drepturilor de import pentru mărfurile menționate la alin. (1) din prezentul articol se determină în conformitate cu art. 95 alin. (1). Data de acceptare a declarației de reexport se consideră data punerii în liberă circulație.

(3) Scutirea de drepturi de import prevăzută la art. 194 nu se acordă produselor prelucrate care au fost exportate conform art. 290 alin. (4) lit. c), cu excepția cazului în care se asigură că nicio marfă nu va fi plasată sub regimul de perfecționare activă.

Prezentul capitol prevede cazurile în care se acordă scutirea de drepturi de import atunci când mărfurile sunt puse în liberă circulație sau sunt exportate în afara teritoriului vamal.

În sensul prezentului titlu, autoritățile competente se asigură că, atunci când scutirea de drepturi de import s-a acordat cu condiția ca mărfurile să fie folosite într-un anumit mod, mărfurile puse în liberă circulație nu pot fi folosite în alte scopuri fără achitarea drepturilor de import, dacă această alternativă nu aduce atingere condițiilor prevăzute de prezentul cod.

În sensul prezentului capitol, următoarele noțiuni semnifică:

1) bunuri personale – bunuri destinate uzului sau consumului personal al persoanelor ori necesităților lor casnice, inclusiv următoarele:

a) bunuri de uz gospodăresc, inclusiv cele destinate cerințelor normale de aprovizionare ale unei familii, animalele de casă și animalele de călărie, precum și instrumentele portabile utilizate în artele aplicate sau liberale de care persoana respectivă are nevoie în exercitarea ocupației sau profesiei sale;

b) biciclete și motociclete, vehicule particulare cu motor și remorcile lor, rulote de camping, bărci de agrement și avioane particulare.

Bunurile personale nu trebuie să indice, prin natură sau cantitate, faptul că sunt importate în vederea comercializării;

2) bunuri de uz gospodăresc – bunuri destinate uzului sau consumului personal, lenjerie de pat, mobilier și echipament destinate uzului personal al persoanelor respective sau satisfacerii necesităților lor gospodărești;

3) produse alcoolice – produsele care sunt încadrate la pozițiile tarifare 220300–2208 din Nomenclatura combinată a mărfurilor.

În conformitate cu art. 200–207, bunurile personale importate de persoanele fizice care își schimbă domiciliul sau reședința dintr-o țară străină în Republica Moldova sunt scutite de drepturi de import.

Scutirea de drepturi de import se limitează la bunurile personale care:

a) au fost în proprietatea persoanei și, în cazul bunurilor neconsumabile, au fost utilizate de persoana respectivă la locul vechiului domiciliu sau al reședinței anterioare cu cel puțin 6 luni înainte de data la care persoana a încetat să aibă domiciliu sau reședință în țară străină. Excepție de la această regulă fac cazurile particulare justificate de circumstanțe, aprobate de Ministerul Afacerilor Interne sau, după caz, de Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene;

b) sunt destinate a fi folosite în același scop la noul domiciliu sau reședință.

(1) Pot beneficia de scutire de drepturi de import doar persoanele care au avut domiciliul sau reședința în afara Republicii Moldova cel puțin 12 luni consecutive.

(2) Ministerul Afacerilor Interne sau, după caz, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene poate deroga de la prevederile alin. (1) în cazul în care intenția persoanei respective a fost în mod cert aceea de a locui în afara Republicii Moldova o perioadă de cel puțin 12 luni consecutive.

Scutirea de drepturi de import nu se acordă pentru:

a) produse alcoolice;

b) tutun și produse din tutun;

c) mijloace de transport destinate activității comerciale;

d) bunuri folosite pentru exercitarea meseriei sau profesiei, altele decât instrumentele portabile în artele aplicate sau liberale.

(1) Cu excepția cazurilor particulare reglementate de prezenta secțiune, scutirea de drepturi de import nu se acordă decât pentru bunurile personale introduse pe o perioadă de 12 luni, începând cu data stabilirii domiciliului sau reședinței în Republica Moldova.

(2) Bunurile personale pot fi puse în liberă circulație în mai multe trimiteri separate pe parcursul perioadei menționate la alin. (1).

(1) Până la expirarea termenului de 12 luni de la data punerii în liberă circulație, bunurile personale scutite de drepturi de import nu pot fi împrumutate, gajate, date în locațiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, fără acordul în prealabil a Serviciului Vamal.

(2) În cazul în care bunurile au fost împrumutate, gajate, date în locațiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1) din prezentul articol, persoana menționată la art. 201 achită drepturile de import aferente bunurilor respective conform cotelor drepturilor de import în vigoare la data schimbării destinației, la valoarea în vamă determinată de Serviciul Vamal în momentul introducerii bunurilor în cauză.

(1) Prin derogare de la art.203 alin.(1), scutirea poate fi acordată pentru bunurile personale introduse înainte de stabilirea domiciliului sau a reședinței în Republica Moldova, pe baza angajamentului scris privind intenția persoanei interesate de a se stabili efectiv într-un termen de 6 luni pe teritoriul Republicii Moldova. Acest angajament este însoțit de o garanție acceptată de Serviciul Vamal.

(2) În cazul aplicării alin. (1) din prezentul articol, termenul de 6 luni prevăzut la art. 200 lit. a) se calculează de la data introducerii bunurilor personale pe teritoriul vamal.

(1) În situația în care, datorită angajamentelor profesionale, persoana părăsește țara străină unde avea domiciliul sau reședința anterioară fără să-și stabilească simultan domiciliul sau reședința în Republica Moldova, dar cu intenția de a le stabili ulterior, în baza unui angajament scris al persoanei, Serviciul Vamal permite introducerea cu scutire de drepturi de import a bunurilor personale care sunt transferate cu acest scop pe teritoriul vamal.

(2) Introducerea bunurilor personale cu beneficierea de scutire de drepturi de import se acordă cu respectarea condițiilor enumerate la art. 199–204, inclusiv:

a) termenele prevăzute la art. 200 lit. a) și la art. 203 alin. (1) sunt calculate începând cu data importului bunurilor personale pe teritoriul vamal;

b) termenul prevăzut la art. 204 alin. (1) este calculat începând cu data efectivă a stabilirii domiciliului sau reședinței în Republica Moldova a persoanei interesate.

(3) Scutirea de drepturi de import se acordă în baza angajamentului scris al persoanei că își stabilește efectiv domiciliul sau reședința în Republica Moldova într-un termen de până la 6 luni din momentul importului bunurilor personale.

(4) Angajamentul menționat la alin. (3) din prezentul articol este însoțit de o garanție de una dintre formele stabilite la art. 101.

Guvernul poate deroga de la prevederile art. 200 lit. a) și b), ale art. 202 lit. c) și d) și ale art. 204 în cazul în care, urmare a circumstanțelor politice sau a altor situații excepționale, o persoană este determinată să-și schimbe domiciliul sau reședința dintr-o țară străină în Republica Moldova.

(1) Sunt scutite de drepturi de import, în condițiile art. 209–212, trusourile și bunurile de uz gospodăresc, indiferent dacă sunt noi sau nu, aparținând unei persoane care își schimbă domiciliul sau reședința dintr-o țară străină în Republica Moldova cu ocazia căsătoriei sale.

(2) Se admit cu scutire de drepturi de import, în condițiile art. 209–212, cadourile oferite cu ocazia căsătoriei, destinate unei persoane care se încadrează în condițiile prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, de către persoanele care au domiciliul sau reședința într-o țară străină. Valoarea fiecărui cadou admis cu scutire de drepturi de import nu poate depăși 1000 de euro.

Scutirea de drepturi de import prevăzută la art. 208 se acordă persoanelor care:

a) au domiciliul sau reședința în afara Republicii Moldova de cel puțin 12 luni consecutive. Se pot acorda derogări de la această normă dacă intenția persoanei respective era în mod clar de a locui în afara Republicii Moldova pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 12 luni; și

b) fac dovada căsătoriei lor.

Nu se acordă scutiri de drepturi de import pentru:

a) produse alcoolice;

b) tutun și produse din tutun.

(1) Cu excepția cazurilor deosebite, scutirea de drepturi de import se acordă doar pentru bunurile care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiții:

a) au fost puse în libera circulație cu cel mult 2 luni înainte de data stabilită pentru căsătorie. În acest caz, scutirea este acordată numai în baza unei garanții de una dintre formele stabilite la art. 101;

b) au fost introduse pe teritoriul vamal nu mai târziu de 4 luni de la data căsătoriei.

(2) Introducerea bunurilor prevăzute la art. 208 poate fi făcută în mai multe trimiteri separate, în termenul prevăzut la alin. (1) din prezentul articol.

(1) Până la expirarea termenului de 12 luni de la data punerii în liberă circulație, bunurile personale care au beneficiat de scutire de drepturi de import în condițiile prevăzute la art. 208 nu pot fi împrumutate, gajate, date în locațiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, fără acordul în prealabil al Serviciului Vamal.

(2) În cazul în care bunurile au fost împrumutate, gajate, date în locațiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1) din prezentul articol, persoana menționată la art. 209 achită drepturile de import aferente bunurilor respective conform cotelor drepturilor de import în vigoare la data schimbării destinației, la valoarea în vamă determinată de Serviciul Vamal la acea dată.

Sunt scutite de drepturi de import în condițiile art. 214–216 bunurile personale dobândite prin moștenire de o persoană fizică stabilită pe teritoriul vamal.

Nu se acordă scutire de drepturi de import pentru:

a) produse alcoolice;

b) tutun și produse din tutun;

c) mijloace de transport destinate activității comerciale;

d) bunuri folosite pentru exercitarea meseriei sau profesiei, altele decât instrumentele portabile în artele aplicate sau liberale, care au fost necesare pentru exercitarea meseriei sau profesiei defunctului;

e) stocuri de materii prime și de produse finite sau semifabricate;

f) animale (șeptel) vii și stocuri de produse agricole ce depășesc cantitățile corespunzătoare pentru aprovizionarea unei familii.

(1) Scutirea de drepturi de import se acordă numai bunurilor personale puse în liberă circulație nu mai târziu de 2 ani de la data la care persoana respectivă dobândește dreptul la moștenire (devine proprietarul bunurilor respective). Acest termen poate fi prelungit de către Serviciul Vamal pe baza unor motive speciale.

(2) Bunurile personale pot fi importate în mai multe trimiteri separate, în termenul menționat la alin. (1).

Art. 213–215 se aplică corespunzător bunurilor personale dobândite prin moștenire de persoanele juridice care desfășoară activitate nonprofit stabilite pe teritoriul vamal.

(1) Sunt scutite de drepturi de import hainele, rechizitele și obiectele de uz casnic aparținând elevilor și studenților care vin să locuiască pe teritoriul vamal în vederea efectuării studiilor și destinate folosirii personale pe parcursul perioadei de studiu.

(2) În sensul alin. (1), următoarele noțiuni semnifică:

a) elev sau student – orice persoană înscrisă într-o instituție de învățământ pentru a urma cursuri cu frecvență în cadrul acesteia;

b) haine – îmbrăcăminte, lenjerie de corp, lenjerie de pat, încălțăminte, indiferent dacă sunt noi sau nu;

c) rechizite – obiecte și instrumente, inclusiv calculatoare, folosite în mod normal de elevi și studenți pentru studiile lor.

Scutirea de drepturi de import se acordă o dată în fiecare an școlar.

Se scutesc de taxă vamală, cu excepția bunurilor prevăzute la art. 220, loturile de marfă care sunt expediate direct dintr-o țară străină unui destinatar în Republica Moldova și conțin bunuri a căror valoare intrinsecă nu depășește 150 de euro/lot marfă.

Scutirea de taxă vamală nu se acordă pentru:

a) produse alcoolice;

b) tutun și produse din tutun;

c) parfumuri și ape de toaletă;

d) loturi care nu poartă caracter ocazional.

(1) Sunt scutite de drepturi de import, sub rezerva art. 222 și 223, loturile de mărfuri expediate de o persoană fizică dintr-o țară străină altei persoane fizice aflate pe teritoriul vamal, cu condiția ca importul acestora să fie fără caracter comercial.

(2) În sensul alin. (1), import fără caracter comercial înseamnă importul ce se referă la expedierile care, cumulativ, îndeplinesc următoarele condiții:

a) prezintă un caracter ocazional;

b) conțin mărfuri destinate exclusiv uzului personal al destinatarului sau familiei acestuia;

c) conțin mărfuri care, prin natura sau cantitatea lor, nu sunt destinate comercializării;

d) sunt trimise de către expeditor către destinatar fără nicio obligație de plată;

e) sunt constituite din mărfuri a căror valoare intrinsecă nu depășește 150 euro/lot marfă, inclusiv mărfurile menționate la art. 223.

(1) Atunci când valoarea intrinsecă a mărfurilor din lot depășește valoarea prevăzută la art. 221 alin. (2) lit. e), scutirea se acordă doar până la suma acestei valori pentru acele mărfuri care, importate separat, ar fi putut beneficia de scutire, ținând cont de faptul că valoarea mărfii nu poate fi fracționată.

(2) Mărfurile introduse peste limita prevăzută la art. 221 alin. (2) lit. e) sunt supuse drepturilor de import potrivit legislației.

Pentru mărfurile enumerate mai jos, scutirea de drepturi de import este limitată, pe lot de marfă, la următoarele cantități:

1) produse din tutun:

a) 40 de țigarete;

b) 40 de rezerve din tutun pentru dispozitive de încălzire a tutunului;

c) 25 de țigări de foi;

d) 10 trabucuri;

e) 50 de grame de tutun de fumat;

2) alcool și băuturi alcoolice:

a) băuturi distilate și spirtoase cu o concentrație alcoolică de peste 22% în volum; alcool etilic nedenaturat de 80% din volum și peste – 1 litru; sau

b) băuturi distilate și spirtoase și aperitive pe bază de vin sau alcool, tafia, sake sau băuturi similare cu o concentrație alcoolică de cel mult 22% în volum; vinuri spumante, lichioruri – 1 litru sau o combinație proporțională a acestor produse diferite; și

c) vinuri liniștite – 2 litri.

3) parfumuri – 50 ml sau apă de toaletă – 250 ml.

(1) Bunurile aflate în bagajele personale ale călătorilor care vin dintr-o țară străină sunt scutite de drepturi de import, cu condiția ca acestea să nu fie introduse în scopuri comerciale și valoarea lor intrinsecă să nu depășească 300 de euro de persoană.

(2) În cazul călătorilor care folosesc transportul aerian și al celor care folosesc transportul maritim, valoarea intrinsecă pentru bagajele personale este de până la 430 de euro de persoană.

(3) Atunci când valoarea totală a mărfurilor din lot depășește valoarea prevăzută la alin.(1) și (2), scutirea se acordă doar până la suma acestei valori pentru acele mărfuri care, importate separat, ar fi putut beneficia de scutire, ținând cont de faptul că valoarea unui articol individual nu poate fi fracționată.

(4) Valoarea bagajelor personale ale călătorului care sunt admise temporar sau sunt reimportate ca urmare a exportului lor temporar, declarate conform art. 160 alin. (2), precum și valoarea medicamentelor necesare călătorului pentru nevoile sale personale nu sunt luate în considerare în sensul aplicării scutirilor prevăzute la alin. (1) și (2).

(5) Prevederile prezentului articol se aplică și persoanelor care nu sunt stabilite pe teritoriul vamal, cu constituirea unei garanții pentru bunurile a căror valoare depășește pragul financiar prevăzut la alin. (1) și (2).

(1) În sensul aplicării scutirilor, bagaj personal reprezintă toate bagajele pe care călătorul le poate prezenta Serviciului Vamal la sosire în țară, precum și bagajele pe care acesta le prezintă aceleiași subdiviziuni mai târziu, sub rezerva dovezii că acest bagaj a fost înregistrat la compania responsabilă pentru transport ca bagaj însoțit la momentul plecării călătorului.

(2) Carburantul, altul decât cel menționat la art. 230, nu se consideră bagaj personal.

În sensul prezentei secțiuni, import fără caracter comercial înseamnă import care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) prezintă un caracter ocazional;

b) constă exclusiv din mărfuri destinate uzului personal al călătorului sau al familiei acestuia ori din mărfuri destinate a fi oferite cadou;

c) natura sau cantitatea mărfurilor nu indică faptul că sunt importate în scopuri comerciale.

(1) Sunt scutite de drepturi de import următoarele tipuri de produse din tutun în următoarele limite cantitative:

a) 200 de țigarete;

b) 200 de rezerve din tutun pentru dispozitive de încălzire a tutunului;

c) 50 de țigări de foi;

d) 50 de trabucuri;

e) 250 de grame de tutun de fumat.

(2) Fiecare dintre cantitățile menționate la alin. (1) reprezintă, în sensul alin. (3), 100% din totalul admis pentru produsele din tutun.

(3) În cazul oricărui călător, scutirea poate fi aplicată pentru oricare combinație de produse din tutun, cu condiția ca totalul procentelor utilizate din cantitățile individuale permise să nu depășească 100%.

(1) Sunt scutite de drepturi de import alcoolul și băuturile alcoolice, altele decât vinurile liniștite și berea, în următoarele limite cantitative:

a) un total de 1 litru de alcool și băuturi alcoolice cu o concentrație alcoolică de peste 22% în volum sau de alcool etilic nedenaturat de 80% în volum și peste;

b) un total de 2 litri de alcool și băuturi alcoolice cu o concentrație alcoolică de cel mult 22% în volum.

(2) Fiecare dintre cantitățile menționate la alin. (1) reprezintă, în sensul alin. (3), 100% din totalul admis pentru alcool și băuturi alcoolice.

(3) În cazul oricărui călător, scutirea poate fi aplicată pentru oricare combinație de tipuri de alcool și băuturi alcoolice menționate la alin. (1), cu condiția ca totalul procentelor utilizate din cantitățile individuale permise să nu depășească 100%.

(4) Este scutit de drepturi de import un total de 2 litri de vinuri liniștite și 5 litri de bere.

Scutirile prevăzute la art. 227 și 228 nu se aplică în cazul călătorilor cu vârsta sub 18 ani.

Carburantul conținut în rezervor se scutește de drepturi de import în conformitate cu art. 272.

Valorile mărfurilor prevăzute la art.227 și 228 nu vor fi luate în considerare în scopul aplicării scutirilor prevăzute la art. 224 și 230.

(1) Guvernul poate reduce pragurile financiare și/sau limitele cantitative ale mărfurilor scutite de drepturi de import în cazul călătorilor din următoarele categorii:

a) persoanele cu domiciliul sau reședința în zona de frontieră;

b) lucrătorii din zona de frontieră;

c) personalul mijloacelor de transport utilizate în traficul internațional dintre țările străine și Republica Moldova.

(2) Alin. (1) nu se aplică atunci când persoanele care au domiciliul sau reședința în zona de frontieră dovedesc că mărfurile nu revin în zona de frontieră a unei țări străine limitrofe. Alin. (1) se aplică totuși lucrătorilor din zona de frontieră și personalului mijloacelor de transport utilizate în traficul internațional dintre țările străine și Republica Moldova atunci când ei importă mărfuri cu ocazia unei deplasări efectuate în cadrul activității lor profesionale.

(3) Pentru aplicarea alin. (1), prin zonă de frontieră se înțelege un teritoriu cu lățimea de 10 km de la frontiera de stat către interior, de-a lungul frontierei pe uscat și pe apele de frontieră. Unitățile administrative locale (inclusiv unitățile administrative locale ale unei țări terțe) al căror teritoriu se află în interiorul zonei sunt, de asemenea, considerate ca făcând parte din această zonă de frontieră.

(4) Prin lucrător în zona de frontieră se înțelege orice persoană obligată, în virtutea activității profesionale normale pe care o desfășoară, să se afle în zilele de lucru de cealaltă parte a frontierei.

Sunt scutite de drepturi de import materialele educaționale, științifice și culturale (bunuri culturale mobile) menționate la anexa nr. 1, indiferent de destinatar și de scopul în care vor fi folosite aceste materiale.

Sunt scutite de drepturi de import materialele educaționale, științifice și culturale (bunuri culturale mobile) menționate la anexa nr. 2 care sunt destinate:

a) organizațiilor sau instituțiilor de învățământ, științifice și culturale de stat;

b) organizațiilor sau instituțiilor care sunt desemnate de ministerul de resort să primească astfel de materiale cu scutire de drepturi de import.

În sensul art. 236 și 237, următoarele noțiuni semnifică:

a) instrument sau aparat științific – instrument sau aparat care, datorită caracteristicilor tehnice obiective și rezultatelor pe care le poate obține, este în mod exclusiv sau în principal destinat activităților științifice;

b) instrument sau aparat științific importat în scopuri necomerciale – instrument sau aparat științific definit la lit. a) destinat a fi utilizat în scop de învățământ sau de cercetare științifică, fără scop lucrativ.

(1) Se scutesc de drepturi de import, sub rezerva art. 237–240, instrumentele și aparatele științifice care nu se regăsesc la art. 234 și care sunt importate exclusiv în scopuri necomerciale.

(2) Scutirea de drepturi de import menționată la alin. (1) se aplică pentru instrumentele și aparatele științifice care sunt destinate:

a) instituțiilor publice care au ca activitate principală învățământul sau cercetarea științifică, precum și serviciilor acestora;

b) instituțiilor private care au ca activitate principală învățământul sau cercetarea științifică, desemnate de ministerul de resort să primească aceste mărfuri cu scutire de drepturi de import.

Scutirea de drepturi de import menționată la art. 236 alin. (1) se aplică:

a) pieselor de schimb, componentelor sau accesoriilor pentru instrumentele ori aparatele științifice, importate în același timp cu instrumentele sau aparatele științifice în cauză;

b) pieselor de schimb, componentelor sau accesoriilor pentru instrumentele ori aparatele științifice, importate ulterior, cu condiția ca acestea să fie recunoscute ca destinate instrumentelor ori aparatelor care au fost admise anterior cu scutire de drepturi de import și care, la momentul solicitării scutirii de drepturile de import pentru piesele de schimb, componentele sau accesoriile specifice, prezintă un caracter științific sau care ar fi susceptibile să beneficieze de scutire la momentul în care aceasta a fost solicitată pentru piesele de schimb, componentele sau accesoriile specifice;

c) uneltelor destinate întreținerii, controlului, calibrării sau reparării instrumentelor ori aparatelor științifice, care sunt importate în același timp cu aceste instrumente sau aparate;

d) uneltelor destinate întreținerii, controlului, calibrării sau reparării instrumentelor ori aparatelor științifice, importate ulterior, cu condiția ca acestea să fie recunoscute ca destinate instrumentelor ori aparatelor care au fost admise anterior cu scutire de drepturile de import pentru unelte și care, la momentul solicitării scutirii de drepturile de import pentru unelte, prezintă un caracter științific sau care ar fi susceptibile să beneficieze de scutire la momentul la care aceasta a fost solicitată pentru unelte.

În situația în care importul instrumentelor sau al aparatelor științifice menționate la art. 236 și 237 cu acordarea scutirii de drepturi de import aduce atingere intereselor industriei în sectorul de producție în cauză, Serviciul Vamal, cu avizul Ministerului Economiei, la propunerea ministerului de resort, poate decide să nu acorde scutire unor astfel de mărfuri.

(1) Materialele menționate la art. 234, precum și instrumentele sau aparatele științifice care au fost importate cu scutire de drepturi de import în condițiile prevăzute la art. 237 nu pot fi împrumutate, gajate, date în locațiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, până la expirarea termenului de 3 ani din momentul obținerii facilităților, fără acordul Serviciului Vamal.

(2) Dacă materialele, instrumentele sau aparatele științifice au fost împrumutate, gajate, date în locațiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, către o instituție sau organizație îndreptățită să beneficieze de scutirea prevăzută la art. 233 sau 236, scutirea rămâne aplicabilă cu condiția ca instituția sau organizația să utilizeze materialele, instrumentele sau aparatele în scopurile pentru care a fost acordată scutirea.

(3) Dacă materialele, instrumentele sau aparatele științifice au fost împrumutate, gajate, date în locațiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, în cazurile menționate la alin. (1) din prezentul articol, instituțiile și organizațiile menționate la art. 234 și 236 achită drepturile de import aferente mărfurilor respective conform cotelor drepturilor de import în vigoare la data schimbării destinației, la valoarea în vamă determinată de Serviciul Vamal la acea dată.

(1) Instituțiile sau organizațiile menționate la art. 234 și art. 236 alin. (2) care nu mai îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de scutire sau care intenționează să utilizeze un bun admis cu scutire în alte condiții decât cele prevăzute în articolele respective sunt obligate să informeze despre aceasta Serviciul Vamal.

(2) Mărfurile rămase în posesia instituțiilor sau organizațiilor care încetează sa îndeplinească condițiile pentru a beneficia de scutire sunt supuse drepturilor de import aferente conform cotelor drepturilor de import în vigoare la data la care condițiile încetează a fi îndeplinite, la valoarea în vamă determinată de Serviciul Vamal la acea dată.

(3) Instituțiile sau organizațiile care au beneficiat de scutire în baza art. 234 și 236, dar care au utilizat mărfurile în cauză în alte scopuri sunt obligate să achite drepturile de import conform cotelor drepturilor de import în vigoare la data schimbării destinației, la valoarea în vamă determinată de Serviciul Vamal la acea dată.

Art. 238–240 se aplică corespunzător mărfurilor menționate la art. 236.

(1) Se scutesc de drepturi de import:

a) animalele pregătite special pentru a fi utilizate în laborator;

b) substanțele biologice sau chimice, stabilite de autoritățile competente, care sunt importate exclusiv pentru scopuri necomerciale.

(2) Scutirea menționată la alin. (1) se limitează la animalele și la substanțele biologice sau chimice care sunt destinate:

a) instituțiilor publice care au ca activitate principală învățământul sau cercetarea științifică ori pentru serviciile acestora;

b) instituțiilor private care au ca activitate principală învățământul sau cercetarea științifică, desemnate de către ministerul de resort să primească asemenea mărfuri cu scutire.

(3) Scutirea prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi acordată doar substanțelor biologice sau chimice pentru care în Republica Moldova nu se fabrică produse echivalente și care, datorită specificității sau gradului de puritate, sunt exclusiv sau în principal destinate cercetării științifice.

(4) Produse echivalente sunt produsele care se încadrează la aceeași subpoziție din Nomenclatura combinată a mărfurilor, prezintă aceeași calitate comercială și au aceleași caracteristici tehnice.

(1) În conformitate cu art. 244, sunt scutite de drepturi de import:

a) substanțele terapeutice de origine umană;

b) reactivii folosiți pentru determinarea grupei sangvine;

c) reactivii folosiți pentru determinarea tipurilor de țesuturi.

(2) În sensul alin. (1), următoarele noțiuni semnifică:

a) substanțe terapeutice de origine umană – sânge uman și derivatele sale (sânge uman întreg, plasmă umană uscată, albumină umană și soluții de fixare a proteinelor plasmatice umane, imunoglobulină umană și fibrinogen uman);

b) reactivi folosiți pentru determinarea grupei sangvine – reactivi de origine umană, animală, vegetală sau de altă origine folosiți pentru determinarea grupei sangvine și pentru depistarea incompatibilității de sânge;

c) reactivi folosiți pentru determinarea tipurilor de țesuturi – reactivi de origine umană, animală, vegetală sau de altă origine folosiți pentru determinarea tipurilor de țesuturi umane.

Scutirea de drepturi de import se aplică exclusiv produselor care:

a) sunt destinate instituțiilor sau laboratoarelor acreditate de ministerul de resort pentru a fi folosite exclusiv în scopuri medicale sau științifice necomerciale;

b) sunt însoțite de un certificat de conformitate, emis de un organ competent autorizat în acest sens în țara de proveniență;

c) se află în containere/recipiente care poartă o etichetă specială pentru a le putea identifica.

Scutirea de drepturi de import se aplică și ambalajelor speciale care sunt esențiale pentru transportul de substanțe terapeutice de origine umană, de reactivi folosiți pentru determinarea grupei sangvine sau de reactivi folosiți pentru determinarea tipurilor de țesuturi, precum și oricăror solvenți și accesorii necesare pentru utilizarea acestora.

(1) Instrumentele și aparatele destinate pentru cercetarea medicală, stabilirea de diagnostice medicale sau pentru realizarea tratamentului medical, care sunt donate de către o organizație filantropică ori de către o persoană privată unei autorități din domeniul sănătății, unui spital sau unei instituții de cercetare medicală desemnate de ministerul de resort să primească astfel de bunuri cu scutire sau care sunt achiziționate de astfel de autorități, de spitale sau de instituții de cercetare medicală, în întregime din fonduri primite de la o organizație filantropică ori din donații, sunt scutite de drepturi de import la îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) donația instrumentelor sau aparatelor în cauză să nu poarte caracter comercial din partea donatorului și să nu fie însoțită de niciun fel de obligație de plată; și

b) donatorul nu este afiliat producătorului de instrumente sau aparate pentru care se solicită scutirea.

(2) Scutirea drepturilor de import se aplică, în aceleași condiții, pentru:

a) piesele de schimb, componentele sau accesoriile specifice destinate instrumentelor sau aparatelor menționate la alin. (1), cu condiția ca aceste piese de schimb, componente sau accesorii să fie importate în același timp cu aceste instrumente sau aparate;

b) piesele de schimb, componentele sau accesoriile specifice destinate instrumentelor și aparatelor menționate la alin. (1), importate ulterior, cu condiția ca acestea să poată fi identificate ca fiind destinate instrumentelor și aparatelor scutite anterior de drepturi de import;

c) uneltele care se folosesc pentru întreținerea, verificarea, calibrarea sau repararea instrumentelor ori aparatelor menționate la alin. (1), cu condiția ca aceste unelte să fie importate în același timp cu aceste instrumente sau aparate;

d) uneltele care se folosesc pentru întreținerea, verificarea, calibrarea sau repararea instrumentelor ori aparatelor menționate la alin. (1), importate ulterior, cu condiția ca acestea să poată fi identificate ca fiind necesare pentru instrumentele și aparatele scutite anterior de drepturi de import.

Art. 238–240 se aplică corespunzător pentru punerea în aplicare a art. 246 și, în special, în ceea ce privește instrumentele sau aparatele, precum și organismele beneficiare vizate.

Coletele/containerele care conțin mostre de substanțe de referință, aprobate de Organizația Mondială a Sănătății pentru controlul calității materialelor utilizate în fabricarea de medicamente, și care sunt trimise unor destinatari desemnați de către ministerul de resort să primească asemenea colete/containere sunt scutite de drepturi de import.

Sunt scutite de drepturi de import produsele farmaceutice pentru uz medical uman sau veterinar destinate a fi folosite de persoanele sau de animalele care vin din țări străine pentru participare la manifestările sportive internaționale organizate în Republica Moldova, în limitele necesare pentru acoperirea necesităților pe durata sejurului pe teritoriul vamal.

Sunt scutite de drepturi de import, cu condiția ca mărfurile implicate să nu aibă caracter comercial și persoana interesată să prezinte documente confirmative Serviciului Vamal, următoarele:

a) decorații conferite de guverne ale țărilor străine unor persoane al căror domiciliu sau reședință este în Republica Moldova;

b) cupe, medalii și articole similare de natură simbolică, care au fost acordate într-o țară străină persoanelor al căror domiciliu sau reședință este în Republica Moldova, în semn de recunoștință pentru activități desfășurate în domeniile artă, știință, sport sau serviciu public sau ca recunoaștere a meritelor cu ocazia unui anumit eveniment, și care sunt importate pe teritoriul vamal de către persoanele respective în nume propriu;

c) cupe, medalii și articole similare de natură simbolică, care sunt oferite gratuit de către autorități sau persoane stabilite într-o altă țară, pentru a fi prezentate pe teritoriul vamal în aceleași scopuri ca cele prevăzute la lit. b);

d) premii, trofee și suvenire cu caracter simbolic și cu o valoare neglijabilă, destinate a fi distribuite gratuit persoanelor cu domiciliu sau reședință în Republica Moldova cu ocazia conferințelor de afaceri sau a altor evenimente internaționale similare, și care, prin natura, prin valoarea lor unitară și prin alte caracteristici, nu prezintă nicio intenție că au fost importate în scopuri comerciale.

(1) Prin derogare de la art. 224–232, sunt scutite de drepturi de import mărfurile:

a) importate pe teritoriul vamal de către persoane care au efectuat o vizită oficială într-o țară străină și le-au primit cadou cu această ocazie de la autoritățile țării-gazdă;

b) importate pe teritoriul vamal de către persoane care efectuează o vizită oficială pe teritoriul vamal și care intenționează să le ofere cadou cu această ocazie autorităților din țara-gazdă;

c) trimise drept cadou, în semn de prietenie sau bunăvoință, de către o autoritate, colectivitate sau un grup care exercită activități de interes public pe teritoriul unei țări străine, unei autorități, unei colectivități sau unui grup care desfășoară o activitate de interes public pe teritoriul vamal, care sunt desemnate de Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene și Ministerul Finanțelor să primească asemenea mărfuri.

(2) Scutirea de drepturi de import se aplică doar în cazul în care se îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) mărfurile sunt cadouri oferite ocazional;

b) prin natura, valoarea sau cantitatea lor, mărfurile nu au caracter comercial;

c) mărfurile nu sunt folosite în scopuri comerciale.

(3) Nu se acordă scutire de drepturi de import pentru produsele alcoolice, tutun sau produsele din tutun.

(1) Sunt scutite de drepturi de import, bazându-se pe principiul reciprocității și în limitele și în condițiile stabilite:

a) cadourile oferite șefilor de stat în cadrul acțiunilor de protocol;

b) mărfurile pentru folosința sau consumul șefilor de stat din țări străine sau al persoanelor oficiale care îi reprezintă, în timpul șederii lor oficiale pe teritoriul vamal.

(2) Alin. (1) se aplică, de asemenea, persoanelor care se bucură de prerogative la nivel internațional similare cu acelea de care se bucură șefii de stat.

(1) Fără a aduce atingere art. 257 lit. a), se scutesc de drepturi de import mostrele de mărfuri care au o valoare nesemnificativă și nu pot fi folosite decât pentru a solicita comenzi pentru mărfuri de tipul celor pe care le reprezintă în vederea importării lor pe teritoriul vamal.

(2) Serviciul Vamal poate solicita ca anumite mostre de mărfuri, pentru a beneficia de scutire de drepturi de import, să devină inutilizabile prin rupere, perforare sau marcare clară și indelebilă ori prin alte procedee, cu condiția ca această operațiune să nu le distrugă caracterul de mostre.

(3) În sensul alin. (1), mostră de marfă înseamnă orice articol care reprezintă un tip de marfă și al cărui mod de prezentare sau cantitate, pentru mărfuri de același tip, îl exclude de la folosirea sa în alte scopuri decât pentru încercarea de a obține comenzi.

(1) Materialele publicitare tipărite, cum ar fi cataloage, liste de prețuri, instrucțiuni de folosire sau broșuri, sunt scutite de drepturi de import cu condiția să se refere la:

a) mărfuri pentru vânzare sau locațiune; sau

b) servicii de transport, servicii de asigurare sau servicii bancare oferite de către o persoană stabilită în afara teritoriului vamal.

(2) Scutirea de drepturi de import prevăzută la alin.(1) se limitează la materiale publicitare tipărite care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiții:

a) materialele tipărite prezintă clar numele agentului economic care produce, vinde sau închiriază marfa ori care oferă serviciile la care se referă;

b) fiecare lot de marfă conține nu mai mult de un document sau, dacă este compus din mai multe documente, un singur exemplar din fiecare document. Loturile care conțin mai multe exemplare ale aceluiași document se scutesc de drepturi de import cu condiția ca greutatea lor brută să nu depășească un kilogram;

c) materialele tipărite nu pot face obiectul unor loturi grupate de la același expeditor către același destinatar.

(3) Sunt scutite de drepturi de import materialele cu caracter publicitar care sunt destinate exclusiv reclamei și care nu au valoare comercială, trimise fără nicio obligație de plată de către furnizor clienților săi.

(1) Sunt scutite de drepturi de import:

a) mici mostre reprezentative de mărfuri fabricate în afara teritoriului vamal destinate unui târg comercial sau altui eveniment similar;

b) mărfuri importate numai pentru a fi prezentate sau pentru a prezenta modul de funcționare a unor mașini sau aparate fabricate în afara teritoriului vamal și expuse la un târg comercial sau la un alt eveniment similar;

c) materiale cu valoare mică, cum ar fi vopsele, lacuri, tapet, folosite pentru construirea, echiparea și decorarea standurilor temporare de către reprezentanții unor țări străine la un târg comercial sau la un alt eveniment similar, care se distrug prin folosirea lor;

d) materiale tipărite, cataloage, prospecte, liste de prețuri, postere publicitare, calendare, ilustrate sau nu, fotografii neînrămate și alte materiale furnizate gratuit pentru a face publicitate unor mărfuri fabricate în afara teritoriului vamal și expuse la un târg comercial sau la un alt eveniment similar.

(2) În sensul alin. (1), târg comercial sau un alt eveniment similar înseamnă:

a) expoziții, târguri, saloane de prezentare și alte manifestări din comerț, industrie, agricultură sau artizanat;

b) expoziții și manifestări realizate în principal în scopuri de binefacere;

c) expoziții și manifestări realizate în principal în scopuri științifice, tehnice, de artizanat, artistice, educaționale, culturale sau sportive, în scopuri religioase sau manifestări ale unui cult religios, manifestări de activitate sindicală, turistică sau în vederea promovării cooperării internaționale;

d) reuniuni ale reprezentanților unor organizații sau organisme internaționale;

e) ceremonii și adunări oficiale sau comemorative.

(3) Noțiunea „târg comercial sau un alt eveniment similar” nu include expoziții organizate în scopuri private în magazine sau clădiri comerciale pentru vânzarea de mărfuri provenind din țări străine.

Scutirea de drepturi de import prevăzută la art. 255 alin. (1) lit. a) se limitează la mostre care:

a) sunt importate fără achitarea drepturilor de import din țări străine sau sunt obținute la expoziții din mărfuri importate în vrac din aceste țări;

b) se distribuie exclusiv gratuit publicului în timpul expoziției pentru folosire sau consum de către persoanele cărora le-au fost oferite;

c) pot fi identificate ca mostre publicitare cu valoare unitară mică;

d) nu sunt ușor de vândut pe piață și sunt ambalate în așa fel încât cantitatea din articolul respectiv este mai mică decât cea mai mică cantitate din același articol care se vinde pe piață;

e) în cazul produselor alimentare și al băuturilor care nu sunt ambalate așa cum se menționează la lit. d), se consumă pe loc la expoziție;

f) sunt adecvate ca valoare totală și cantitate pentru tipul de expoziție, numărul de vizitatori și amploarea participării expozantului.

Scutirea de drepturi de import prevăzută la art. 255 alin. (1) lit. b) se limitează la mărfuri care sunt:

a) consumate sau distruse la expoziție; și

b) adecvate ca valoare totală și cantitate pentru tipul de expoziție, numărul de vizitatori și amploarea participării expozantului.

Scutirea de drepturi de import prevăzută la art. 255 alin. (1) lit. d) se limitează la materialele tipărite și la articolele pentru scopuri publicitare care:

a) sunt destinate exclusiv distribuirii gratuite publicului la locul unde se realizează expoziția;

b) sunt adecvate ca valoare totală și cantitate pentru tipul de expoziție, numărul de vizitatori și amploarea participării expozantului.

Scutirea de drepturi de import prevăzută la art. 255 alin. (1) lit. a) și b) nu se acordă pentru:

a) produse alcoolice;

b) tutun și produse din tutun;

c) carburanți în formă lichidă, solidă sau gazoasă.

Potrivit art. 261–266, mărfurile care urmează să fie supuse examinării, analizării sau testării pentru a li se determina compoziția, calitatea sau alte caracteristici tehnice în scopul informării sau al cercetării industriale ori comerciale sunt scutite de drepturile de import.

Fără a aduce atingere art. 264, scutirea de drepturi de import prevăzută la art. 260 se acordă numai cu condiția ca mărfurile ce urmează a fi examinate, analizate sau testate să fie consumate complet sau distruse pe durata examinării, analizării sau testării.

Nu se acordă scutire pentru mărfurile supuse examinării, analizării sau testării în cazul în care acestea reprezintă operațiuni de promovare a vânzărilor.

Scutirea de drepturi de import se acordă doar pentru cantitățile de mărfuri strict necesare pentru scopurile în care au fost importate. Aceste cantități sunt, în fiecare caz, determinate de autoritățile competente, ținând cont de scopul menționat.

(1) Scutirea de drepturi de import prevăzută la art. 260 se referă la mărfurile care nu sunt în totalitate utilizate sau distruse pe durata examinării, analizării sau testării dacă bunurile rămase, cu acordul și sub supravegherea autorităților competente, sunt:

a) distruse complet sau lipsite de valoare comercială la încheierea examinării, analizării sau a testării;

b) predate statului fără nicio cheltuială din partea acestuia, dacă acest lucru nu contravine legislației; sau

c) exportate în afara teritoriului vamal, în împrejurări bine justificate.

(2) În sensul alin. (1), bunuri rămase înseamnă bunurile care rezultă în urma examinării, a analizării sau a testării ori mărfurile care nu sunt folosite efectiv.

(1) Pentru bunurile rămase care nu se încadrează în art. 264 alin. (1) se aplică drepturi de import, conform cotelor drepturilor de import în vigoare la data încheierii analizelor, a examinărilor sau a testărilor, în funcție de tipul bunurilor și valoarea în vamă stabilită de Serviciul Vamal la acea dată.

(2) Cu acordul și sub supravegherea Serviciului Vamal, partea interesată poate să transforme produsele rămase în deșeuri sau resturi. În acest caz, drepturile de import datorate vor fi cele aplicabile unor astfel de deșeuri sau resturi, la momentul transformării.

Perioada în care trebuie efectuate examinările, analizele sau testele și în care trebuie îndeplinite formalitățile administrative pentru a se asigura folosirea mărfurilor în scopurile pentru care sunt destinate se stabilește de către autoritățile competente.

Sunt scutite de drepturi de import cărțile, publicațiile și documentele, precum și materialele audiovizuale cu caracter educațional, științific sau cultural ale Organizației Națiunilor Unite sau ale oricăreia dintre instituțiile sale specializate, destinate Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală.

Fără a aduce atingere art. 233–241, se scutesc de drepturi de import următoarele mărfuri:

a) documentația (cărți, reviste, ghiduri, pliante, broșuri, calendare ilustrate, afișe și fotografii înrămate sau neînrămate) destinată a fi distribuită gratuit cu scopul principal de a încuraja publicul să viziteze țări străine și să participe la întâlniri sau evenimente culturale, turistice, sportive, religioase ori profesionale, cu condiția ca asemenea materiale să nu conțină mai mult de 25% reclamă comercială privată, cu excepția reclamelor comerciale private pentru agenții economici din Republica Moldova, și să aibă ca scop evident promovarea turistică;

b) listele și anuarele hotelurilor străine, publicate de către agențiile oficiale de turism sau sub auspiciile/patronajul lor, și orarele pentru serviciile de transport străine, care se distribuie gratuit și care nu conțin mai mult de 25% reclamă comercială privată, cu excepția reclamelor comerciale private pentru agenții economici din Republica Moldova;

c) materialul de referință furnizat reprezentanților acreditați sau corespondenților numiți de către agențiile de turism străine, care nu este destinat pentru distribuție, precum: anuare, liste de numere de telefon sau de fax, liste hoteliere, cataloage ale târgurilor, specimene de mărfuri artizanale având o valoare neglijabilă și materiale privind muzee, universități, stațiuni balneoclimaterice sau alte instituții similare.

Sunt scutite de drepturi de import următoarele documente și mărfuri:

a) documente trimise gratuit autorităților publice ale Republicii Moldova;

b) publicațiile guvernelor străine și publicațiile oficiale ale organismelor internaționale, destinate distribuției gratuite;

c) buletinele de vot pentru alegerile organizate de organisme stabilite în țări străine;

d) obiecte ce urmează a fi prezentate ca dovadă sau în alte scopuri similare instanțelor judecătorești sau altor autorități ale Republicii Moldova;

e) specimene de semnătură și circulare tipărite referitoare la semnăturile trimise ca parte a schimburilor obișnuite de informații între autoritățile publice sau instituțiile bancare;

f) materiale oficiale tipărite trimise Băncii Naționale a Moldovei;

g) rapoarte, declarații, note, prospecte, cereri și alte documente alcătuite de operatori economici înregistrați într-o țară străină și trimise destinatarilor sau celor care au subscris pentru titluri de valoare emise de astfel de operatori economici;

h) mijloace de înregistrare (cartele perforate, înregistrări sonore, microfilme etc.) folosite pentru transmiterea, cu titlu gratuit, de informații destinatarului, atât timp cât admiterea cu scutirea drepturilor de import nu contravine normelor din domeniul concurenței;

i) dosare, arhive, formulare tipărite și alte documente folosite la reuniuni, ședințe, conferințe sau congrese internaționale și rapoarte privind astfel de întruniri;

j) planuri, schițe tehnice, desene, descrieri și alte documente similare importate în vederea obținerii sau executării comenzilor în țări străine sau a participării la un concurs desfășurat în Republica Moldova;

k) documente ce urmează a fi folosite pentru verificările realizate în Republica Moldova de către instituții înființate în țări străine;

l) formulare tipărite ce urmează a fi folosite ca documente oficiale în traficul internațional al vehiculelor sau al mărfurilor în cadrul convențiilor internaționale;

m) formulare tipărite, etichete, bilete și alte documente similare trimise de transportatori sau de întreprinderi din industria hotelieră dintr-o țară străină agențiilor de turism stabilite pe teritoriul vamal;

n) formulare tipărite și bilete, conosamente, scrisori de trăsură și alte documente comerciale sau de birou care au fost folosite;

o) formulare oficiale tipărite dintr-o țară străină sau de autorități internaționale și material tipărit care respectă standardele internaționale, trimise, în vederea distribuirii, de către asociațiile dintr-o țară străină asociațiilor corespondente stabilite pe teritoriul vamal;

p) fotografii, diapozitive și matrițe pentru fotografii, cu sau fără titlu, trimise agențiilor de presă sau editorilor de ziare ori reviste;

q) timbre de acciză, timbre fiscale și altele similare care atestă achitarea taxelor în țări străine sau timbre de acciză importate și destinate marcării mărfurilor supuse accizelor.

Sunt scutite de drepturi de import materiale diverse, cum ar fi frânghii, paie, textile, hârtie și carton, lemn sau plastic, ce sunt folosite pentru stivuirea și protecția, inclusiv protecția termică, a mărfurilor în timpul transportului lor dintr-o țară străină pe teritoriul vamal, care, în mod normal, nu sunt reutilizabile.

Așternuturile de paie, furajele și hrana pentru animale de orice tip, încărcate în mijloacele de transport folosite pentru a transporta animale dintr-o țară străină pe teritoriul vamal, cu scopul de a fi distribuite respectivelor animale pe durata călătoriei, sunt scutite de drepturi de import.

(1) Conform art. 274 sunt scutite de drepturi de import următoarele:

a) carburantul conținut în rezervoarele standard ale autovehiculelor pentru turism, ale autovehiculelor utilitare și ale motocicletelor ce intră pe teritoriul vamal;

b) carburantul conținut în rezervoarele standard ale containerelor cu destinație specială ce intră pe teritoriul vamal;

c) carburantul conținut în rezervoarele portabile transportate de către autovehicule private și motociclete, de maximum 10 litri/autovehicul.

(2) Scutirea de drepturi de import se aplică lubrifianților aflați în autovehicule și care sunt necesari pentru funcționarea normală a acestora pe durata călătoriei respective.

În sensul art. 272, următoarele noțiuni semnifică:

1) autovehicul utilitar – orice autovehicul rutier, inclusiv tractoare cu sau fără remorcă, care, prin modalitatea lui de construcție și dotare, este creat pentru și este capabil să transporte, contra cost sau gratuit, mai mult de 9 persoane, inclusiv șoferul, și mărfuri; precum și orice autovehicul rutier cu destinație specială, alta decât transportul propriu-zis;

2) autovehicul pentru turism – orice autovehicul care nu este cuprins în definiția de la pct. 1);

3) rezervoare standard:

a) rezervoarele fixate permanent de către producător pe toate autovehiculele de același tip și a căror adaptare permanentă permite utilizarea directă a carburantului, atât pentru propulsia autovehiculelor, cât și, după caz, pentru funcționarea, în cursul transportului, a sistemelor de refrigerare și a altor sisteme;

b) rezervoarele cu gaz adaptate pe autovehicule care permit utilizarea directă a gazului drept carburant, precum și rezervoarele adaptate celorlalte sisteme cu care poate fi echipat autovehiculul;

c) rezervoarele fixate permanent de către producător pe toate containerele de același tip și a căror adaptare permanentă permite utilizarea directă a carburantului pentru funcționarea, în cursul transportului, a sistemelor de refrigerare și a altor sisteme cu care sunt echipate containerele cu destinații speciale;

4) containere cu destinații speciale – orice container echipat cu dispozitive special adaptate pentru sistemele de refrigerare, de aerisire, de izolare termică sau alte sisteme.

(1) Scutirea de drepturi de import prevăzută la art. 272 pentru carburantul conținut în rezervoarele standard ale autovehiculelor utilitare și ale containerelor cu destinații speciale se acordă doar pentru 200 de litri pe autovehicul, pe container cu destinații speciale și pentru o călătorie.

(2) Guvernul poate limita cantitatea de combustibil admis cu scutire de drepturi de import în cazul:

a) autovehiculelor utilitare angajate în transportul internațional în interiorul zonei de frontieră la o lățime de 10 km către interior, de-a lungul frontierei pe uscat și pe apele de frontieră, cu condiția ca astfel de călătorii să fie făcute de persoane cu domiciliul sau reședința în zona de frontieră. Se consideră, de asemenea, ca făcând parte din această zonă de frontieră și circumscripțiile administrative locale al căror teritoriu se află în interiorul zonei;

b) autovehiculelor pentru turism aparținând persoanelor cu domiciliul sau reședința în zona de frontieră.

(3) Carburantul scutit de drepturi de import în baza art. 272 nu poate face obiectul:

a) utilizării într-un alt autovehicul decât acela în care a fost importat;

b) mutării, cu depozitare ulterioară, din autovehiculul în care a fost importat, cu excepția perioadei de reparații necesare acelui autovehicul;

c) transferării, contra cost sau gratuit, de către persoana care beneficiază de scutire.

(4) Nerespectarea prevederilor alin. (3) atrage apariția obligației de achitare a cuantumului drepturilor de import pentru produsele în cauză, calculat la nivelul aplicabil la data la care încep să fie folosite în alt scop, în funcție de valoarea în vamă stabilită la acea dată de către Serviciul Vamal.

Mărfurile de orice fel, importate de către organizații desemnate în acest scop de către Guvernul Republicii Moldova, folosite pentru construcția, întreținerea sau decorarea cimitirelor ori a cavourilor și a monumentelor victimelor de război din țări străine care sunt înmormântate pe teritoriul vamal sunt scutite de drepturi de import.

Sunt scutite de drepturi de import următoarele mărfuri:

a) sicrie conținând trupuri și urne conținând cenușa persoanelor decedate, florile, coroanele funerare și alte obiecte decorative obișnuite care le însoțesc;

b) flori, coroane și alte obiecte decorative aduse de persoane domiciliate în țări străine care participă la funerarii sau care vin să decoreze mormintele aflate pe teritoriul vamal, cu condiția ca aceste importuri, prin natura și cantitatea lor, să nu aibă scop comercial.

(1) Sub rezerva art. 277² și 277³, sunt scutite de drepturi de import:

a) mărfurile indispensabile importate de instituțiile de stat sau alte organizații filantropice stabilite de Guvern, pentru a fi distribuite gratuit persoanelor nevoiașe;

b) mărfurile de orice tip trimise gratuit de către o persoană sau o organizație stabilită în afara teritoriului vamal și fără nicio intenție comercială din partea expeditorului către instituții de stat sau alte organizații filantropice stabilite de Guvern, pentru a fi folosite în beneficiul persoanelor nevoiașe;

c) echipamentele și rechizitele de birou trimise gratuit de către o persoană sau o organizație stabilită în afara teritoriului vamal și fără nicio intenție comercială din partea expeditorului către organizații filantropice stabilite de Guvern, pentru a fi utilizate exclusiv pentru necesități operaționale sau pentru îndeplinirea scopurilor filantropice.

(2) În sensul alin. (1), mărfuri indispensabile înseamnă mărfuri de strictă necesitate: hrană, medicamente, îmbrăcăminte, încălțăminte, lenjerie de pat.

Scutirea nu se acordă pentru:

a) produse alcoolice;

b) tutun și produse din tutun;

c) cafea și ceai;

d) autovehicule, cu excepția ambulanțelor.

Scutirea se acordă numai instituțiilor de stat sau organizațiilor ale căror proceduri contabile permit Serviciului Vamal să le supravegheze operațiunile.

(1) Instituția de stat sau organizația care beneficiază de scutire nu este în drept, până la expirarea termenului de 3 ani din momentul obținerii facilităților, de a împrumuta, a închiria, a transfera sau de a transmite sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, mărfurile și echipamentele menționate la art. 277 în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) din articolul respectiv, fără acordul Serviciului Vamal.

(2) În cazul în care mărfurile și echipamentele sunt împrumutate, gajate, date în locațiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, unei instituții de stat sau organizații în drept să beneficieze de scutire în temeiul art. 277 și 277², scutirea continuă să fie acordată cu condiția ca aceasta din urmă să folosească mărfurile și echipamentele în scopuri care conferă dreptul la o astfel de scutire.

În alte cazuri, împrumutul, gajul, darea în locațiune, comodatul, cesiunea, transmiterea sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, sunt supuse plății prealabile a drepturilor de import la cotele în vigoare la data schimbării destinației, în funcție de tipul de mărfuri sau echipamente și de valoarea în vamă determinată de Serviciul Vamal la momentul importului mărfurilor în cauză.

(1) Instituțiile de stat sau organizațiile menționate la art. 277 care nu mai îndeplinesc condițiile ce dau dreptul la scutire sau care își propun utilizarea mărfurilor și echipamentelor scutite de drepturi de import în alte scopuri decât cele prevăzute la articolul menționat notifică Serviciul Vamal despre aceasta în termen de până la 15 zile.

(2) Mărfurile și echipamentele rămase în posesia instituțiilor de stat sau a organizațiilor care nu mai îndeplinesc condițiile ce dau dreptul la scutire sunt supuse drepturilor de import aferente cotelor în vigoare la data la care aceste condiții încetează să mai fie îndeplinite, pe baza tipului de mărfuri și echipamente și a valorii în vamă determinate de Serviciul Vamal la momentul importului mărfurilor în cauză.

(3) Mărfurile și echipamentele utilizate de instituția de stat sau organizația care beneficiază de scutire în alte scopuri decât cele prevăzute la art. 277 sunt supuse drepturilor de import aferente cotelor în vigoare la data schimbării destinației, pe baza tipului de mărfuri și echipamente și a valorii în vamă determinate de Serviciul Vamal la momentul importului mărfurilor în cauză.

Bunurile special concepute pentru dezvoltarea educațională, științifică sau culturală a nevăzătorilor, așa cum sunt specificate în anexa nr. 3, sunt scutite de taxa vamală.

(1) Bunurile special concepute pentru dezvoltarea educațională, științifică sau culturală a nevăzătorilor, așa cum sunt specificate în anexa nr. 4, sunt scutite de taxa vamală cu condiția ca acestea să fie importate de către:

a) nevăzători pentru uz propriu; sau

b) instituții de stat sau organizații care asigură educația sau acordarea de asistență nevăzătorilor și care sunt stabilite de Guvern să primească astfel de bunuri cu scutire de taxa vamală.

(2) Scutirea menționată la alin. (1) se aplică pieselor de schimb, componentelor sau accesoriilor specifice bunurilor în cauză, precum și instrumentelor care urmează să fie utilizate pentru întreținerea, verificarea, calibrarea sau repararea bunurilor menționate, cu condiția ca piesele de schimb, componentele, accesoriile sau instrumentele să fie importate în același timp cu bunurile menționate sau, dacă sunt importate ulterior, să poată fi identificate ca fiind destinate bunurilor scutite anterior de taxa vamală sau care au dreptul la scutire la momentul în care se solicită scutirea pentru piesele de schimb, componentele sau accesoriile și instrumentele în cauză.

(1) Bunurile special concepute pentru educația, angajarea sau promovarea socială a persoanelor cu dizabilități fizice sau mintale, altele decât nevăzătorii, sunt scutite de taxa vamală dacă sunt importate de către:

a) persoane cu dizabilități pentru uz propriu; sau

b) instituții de stat sau organizații care asigură în principal educația sau acordarea de asistență persoanelor cu dizabilități și sunt stabilite de Guvern să primească astfel de bunuri cu scutire de taxa vamală.

(2) Scutirea prevăzută la alin. (1) se aplică pieselor de schimb, componentelor sau accesoriilor specifice bunurilor în cauză, precum și instrumentelor care urmează să fie utilizate pentru întreținerea, verificarea, calibrarea sau repararea bunurilor menționate, cu condiția ca aceste piese de schimb, componente, accesorii sau instrumente să fie importate în același timp cu bunurile menționate sau, dacă sunt importate ulterior, să poată fi identificate ca fiind destinate bunurilor scutite anterior de taxa vamală sau care au dreptul la scutire la momentul în care se solicită scutirea pentru piesele de schimb, componentele sau accesoriile și instrumentele în cauză.

Bunurile importate pentru uz propriu de persoanele nevăzătoare sau de alte persoane cu dizabilități, în conformitate cu art. 277⁶ alin.(1) lit. a) și art. 277⁷ alin.(1) lit. a), se scutesc de taxa vamală cu condiția prezentării documentelor ce confirmă statutul de nevăzător sau de persoană cu dizabilitate.

(1) Bunurile importate cu scutire de taxa vamală de către persoanele prevăzute la art.277⁶ și 277⁷ nu pot fi împrumutate, gajate, date în locațiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, până la expirarea termenului de 3 ani din momentul obținerii facilităților, fără acordul Serviciului Vamal.

(2) În cazul în care bunul este împrumutat, gajat, dat în locațiune, comodat, cesionat, transmis sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, unei persoane, instituții de stat sau organizații în drept să beneficieze de scutire în temeiul art. 277⁶ și 277⁷, scutirea continuă să fie acordată cu condiția ca persoana, instituția de stat sau organizația să folosească bunul în scopuri care conferă dreptul la o astfel de scutire.

În alte cazuri, împrumutul, gajul, darea în locațiune, comodatul, cesiunea, transmiterea sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, sunt supuse plății prealabile a drepturilor de import la cotele în vigoare la data schimbării destinației, în funcție de tipul de mărfuri sau echipamente și de valoarea în vamă determinată de către Serviciul Vamal la momentul importului bunurilor în cauză.

(1) Bunurile importate de instituțiile de stat sau organizațiile eligibile pentru scutire în condițiile art.277⁶ și 277⁷ pot fi împrumutate, gajate, date în locațiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, de către aceste instituții de stat sau organizații, fără scop lucrativ, nevăzătorilor și altor persoane cu dizabilități cărora le poartă de grijă, fără plata taxei vamale corespunzătoare.

(2) Niciun împrumut, gaj, dare în locațiune, comodat, cesionare, transmitere sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, nu pot fi efectuate în alte condiții decât cele prevăzute la alin. (1) fără acordul Serviciului Vamal.

În cazul în care bunul este împrumutat, gajat, dat în locațiune, comodat, cesionat, transmis sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, persoanelor, instituțiilor de stat sau organizațiilor în drept să beneficieze de scutire în temeiul art. 277⁶ alin. (1) sau art. 277⁷ alin. (1), scutirea continuă să fie acordată cu condiția ca persoana, instituția de stat sau organizația să folosească bunul în scopuri care conferă dreptul la o astfel de scutire.

În alte cazuri, împrumutul, gajul, darea în locațiune, comodatul, cesiunea, transmiterea sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, sunt supuse achitării prealabile a drepturilor de import la cotele în vigoare la data schimbării destinației, în funcție de tipul de mărfuri sau echipamente și de valoarea în vamă determinată de către Serviciul Vamal la momentul importului bunurilor în cauză.

(1) Instituțiile de stat sau organizațiile menționate la art.277⁶ și 277⁷ care nu mai îndeplinesc condițiile ce dau dreptul la scutire de taxa vamală sau care își propun să utilizeze bunurile scutite de taxa vamală în alte scopuri decât cele prevăzute la articolele menționate notifică Serviciul Vamal despre aceasta în termen de până la 15 zile.

(2) Bunurile rămase în posesia instituțiilor de stat sau a organizațiilor care nu mai îndeplinesc condițiile ce dau dreptul la scutire sunt supuse taxei vamale aferente cotelor în vigoare la data încetării condițiilor, în funcție de tipul de mărfuri sau echipamente și de valoarea în vamă determinată de către Serviciul Vamal la momentul importului bunurilor în cauză.

(3) Bunurile utilizate de instituția de stat sau organizația care beneficiază de scutire în alte scopuri decât cele prevăzute la art. 277⁶ și 277⁷ sunt supuse taxei vamale la cotele în vigoare la data schimbării destinației, în funcție de tipul de mărfuri sau echipamente și de valoarea în vamă determinată de către Serviciul Vamal la momentul importului bunurilor în cauză.

(1) Sub rezerva art. 277¹³–277¹⁷, Guvernul aprobă lista bunurilor, a instituțiilor de stat și a organizațiilor ce vor beneficia de scutiri de drepturi de import pentru bunurile destinate:

a) distribuirii gratuite către victimele dezastrelor care afectează teritoriul Republicii Moldova; sau

b) distribuirii gratuite către victimele menționate la lit. a), rămânând în același timp în proprietatea instituțiilor de stat sau a organizațiilor în cauză.

(2) Bunurile importate de către instituțiile de stat sau organizațiile de salvare stabilite de Guvern pentru necesitățile proprii pe perioada activității lor beneficiază de scutirea prevăzută la alin. (1), în aceleași condiții.

Nu se acordă scutire pentru materialele și echipamentele destinate reconstrucției zonelor calamitate.

Scutirea se acordă numai instituțiilor de stat sau organizațiilor ale căror proceduri contabile permit Serviciului Vamal să le supravegheze operațiunile.

(1) Instituțiile de stat sau organizațiile care beneficiază de scutire nu pot împrumuta, gaja, da în locațiune, comodat, cesiune, transmitere sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, bunurile menționate la art. 277¹² alin. (1) în alte condiții decât cele prevăzute la articolul respectiv, fără acordul Serviciului Vamal.

(2) În cazul în care bunurile sunt împrumutate, gajate, date în locațiune, comodat, cesiune, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, unei instituții de stat sau organizații în drept să beneficieze de scutire în temeiul art. 277¹², scutirea continuă să fie acordată cu condiția ca instituția de stat sau organizația să folosească bunurile în scopuri care conferă dreptul la o astfel de scutire.

În alte cazuri, împrumutul, gajul, darea în locațiune, comodatul, cesiunea, transmiterea sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, sunt supuse plății prealabile a drepturilor de import la cotele în vigoare la data schimbării destinației, în funcție de tipul mărfurilor și de valoarea în vamă determinată de către Serviciul Vamal la data importului acestora.

(1) Bunurile prevăzute la art. 277¹² alin. (1) lit. b), după ce încetează să mai fie utilizate de către victimele dezastrelor, nu pot fi împrumutate, gajate, date în locațiune, comodat, cesiune, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, decât cu acordul Serviciului Vamal.

(2) În cazul în care bunurile sunt împrumutate, gajate, date în locațiune, comodat, cesiune, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, unei instituții de stat sau organizații în drept să beneficieze de scutire în temeiul art. 277¹² sau, după caz, unei instituții de stat sau organizații în drept să beneficieze de scutire în temeiul art. 277 alin. (1) lit. a), scutirea continuă să fie acordată cu condiția ca această instituție de stat sau organizație să le folosească în scopuri care conferă dreptul la o astfel de scutire.

În alte cazuri, împrumutul, gajul, darea în locațiune, comodatul, cesiunea, transmiterea sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, sunt supuse plății prealabile a drepturilor de import la cotele în vigoare la data schimbării destinației, în funcție de tipul mărfurilor și de valoarea în vamă determinată de către Serviciul Vamal la momentul importului.

(1) Instituțiile de stat sau organizațiile prevăzute la art. 277¹² care nu mai îndeplinesc condițiile ce dau dreptul la scutire sau care își propun utilizarea bunurilor scutite de drepturi de import în alte scopuri decât cele prevăzute la articolul menționat notifică Serviciul Vamal despre aceasta în termen de 15 zile.

(2) În cazul bunurilor rămase în posesia instituțiilor de stat sau a organizațiilor care nu mai îndeplinesc condițiile ce dau dreptul la scutire, atunci când acestea sunt transferate unei instituții de stat sau organizații în drept să beneficieze de scutire în temeiul art. 277¹² sau, după caz, unei instituții de stat sau organizații în drept de a beneficia de scutire în temeiul art. 277 alin. (1) lit. a), scutirea continuă să fie acordată, cu condiția ca acestea din urmă să folosească bunurile în cauză în scopuri care conferă dreptul la o astfel de scutire. În alte cazuri, bunurile sunt supuse drepturilor de import aferente cotelor în vigoare la data la care aceste condiții încetează să mai fie îndeplinite, pe baza tipului de mărfuri și a valorii în vamă determinate de Serviciul Vamal la momentul importului.

(3) Bunurile utilizate de instituția de stat sau organizația care beneficiază de scutire în alte scopuri decât cele prevăzute la art. 277¹² sunt supuse drepturilor de import aferente cotelor în vigoare la data schimbării destinației, pe baza tipului de mărfuri și a valorii în vamă determinate de Serviciul Vamal la momentul importului.

(1) Fără ace atingere măsurilor de politică comercială în vigoare în Republica Moldova și sub rezerva art adu. 277¹⁹–277²³, mijloacele de producție și alte echipamente aparținând întreprinderilor care își încetează definitiv activitatea într-o țară străină și se mută pe teritoriul vamal al Republicii Moldova pentru a desfășura o activitate similară sunt scutite de taxa vamală.

Dacă întreprinderea transferată implică o activitate agricolă, șeptelul este, de asemenea, scutit de taxa vamală.

(2) În sensul alin. (1), întreprindere înseamnă un operator economic independent de producție sau din sectorul de servicii.

Scutirea de taxa vamală se limitează la mijloacele de producție și alte echipamente care:

a) cu excepția cazurilor speciale justificate de anumite circumstanțe, au fost folosite în fapt de întreprindere cu minimum 12 luni înainte de data la care întreprinderea și-a încetat activitatea într-un stat străin din care își transferă activitatea;

b) sunt destinate folosirii în aceleași scopuri după transfer;

c) sunt adecvate întreprinderii respective prin natura și mărimea lor.

Nicio scutire nu se acordă întreprinderilor al căror transfer pe teritoriul vamal este rezultatul unei fuziuni sau se face în scopul fuziunii ori al absorbției de către o întreprindere înființată pe teritoriul vamal, fără schimbarea profilului de activitate.

Nu se acordă scutiri pentru:

a) mijloacele de transport care nu fac parte din categoria mijloacelor de producție sau a celor folosite în sectorul de servicii;

b) rezervele de orice fel destinate consumului uman sau hrănirii animalelor;

c) combustibilul și rezervele de materii prime sau de produse finite și semifinite;

d) șeptelul aflat în proprietatea comerciantului.

Cu excepția cazurilor speciale justificate de anumite circumstanțe, scutirea prevăzută la art. 277¹⁸ se acordă numai pentru mijloacele de producție și alte echipamente puse în liberă circulație înaintea expirării unei perioade de 3 ani de la data la care întreprinderea își încetează activitatea în țara străină.

(1) Mijloacele de producție și alte echipamente scutite de taxa vamală nu pot fi împrumutate, gajate, date în locațiune, comodat, cesiune, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, fără acordul în prealabil al Serviciului Vamal decât după scurgerea a 3 ani de la data la care a fost acceptată punerea în liberă circulație.

(2) Orice împrumut, gaj, dare în locațiune, comodat, cesionare, transmitere sub orice altă formă de dare în posesie ori folosință, cu titlu oneros sau gratuit, efectuată înainte de expirarea perioadei menționate la alin. (1) atrage după sine plata taxei vamale aferente bunurilor respective la cota în vigoare la data schimbării destinației, în funcție de tipul mărfurilor și de valoarea în vamă determinată de către Serviciul Vamal la momentul importului.

Art. 277¹⁸–277²³ se aplică corespunzător mijloacelor de producție și altor echipamente care aparțin persoanelor angajate într-o profesiune liberală și persoanelor juridice angajate în activitate nonprofit care transferă această activitate dintr-o țară străină pe teritoriul vamal.

Sunt scutite de taxa vamală:

1) moneda națională, valuta străină de la pozițiile tarifare 490700300 și 7118 (cu excepția celei folosite în scopuri numismatice), precum și valorile mobiliare de la poziția tarifară 490700;

2) mărfurile introduse pe teritoriul vamal în calitate de ajutor umanitar, destinația lor fiind confirmată de organul abilitat;

3) mărfurile importate pe teritoriul vamal destinate realizării proiectelor de asistență investițională finanțate din contul granturilor acordate Guvernului, precum și din contul granturilor acordate instituțiilor finanțate de la buget, conform listei aprobate de Guvern;

4) mărfurile destinate proiectelor de asistență tehnică realizate pe teritoriul țării de către organizațiile internaționale și țările donatoare, în conformitate cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte;

5) utilajul, echipamentul și atributele de gratificație primite ca donații de Comitetul Național Olimpic și de federațiile sportive naționale de profil de la Comitetul Internațional Olimpic, de la federațiile sportive europene și internaționale de profil pentru pregătirea sportivilor de performanță și promovarea mișcării olimpice, fără drept de comercializare a acestui utilaj, echipament și atribute de gratificație;

6) mijloacele fixe utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor și/sau executarea lucrărilor, destinate includerii în capitalul statutar (social) în modul și în termenele prevăzute de legislație. La mijloace fixe utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor și/sau executarea lucrărilor se atribuie mijloacele fixe a căror amortizare se raportează la costul produselor fabricate, al serviciilor prestate și/sau al lucrărilor executate.

Mijloacele fixe care au beneficiat de facilitatea fiscală respectivă nu pot fi înstrăinate, transmise în folosință sau posesie (exceptând locațiunea bunurilor imobile), atât integral, cât și părțile componente ale acestora, pe parcursul a 3 ani de la data validării declarației vamale respective, cu excepția cazului în care aceste mijloace fixe sunt exportate, dacă anterior au fost importate și nu au suferit modificări în afara amortizării normale. În cazul în care aceste mijloace fixe se înstrăinează, se transmit în folosință sau posesie, atât integral, cât și părțile componente ale acestora, până la expirarea a 3 ani, drepturile de import se calculează și se achită de către persoana juridică în al cărei capital statutar (social) a fost introdus mijlocul fix, pornind de la valoarea în vamă a acestor mijloace fixe la momentul depunerii declarației vamale;

7) bunurile mobile a căror valoare depășește 6000 de lei și a căror durată de funcționare este mai mare de un an, importate de către întreprinderile ce desfășoară activitatea de leasing, în scopul onorării obligațiilor contractuale ale acestora, rezultate din contractele de leasing încheiate cu persoane stabilite pe teritoriul vamal;

8) combustibilul destinat aprovizionării în Portul Internațional Liber „Giurgiulești” a navelor maritime implicate în transportul internațional de mărfuri și pasageri, indiferent de naționalitatea navei sau de pavilionul acesteia;

9) mărfurile consumabile importate de forța militară străină care desfășoară aplicații militare temporare, destinate uzului sau consumului exclusiv al forței militare și al componentei civile. Lista mărfurilor consumabile se aprobă de către Ministerul Apărării;

10) mărfurile consumabile importate de echipele/modulele internaționale de intervenție care participă la exercițiile internaționale de management al consecințelor situațiilor excepționale ce se desfășoară pe teritoriul Republicii Moldova, destinate uzului sau consumului exclusiv al echipelor/modulelor internaționale de intervenție. Lista mărfurilor consumabile se aprobă de Ministerul Afacerilor Interne;

11) mărfurile înregistrate în Nomenclatorul de stat al medicamentelor și/sau autorizate pentru import de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, materia primă medicamentoasă, materialele, articolele, ambalajul primar și secundar utilizate la prepararea și producerea medicamentelor, autorizate de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, cu excepția alcoolului etilic, a mijloacelor cosmetice, conform listei aprobate de Guvern;

[Art.277²⁵ pct.11) în redacția LP186 din 07.07.23, MO254-255/26.07.23 art.457; în vigoare 26.07.23]

12) dializoarele de la poziția tarifară 842129;

13) mijloacele de transport, indiferent de termenul de exploatare:

a) importate și, după caz, livrate cu titlu gratuit pentru transportul persoanelor cu dizabilități ale aparatului locomotor, în temeiul prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 60/2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități (reutilate în mod corespunzător), clasificate la poziția tarifară 8703 (cu capacitatea cilindrică a motorului de până la 2500 cm³ inclusiv);

b) importate și livrate cu titlu gratuit (donație), destinate pentru:

– scopuri medicale, clasificate la pozițiile tarifare 8702 și 8703;

– stingerea incendiilor, clasificate la poziția tarifară 870530000;

– curățarea străzilor, împrăștierea materialelor, colectarea deșeurilor, clasificate la poziția tarifară 8705.

Pot beneficia de facilitatea fiscală și vamală respectivă atât beneficiarii, cu condiția utilizării mijloacelor de transport menționate exclusiv în conformitate cu destinația lor finală, cât și persoanele terțe care au importat aceste mijloace de transport către beneficiari.

Beneficiarii și persoanele terțe nu pot comercializa, transmite în locațiune, uzufruct, leasing operațional sau financiar mijloacele de transport menționate. În cazul în care aceste prevederi nu se respectă, cuantumul drepturilor de import se calculează și se achită de către beneficiar sau de către persoana terță, în funcție de cine a plasat aceste mijloace de transport sub regimul de import, din valoarea în vamă a mijloacelor de transport și/sau din capacitatea cilindrică a motorului la data importului.

Prin derogare de la aceste prevederi, după expirarea termenului de 5 ani de la data beneficierii de scutirea de drepturi de import, beneficiarilor din rândul persoanelor cu dizabilități ale aparatului locomotor li se permite comercializarea mijloacelor de transport.

Mărfurile pot fi plasate într-una dintre următoarele categorii de regimuri speciale:

a) tranzit, care cuprinde tranzitul extern și tranzitul intern;

b) depozitare, care cuprinde antrepozitul vamal și zonele libere;

c) utilizare specifică, care cuprinde admiterea temporară și destinația finală;

d) prelucrare, care cuprinde perfecționarea activă și perfecționarea pasivă.

(1) O autorizație din partea Serviciului Vamal se solicită pentru următoarele:

a) utilizarea regimului de perfecționare activă sau pasivă, a regimului de admitere temporară sau a regimului de destinație finală;

b) exploatarea spațiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor, cu excepția cazului în care operatorul spațiului respectiv este chiar Serviciul Vamal.

(2) Condițiile în care este admisă utilizarea unuia sau a mai multor dintre regimurile speciale menționate la alin. (1) sau exploatarea spațiilor de depozitare sunt prevăzute în autorizație.

(3) - abrogat.

(4) - abrogat.

(5) În cazul în care nu există dispoziții contrare, autorizația menționată la alin. (1) se acordă exclusiv persoanelor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) sunt stabilite pe teritoriul vamal;

b) oferă asigurarea necesară bunei derulări a operațiunilor. Se consideră că un AEOC îndeplinește această condiție în măsura în care activitatea aferentă regimului special vizat a fost luată în considerare atunci când a fost acordată autorizația menționată la art. 36 alin. (3) lit. a);

c) în cazul în care pentru mărfurile plasate sub un regim special poate apărea o datorie vamală, persoanele respective constituie o garanție conform art. 98;

d) în cazul regimului de admitere temporară sau de perfecționare activă, persoanele demonstrează utilizarea mărfurilor în condițiile regimului vamal solicitat;

e) asigură Serviciului Vamal realizarea supravegherii vamale și efectuarea controalelor;

f) alte condiții specifice necesare derulării regimului pentru care se solicită autorizația, prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal.

(6) Dacă nu există dispoziții contrare, autorizația menționată la alin. (1) nu se acordă decât în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) Serviciul Vamal poate exercita supravegherea vamală fără să fie necesară introducerea unor măsuri administrative disproporționate în raport cu nevoile economice în cauză;

b) interesele esențiale ale producătorilor din Republica Moldova nu riscă să fie afectate de o autorizație de plasare sub un regim de perfecționare (condiții economice).

(7) Se consideră că interesele esențiale ale producătorilor din Republica Moldova nu sunt afectate, astfel cum se menționează la alin. (6) lit. b), cu excepția cazului în care se dovedește contrariul sau în care condițiile economice se consideră a fi îndeplinite.

(1) Serviciul Vamal acordă autorizație cu efect retroactiv în situația în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) există o necesitate economică dovedită;

2) solicitarea nu are legătură cu o tentativă de fraudă;

3) solicitantul a dovedit, pe baza evidențelor contabile sau a evidențelor vamale, că:

a) toate cerințele regimului sunt îndeplinite;

b) după caz, mărfurile pot fi identificate pentru perioada respectivă;

c) astfel de evidențe contabile sau de evidențe vamale permit ca regimul să fie controlat;

4) pot fi îndeplinite toate formalitățile necesare pentru a reglementa situația mărfurilor, inclusiv, dacă este necesar, invalidarea declarației vamale în cauză;

5) solicitantului nu i-a fost acordată nicio autorizație cu efect retroactiv în termen de 3 ani de la data la care a fost acceptată cererea;

6) nu este necesară o examinare a condițiilor economice, cu excepția cazului în care cererea privește reînnoirea unei autorizații pentru același tip de operațiuni și mărfuri;

7) cererea nu se referă la exploatarea spațiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor;

8) în situația în care o cerere nu se referă la reînnoirea unei autorizații pentru același tip de operațiuni și de mărfuri, cererea este înaintată în termen de 3 ani de la data la care a expirat autorizația inițială.

(2) Serviciul Vamal poate acorda o autorizație cu efect retroactiv și în situația în care mărfurile care fuseseră plasate sub un regim vamal nu mai sunt disponibile în momentul acceptării cererii pentru o astfel de autorizație.

(3) În cazul în care Serviciul Vamal acordă o autorizație cu efect retroactiv în conformitate cu alin. (1), autorizația produce efecte de la data acceptării cererii.

(4) Atunci când se face o cerere pentru reînnoirea unei autorizații pentru același fel de operațiune și mărfuri, poate fi acordată o autorizație cu efect retroactiv de la data la care a expirat autorizația inițială.

În cazul în care se acordă o autorizație în conformitate cu art. 279 alin. (1) lit. a), perioada de valabilitate a autorizației nu depășește 5 ani de la data la care intră în vigoare autorizația.

(1) Cu excepția regimului de tranzit sau în cazul în care nu există dispoziții contrare, titularul autorizației, titularul regimului și orice altă persoană care desfășoară o activitate implicând depozitarea, transformarea sau prelucrarea mărfurilor ori vânzarea și achiziționarea mărfurilor în zonele libere țin o evidență corespunzătoare în forma aprobată de către Serviciul Vamal.

(2) Evidențele trebuie să conțină informațiile și datele care să permită Serviciului Vamal să supravegheze regimul în cauză, în special în ceea ce privește identificarea mărfurilor plasate sub acest regim, statutul vamal și circulația acestora.

(3) Se consideră că un AEOC îndeplinește obligația prevăzută la alin. (1) în măsura în care evidențele sale sunt adecvate regimului special în cauză.

(1) În alte cazuri decât regimul de tranzit și fără a aduce atingere art. 323, un regim special este încheiat dacă mărfurile plasate sub acest regim sau produsele prelucrate sunt plasate sub un alt regim vamal, sunt scoase de pe teritoriul vamal sau au fost distruse și nu au rămas resturi, sau sunt abandonate în favoarea statului în temeiul art. 191.

(2) Regimul de tranzit este încheiat de către Serviciul Vamal în momentul în care acesta este în măsură să stabilească, pe baza unei comparații între datele disponibile la postul vamal de plecare și cele disponibile la postul vamal de destinație, că acest regim s-a finalizat corect.

(3) Postul vamal de plecare ia toate măsurile necesare în vederea regularizării situației mărfurilor pentru care regimul nu s-a încheiat în condițiile prevăzute, inclusiv prin încasarea drepturilor de import care se impun.

(4) Încheierea procedurii are loc în termenul-limită de încheiere specificat în autorizația acordată în conformitate cu art. 279 alin. (1) și (2). Cu toate acestea, la cererea titularului regimului, termenul-limită pentru încheierea regimului specificat în autorizația acordată, în cazuri excepționale temeinic justificate, poate fi prelungit de Serviciul Vamal, chiar și după expirarea termenului stabilit inițial.

(5) Atunci când termenul-limită pentru încheiere expiră la o anumită dată pentru toate mărfurile plasate sub regim într-o anumită perioadă, Serviciul Vamal poate stabili în cadrul autorizației, așa cum este menționat la art. 279 alin. (1) lit. a), ca termenul-limită pentru încheiere să fie prelungit automat pentru toate mărfurile aflate încă sub acest regim la acea dată. Serviciul Vamal poate hotărî să înceteze prelungirea automată a termenului-limită pentru toate sau pentru o parte dintre mărfurile plasate sub regim.

(1) Drepturile și obligațiile titularului unui regim în privința mărfurilor plasate sub un regim special, altul decât cel de tranzit, pot fi transferate integral sau parțial altei persoane care îndeplinește condițiile definite pentru regimul respectiv.

(2) Biroul vamal decide dacă poate avea loc sau nu un transfer al drepturilor și al obligațiilor.

(1) În anumite cazuri, mărfurile plasate sub un regim special, altul decât cel de tranzit, sau plasate în zone libere pot circula între diferite locuri ale teritoriului vamal.

(2) Circulația mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare activă, admitere temporară sau destinație finală poate avea loc între diverse locuri de pe teritoriul vamal fără formalități vamale, cu condiția ca localizarea mărfurilor și informațiile despre orice circulație a acestora să fie înscrise în evidențele prevăzute la art. 285.

(3) Circulația mărfurilor plasate în perfecționare pasivă poate avea loc în interiorul teritoriului vamal de la postul vamal de plasare la postul vamal de ieșire.

(4) Circulația mărfurilor plasate sub regimul de antrepozit vamal poate avea loc în interiorul teritoriului vamal, cu condiția ca localizarea mărfurilor și informațiile despre orice circulație a acestora să fie înscrise în evidențele prevăzute la art. 285, după cum urmează:

a) între diferite spații de depozitare specificate în aceeași autorizație;

b) de la postul vamal de plasare până la spațiile de depozitare;

c) de la spațiile de depozitare până la postul vamal de ieșire sau la orice post vamal indicat în autorizația pentru un regim special menționat la art. 279 alin. (1), care este împuternicit să acorde mărfurilor liberul de vamă pentru un alt regim vamal sau să primească declarația de reexport pentru încheierea regimului special.

(5) Circulația sub regimul de antrepozit vamal se încheie în termen de 8 zile de la scoaterea mărfurilor din antrepozitul vamal sau eliberarea pentru antrepozit vamal. La cererea titularului regimului, biroul vamal poate prelungi acest termen cu cel mult 5 zile.

(6) În cazul în care mărfurile circulă în cadrul antrepozitului vamal de la spațiile de depozitare la postul vamal de ieșire, evidențele prevăzute la art. 285 trebuie să ofere informații despre ieșirea mărfurilor în termen de 30 de zile de la scoaterea mărfurilor din antrepozitul vamal. La cererea titularului regimului, biroul vamal poate prelungi acest termen cu cel mult 5 zile.

Mărfurile plasate sub regim de antrepozit vamal sau de prelucrare ori plasate în zonă liberă pot fi supuse manipulărilor uzuale destinate să asigure conservarea, să amelioreze aspectul sau calitatea mărfurilor ori să le pregătească pentru distribuție sau revânzare.

(1) Mărfurile echivalente sunt mărfuri autohtone depozitate, utilizate sau prelucrate în locul mărfurilor plasate sub un regim special.

(1¹) În cadrul unui regim de perfecționare activă, mărfuri echivalente sunt mărfurile autohtone prelucrate în locul mărfurilor străine plasate sub regimul de perfecționare activă.

(2) În cadrul unui regim de perfecționare pasivă, mărfuri echivalente sunt mărfurile străine prelucrate în locul mărfurilor autohtone plasate sub regimul de perfecționare pasivă.

(3) Mărfurile echivalente au același cod de nouă cifre din Nomenclatura combinată a mărfurilor, au aceeași calitate comercială și prezintă aceleași caracteristici tehnice ca ale mărfurilor pe care le înlocuiesc.

(4) Cu condiția ca regimul să se deruleze corespunzător, în special în ceea ce privește supravegherea vamală, biroul vamal autorizează, în baza unei cereri, următoarele:

a) utilizarea mărfurilor echivalente în cadrul regimurilor vamale de prelucrare, antrepozit vamal, zonă liberă, admitere temporară, destinație finală;

b) în cazul regimului de perfecționare activă, exportul produselor prelucrate obținute din mărfuri echivalente înaintea importului de mărfuri pe care le înlocuiesc;

c) în cazul regimului de perfecționare pasivă, importul produselor prelucrate obținute din mărfuri echivalente înainte de exportul mărfurilor pe care le înlocuiesc;

d) utilizarea, în anumite cazuri, a mărfurilor echivalente în cadrul regimului de admitere temporară.

(5) Se consideră că un AEOC îndeplinește condiția asigurării derulării corespunzătoare a regimului în măsura în care activitatea aferentă utilizării mărfurilor echivalente pentru regimul vizat este luată în considerare în cadrul autorizației menționate la art. 36 alin. (3) lit. a).

(6) Utilizarea de mărfuri echivalente nu este autorizată în niciunul dintre următoarele cazuri:

a) atunci când, în cadrul regimului de perfecționare activă, se efectuează doar manipulări uzuale astfel cum au fost definite la art. 289;

b) atunci când o interdicție de rambursare sau de scutire de drepturi de import se aplică mărfurilor neoriginare folosite la fabricarea produselor prelucrate în cadrul regimului de perfecționare activă, pentru care dovada de origine este eliberată sau întocmită în cadrul unui regim preferențial instituit între Republica Moldova și alte țări sau teritorii, grupuri de țări sau teritorii din afara teritoriului vamal;

c) atunci când această utilizare riscă să conducă la un avantaj tarifar nejustificat la import sau atunci când legislația prevede altfel.

(7) În cazul menționat la alin. (4) lit. b) din prezentul articol și în măsura în care produsele prelucrate ar fi supuse unor drepturi de export dacă nu ar fi exportate în cadrul regimului de perfecționare activă, titularul autorizației constituie o garanție care acoperă plata drepturilor de export în cazul în care mărfurile străine nu sunt importate în termenul prevăzut la art. 327 alin. (5).

(1) Regimul de tranzit extern permite transportul pe teritoriul vamal al mărfurilor străine de la un punct la altul al teritoriului vamal fără ca acestea să fie supuse:

a) drepturilor de import;

b) altor taxe prevăzute de lege;

c) măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal sau scoaterea lor din acesta.

(2) În anumite cazuri, mărfurile autohtone pot fi plasate sub regim de tranzit extern.

(3) Transportul menționat la alin. (1) se desfășoară în unul dintre următoarele moduri:

1) în conformitate cu regimul de tranzit prevăzut de prezentul cod;

2) în conformitate cu Convenția TIR (Geneva, 1975), cu condiția ca circulația:

a) să fi început sau să se termine în afara teritoriului vamal;

b) să fie efectuată de la un punct la altul al teritoriului vamal cu traversarea unei țări străine;

3) în conformitate cu Convenţia de la Istanbul (Istanbul, 1990), atunci când are loc un tranzit;

4) prin poștă, conform statutului Uniunii Poștale Universale, în cazul în care mărfurile sunt transportate de titularii drepturilor și obligațiilor care decurg din acest statut;

5) în conformitate cu acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte.

(1) Regimul de tranzit intern permite, în condițiile prevăzute la alin. (2), transportul mărfurilor autohtone de la un punct la altul al teritoriului vamal, cu traversarea unei țări străine, fără modificarea statutului vamal al mărfurilor.

(2) Circulația mărfurilor sub regim de tranzit intern se desfășoară în unul dintre următoarele moduri:

a) în cadrul regimului de tranzit intern prevăzut de prezentul cod, cu condiția ca o astfel de posibilitate să fie prevăzută într-un acord internațional la care Republica Moldova este parte;

b) în conformitate cu Convenția TIR (Geneva, 1975);

c) în conformitate cu Convenția de la Istanbul (Istanbul, 1990), atunci când are loc un tranzit;

d) prin poștă, conform statutului Uniunii Poștale Universale, în cazul în care mărfurile sunt transportate de titularii drepturilor și obligațiilor care decurg din acest statut.

(1) Titularul regimului de tranzit are următoarele obligații:

a) prezentarea mărfurilor intacte și a informațiilor solicitate la postul vamal de destinație în termenul-limită prevăzut și cu îndeplinirea măsurilor stabilite de către postul vamal în vederea asigurării identificării acestora;

b) respectarea prevederilor vamale privind regimul respectiv;

c) în cazul în care nu există dispoziții contrare în legislația vamală, constituirea unei garanții pentru asigurarea plății cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător oricărei datorii vamale.

(2) Obligațiile titularului regimului sunt îndeplinite și regimul de tranzit se finalizează în momentul în care mărfurile plasate sub regim și informațiile solicitate sunt prezentate postului vamal de destinație conform legislației vamale.

(3) Transportatorul sau destinatarul mărfurilor care le acceptă cunoscând faptul că acestea circulă sub un regim de tranzit este de asemenea responsabil de a le prezenta intacte la postul vamal de destinație în termenul-limită prevăzut și de a îndeplini măsurile de identificare luate de către postul vamal.

(4) Se consideră că titularul regimului și-a îndeplinit obligațiile și că regimul de tranzit se încheie în conformitate cu alin. (2) din prezentul articol atunci când mărfurile au fost prezentate intacte destinatarului agreat, astfel cum se prevede la art. 298 alin. (1) lit. b), în locul specificat în autorizație.

(1) Postul vamal de plecare stabilește termenul-limită în care mărfurile trebuie să fie prezentate la postul vamal de destinație. Acest termen nu trebuie să depășească 8 zile, iar în cazul mărfurilor tranzitate pe calea ferată, acesta este unic, de 8 zile. La stabilirea termenului-limită, postul vamal de plecare ține seama de următoarele elemente:

a) itinerarul;

b) mijlocul de transport;

c) legislația în domeniul transporturilor sau în alte domenii care ar putea avea un impact asupra stabilirii unui termen-limită;

d) orice fel de informații pertinente comunicate de titularul regimului.

(2) - abrogat.

(3) În cazul în care prezentarea a avut loc după expirarea termenului-limită stabilit de postul vamal de plecare în conformitate cu alin. (1), se consideră că titularul regimului a respectat termenul-limită dacă acesta sau transportatorul dovedește postului vamal de destinație că întârzierea nu i se datorează.

(1) În sensul prezentului articol, prin instalație de transport fixă se înțelege mijloacele tehnice utilizate pentru transportul continuu al unor mărfuri precum energia electrică, gazul și petrolul.

(2) Atunci când mărfurile transportate printr-o instalație de transport fixă intră pe teritoriul vamal prin instalația respectivă, mărfurile în cauză se consideră plasate sub regimul de tranzit extern în momentul în care intră pe teritoriul vamal.

(3) Atunci când mărfurile se află deja pe teritoriul vamal și sunt transportate printr-o instalație de transport fixă, mărfurile în cauză se consideră plasate sub regimul de tranzit intern în momentul în care sunt plasate în instalația de transport fixă.

(4) În scopul regimului de tranzit, în cazul în care mărfurile sunt transportate prin instalații de transport fixe, titularul regimului este operatorul instalației de transport fixe. Titularul regimului și Serviciul Vamal convin asupra metodelor de supraveghere vamală a mărfurilor transportate.

(5) În scopul art. 293 alin. (3), operatorul unei instalații de transport fixe este considerat ca fiind transportatorul.

(6) Se consideră că regimul de tranzit s-a finalizat atunci când:

1) în evidențele comerciale ale destinatarului este efectuată înscrierea corespunzătoare; sau

2) operatorul instalației de transport fixe a certificat faptul că mărfurile transportate cu ajutorul instalației de transport fixe:

a) au sosit la instalația destinatarului;

b) sunt acceptate în rețeaua de distribuție a destinatarului; sau

c) au părăsit teritoriul vamal.

(7) Mărfurile străine sunt considerate ca fiind în depozitare temporară din momentul finalizării regimului de tranzit în conformitate cu alin. (6) pct. 1) sau pct. 2) lit. a) sau b).

Pentru a realiza schimbul de date din documentele de tranzit pentru operațiunile de tranzit și pentru îndeplinirea formalităților vamale aferente regimului de tranzit se utilizează un sistem electronic de tranzit.

(1) Serviciul Vamal, în baza unei cereri, autorizează o persoană, denumită destinatar agreat, să primească mărfurile expediate în conformitate cu Convenția TIR într-un loc autorizat, astfel încât regimul să fie încheiat în conformitate cu art. 1 lit. d) din Convenția TIR.

(2) Statutul de destinatar agreat se acordă solicitantului care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este stabilit pe teritoriul vamal;

b) declară că va primi regulat mărfuri care circulă în cadrul unei operațiuni TIR;

c) respectă criteriile stabilite la art. 39, 41 și 42.

(3) Autorizația se acordă în cazul în care Serviciul Vamal este în măsură să supravegheze operațiunile TIR și să efectueze controale.

(4) Autorizația privind statutul de destinatar agreat se aplică operațiunilor TIR care urmează să fie încheiate în Republica Moldova, la locul sau locurile specificate în autorizație.

(1) Aparatul central al Serviciului Vamal poate, în baza unei solicitări, să acorde autorizația de a utiliza oricare dintre următoarele simplificări cu privire la plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit sau la încheierea acestui regim:

a) statutul de expeditor agreat, care permite titularului autorizației să plaseze mărfurile sub regimul de tranzit fără a le prezenta în vamă;

b) statutul de destinatar agreat, care permite titularului autorizației să primească mărfurile care circulă sub regimul de tranzit într-un loc autorizat pentru a încheia regimul în conformitate cu art. 293 alin. (2);

c) utilizarea unor sigilii speciale, în cazul în care este necesară sigilarea pentru a asigura identificarea mărfurilor plasate sub regimul de tranzit;

d) utilizarea unei declarații vamale cu cerințe reduse privind datele pentru a plasa mărfurile sub regimul de tranzit;

e) în cazul mărfurilor transportate pe cale aeriană, utilizarea unui document electronic de transport ca declarație vamală pentru a plasa mărfurile sub regimul de tranzit, cu condiția ca acesta să conțină datele unei astfel de declarații și ca respectivele date să fie disponibile pentru postul vamal de plecare și cel de destinație pentru a permite supravegherea vamală a mărfurilor și încheierea regimului.

(2) Autorizația menționată la alin. (1) se acordă solicitantului care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este stabilit pe teritoriul vamal;

b) declară că va folosi în mod regulat regimul de tranzit;

c) respectă criteriile stabilite la art. 39, 41 și 42.

(3) Autorizația se acordă în cazul în care Serviciul Vamal este în măsură să supravegheze regimul de tranzit și să efectueze controale.

(4) Statutul de expeditor agreat menționat la alin. (1) lit. a) din prezentul articol se acordă numai solicitanților care sunt autorizați, în conformitate cu art. 98 alin. (5), să constituie o garanție globală sau să utilizeze o garanție globală cu un cuantum redus ori exonerarea de la aceasta în conformitate cu art. 104 alin. (2).

(5) Autorizația în conformitate cu alin. (1) lit. c) pentru utilizarea de sigilii speciale pentru mijloacele de transport, containerele și ambalajele utilizate pentru regimul de tranzit se acordă în cazul în care Serviciul Vamal aprobă sigiliile prevăzute în cererea de autorizare.

(6) Autorizația în conformitate cu alin. (1) lit. d) pentru utilizarea unei declarații vamale cu cerințe reduse privind datele pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit se acordă pentru transportul feroviar de mărfuri.

(1) Regimul special de depozitare permite depozitarea mărfurilor străine pe teritoriul vamal fără ca mărfurile să fie supuse:

a) drepturilor de import;

b) altor plăți;

c) măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal sau scoaterea lor de pe acesta.

(2) Mărfurile autohtone pot fi plasate sub regimul de antrepozit vamal sau de zonă liberă în cazurile prevăzute la art. 121 alin. (5).

(3) În cazul în care există o necesitate economică și supravegherea vamală nu este afectată, biroul vamal permite depozitarea mărfurilor autohtone într-un spațiu de depozitare pentru antrepozitare vamală. Mărfurile în cauză nu sunt considerate ca fiind sub regimul de antrepozit vamal.

(1) Termenul în care mărfurile pot rămâne sub regimul special de depozitare nu depășește valabilitatea autorizației antrepozitului vamal sau perioada de activitate a zonei libere.

(2) În situații excepționale, Serviciul Vamal poate stabili un termen până la care trebuie încheiat regimul de depozitare, în special atunci când tipul și natura mărfurilor, în caz de depozitare îndelungată, pot reprezenta un pericol pentru sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor ori pentru mediu.

(1) Sub regim de antrepozit vamal, mărfurile străine pot fi depozitate sub supraveghere vamală în spații sau în orice alte amplasamente autorizate pentru acest regim de către Serviciul Vamal (denumite în continuare antrepozite vamale).

(2) Antrepozitele vamale pot fi utilizate pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor de către orice persoană (antrepozit vamal public) sau de către titularul unei autorizații de antrepozitare vamală (antrepozit vamal privat).

(3) Antrepozitele vamale se clasifică după cum urmează:

a) antrepozit vamal public de tip I;

b) antrepozit vamal public de tip II;

c) antrepozit vamal public de tip III;

d) antrepozit vamal privat.

(4) Mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal pot fi scoase temporar din antrepozitul vamal. Cu excepția cazurilor de forță majoră, această scoatere trebuie permisă în prealabil de către biroul vamal.

Autorizația pentru exploatarea spațiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor precizează care dintre tipurile de antrepozite vamale prevăzute la art. 302 alin. (3) se utilizează.

(1) În cazul în care există o necesitate economică și supravegherea vamală nu este afectată, biroul vamal poate autoriza, într-un antrepozit vamal, prelucrarea mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare active sau de destinație finală, în condițiile prevăzute de acest regim.

(2) Mărfurile menționate la alin. (1) nu sunt considerate a se afla sub regimul de antrepozit vamal.

(1) Titularul autorizației și titularul regimului au următoarele responsabilități:

a) asigurarea faptului că mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal sunt sub supraveghere vamală; și

b) îndeplinirea obligațiilor care decurg din depozitarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozit vamal.

(2) Prin derogare de la alin. (1), în cazul în care autorizația privește un antrepozit vamal public, aceasta poate prevedea că responsabilitățile menționate la alin. (1) revin exclusiv titularului regimului.

(3) Titularul regimului este responsabil de îndeplinirea obligațiilor care rezultă din plasarea mărfurilor sub regimul de antrepozit vamal.

(1) Anumite părți ale teritoriului vamal pot fi desemnate prin lege drept zone libere, cu determinarea perimetrului fiecărei zone libere și a punctelor de acces și de ieșire ale acesteia.

(2) Zona liberă este o parte a teritoriului vamal în care mărfurile străine sunt introduse și utilizate fără plata drepturilor de import și fără aplicarea măsurilor de politică comercială, potrivit procedurii stabilite de prezentul cod și de alte acte normative, în cazul în care legislația nu prevede altfel, iar mărfurile autohtone sunt introduse și utilizate cu respectarea condițiilor necesare plasării sub regimul respectiv. Zonele libere sunt îngrădite. Perimetrul și punctele de acces și de ieșire ale unei zone libere sunt supuse supravegherii vamale.

(3) Persoanele, mărfurile și mijloacele de transport care intră într-o zonă liberă sau care ies din aceasta fac obiectul controalelor vamale.

(1) Orice construcție de imobile într-o zonă liberă este condiționată de obținerea unei aprobări prealabile din partea Serviciului Vamal.

(2) Cu excepțiile stabilite de lege, orice activitate de natură industrială, comercială sau de prestări de servicii este permisă într-o zonă liberă. Desfășurarea acestor activități face obiectul unei notificări prealabile a Serviciului Vamal.

(3) Serviciul Vamal poate impune prohibiții sau restricții asupra activităților menționate la alin. (2), ținând seama de natura mărfurilor, de cerințele supravegherii vamale sau de securitate și siguranță.

(1) Mărfurile introduse într-o zonă liberă trebuie să fie prezentate în vamă și să facă obiectul formalităților vamale prevăzute în oricare dintre următoarele cazuri:

a) în cazul în care sunt introduse în zonele libere sosind direct din afara teritoriului vamal;

b) în cazul în care sunt plasate sub un regim vamal care este încheiat sau finalizat în momentul în care acestea sunt plasate sub regimul de zonă liberă;

c) în cazul în care sunt plasate sub regimul de zonă liberă pentru a beneficia de o decizie de acordare a rambursării sau a remiterii de drepturi de import;

d) în cazul în care legislația, alta decât cea vamală, dispune astfel de formalități.

(2) Mărfurile introduse într-o zonă liberă în alte circumstanțe decât cele menționate la alin. (1) nu se prezintă în vamă.

(3) Fără a aduce atingere art. 314, mărfurile introduse în zona liberă sunt considerate ca fiind plasate sub regim de zonă liberă:

a) în momentul introducerii lor în această zonă, cu excepția cazului în care acestea se află deja sub un alt regim vamal;

b) în momentul încheierii regimului de tranzit, cu excepția cazului în care sunt plasate imediat sub un alt regim vamal.

(1) Mărfurile autohtone pot fi introduse, antrepozitate, transportate, utilizate, prelucrate sau consumate într-o zonă liberă. În astfel de cazuri, acestea nu sunt considerate a se afla sub regimul de zonă liberă.

(2) În baza unei cereri depuse de persoana interesată, Serviciul Vamal stabilește statutul vamal de mărfuri autohtone pentru oricare dintre următoarele mărfuri:

a) mărfuri autohtone introduse în zonele libere;

b) mărfuri autohtone care au fost supuse operațiunilor de prelucrare într-o zonă liberă;

c) mărfuri puse în liberă circulație într-o zonă liberă.

d) - abrogată.

(1) Mărfurile străine, pe perioada în care rămân în zonele libere, pot fi puse în liberă circulație sau plasate sub regimul de perfecționare activă, de admitere temporară în condițiile prevăzute de aceste regimuri. În astfel de cazuri, acestea nu sunt considerate ca aflându-se sub regimul de zonă liberă.

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor aplicabile aprovizionărilor sau proviziilor de alimente și în cazul în care regimul respectiv o permite, alin. (1) nu împiedică utilizarea sau consumarea mărfurilor care, în cazul punerii în liberă circulație sau al admiterii temporare, nu vor fi supuse aplicării drepturilor de import.

(3) În cazul utilizării sau consumării menționate la alin. (2) nu este necesară o declarație vamală de punere în liberă circulație sau de plasare sub regimul de admitere temporară.

(4) Prin derogare de la alin. (3), este necesară o declarație în cazul în care mărfurile sunt supuse unui contingent tarifar.

(1) Mărfurile aflate în zona liberă pot fi exportate sau reexportate din teritoriul vamal sau introduse într-o altă parte a teritoriului vamal.

(2) Art. 142–153 se aplică mărfurilor scoase din zona liberă în alte părți ale teritoriului vamal.

(1) În cazul în care mărfurile sunt scoase dintr-o zonă liberă și sunt introduse într-o altă parte a teritoriului vamal sau sunt plasate sub un regim vamal, acestea sunt considerate ca fiind mărfuri străine, cu excepția cazului în care statutul lor vamal de mărfuri autohtone a fost demonstrat.

(2) Prin derogare de la alin. (1), în scopul aplicării drepturilor de export și a licențelor de export sau a măsurilor de control la export prevăzute în cadrul politicilor comerciale, mărfurile sunt considerate drept mărfuri autohtone, cu excepția cazului în care este stabilit faptul că acestea nu au statutul vamal de mărfuri autohtone.

(1) În cadrul regimului de admitere temporară, mărfurile străine destinate reexportului pot face obiectul unei utilizări speciale pe teritoriul vamal, cu scutire totală sau parțială de drepturi de import și fără a fi supuse:

a) altor plăți;

b) măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal sau scoaterea lor din acesta.

(2) Regimul de admitere temporară se poate utiliza numai în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) mărfurile nu suferă nicio modificare, cu excepția uzurii normale datorate folosirii acestora;

b) este posibilă asigurarea identificării mărfurilor plasate sub regim, cu excepția cazului în care, având în vedere natura sau utilizarea prevăzută a acestora, absența măsurilor de identificare nu riscă să conducă la folosirea abuzivă a regimului sau, în cazul menționat la art. 290, atunci când este posibil să se verifice că sunt respectate condițiile prevăzute pentru mărfuri echivalente;

c) titularul regimului este stabilit în afara teritoriului vamal, cu excepția cazurilor prevăzute de Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal;

d) sunt îndeplinite cerințele prevăzute în legislația vamală pentru acordarea scutirii totale sau parțiale de drepturi de import.

(3) Regimului de admitere temporară a mărfurilor sunt aplicabile prevederile Convenției de la Istanbul (Istanbul, 1990).

(1) Autorizația pentru utilizarea regimului de admitere temporară se acordă cu condiția ca starea mărfurilor plasate sub acest regim să rămână aceeași, cu excepția uzurii lor.

(2) Sunt acceptate reparațiile și întreținerea, inclusiv revizia și ajustările, sau măsurile de conservare a mărfurilor ori de asigurare a îndeplinirii cerințelor tehnice pentru utilizarea lor sub regimul respectiv.

(3) Pe toată durata regimului de admitere temporară, mărfurile trebuie să rămână în proprietatea persoanei străine, dacă nu este menționat altfel în prezentul cod. Pe teritoriul Republicii Moldova acestea nu pot fi vândute, date în locațiune, comodat, gajate, transferate sau puse la dispoziția unei alte persoane stabilite pe teritoriul vamal decât cu acordul Serviciului Vamal, după plata drepturilor de import și îndeplinirea formalităților vamale de punere în liberă circulație.

(4) Serviciul Vamal autorizează admiterea temporară a mărfurilor numai dacă mărfurile nu sunt interzise de a fi introduse în Republica Moldova și dacă este posibilă asigurarea identificării mărfurilor plasate sub regim, cu excepția cazului în care, având în vedere natura sau utilizarea prevăzută a acestora, absența măsurilor de identificare nu riscă să conducă la folosirea abuzivă a regimului, sau în cazul menționat la art. 290.

(1) Serviciul Vamal stabilește perioada în care mărfurile plasate sub regimul de admitere temporară trebuie reexportate sau plasate sub un alt regim vamal. Această perioadă trebuie să fie suficientă pentru ca scopul utilizării autorizate să fie atins.

(2) Perioada maximă de păstrare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară pentru aceeași utilizare și sub responsabilitatea aceluiași titular de autorizație este de 24 de luni, chiar și în cazul în care regimul a fost încheiat prin plasarea mărfurilor sub un alt regim special, urmat, la rândul său, de o nouă plasare sub regimul de admitere temporară.

(3) În cazul în care, în împrejurări excepționale, perioada pentru utilizare autorizată menționată la alin. (1) și (2) nu este suficientă, Serviciul Vamal poate acorda o prelungire a acesteia pentru o durată rezonabilă, în baza unei cereri justificate depuse de titularul autorizației.

În sensul prezentului articol, prin împrejurări excepționale se înțelege orice eveniment în urma căruia, în vederea îndeplinirii scopului pentru care s-a realizat operația de admitere temporară, mărfurile trebuie utilizate pe o perioadă suplimentară.

(4) Perioada totală pe durata căreia mărfurile pot rămâne sub regimul de admitere temporară nu depășește 10 ani, cu excepția cazului fortuit.

Încheierea regimului de admitere temporară în cazul mijloacelor de transport și al containerelor trebuie să aibă loc în următoarele termene, calculate de la data la care mărfurile sunt plasate sub regim:

1) pentru mijloace de transport feroviar – 12 luni;

2) pentru mijloace de transport neferoviar utilizate în scop comercial – intervalul de timp necesar pentru efectuarea operațiunilor de transport;

3) pentru mijloace de transport rutier utilizate în scop privat:

a) de către studenți – intervalul șederii lor pe teritoriul vamal în scopul unic de a-și urma studiile;

b) de către persoane care îndeplinesc activități cu o durată determinată – intervalul șederii lor pe teritoriul vamal necesare pentru a-și urma scopul unic de îndeplinire a activității;

c) în alte cazuri, inclusiv pentru animale de tracțiune și atelaje – 6 luni;

4) pentru mijloace de transport aerian utilizate în scop privat – 6 luni;

5) pentru mijloace de transport maritim și fluvial utilizate în scop privat – 18 luni;

6) pentru containere, echipamentul și accesoriile lor –12 luni.

(1) Cuantumul taxei vamale pentru mărfurile plasate sub regimul de admitere temporară cu scutire parțială de taxa vamală este de 3% din cuantumul taxei vamale care ar fi trebuit achitată pentru aceste mărfuri în cazul în care ele ar fi fost puse în liberă circulație la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară și se achită la încheierea regimului.

(2) Cuantumul se calculează pentru fiecare lună sau fracțiune de lună în timpul căreia mărfurile au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu suspendare parțială de taxa vamală.

(3) Cuantumul taxei vamale nu depășește cuantumul care ar fi trebuit achitat în cazul punerii în liberă circulație a mărfurilor respective la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.

(1) Regimul de destinație finală permite punerea în liberă circulație a mărfurilor cu scutire sau reducere de drepturi de import datorită utilizării lor specifice.

(2) În situația în care mărfurile sunt într-un stadiu de producție care ar permite din punct de vedere economic numai destinația finală prevăzută, autoritățile vamale pot stabili în cadrul autorizației condițiile în care se consideră că mărfurile au fost utilizate în scopurile prevăzute pentru aplicarea scutirii sau a reducerii de taxe.

(2¹) În situația în care mărfurile se pretează la utilizări repetate și autoritățile vamale consideră acest lucru adecvat pentru evitarea abuzurilor, supravegherea vamală continuă pentru o perioadă care nu depășește 3 ani de la data primei utilizări a acestora în scopurile prevăzute pentru aplicarea scutirii sau a reducerii de taxe.

(3) Supravegherea vamală exercitată în cadrul regimului de destinație finală se încheie în oricare dintre următoarele cazuri:

a) mărfurile au fost utilizate în scopul prevăzut în cererea de scutire sau de reducere de drepturi de import;

b) mărfurile au fost scoase de pe teritoriul vamal, au fost distruse sau abandonate în favoarea statului;

c) mărfurile au fost utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute în cererea de scutire sau de reducere de drepturi de import și drepturile de import datorate au fost plătite.

(4) În cazul în care este necesară rata de randament, art. 325 se aplică regimului de destinație finală.

(5) Deșeurile și resturile care rezultă în urma prelucrării sau transformării mărfurilor conform destinației finale prevăzute, precum și pierderile cauzate de factori naturali sunt considerate mărfuri cu destinație finală prevăzută.

(6) Deșeurile și resturile care rezultă în urma distrugerii mărfurilor plasate sub regimul de destinație finală sunt considerate a fi plasate sub regimul de antrepozitare vamală.

(1) Cu excepția cazului în care legislația privind domeniile specifice prevede o rată de randament, postul vamal stabilește fie rata de randament sau rata medie de randament a operațiunii de prelucrare, fie, dacă este cazul, modalitatea de determinare a acestei rate.

(2) Rata de randament sau rata medie de randament se stabilește în funcție de condițiile reale în care se efectuează sau urmează să se efectueze operațiunile de prelucrare. Această rată se ajustează în conformitate cu art. 29.

(1) În autorizația de plasare sub un regim de perfecționare se specifică măsurile care stabilesc unul dintre următoarele aspecte:

a) faptul că produsele prelucrate au rezultat din transformarea mărfurilor plasate sub un regim de perfecționare;

b) faptul că sunt îndeplinite condițiile de utilizare a mărfurilor echivalente în conformitate cu art. 290 ori se aplică sistemul de schimb standard în conformitate cu art. 331.

(2) Autorizația de plasare sub regimul de perfecționare activă poate fi acordată pentru accesorii de producție în sensul operațiunilor de perfecționare, cu excepția:

a) combustibililor și a surselor de energie, altele decât cele necesare pentru testarea produselor prelucrate sau pentru detectarea defectelor la mărfurile care sunt plasate sub regim și care necesită reparații;

b) lubrifianților, alții decât cei necesari pentru testarea, ajustarea sau retragerea produselor prelucrate;

c) echipamentelor și a instrumentelor.

(3) Autorizația de plasare sub regimul de perfecționare activă se acordă numai în cazul în care este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

a) după transformare, mărfurile nu pot fi readuse la forma sau starea în care se aflau înainte de plasarea lor sub regim;

b) utilizarea regimului nu poate duce la eludarea regulilor de origine și a restricțiilor cantitative aplicabile mărfurilor importate.

(4) Alin. (3) nu se aplică în cazul în care cuantumul drepturilor de import se determină în conformitate cu art. 96 alin. (4).

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor art. 290, regimul de perfecționare activă permite folosirea pe teritoriul vamal a mărfurilor străine pentru a le supune uneia sau mai multor operațiuni de perfecționare, fără ca aceste mărfuri să fie supuse:

a) drepturilor de import;

b) altor plăți;

c) măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal sau scoaterea lor din acesta.

(2) Regimul de perfecționare activă poate fi utilizat, în alte cazuri decât repararea și distrugerea, numai în măsura în care mărfurile plasate sub acest regim pot fi identificate în produsele prelucrate, fără a aduce atingere utilizării de accesorii de producție.

(3) În cazul menționat la art. 290, regimul de perfecționare activă poate fi utilizat numai în măsura în care poate fi verificată respectarea condițiilor definite în privința mărfurilor echivalente.

(4) În completarea dispozițiilor alin. (1) și (2), regimul de perfecționare activă poate fi utilizat pentru oricare dintre următoarele mărfuri:

a) mărfuri care urmează a fi supuse operațiunilor ce vizează asigurarea conformității acestora cu specificațiile tehnice pentru punerea în liberă circulație;

b) mărfuri care trebuie să facă obiectul manipulărilor uzuale în conformitate cu art. 289.

(1) Serviciul Vamal stabilește perioada în care urmează să se încheie regimul de perfecționare activă, în conformitate cu art. 286.

(2) Perioada menționată la alin. (1) curge de la data la care mărfurile străine sunt plasate sub regim și se determină ținând seama de durata necesară realizării operațiunilor de prelucrare și încheierii regimului.

(3) Serviciul Vamal poate prelungi, pentru o durată rezonabilă, perioada stabilită conform alin. (1) în baza unei cereri justificate depuse de titularul autorizației.

(4) Autorizația poate preciza că o perioadă care începe să curgă în cursul unei luni, al unui trimestru sau al unui semestru se încheie în ultima zi a lunii, respectiv, a trimestrului sau a semestrului care urmează.

(5) În cazul exportului anticipat în conformitate cu art. 290 alin. (4) lit. c), autorizația stabilește termenul în care mărfurile străine sunt declarate pentru regimul de perfecționare activă, luându-se în considerare timpul necesar pentru aprovizionare și pentru transport spre teritoriul vamal.

(6) Termenul prevăzut la alin. (5) se stabilește în luni și nu depășește 6 luni. Acesta curge de la data acceptării declarației de export privind produsele prelucrate obținute din mărfurile echivalente corespunzătoare.

(7) La solicitarea titularului autorizației, termenul de 6 luni prevăzut la alin. (6) poate fi prelungit chiar și după expirarea lui, cu condiția ca perioada totală să nu depășească 12 luni.

În baza unei cereri, biroul vamal poate autoriza, pentru o parte sau pentru toate mărfurile plasate sub regimul de perfecționare activă sau produsele prelucrate, reexportul temporar în vederea operațiunilor de prelucrare complementară în afara teritoriului vamal, conform condițiilor fixate pentru regimul de perfecționare pasivă.

(1) Regimul de perfecționare pasivă permite exportul temporar de mărfuri autohtone în afara teritoriului vamal în vederea supunerii acestora la operațiunile de perfecționare. Produsele prelucrate rezultate din aceste operațiuni pot fi puse în liberă circulație cu scutire totală sau parțială de drepturi de import în baza unei cereri depuse de titularul autorizației sau de orice altă persoană stabilită pe teritoriul vamal dacă aceasta a obținut consimțământul titularului autorizației și dacă toate condițiile autorizației sunt îndeplinite.

(2) Nu pot fi plasate sub regimul de perfecționare pasivă oricare dintre următoarele mărfuri autohtone:

a) mărfurile al căror export dă dreptul la rambursarea sau remiterea de drepturi de import sau de export;

b) mărfurile care, în prealabil exportului, au fost puse în liberă circulație cu scutire sau reducere de drepturi de import, în măsura în care scopurile destinației nu sunt realizate, cu excepția cazului în care aceste mărfuri trebuie supuse unor operațiuni de reparație.

(3) Biroul vamal stabilește perioada în care mărfurile exportate temporar trebuie să fie reimportate, sub forma produselor prelucrate, și să fie puse în liberă circulație pentru a putea beneficia de scutire totală sau parțială de drepturi de import. Termenul în care produsele prelucrate trebuie reimportate se determină în funcție de perioada necesară pentru desfășurarea operațiunilor de prelucrare, pentru transportul mărfurilor de export temporar și al produselor prelucrate. Biroul vamal poate acorda o prelungire a acestei perioade, pentru o durată rezonabilă, în baza unei cereri justificate depuse de titularul autorizației.

(4) Exportul temporar de mărfuri în vederea perfecționării pasive atrage aplicarea măsurilor de politică comercială prevăzute pentru exportul definitiv de mărfuri. Operațiunile de perfecționare pasivă complementare celor de perfecționare activă atrag aplicarea măsurilor de politică comercială prevăzute pentru reexportul de mărfuri.

(1) Mărfurile beneficiază de o scutire totală de drepturi de import în cazul în care Serviciul Vamal stabilește că acestea au fost reparate cu titlu gratuit fie în temeiul unei obligații contractuale sau legale rezultate dintr-o garanție, fie din cauza existenței unor defecte de fabricație sau de material.

(2) Alin. (1) nu este aplicabil în cazul în care s-a ținut seama de defectul de fabricație sau de material în momentul primei puneri în liberă circulație a mărfurilor în cauză.

(1) Se acordă o scutire totală de drepturi de import în cazul produselor transformate rezultate din mărfuri plasate sub regimul de perfecționare pasivă dacă se stabilește, în mod satisfăcător pentru autoritățile vamale, că:

a) mărfurile respective au fost reparate sau modificate într-o țară sau pe un teritoriu cu care Republica Moldova a încheiat un acord internațional care prevede acordarea unei astfel de scutiri; și

b) sunt îndeplinite condițiile de acordare a scutirii de drepturi de import prevăzute în acordul menționat la lit. a).

(2) Alin.(1) nu se aplică în cazul produselor prelucrate care rezultă din mărfuri echivalente menționate la art. 290 și nici în cazul produselor de înlocuire menționate la art. 331 și 332.

(1) În cadrul sistemului de schimb standard, un produs importat (denumit în continuare produs de înlocuire) poate, conform alin. (2)–(6), înlocui un produs prelucrat.

(2) Biroul vamal autorizează, în baza unei cereri, utilizarea sistemului de schimb standard în cazul în care operațiunea de prelucrare constă într-o reparație a unor mărfuri autohtone cu defecte.

(3) Produsele de înlocuire au același cod de nouă cifre din Nomenclatura combinată a mărfurilor, sunt de calitate comercială identică și prezintă aceleași caracteristici tehnice ca mărfurile defecte, în cazul în care acestea din urmă ar fi făcut obiectul unei reparații.

(4) În cazul în care mărfurile defecte au fost utilizate înainte de export, produsele de înlocuire trebuie, de asemenea, să fi fost utilizate.

(5) Prin derogare de la alin. (4), în cazul în care produsul de înlocuire a fost livrat cu titlu gratuit fie în temeiul unei obligații contractuale sau legale rezultate dintr-o garanție, fie din cauza existenței unui defect de fabricație sau de material, biroul vamal permite înlocuirea.

(6) Dispozițiile aplicabile produselor prelucrate se aplică, de asemenea, produselor de înlocuire.

(1) Biroul vamal autorizează, în condițiile stabilite de acesta și în baza unei cereri depuse de persoana interesată, ca produsele de înlocuire să fie importate înainte ca mărfurile defecte să fie exportate.

(2) În cazul importului anticipat al unui produs de înlocuire se constituie o garanție ce acoperă cuantumul drepturilor de import care ar fi exigibile dacă mărfurile defecte nu ar fi exportate conform alin. (3).

(3) Exportul de mărfuri defecte se face în termen de 2 luni de la data acceptării de către biroul vamal a declarației de punere în liberă circulație a produselor de înlocuire.

(4) În cazul în care, în împrejurări excepționale, mărfurile defecte nu pot fi exportate în termenul menționat la alin. (3), biroul vamal poate acorda o prelungire a acestui termen pentru o durată ce nu depășește 30 de zile, în baza unei cereri justificate depuse de titularul autorizației.

(1) Anumite mărfuri sunt prohibite de legislație de a fi scoase de pe teritoriul vamal din considerente de securitate a statului, de asigurare a ordinii publice și morale, de protecție a mediului, a obiectelor de artă, a obiectelor de valoare istorică și arheologică, a obiectelor de proprietate intelectuală, de protecție a pieței interne, de apărare a altor interese ale Republicii Moldova.

(2) Mărfurile care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal sunt prezentate la postul vamal desemnat sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de Serviciul Vamal, sunt supuse supravegherii vamale și pot face obiectul controalelor vamale. Serviciul Vamal poate determina traseul care trebuie urmat și termenul care trebuie respectat la scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal.

(3) Mărfurile care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal sunt prezentate în vamă la ieșire de către una dintre următoarele persoane:

a) persoana care scoate mărfurile de pe teritoriul vamal;

b) persoana în numele sau pe seama căreia acționează persoana care scoate mărfurile de pe teritoriul vamal;

c) persoana care își asumă responsabilitatea transportului mărfurilor înaintea ieșirii acestora de pe teritoriul vamal.

(4) Mărfurile care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal fac obiectul:

a) rambursării sau remiterii drepturilor de import;

b) restituirii drepturilor de export;

c) încasării drepturilor de export;

d) formalităților necesare conform legislației în materie de alte plăți;

e) aplicării prohibițiilor sau a restricțiilor justificate din motive de moralitate publică, de ordine publică, de securitate publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor, a animalelor sau de ocrotire a plantelor, de protecție a mediului, a patrimoniului național cu valoare artistică, istorică sau arheologică și de protecție a proprietății comerciale, inclusiv al controlului precursorilor de droguri, al mărfurilor care încalcă anumite drepturi de proprietate intelectuală și al sumelor de bani în numerar, precum și al punerii în aplicare a măsurilor de politică comercială.

(5) Liberul de vamă la ieșire se acordă de către Serviciul Vamal cu condiția ca mărfurile în cauză să fie scoase de pe teritoriul vamal în aceeași stare în care se aflau în momentul:

a) acceptării declarației vamale sau a declarației de reexport; sau

b) depunerii notificării sumare de ieșire.

(1) Mărfurile autohtone care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal sunt plasate sub regimul de export.

(2) Alin. (1) nu se aplică următoarelor mărfuri autohtone:

a) mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare pasivă;

b) mărfurilor scoase de pe teritoriul vamal după ce au fost plasate sub regimul de destinație finală;

c) mărfurilor livrate, scutite de TVA sau accize, pentru aprovizionarea navelor sau aeronavelor, indiferent de destinația acestora, pentru care se cere dovada unei astfel de livrări;

d) mărfurilor plasate sub regimul de tranzit intern;

e) mărfurilor scoase temporar în afara teritoriului vamal în conformitate cu art. 157 alin. (2) și (3).

(3) Formalitățile referitoare la declarația vamală de export prevăzute de legislația vamală se aplică în cazurile menționate la alin. (2) lit. a)–c).

(1) Mărfurile străine care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal, mărfurile străine destinate aprovizionării navelor sau aeronavelor sunt supuse unei declarații de reexport, care trebuie depusă la postul vamal competent.

(2) Art. 160–187 se aplică declarației de reexport.

(3) Alin. (1) nu se aplică următoarelor mărfuri:

a) mărfurilor plasate sub regimul de tranzit extern care nu fac decât să traverseze teritoriul vamal;

b) mărfurilor depozitate temporar care sunt reexportate direct dintr-un spațiu de depozitare temporară;

c) mărfurilor transbordate într-o zonă liberă sau direct reexportate dintr-o zonă liberă.

(1) În situația în care mărfurile urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal, la postul vamal de ieșire se depune o notificare sumară de ieșire. Serviciul Vamal poate permite ca notificarea sumară de ieșire să fie depusă la un alt post vamal, cu condiția ca acesta, prin mijloace electronice, să comunice imediat sau să pună la dispoziția postului vamal de ieșire datele necesare.

(2) Notificarea sumară de ieșire este depusă de transportator. Fără a aduce atingere obligațiilor transportatorului, notificarea sumară de ieșire poate fi depusă, în locul transportatorului, de una dintre următoarele persoane:

a) exportatorul, expeditorul sau orice altă persoană în numele sau pe seama căreia acționează transportatorul;

b) orice persoană în măsură să prezinte mărfurile în cauză sau să asigure prezentarea acestora la postul vamal de ieșire.

(3) Prin derogare de la alin. (1), obligația depunerii unei notificări sumare de ieșire pentru mărfurile scoase de pe teritoriul vamal poate fi anulată dacă declarația vamală sau declarația de reexport ce conține cel puțin datele necesare pentru notificarea sumară de ieșire se depune în mod corespunzător.

(1) Declarantului i se poate permite, în baza unei cereri, să modifice una sau mai multe date ale notificării sumare de ieșire după depunerea acesteia.

(2) Nicio modificare nu mai este posibilă după ce Serviciul Vamal:

a) a informat persoana care a depus notificarea sumară de ieșire că intenționează să verifice mărfurile;

b) a stabilit că una sau mai multe dintre datele cuprinse în notificarea sumară de ieșire sunt inexacte sau incomplete; sau

c) a acordat deja liberul de vamă pentru ieșire.

(3) Dacă mărfurile pentru care s-a depus o notificare sumară de ieșire nu sunt scoase de pe teritoriul vamal, postul vamal invalidează notificarea:

a) la solicitarea declarantului; sau

b) la expirarea a 150 de zile de la depunerea notificării.

(1) În situația în care mărfurile străine menționate la art. 335 alin. (3) lit. b) și c) sunt scoase de pe teritoriul vamal, se depune o notificare de reexport.

(2) Notificarea de reexport se depune la postul vamal de ieșire de către persoana responsabilă de prezentarea mărfurilor la ieșire în conformitate cu art. 333 alin. (3).

(3) Notificarea de reexport conține datele necesare pentru a încheia regimul de zonă liberă sau depozitarea temporară.

(1) În baza unei cereri, declarantului i se poate permite să modifice una sau mai multe date din notificarea de reexport după depunerea acesteia.

(2) Nicio modificare nu mai este posibilă după ce Serviciul Vamal:

a) a informat persoana care a depus notificarea de reexport că intenționează să verifice mărfurile;

b) a stabilit că una sau mai multe dintre datele cuprinse în notificarea de reexport sunt inexacte sau incomplete; sau

c) a acordat deja liberul de vamă pentru ieșire.

(3) Dacă mărfurile pentru care s-a depus o notificare de reexport nu sunt scoase de pe teritoriul vamal, Serviciul Vamal invalidează notificarea:

a) la solicitarea declarantului; sau

b) la expirarea a 150 de zile de la depunerea notificării.

Fără a aduce atingere art. 329, mărfurile autohtone care sunt exportate temporar beneficiază de o scutire de drepturi de export cu condiția reimportării lor.

(1) Serviciul Vamal poate efectua orice control vamal pe care îl consideră necesar. Controalele vamale pot consta, în special, în examinarea mărfurilor, prelevarea de probe, verificarea corectitudinii și a caracterului complet ale informațiilor furnizate într-o declarație sau o notificare, precum și a existenței, autenticității, corectitudinii și valabilității documentelor, în examinarea contabilității operatorilor economici și a altor evidențe, controlul mijloacelor de transport, inspectarea bagajelor și a altor mărfuri transportate de către persoane sau aflate asupra acestora și în efectuarea de anchete oficiale sau alte acțiuni similare. Astfel de controale pot fi efectuate în zonele de control vamal, la sediul sau spațiile deținătorului mărfurilor sau ale reprezentantului său, ale oricărei persoane implicate, direct sau indirect, cu titlu profesional, în aceste operațiuni sau ale oricărei persoane care dispune de documentele și datele respective din motive profesionale.

(2) Controlul vamal, altul decât cel aleatoriu, se bazează în principal pe analiza de risc, efectuată inclusiv prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor, cu scopul de a identifica și a evalua riscurile în anumite domenii de control și de a elabora contramăsurile necesare.

(3) Controlul bazat pe analiza de risc se efectuează fără a aduce atingere altor controale efectuate în conformitate cu alin. (1) din prezentul articol sau cu alte prevederi stabilite de legislație.

(4) Serviciul Vamal recurge la managementul riscurilor pentru a identifica diferitele niveluri de risc asociate mărfurilor, inclusiv mijloacelor de transport, și persoanelor supuse controlului vamal sau supravegherii vamale, precum și pentru a stabili dacă acestea vor fi supuse unor controale vamale specifice și, în caz afirmativ, locul în care se vor efectua aceste controale.

(5) Managementul riscurilor include activități precum colectarea de date și informații, identificarea, analiza și evaluarea riscurilor, stabilirea și luarea măsurilor necesare, precum și monitorizarea și revizuirea periodică a acestor procese și a rezultatelor obținute.

(6) Serviciul Vamal face schimb de informații privind riscurile și rezultatele analizei de risc cu autoritățile vamale ale țărilor străine în următoarele situații:

a) estimează că riscurile respective sunt semnificative și impun un control vamal, iar rezultatele controlului indică faptul că evenimentul care generează riscurile s-a produs; sau

b) rezultatele controlului nu indică faptul că evenimentul care generează riscurile s-a produs, dar Serviciul Vamal consideră că probabilitatea producerii lui este mare.

(7) În procesul de management al riscurilor și de stabilire a măsurilor de control se ține cont de următoarele elemente:

a) nivelul de risc;

b) urgența necesității de aplicare a controalelor;

c) impactul probabil asupra fluxurilor comerciale, asupra bugetului de stat și asupra resurselor pentru control.

(8) Domeniile de control pot acoperi anumite regimuri vamale, tipuri de mărfuri, rute de trafic, moduri de transport sau anumite personae care fac obiectul unor niveluri ridicate de analiză de risc și de controale vamale într-o anumită perioadă, fără a aduce atingere altor controale efectuate în mod obișnuit de Serviciul Vamal.

(1) În cazul în care anumite mărfuri fac obiectul altor controale decât cele vamale, efectuate de către autorități competente, altele decât cele vamale, acestea din urmă, în strânsă cooperare cu celelalte autorități în cauză, fac eforturi astfel încât, în măsura posibilului și în limitele prevăzute de lege, să efectueze aceste controale în același timp și loc cu controalele vamale („ghișeu unic”), Serviciul Vamal având rolul de coordonator, în limita competenței sale.

(2) În cadrul controalelor prevăzute în prezenta secțiune, Serviciul Vamal și alte autorități competente pot, dacă este necesar pentru a reduce la minimum riscurile și a lupta împotriva fraudelor, să facă schimb, atât între ele, cât și cu Guvernul, de date primite în legătură cu intrarea, ieșirea, tranzitul, circulația, depozitarea mărfurilor, inclusiv traficul poștal, care circulă între teritoriul vamal și țări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal, în legătură cu prezența și circulația pe teritoriul vamal a mărfurilor străine, precum și de date referitoare la rezultatele controalelor efectuate.

(1) Controlul vamal constă în:

a) controlul fizic;

b) controlul documentar;

c) controlul corporal ca o formă excepțională de control vamal;

d) controlul ulterior prin audit postvămuire sau reverificare a declarației vamale;

e) evidența mărfurilor și a mijloacelor de transport;

f) interogarea verbală a persoanelor fizice și a persoanelor cu funcții de răspundere;

g) verificarea sistemului de evidență și a dărilor de seamă;

h) controlul depozitelor, al antrepozitelor vamale, al zonelor libere, al altor teritorii și spații unde se pot afla mărfuri și mijloace de transport supuse controlului vamal sau unde se pot desfășura activități supuse supravegherii vamale;

h^1) controlul radiologic;

h^2) controlul neintruziv;

i) efectuarea altor operațiuni prevăzute de prezentul cod și de alte acte normative.

(2) La efectuarea controlului vamal pot fi folosite animale de serviciu și pot fi aplicate mijloace tehnice de control care nu prezintă niciun pericol pentru viața și sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor și care nu cauzează prejudicii mărfurilor și mijloacelor de transport.

(3) Regulile de efectuare a controlului vamal sunt stabilite de Serviciul Vamal.

(4) În cadrul controlului vamal, Serviciul Vamal și alte autorități competente pot face schimb de informații privind trecerea peste frontiera vamală, prezența și circulația pe teritoriul vamal a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a persoanelor, în scopul administrării riscurilor, precum și privind rezultatele controalelor efectuate.

(5) Controlul vamal poate fi efectuat într-o țară străină în baza tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.

(1) La frontiera vamală, în locul unde se efectuează formalitățile vamale, în locul amplasării subdiviziunii Serviciului Vamal, precum și în alte locuri stabilite de Serviciul Vamal, sunt create zone de control vamal.

(2) Procedura creării și delimitării zonelor de control vamal este stabilită de Serviciul Vamal.

(3) Desfășurarea activității de producție, a activității comerciale și de altă natură în perimetrul zonelor de control vamal și trecerea mărfurilor, a mijloacelor de transport, a persoanelor, inclusiv a factorilor de decizie din autoritățile publice peste frontiera lor, sunt posibile numai cu acordul prealabil al Serviciului Vamal și se vor efectua sub supraveghere vamală. Accesul în zona de control vamal este permis numai cu acordul prealabil al Serviciului Vamal.

(4) În exercitarea atribuțiilor sale, Serviciul Vamal dispune de dreptul de a i se atribui, cu titlu gratuit, terenuri din domeniul public al statului în scopuri vamale și pe un termen nelimitat. Terenurile de la punctele de trecere a frontierei de stat atribuite Serviciului Vamal în scopuri vamale pot fi date în comodat altor autorități publice, iar altor subiecți terenurile respective li se vor atribui în bază de licitație publică, în modul stabilit.

În scopul controlului vamal, Serviciul Vamal este în drept să verifice corectitudinea și caracterul complet ale informațiilor furnizate într-o declarație vamală, o declarație de depozitare temporară, o notificare sumară de intrare, o notificare sumară de ieșire, o declarație de reexport sau o notificare de reexport, precum și existența, autenticitatea, corectitudinea și valabilitatea documentelor justificative, și este în drept să examineze contabilitatea declarantului și alte evidențe, precum și documentele referitoare la operațiunile privind mărfurile în cauză sau la alte operațiuni comerciale anterioare sau ulterioare, implicând aceste mărfuri după acordarea liberului de vamă. Serviciul Vamal poate, de asemenea, să examineze aceste mărfuri și/sau să preleve probe, dacă este încă posibil să se efectueze o asemenea verificare sau prelevare.

(1) În timpul efectuării controlului vamal este interzisă pricinuirea de daune nejustificate persoanei, precum și mărfurilor acesteia.

(2) Serviciul Vamal, în cazul în care este vinovat de pricinuirea daunei nejustificate la efectuarea controlului vamal, repară prejudiciul material cauzat.

(3) Daunele pricinuite justificat la efectuarea controlului vamal nu sunt reparate de către Serviciul Vamal.

(1) Controlul vamal se efectuează de către Serviciul Vamal în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 5 zile din momentul acceptării declarației vamale, al primirii documentelor și informațiilor necesare controlului vamal, iar controlul mărfurilor perisabile se efectuează în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 3 zile, cu condiția ca obligațiile declarantului prevăzute la art. 182 să fie îndeplinite în mod corespunzător.

(2) În cazul introducerii animalelor vii supuse carantinei profilactice, termenul menționat la alin. (1) se suspendă până la finalizarea carantinei respective.

(3) În cazul în care se cere prezentarea mărfurilor pentru efectuarea controlului vamal, termenul de efectuare a acestuia curge din momentul prezentării.

(4) Termenul de efectuare a controlului vamal nu include timpul necesar efectuării încercărilor de laborator/expertizelor sau controlului de către alte autorități publice, precum și perioada suspendării sau reținerii aplicată conform art. 364.

(1) Controlul mărfurilor se efectuează în prezența declarantului și/sau a reprezentanților acestuia.

(2) Persoanele indicate la alin. (1), iar în lipsa lor, persoana care conduce mijlocul de transport respectiv, sunt obligate să acorde accesul Serviciului Vamal la mărfurile controlate.

(3) Prin derogare de la alin. (1), Serviciul Vamal este în drept să efectueze controlul mărfurilor în lipsa declarantului, a altor titulari de drepturi asupra mărfurilor, precum și a reprezentanților acestora, dacă:

a) persoanele indicate nu se prezintă în decursul a 5 zile de la prezentarea mărfurilor;

b) sunt puse în pericol securitatea statului, ordinea publică, viața și sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor, întregul mediu, precum și în alte împrejurări care nu suferă amânare;

c) mărfurile sunt lăsate pe teritoriul vamal cu încălcarea regimului vamal;

d) controlul respectiv este efectuat de către echipa mobilă;

e) mărfurile sunt transportate prin trimiteri poștale internaționale.

(4) Controlul mărfurilor în cazurile menționate la alin. (3) se efectuează în prezența unor persoane neinteresate de rezultatul controlului.

(1) Serviciul Vamal efectuează încercări de laborator, expertize și evaluează mărfuri.

(2) Atunci când în cadrul controlului vamal este necesară efectuarea unor încercări de laborator/expertize/evaluări, acestea se realizează de laboratorul vamal, de alte laboratoare de încercări acreditate și/sau instituții de expertiză sau experți independenți care dispun de competență/cunoștințe în acest domeniu.

(3) La emiterea deciziilor Serviciului Vamal, rezultatele și concluziile cuprinse în actele emise de laboratorul vamal prevalează față de informațiile sau actele emise de alte laboratoare, instituții de expertiză sau experți, precum și față de alte documente care conțin informații referitoare la caracteristicile fizico-chimice sau proprietățile mărfurilor, în cazul în care acestea sunt contradictorii.

(4) Rezultatele încercărilor de laborator/expertizei/evaluării mărfurilor servesc temei pentru întreprinderea acțiunilor de regularizare.

(5) Prelevarea și utilizarea mostrelor se efectuează cu respectarea art. 182– 184.

(6) Cheltuielile suportate în legătură cu antrenarea specialiștilor și a experților din inițiativa Serviciului Vamal sunt acoperite de Serviciul Vamal.

(1) Echipele mobile sunt subdiviziuni speciale operative ale Serviciului Vamal care efectuează controlul vamal al mărfurilor, al vehiculelor, al containerelor, al garniturilor de tren, al bordului navelor și aeronavelor, inclusiv în porturi și aeroporturi, al depozitelor, al locurilor de stocare și comercializare, al documentelor și al persoanelor pentru asigurarea respectării legislației vamale.

(2) Echipele mobile efectuează controlul vamal pe întreg teritoriul vamal, inclusiv pe drumuri, în antrepozitele vamale, în zonele libere, în încăperi și alte locuri de descărcare, depozitare și comercializare a mărfurilor. În zona de securitate, echipele mobile urmează să respecte regimul stabilit.

(3) Echipele mobile sunt dotate cu arme de foc, cu mijloace speciale, cu mijloace de transport și cu alte mijloace necesare pentru realizarea sarcinilor.

(4) Mijloacele de transport de serviciu ale echipelor mobile pot avea inscripționat vizibil „VAMA/CUSTOMS” și sunt echipate cu dispozitive speciale de avertizare luminoasă și sonoră conform prevederilor Regulamentului circulației rutiere.

Echipele mobile au următoarele sarcini de bază:

a) să participe la contracararea traficului ilicit de mărfuri și vehicule peste frontiera vamală a Republicii Moldova, la depistarea și documentarea încălcărilor reglementărilor vamale, în limitele competenței lor, să asigure respectarea legislației vamale de către persoanele fizice și juridice pe întreg teritoriul vamal;

b) să depisteze căile, mijloacele și mecanismele de introducere/scoatere ilegală de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor și a vehiculelor, să stabilească cauzele și condițiile care favorizează comiterea acestor încălcări;

c) să însoțească, în cazul în care există bănuială rezonabilă de a presupune că au fost încălcate prevederile legislației Republicii Moldova sau ale acordurilor internaționale la care Republica Moldova este parte, mărfurile și vehiculele până la postul vamal proxim sau până la locurile situate în raza lui de activitate unde este posibilă examinarea mărfurilor și a vehiculelor;

d) să asigure respectarea legislației vamale și a altor acte normative pe care Serviciul Vamal are sarcina să le aplice;

e) să verifice și să supravegheze deplasarea mărfurilor și a vehiculelor pe teritoriul vamal;

f) să efectueze, după caz, controlul vamal repetat al vehiculelor și al loturilor de marfă vămuite anterior.

(1) În cadrul controlului vamal, echipele mobile au dreptul:

a) să efectueze controlul vamal și, după caz, controlul vamal repetat;

b) să oprească vehiculele utilizând dispozitive speciale de avertizare luminoasă și sonoră conform prevederilor Regulamentului circulației rutiere;

c) să solicite de la toate persoanele care au legătură directă sau indirectă cu obiectul controlului prezentarea mărfurilor, a actelor, precum și a altor informații necesare efectuării controlului;

d) în cazul în care vehiculele și mărfurile transportate nu pot fi supuse controlului la locul stopării, să însoțească sau să aducă forțat vehiculele și mărfurile la un post vamal proxim dotat corespunzător pentru efectuarea controlului vamal;

e) să urmărească și să stopeze forțat vehiculele și persoanele suspecte de comiterea unor încălcări ale legislației vamale;

f) să colecteze, să proceseze și să utilizeze informații necesare pentru prevenirea și descoperirea încălcărilor legislației vamale și ale altor acte normative;

g) să utilizeze mijloace speciale din dotare;

h) să însoțească pe întreg teritoriul vamal vehiculele aflate în tranzit între două posturi vamale în cazul în care marfa prezintă un grad sporit de risc;

i) să supravegheze fizic, inclusiv în ascuns, prin utilizarea mijloacelor tehnice, vehicule, depozite sau locuri de stocare asupra cărora există bănuieli rezonabile că sunt bunuri de contrabandă;

j) să monitorizeze drumurile de ocolire a posturilor vamale;

k) să escorteze mijlocul de transport auto;

l) să aplice sigilii.

(2) Se interzice oprirea, controlul și percheziționarea echipelor mobile, a vehiculelor și a persoanelor însoțite de acestea în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, cu excepția cazului și modului prevăzute de legislație.

(3) Pentru îndeplinirea sarcinilor, funcționarii vamali din cadrul echipelor mobile sunt obligați:

a) să poarte uniforma de serviciu, cu excepția cazurilor când aceasta poate împiedica îndeplinirea sarcinilor stabilite;

b) să prezinte, la cerere, legitimația de serviciu;

c) să explice persoanelor supuse controlului drepturile acestora;

d) să utilizeze dispozitive speciale de avertizare luminoasă și sonoră conform legislației;

e) să asigure respectarea drepturilor și a libertăților persoanelor;

f) să nu divulge, nici să nu prezinte unor terțe persoane informațiile deținute în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu excepția cazurilor prevăzute de legislație;

g) să asigure integritatea echipamentului tehnic din dotare;

h) să respecte Codul de conduită al funcționarului vamal.

(4) Persoanele supuse controlului au dreptul:

a) să solicite informații cu privire la temeiul controlului vamal efectuat;

b) să conteste în modul stabilit de legislație deciziile sau acțiunile funcționarilor vamali din cadrul echipelor mobile;

c) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislație.

(5) Persoanele supuse controlului sunt obligate:

a) în cazul conducătorului de vehicul, să oprească imediat vehiculul la semnalul funcționarului vamal al echipei mobile și să îndeplinească indicațiile legale ale acestuia;

b) să asigure, pe parcursul desfășurării controlului, accesul liber în sedii, încăperi și alte locuri în conformitate cu cerințele legale ale funcționarului vamal din cadrul echipei mobile;

c) să prezinte, la cererea funcționarului vamal din cadrul echipei mobile, vehiculul și mărfurile pentru control vamal;

d) să prezinte, la cererea funcționarului vamal din cadrul echipei mobile, informații, date, documente sub orice formă necesare efectuării controlului vamal;

e) să acorde asistență și să asigure condiții necesare pentru efectuarea controlului vamal;

f) să asigure integritatea sigiliilor aplicate de către funcționarul vamal din cadrul echipei mobile;

g) în cazul absenței condițiilor necesare efectuării controlului vehiculelor, al mărfurilor și al persoanelor suspecte de încălcarea legislației vamale, să se deplaseze la cea mai apropiată subdiviziune a Serviciului Vamal pentru efectuarea controlului vamal.

(1) În vederea realizării controlului vamal, Serviciul Vamal efectuează controlul ulterior prin audit postvămuire sau reverificare a declarației vamale. Controlul ulterior se realizează pe o perioadă ce nu depășește termenul de prescripție stabilit la art. 110.

(2) Controlul ulterior se inițiază planificat, inopinat sau prin contrapunere.

(3) Dacă în cadrul controlului ulterior s-a stabilit că dispozițiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate eronat, Serviciul Vamal întreprinde acțiuni de regularizare.

(4) Serviciul Vamal stabilește imparțial toți factorii și circumstanțele care vizează persoana supusă controlului și din care rezultă apariția, modificarea (inclusiv micșorarea) sau anularea datoriei vamale.

(5) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (3), controlul ulterior se încheie printr-un raport dacă:

a) persoana juridică în privința căreia urmează a fi inițiată sau a fost inițiată procedura de control ulterior a fost lichidată, iar întreprinzătorul individual a fost radiat din Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali;

b) persoana în adresa căreia urmează a fi inițiat sau a fost inițiat controlul ulterior nu este de găsit și informația de care dispune Serviciul Vamal este insuficientă pentru efectuarea controlului.

(6) În alte cazuri decât cele menționate la alin.(5), un control ulterior se finalizează cu întocmirea actului de audit postvămuire sau a procesului-verbal de reverificare a declarației vamale.

(7) În baza actelor menționate la alin.(6) și, după caz, a notei de constatare, în cazul apariției, modificării (inclusiv micșorării) sau anulării datoriei vamale, Serviciul Vamal emite decizia de regularizare.

(8) Rezultatele controlului ulterior consemnate în actele prevăzute la alin.(6) sunt comunicate persoanei supuse controlului. Persoana supusă controlului este în drept să-și exprime dezacordul cu rezultatele controlului ulterior în termen de 10 zile de la comunicarea acestora, cu anexarea actelor justificative.

(1) Auditul postvămuire se efectuează în baza unui ordin de control emis fie de către directorul Serviciului Vamal sau șeful biroului vamal, fie de persoanele împuternicite de către aceștia.

(2) Inițierea auditului postvămuire se aduce la cunoștința persoanei auditate cu cel puțin 3 zile lucrătoare înainte de data începerii controlului, cu excepția controlului inopinat. Ordinul de control se comunică persoanei supuse controlului prin orice modalitate care permite organului vamal confirmarea recepționării de către persoana respectivă. Comunicarea la adresa electronică indicată a persoanei controlate și recepționarea ordinului de control în format electronic, semnat cu semnătură electronică avansată sau calificată, se consideră comunicare la sediul acesteia.

(3) Contestarea ordinului de control, de suspendare sau de prelungire a auditului nu împiedică efectuarea controlului.

(4) Auditul postvămuire nu trebuie să depășească 2 luni de la data inițierii, stabilită în ordinul de control menționat la alin. (1).

(5) În cazuri întemeiate, durata de desfășurare a auditului postvămuire poate fi prelungită prin ordin cu cel mult 4 luni sau poate fi sistată. Perioada sistării și cea a prezentării documentelor nu se includ în durata efectuării auditului postvămuire, ultima fiind calculată din ziua începerii lui până în ziua semnării actului respectiv, inclusiv.

(6) Auditul postvămuire poate fi sistat în baza ordinului Serviciului Vamal în cazul:

a) intervenției unei forțe majore, constatată în modul stabilit;

b) intentării unui proces judiciar care are relevanță pentru auditul postvămuire;

c) solicitării motivate (întemeiate și justificate documentar) a persoanei auditate, însă nu mai mult de 30 de zile.

(7) Auditul sistat în condițiile alin. (6) se reia, în baza ordinului Serviciului Vamal, atunci când temeiul pentru sistare a încetat. Ordinul cu privire la reînceperea controlului se înmânează persoanei supuse controlului cu respectarea termenului stabilit la alin. (2).

(8) Efectuarea repetată a auditului postvămuire în privința unora și acelorași riscuri pentru perioada unui an este permisă numai în cazurile când aceasta se impune de:

a) comiterea unor erori, inclusiv procedurale, în cadrul efectuării controlului ulterior, care au condus la anularea rezultatelor acestuia;

b) examinarea contestațiilor depuse împotriva deciziilor sau acțiunilor Serviciului Vamal;

c) procedura de reorganizare sau lichidare a persoanei juridice ori procedura de radiere a întreprinzătorului individual din Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali;

d) auditul activității Serviciului Vamal de către organul ierarhic superior;

e) situația în care, după efectuarea controlului ulterior, au fost depistate semne de încălcări vamale neidentificate în cadrul controlului ulterior precedent;

f) efectuarea unui control prin contrapunere.

(9) În cazul în care persoana auditată nu dispune de sediu sau de încăpere ce poate fi utilizată pentru efectuarea auditului postvămuire ori sediul se află la adresa de domiciliu, ori în alte cazuri în care nu există condiții optime de lucru, auditul postvămuire se efectuează în sediul Serviciului Vamal.

(10) Auditul postvămuire se efectuează în orele de lucru ale Serviciului Vamal și ale persoanei supuse controlului.

(11) În cadrul auditului postvămuire poate fi examinat întregul sistem structural-organizatoric și operațional intern al persoanelor auditate.

(12) Serviciul Vamal ridică, dacă este necesar, documentele și mărfurile, indiferent de apartenența și de locul aflării acestora, și asigură păstrarea lor la sediul Serviciului Vamal sau la persoana controlată în următoarele situații:

a) auditul postvămuire nu se poate realiza la fața locului;

b) există necesitatea de a asigura integritatea probelor de încălcare vamală;

c) nu pot fi emise copii autentificate de pe documente;

d) în alte cazuri expres prevăzute de legislația vamală.

(13) Ridicarea menționată la alin. (12) se efectuează în prezența persoanei de la care se ridică sau a reprezentantului său, iar dacă aceștia lipsesc sau refuză să participe la procedura de ridicare, în prezența a cel puțin un martor asistent.

(14) Asupra cazului de ridicare menționat la alin. (12) se întocmește un act de ridicare, care este semnat de persoana care l-a întocmit și de persoana de la care s-au ridicat documentele și mărfurile sau de reprezentantul său ori de martorul asistent.

(15) După dispariția necesității de a le utiliza ca probe, documentele și mărfurile ridicate se restituie persoanei de la care au fost ridicate sau, în lipsa acesteia, reprezentantului său.

(16) Dacă în procesul auditului postvămuire s-au constatat încălcări ale legislației, Serviciul Vamal, împreună cu persoana auditată sau în absența acesteia, examinează încălcările, întocmește un proces-verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului postvămuire și informează persoana auditată despre consecințele juridice ale acestora. Persoana auditată este în drept să refuze participarea la acțiunile respective.

(17) Auditul postvămuire se finalizează cu întocmirea actului de audit postvămuire, în termen de până la 14 zile de la aducerea la cunoștință a procesului-verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului postvămuire.

(1) Controlul ulterior prin reverificarea declarației vamale, menționat la art. 352 alin. (1), constă în verificarea declarării mărfurilor, a caracterului complet al informațiilor furnizate într-o declarație vamală, a existenței și conformității documentelor justificative anexate la aceasta, a altor documente și informații, după caz, aferente operațiunilor/mărfurilor verificate de care dispune persoana verificată, organul vamal sau alte instituții și persoane, precum și a mărfurilor, în cazul existenței acestora.

(2) În cazul constatării unor erori și/sau divergențe între informația din documentele prezentate în procesul vămuirii și informațiile obținute în cadrul controlului sau al aplicării eronate a dispozițiilor ce reglementează regimul vamal respectiv, care duc la apariția sau modificarea datoriei vamale, Serviciul Vamal întocmește procesul-verbal de reverificare a declarațiilor vamale menționat la art. 352 alin. (6) și întreprinde acțiuni de regularizare.

(3) Procesul-verbal de reverificare menționat la alin. (2) se comunică persoanei supuse controlului în termen de 10 zile din momentul întocmirii.

(4) În cazul reverificării declarației vamale soldate cu confirmarea conformității acesteia, Serviciul Vamal întocmește un proces-verbal de reverificare a declarațiilor vamale și îl comunică la solicitare persoanei controlate.

(1) În procesul exercitării controlului ulterior, Serviciul Vamal are următoarele drepturi:

a) să primească sau să ridice informații, date, documente sub orice formă necesare controlului;

b) să ridice mărfurile care necesită verificare și care nu au fost supuse total sau parțial procedurilor de vămuire;

c) să solicite efectuarea inventarierii mărfurilor și să monitorizeze corectitudinea efectuării acesteia;

d) să sigileze încăperile și spațiile necesare efectuării controlului ulterior;

e) să citeze orice persoană care are legătură directă sau indirectă cu activitatea supusă controlului pentru a depune mărturii, a prezenta informații, date, documente sub orice formă sau pentru a face cunoștință cu rezultatele controlului ulterior;

f) să desfășoare controlul prin contrapunere;

g) să solicite, în scris, altor autorități publice asistență pentru acțiunile necesare controlului ulterior.

(2) În legătură cu controlul ulterior, persoana supusă controlului are dreptul:

a) să solicite obținerea informației despre faptele și circumstanțele stabilite în măsura în care aceasta nu împiedică efectuarea controlului;

b) să conteste deciziile, acțiunile sau inacțiunile Serviciului Vamal.

(3) În procesul exercitării controlului ulterior, Serviciul Vamal are următoarele obligații:

a) să acționeze în strictă conformitate cu Constituția Republicii Moldova, cu prezentul cod și cu alte acte normative;

b) să trateze cu respect și corectitudine declarantul, reprezentantul lui și alți participanți la raporturile vamale;

c) să informeze declarantul, în cazurile prevăzute de legislația vamală sau la solicitarea acestuia, despre drepturile și obligațiile lui;

d) să informeze declarantul, la solicitarea acestuia, despre impozitele și taxele în vigoare, despre modul și termenele lor de achitare și despre prevederile actelor normative relevante în acest sens;

e) în cazul depistării unei circumstanțe ce conduce la apariția unei datorii vamale și al neîndeplinirii cerințelor legale ale declarantului, inclusiv sub rezerva art. 15 alin. (8) și art. 20, să emită o decizie de regularizare;

f) să nu admită folosirea de către funcționarii vamali a situației de serviciu în interese personale;

g) să întreprindă alte acțiuni prevăzute de legislația vamală.

(4) În procesul controlului ulterior, persoana supusă controlului are următoarele obligații:

a) să prezinte Serviciului Vamal, la prima solicitare, mărfurile dobândite sau deținute, informații, date, documente sub orice formă necesare verificării;

b) să ofere accesul Serviciului Vamal către sistemele sale informaționale în situația în care informația menționată la lit. a) este colectată, procesată și stocată în aceste sisteme informaționale;

c) să asigure funcționarilor vamali accesul liber în sediu, în spații de producție, în depozite și alte încăperi, cu excepția celor utilizate exclusiv în calitate de domiciliu sau reședință, pentru inspectarea acestora;

d) să asigure integritatea sigiliilor aplicate de către Serviciul Vamal;

e) să asiste la efectuarea controlului ulterior, să semneze actele privind rezultatul controlului ulterior și, în caz de dezacord, să prezinte, în termen de 20 de zile, argumentarea dezacordului, cu anexarea documentelor justificative;

f) să asigure condiții adecvate pentru efectuarea auditului postvămuire, să pună la dispoziție angajaților vamali un birou, asigurând asistența necesară;

g) să asigure prezența unui reprezentant calificat în vederea acordării de asistență funcționarilor vamali pe parcursul auditului postvămuire.

(1) Serviciul Vamal calculează datoria vamală în baza rezultatelor controlului ulterior, stabilind dacă aceasta a fost constatată conform legislației, cu emiterea deciziei de regularizare.

(2) Serviciul Vamal determină cuantumul datoriei vamale, precum și decide asupra corectitudinii aplicării măsurilor de politică comercială, inclusiv în baza informației deținute, în următoarele cazuri:

a) evidența contabilă lipsește, nu a fost prezentată sau aceasta nu acordă posibilitatea stabilirii datoriei vamale, precum și în cazul în care documentele necesare stabilirii datoriei vamale sau aplicării măsurilor politicii comerciale sunt distruse cu încălcarea procedurii stabilite de legislație;

b) persoana supusă controlului nu prezintă sau prezintă parțial documentele solicitate și informațiile corespunzătoare conform art. 355 alin. (4) lit. a);

c) documentele solicitate sunt prezentate, însă conținutul sau starea acestora nu permite utilizarea lor;

d) persoana supusă controlului nu poate fi găsită la sediul sau la subdiviziunile sale;

e) se adoptă o decizie conform art. 21 alin. (3) și/sau altor factori în baza cărora se aplică drepturile de import sau export.

(3) Dovezi pentru calcularea datoriei vamale pot fi datele care se referă la circumstanțele relevante pentru scopul controlului și care clarifică circumstanțele ce generează datoria vamală. La colectarea și verificarea dovezilor respective se iau în considerare următoarele:

a) explicațiile, actele și declarațiile persoanei supuse controlului, precum și ale reprezentantului acesteia;

b) procesele-verbale cu privire la mărturii, inclusiv ale persoanelor terțe care nu participă la control;

c) notele de constatare sau procesele-verbale ale acțiunilor Serviciului Vamal;

d) expertizele;

e) documentele oficiale obținute ca rezultat al schimbului de informații pe calea asistenței administrative internaționale;

f) datele statistice deținute de Serviciul Vamal sau de alte organe abilitate;

g) mărimea patrimoniului persoanei supuse controlului;

h) cantitatea și valoarea mărfurilor de import comercializate de persoana supusă controlului;

i) analiza modificărilor valorii activelor nete aflate în proprietatea persoanei supuse controlului;

j) cifra de afaceri și soldurile în conturile bancare ale persoanei supuse controlului;

k) compararea veniturilor și a cheltuielilor persoanei supuse controlului;

l) informațiile despre tranzacțiile comerciale și operațiunile efectuate de persoana supusă controlului, primite de la bancă, de la autorități publice și de la alte instituții;

m) alte dovezi relevante pentru stabilirea cuantumului datoriilor vamale sau pentru stabilirea încălcărilor legislației.

(4) Referințele specificate la alin. (1)–(3) se indică în actul de audit postvămuire sau în procesul-verbal de reverificare a declarației vamale.

(5) Dacă stabilește faptele și circumstanțele indicate la alin. (2) lit. a)–c), Serviciul Vamal informează în scris persoana supusă controlului despre aplicarea măsurilor corespunzătoare, în baza prevederilor alin. (2), indicând termenul de prezentare a documentelor și a obiecțiilor.

(6) La solicitarea Serviciului Vamal, conducătorii instituțiilor, inclusiv financiare, ai autorităților publice, ai persoanelor juridice, precum și persoanele fizice au obligația să prezinte acestuia, în cel mult 7 zile lucrătoare, pe suport de hârtie, pe suporturi informaționale sau în format electronic, datele, informațiile, înscrisurile, documentele, precum și alte dovezi necesare realizării controlului ulterior.

(1) Controlul corporal, ca formă excepțională de control vamal, poate fi efectuat dacă există destule temeiuri pentru a presupune că persoana care trece frontiera vamală sau care se află în zona de tranzit din aeroportul/portul internațional are legătură directă sau indirectă cu mărfurile, vehiculele sau încăperile care constituie obiectul controlului, inclusiv cel efectuat de către echipa mobilă, are asupra sa și nu le prezintă mărfuri ce constituie obiectul contravențiilor sau infracțiunilor.

(2) Până la efectuarea controlului corporal, călătorul este înștiințat despre decizia privind efectuarea controlului corporal, i se explică drepturile și obligațiile pe care le are și i se propune să prezinte el însuși obiectele tăinuite.

(3) Controlul corporal este efectuat de un funcționar vamal de sexul persoanei supuse controlului corporal, în prezența a doi martori asistenți de același sex cu primii, precum și, la necesitate, de un lucrător medical. Controlul corporal se efectuează într-o încăpere izolată, în condiții corespunzătoare normelor sanitaro-igienice. Accesul în aceste încăperi al persoanelor care nu participă la efectuarea controlului corporal și filmarea/fotografierea controlului sunt interzise.

(4) Efectuarea controlului corporal se documentează prin întocmirea procesului-verbal respectiv.

(1) Destinația mărfii transportate de către călători peste frontiera vamală se determină reieșind din categoria mărfii, cantitatea ei, precum și din analiza tuturor circumstanțelor călătoriei.

(2) Marfa este calificată a fi destinată uzului personal dacă este introdusă/scoasă în exclusivitate pentru a fi utilizată de către o persoană ori de către membrii familiei acesteia (pentru consum final).

(3) Membri ai familiei sunt soțul (soția), copiii (inclusiv cei adoptivi), părinții, persoanele asupra cărora este instituită, conform legii, tutela sau curatela.

(4) La stabilirea destinației mărfii se iau în considerare următoarele:

a) categoria mărfii: modul de consum, practica de utilizare;

b) cantitatea mărfii: articole omogene de aceeași denumire, de aceeași mărime, model, culoare etc.;

c) circumstanțele legate de călătorie: scopul călătoriei, durata ei, țara în care s-a aflat și țara în care pleacă călătorul;

d) caracterul ocazional.

(5) Obligația de a confirma faptul că marfa nu este destinată activității comerciale sau de producție se pune în seama călătorului care deplasează marfa.

În sensul prezentului capitol, următoarele noțiuni semnifică:

1) obiect de proprietate intelectuală – orice rezultat al activității intelectuale, confirmat și protejat prin drepturile corespunzătoare privind utilizarea acestuia, ce include: obiectele de proprietate industrială (invenții, soiuri de plante, topografii de circuite integrate, mărci, desene și modele industriale, indicații geografice, denumiri de origine și specialități tradiționale garantate), obiecte ale dreptului de autor (opere literare, artistice și științifice) și ale drepturilor conexe (interpretări, fonograme, videograme și emisiuni ale organizațiilor de difuziune), secretul comercial (know-how) și numele comercial;

2) titular de drept – orice persoană fizică sau juridică care a dobândit, în temeiul legii sau prin orice altă cale legală, dreptul de proprietate intelectuală;

3) declarație a titularului de drept – declarație prin care titularul dreptului de proprietate intelectuală își asumă responsabilitatea față de persoanele implicate, în cazul în care instanța de judecată stabilește că mărfurile nu aduc atingere niciunui drept de proprietate intelectuală, și acceptă să suporte toate cheltuielile ocazionate de păstrarea mărfurilor și de alte operațiuni efectuate sub supraveghere vamală, inclusiv cheltuielile cauzate de distrugerea mărfurilor;

4) mărfuri susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală – mărfuri aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 360 alin. (1), în privința cărora există suspiciuni rezonabile că acestea pot încălca un drept de proprietate intelectuală;

5) mărfuri contrafăcute:

a) orice marfă, inclusiv ambalajul acesteia, care poartă, fără autorizație, o marcă identică cu o marcă de produs legal înregistrată pentru același tip de marfă ori o marcă ce nu se deosebește în aspectele sale esențiale de aceasta și care, din acest motiv, încalcă drepturile titularului mărcii legale;

b) orice simbol al unei mărci de produs sau de serviciu (inclusiv logo, etichetă, autoadeziv, broșură, instrucțiuni de utilizare sau document de garanție care poartă un astfel de simbol), chiar dacă este prezentat separat, care se află în aceeași situație cu mărfurile prevăzute la lit. a);

c) orice ambalaj care poartă mărci de produse contrafăcute, care se află în aceeași situație cu mărfurile prevăzute la lit. a);

6) mărfuri piratate – mărfuri care fac obiectul unui act de încălcare a unui drept de autor, a unui drept conex sau a unui drept asupra unui desen ori model și care reprezintă sau conțin copii realizate fără acordul titularului unui drept de autor, al unui drept conex sau al unui drept asupra unui desen ori model sau fără acordul unei persoane autorizate de către titularul respectiv în țara de fabricație;

7) mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală:

a) mărfuri contrafăcute;

b) mărfuri piratate;

c) mărfuri care încalcă drepturile asupra unui brevet de invenție, a unei indicații geografice, denumiri de origine și specialități tradiționale ale produselor, a unui brevet de soi de plante, a unei topografii a circuitelor integrate sau a unui desen și model industrial. Se asimilează mărfurilor sus-menționate orice tipare sau matrițe destinate ori adaptate fabricării unor astfel de mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, cu condiția ca folosirea acestor tipare sau matrițe să aducă atingere titularului de drept;

8) cerere de intervenție – solicitare prezentată aparatului central al Serviciului Vamal pentru a interveni în cazul mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală;

9) livrare mică – trimitere poștală sau prin curierat rapid care conține cel mult 3 unități sau are o greutate brută de cel mult 2 kilograme.

(1) Prevederile prezentului capitol se aplică mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, care:

a) sunt introduse în/sau scoase de pe teritoriul vamal;

b) sunt declarate în scopul plasării lor sub un regim vamal;

c) se află sub supraveghere vamală în orice alte situații;

d) nu au fost declarate la introducerea sau la scoaterea din țară și sunt descoperite în timpul efectuării controalelor vamale;

e) au intrat în proprietatea statului prin confiscare sau prin abandon în favoarea statului.

(2) Prezentul capitol nu se aplică niciuneia dintre mărfurile care:

a) au fost puse în liberă circulație;

b) au fost fabricate cu consimțământul titularului de drept sau fabricate de o persoană autorizată în mod corespunzător de către titularul dreptului să producă o anumită cantitate de mărfuri, în depășirea cantităților convenite între acea persoană și titularul dreptului;

c) se transportă ca bagaj personal al călătorilor.

(1) Serviciul Vamal intervine în vederea protecției proprietății intelectuale atunci când există o cerere de intervenție acceptată de aparatul central al Serviciului Vamal ori din oficiu, prin măsuri prealabile depunerii cererii de intervenție.

(2) Despre măsurile de intervenție menționate la alin. (1) se informează imediat aparatul central al Serviciului Vamal.

(1) Cererea de intervenție se depune de către titularul de drept la aparatul central al Serviciului Vamal în scris, pe suport de hârtie sau în format electronic, și trebuie să conțină următoarele informații obligatorii:

a) datele de identitate ale titularului/titularilor de drept;

b) tipul obiectului de proprietate intelectuală și drepturile a căror respectare urmează a fi asigurată;

c) numele și adresa persoanei de contact desemnate de titularul de drept;

d) descrierea tehnică precisă și detaliată a mărfurilor originale, date despre producătorul acestora și locul unde au fost produse;

e) orice informație specifică pe care titularul o deține în legătură cu modalitatea de încălcare a dreptului său;

f) informații referitoare la reprezentantul titularului de drept abilitat să depună cererea de intervenție;

g) informații necesare pentru identificarea ușoară de către Serviciul Vamal a mărfurilor în cauză;

h) informații necesare pentru analiza și evaluarea de către Serviciul Vamal a riscului de încălcare a dreptului de proprietate intelectuală.

(2) La cererea de intervenție se anexează:

a) declarația titularului de drept;

b) dovada că solicitantul este titularul dreptului de proprietate intelectuală;

c) dovada de reprezentare a intereselor titularului dreptului de proprietate intelectuală în fața Serviciului Vamal, după caz.

(3) La cererea de intervenție pot fi anexate fotografii ale mărfurilor originale și mostre ale acestora.

(4) Titularul de drept furnizează, în măsura în care îi sunt cunoscute, orice alte informații referitoare la mărfurile originale, cum ar fi:

a) valoarea mărfurilor înainte de calcularea datoriei vamale;

b) locul unde se află mărfurile sau destinația lor;

c) detalii privind identificarea lotului sau a coletelor;

d) data prevăzută pentru sosirea sau plecarea mărfurilor;

e) mijloacele de transport utilizate;

f) țara sau țările de fabricație și rutele folosite;

g) diferențele tehnice dintre mărfurile originale și cele susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală;

h) denumirea și sediul persoanei autorizate să introducă, să distribuie sau să scoată de pe teritoriul vamal mărfuri.

(5) În cazul în care cererea de intervenție este depusă fără respectarea cerințelor prevăzute la alin. (1) și (2), aparatul central al Serviciului Vamal este în drept să o respingă printr-o decizie motivată.

(1) În cazul în care acceptă cererea de intervenție, aparatul central al Serviciului Vamal stabilește perioada de intervenție de până la un an din data emiterii deciziei de acceptare. La expirare, acest termen poate fi prelungit până la un an, după plata oricărei datorii pentru care titularul de drept este răspunzător.

(2) În cazul depunerii cererii de prelungire a perioadei de intervenție, titularul de drept confirmă doar informațiile prevăzute la art. 362 a căror valabilitate încetează la momentul depunerii acesteia.

(3) Perioada de intervenție menționată la alin. (1) din prezentul articol poate fi suspendată, până la înlăturarea cauzelor care au stat la baza suspendării, dacă titularul de drept:

a) nu respectă obligația privind returnarea mostrelor, conform art. 364 alin. (6);

b) nu inițiază în termenul stabilit o procedură de distrugere a mărfurilor care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.

(4) Titularul de drept este obligat, în termen de 15 zile lucrătoare de la încetarea anticipată a protecției dreptului de proprietate intelectuală, precum și în cazul altor schimbări aferente ce se produc pe teritoriul Republicii Moldova, să înștiințeze despre aceasta aparatul central al Serviciului Vamal. În caz contrar, titularul de drept suportă toate consecințele care derivă din inacțiunile lui, purtând răspundere față de persoanele implicate.

(1) În baza cererii de intervenție acceptate, Serviciul Vamal:

a) suspendă acordarea liberului de vamă pentru mărfurile susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală sau le reține. Măsura de reținere nu se aplică mărfurilor perisabile; și

b) notifică în scris atât titularul de drept, cât și declarantul/deținătorul mărfurilor despre măsura aplicată.

(2) Mărfurile susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală se află în depozitare temporară sub responsabilitatea deținătorului mărfurilor. Din momentul în care Serviciul Vamal primește răspunsul la notificarea prevăzută la alin. (1) lit. b) că mărfurile aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, toate cheltuielile aferente depozitării temporare a mărfurilor sunt suportate de către titularul de drept.

(3) Pentru a constata dacă s-a adus atingere unui drept de proprietate intelectuală, Serviciul Vamal, la cererea scrisă a titularului de drept, îi comunică, în cazul în care deține astfel de informații, numele și adresa declarantului/deținătorului mărfurilor, precum și țara de origine și de expediție a mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală. În cazul în care titularul de drept a primit informațiile menționate, acesta le poate dezvălui sau utiliza doar în următoarele scopuri:

a) pentru a iniția proceduri de stabilire a încălcării unui drept de proprietate intelectuală și în cursul acestor proceduri;

b) pentru a iniția o procedură penală, contravențională sau civilă și în cursul acestor proceduri;

c) pentru a solicita despăgubiri de la autorul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală sau de la alte persoane;

d) pentru a conveni cu declarantul/deținătorul mărfurilor ca acestea să fie distruse, în conformitate cu art. 365 alin. (1);

e) pentru a conveni cu declarantul/deținătorul mărfurilor cu privire la cuantumul garanției menționate la art. 370 alin. (2).

(4) Utilizarea informațiilor în alte scopuri decât cele prevăzute expres la alin. (3) atrage răspunderea titularului de drept conform legislației și anularea intervenției Serviciului Vamal.

(5) Serviciul Vamal poate permite atât titularului de drept, cât și declarantului/deținătorului mărfurilor să examineze mărfurile în privința cărora a fost suspendată acordarea liberului de vamă sau cele reținute.

(6) Serviciul Vamal poate preleva mostre de mărfuri susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală. La cererea titularului de drept, Serviciul Vamal îi poate furniza sau trimite acestuia mostre exclusiv pentru a fi analizate și pentru a facilita continuarea procedurii referitoare la mărfurile respective. Orice analiză a acestor mostre se efectuează pe răspunderea exclusivă a titularului de drept. Dacă mostrele nu sunt distruse, titularul de drept le restituie Serviciului Vamal la momentul finalizării analizei, cel târziu înainte de acordarea liberului de vamă sau de încetarea reținerii mărfurilor.

(7) Dacă, în termen de 10 zile lucrătoare din momentul primirii notificării sau în termen de 3 zile lucrătoare în cazul mărfurilor perisabile, titularul de drept nu confirmă că mărfurile înscrise în notificare aduc atingere dreptului de proprietate intelectuală, Serviciul Vamal ridică măsura de suspendare a acordării liberului de vamă sau de reținere a mărfurilor și îndeplinește formalitățile vamale.

(8) Dacă, în termen de 10 zile lucrătoare de la data suspendării acordării liberului de vamă sau reținerii mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, declarantul/deținătorul mărfurilor contestă aceste măsuri, Serviciul Vamal informează titularul de drept despre aceasta.

(9) În cazul în care declarantul/deținătorul mărfurilor contestă măsurile de suspendare a acordării liberului de vamă sau de reținere a mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală conform alin. (8), iar titularul de drept nu îl acționează în judecată în termen de 10 zile lucrătoare, Serviciul Vamal ridică măsura de suspendare a acordării liberului de vamă sau de reținere a mărfurilor și îndeplinește formalitățile vamale. Termenul de 10 zile lucrătoare curge din data în care titularul de drept a primit de la Serviciul Vamal copia contestării depuse de către declarantul/destinatarul mărfurilor.

(10) În cazul în care îl acționează în judecată pe declarantul/deținătorul mărfurilor, titularul de drept informează imediat Serviciul Vamal despre acțiunea respectivă. Serviciul Vamal reține mărfurile susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.

(11) Mărfurile în privința cărora s-a dovedit că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală nu pot fi introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, nici plasate într-un regim vamal, cu excepțiile stabilite la alin. (12).

(12) Titularul de drept poate decide aplicarea față de mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală a uneia din următoarele măsuri:

a) distrugerea în condițiile art. 365 și 366;

b) transmiterea cu titlu gratuit în condițiile art. 367;

c) privarea efectivă a persoanelor implicate de profitul economic al operațiunii, cu respectarea art. 368.

(13) Aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (12) nu exclude valorificarea de către titularul de drept a drepturilor sale pe cale judiciară, în condițiile legii.

(1) În cazul menționat la art.364 alin.(12), mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală sunt distruse sub supraveghere vamală, fără cheltuieli din partea statului:

1) în baza hotărârii instanței de judecată, menționată la art. 364 alin. (10); sau

2) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) titularul de drept a confirmat în scris Serviciului Vamal, în termen de 10 zile lucrătoare sau, în cazul mărfurilor perisabile, în termen de 3 zile lucrătoare de la notificarea suspendării acordării liberului de vamă pentru mărfuri sau de la reținerea acestora, faptul că un drept de proprietate intelectuală a fost încălcat;

b) titularul de drept a confirmat în scris Serviciului Vamal, în termen de 10 zile lucrătoare sau, în cazul mărfurilor perisabile, în termen de 3 zile lucrătoare de la notificarea suspendării acordării liberului de vamă sau de la reținerea mărfurilor, acordul său privind distrugerea mărfurilor; și

c) declarantul/deținătorul mărfurilor a confirmat în scris Serviciului Vamal, în termen de 10 zile lucrătoare sau, în cazul mărfurilor perisabile, în termen de 3 zile lucrătoare de la notificarea suspendării acordării liberului de vamă sau de la reținerea mărfurilor, acordul său privind distrugerea mărfurilor. În situația în care declarantul/deținătorul mărfurilor nu a confirmat Serviciului Vamal, în termenele respective, acordul său privind distrugerea mărfurilor, nici nu l-a notificat despre dezacordul său în acest sens, Serviciul Vamal poate considera că declarantul/deținătorul mărfurilor a confirmat acordul său față de distrugerea mărfurilor respective.

(2) În cazuri întemeiate, la cererea scrisă a titularului de drept, aparatul central al Serviciului Vamal poate prelungi cu cel mult 10 zile lucrătoare termenul prevăzut la alin. (1) pct. 2) lit. a), însă în cazul mărfurilor perisabile perioada respectivă nu poate fi prelungită.

(3) Titularul de drept este obligat să distrugă mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală în decurs de un an din data constatării că acestea aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.

(4) Distrugerea mărfurilor care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală se efectuează de către titularul de drept, pe cheltuiala și sub responsabilitatea acestuia.

(5) Titularul de drept este obligat să distrugă mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală cu respectarea normelor privind protecția mediului.

(6) Serviciul Vamal prelevă, după caz, mostre de mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, în vederea constituirii de probe în instanța de judecată. Mostrele de mărfuri sunt utilizate la instruirea funcționarilor vamali sau sunt plasate în muzeul Serviciului Vamal.

(1) Prezentul articol se aplică mărfurilor în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

a) mărfurile sunt susceptibile a fi mărfuri contrafăcute sau piratate;

b) mărfurile nu sunt produse perisabile;

c) mărfurile sunt vizate de o decizie de acceptare a unei cereri de intervenție;

d) titularul de drept a solicitat în cererea de intervenție utilizarea procedurii prevăzute la prezentul articol;

e) mărfurile sunt transportate în livrări mici.

(2) Prin derogare de la art. 364 alin. (1) lit. b) și alin. (6), Serviciul Vamal notifică în scris, în termen de o zi lucrătoare, declarantul/deținătorul mărfurilor cu privire la suspendarea acordării liberului de vamă sau la reținerea mărfurilor menționate la alin. (1) din prezentul articol.

(3) Notificarea menționată la alin. (2) include următoarele informații:

a) intenția Serviciului Vamal de a distruge mărfurile;

b) drepturile declarantului/deținătorului mărfurilor în conformitate cu alin. (4)–(6).

(4) Declarantul/deținătorul mărfurilor are posibilitatea să își exprime punctul de vedere în termen de 10 zile lucrătoare de la data notificării de suspendare a acordării liberului de vamă pentru mărfuri sau de reținere a acestora.

(5) Mărfurile în cauză pot fi distruse dacă, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării de suspendare a acordării liberului de vamă pentru mărfuri sau de reținere a acestora, declarantul/deținătorul mărfurilor a confirmat Serviciului Vamal, în scris, acordul său privind distrugerea mărfurilor.

(6) În cazul în care declarantul/deținătorul mărfurilor nu a confirmat acordul său cu privire la distrugerea mărfurilor, nici nu a notificat în scris Serviciul Vamal cu privire la dezacordul său în termenul prevăzut la alin. (5), Serviciul Vamal poate considera că declarantul/deținătorul mărfurilor a confirmat acordul său cu privire la distrugerea mărfurilor.

(7) După obținerea confirmării cu privire la distrugerea mărfurilor, Serviciul Vamal notifică titularul de drept despre suspendarea acordării liberului de vamă sau reținerea mărfurilor menționate la alin. (1) din prezentul articol, precum și despre necesitatea distrugerii acestora. Distrugerea mărfurilor respective se efectuează în conformitate cu art. 365 alin. (3)–(5).

(8) În situația în care declarantul/deținătorul mărfurilor contestă măsurile de suspendare a acordării liberului de vamă sau de reținere a mărfurilor menționate la alin. (1), Serviciul Vamal expediază imediat titularului de drept o notificare privind cantitatea de mărfuri și natura acestora, inclusiv, după caz, imaginile respectivelor mărfuri. De asemenea, Serviciul Vamal comunică titularului de drept, la cererea acestuia și dacă deține aceste date, numele și adresa expeditorului și ale declarantului/deținătorului mărfurilor, precum și originea, proveniența și destinația mărfurilor pentru care acordarea liberului de vamă a fost suspendată sau care au fost reținute.

(9) În cazul în care titularul de drept, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării prevăzute la alin. (8), a acționat în judecată declarantul/deținătorul mărfurilor, Serviciul Vamal reține mărfurile până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.

(10) Serviciul Vamal acordă liberul de vamă mărfurilor sau pune capăt reținerii imediat după îndeplinirea tuturor formalităților vamale în cazul în care nu a primit informații de la titularul de drept despre inițierea unei proceduri de stabilire a încălcării unui drept de proprietate intelectuală în termen de 10 zile lucrătoare de la notificarea prevăzută la alin. (8).

(1) Mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală pot fi transmise cu titlu gratuit, în funcție de natura lor, unor instituții publice din sistemul protecției sociale sau sănătății, unor instituții din învățământul public, unor asociații obștești ori fundații cu caracter umanitar, unor asociații ori cluburi sportive, unor persoane fizice care au avut de suferit de pe urma calamităților naturale.

(2) Transmiterea gratuită menționată la alin.(1) se efectuează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) există acordul scris al titularului de drept;

b) declarantul/deținătorul mărfurilor prezintă confirmarea scrisă referitoare la transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală către titularul de drept;

c) mărfurile sunt inofensive pentru uz.

(3) Pentru mărfurile transmise conform alin. (1) nu se achită drepturile de import sau de export.

(4) Mărfurile transmise conform alin. (1) nu pot fi comercializate sau transmise terților.

(1) Mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală pot fi supuse unor măsuri care au drept consecință privarea efectivă a persoanelor implicate de profitul economic al operațiunii.

(2) Prin derogare de la art. 364 alin. (11), mărfurile menționate la alin. (1) din prezentul articol pot fi supuse formalităților vamale numai după primirea acordului scris al titularului de drept.

(3) Nu se consideră aplicarea măsurilor menționate la alin. (1) cazurile de simplă retragere a mărcilor aplicate pe mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.

(1) În cazul în care nu este depusă cerere de intervenție sau până la depunerea și acceptarea acesteia, Serviciul Vamal, din oficiu:

a) poate suspenda acordarea liberului de vamă pentru mărfurile aflate în una dintre situațiile prevăzute la art.360 alin.(1) lit.a)–d) sau le poate reține, pe un termen de 4 zile lucrătoare, dacă are temeiuri suficiente de a considera că aceste mărfuri aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală. Măsura de suspendare și cea de reținere nu se aplică mărfurilor perisabile. Termenul respectiv începe să curgă din data în care titularul de drept a primit notificarea menționată la lit. b) din prezentul alineat; și

b) notifică în scris titularul de drept și declarantul/deținătorul mărfurilor despre măsura aplicată.

(2) În cazul acceptării de către aparatul central al Serviciului Vamal a cererii de intervenție depuse în urma notificării conform alin. (1) din prezentul articol, Serviciul Vamal intervine în vederea protecției proprietății intelectuale potrivit art. 364 alin. (2)–(11).

(3) Aparatul central al Serviciului Vamal informează declarantul/deținătorul mărfurilor despre acceptarea cererii de intervenție menționate la alin. (2) din prezentul articol. În acest caz, termenul prevăzut la art.364 alin.(8) începe să curgă de la data comunicării deciziei de acceptare.

(4) Dacă în termenul prevăzut la alin. (1) lit. a) titularul de drept nu depune cerere de intervenție, Serviciul Vamal ridică măsura de suspendare a acordării liberului de vamă sau de reținere a mărfurilor și îndeplinește formalitățile vamale.

(5) Mărfurile susceptibile de a încălca un drept de proprietate intelectuală se află în depozitare temporară sub responsabilitatea deținătorului mărfurilor.

(6) Până la suspendarea îndeplinirii formalităților vamale, Serviciul Vamal, fără a dezvălui alte informații decât cantitatea reală sau estimată de mărfuri, natura reală sau presupusă a acestora și, dacă este cazul, imagini ale acestor mărfuri, poate solicita oricărei persoane informații relevante ce țin de obiectul proprietății intelectuale.

(7) Termenul de examinare a cererii de intervenție menționate la alin. (2) suspendă măsura de intervenție a Serviciului Vamal până la data acceptării acesteia.

(1) În cazul mărfurilor susceptibile de a aduce atingere drepturilor asupra desenelor sau a modelelor industriale, a brevetelor de invenție, a brevetelor de soi de plante, titularul de drept sau declarantul/deținătorul mărfurilor poate obține liberul de vamă sau ridicarea măsurii de reținere a mărfurilor dacă este constituită o garanție de către acesta și dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) titularul de drept a depus la Serviciul Vamal dovada formulării unei acțiuni în judecată;

b) nu este dispusă pe cale judiciară măsura sechestrării mărfurilor;

c) sunt îndeplinite toate formalitățile vamale conform legislației.

(2) Garanția prevăzută la alin. (1) trebuie să fie suficientă pentru a proteja interesele titularului de drept. Constituirea acestei garanții nu afectează utilizarea oricăror căi de atac de către titularul de drept.

(3) În cazul în care acțiunea în justiție a fost formulată altfel decât din inițiativa titularului de drept asupra desenelor sau modelelor industriale, a brevetelor de invenție, a brevetelor de soi de plante, garanția va fi disponibilizată dacă, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data notificării titularului de drept, acesta nu face dovada inițierii unei proceduri privind mărfurile la care se face referire la alin. (1).

(4) Termenul prevăzut la alin. (3) poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile lucrătoare.

(1) Acceptarea cererii de intervenție nu îndreptățește titularul de drept să solicite Serviciului Vamal o compensație sau repararea daunei în situația în care mărfurile prevăzute la art. 360 alin. (1) nu au fost depistate de Serviciul Vamal.

(2) Suspendarea acordării liberului de vamă pentru mărfurile susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală sau reținerea acestora nu atrage răspunderea Serviciului Vamal față de persoanele care pot invoca un drept asupra mărfurilor prevăzute la art. 360 alin. (1) pentru repararea eventualelor prejudicii cauzate de acestea ca rezultat al intervenției Serviciului Vamal.

(3) În cazul în care titularul de drept nu își exercită repetat obligațiile prevăzute de prezentul capitol, aparatul central al Serviciului Vamal este în drept să anuleze dispoziția de aplicare a măsurilor de protecție. Titularul de drept poate depune o cerere repetată de intervenție doar după executarea obligațiilor prevăzute.

(1) Călătorii au dreptul:

1) de a introduce pe teritoriul vamal:

a) bijuterii din metale și pietre prețioase în cantitate de până la 8 unități (indiferent de valoarea lor) de călător, fără achitarea drepturilor de import, cu condiția că bijuteriile respective nu sunt omogene;

b) metale prețioase, obiecte din metale și pietre prețioase, precum și bijuterii din metale și pietre prețioase ce depășesc cantitățile menționate la lit. a), care nu sunt destinate activității comerciale sau de producție, cu condiția declarării lor în scris, precum și a achitării drepturilor de import;

2) de a scoate de pe teritoriul vamal:

a) bijuterii din metale și pietre prețioase în cantitate de până la 8 unități (indiferent de valoarea lor) de călător, fără achitarea drepturilor de export, cu condiția că bijuteriile respective nu sunt omogene;

b) metale prețioase, obiecte din metale și pietre prețioase, precum și bijuterii din metale și pietre prețioase ce depășesc cantitățile menționate la lit. a), a căror valoare nu depășește suma de 10000 de euro și care nu sunt destinate activității comerciale sau de producție;

c) metale prețioase, obiecte din metale și pietre prețioase, precum și bijuterii din metale și pietre prețioase ce depășesc cantitățile menționate la lit. a), a căror valoare depășește suma de 10000 de euro, însă nu mai mult de 100000 de euro și care nu sunt destinate activității comerciale sau de producție, cu condiția de a prezenta Serviciului Vamal raportul de evaluare eliberat de Camera de Stat pentru Supravegherea Marcării și avizul de expertiză eliberat de experți acreditați de către ministerul de resort, care confirmă faptul că obiectele respective nu prezintă valoare culturală.

(2) Operatorii economici au dreptul:

a) de a introduce pe teritoriul vamal metale prețioase, obiecte și bijuterii din metale și pietre prețioase;

b) de a scoate de pe teritoriul vamal metale prețioase, obiecte și bijuterii din metale și pietre prețioase (cu excepția metalelor prețioase obținute din resturi și deșeuri), cu condiția de a prezenta Serviciului Vamal raportul de evaluare eliberat de Camera de Stat pentru Supravegherea Marcării și avizul de expertiză eliberat de experți acreditați de către ministerul de resort, care confirmă faptul că obiectele respective nu prezintă valoare culturală.

(3) Obiectele din metale și pietre prețioase care prezintă valoare culturală pot fi scoase în conformitate cu art. 375 alin. (3) și (4).

La efectuarea controlului vamal al numerarului în moneda națională, al numerarului și al cecurilor de călătorie în valută străină, al valorilor mobiliare și al instrumentelor de plată se aplică prevederile Legii nr. 62/2008 privind reglementarea valutară.

La declararea numerarului în moneda națională, a numerarului și a cecurilor de călătorie în valută străină, a valorilor mobiliare și a instrumentelor de plată se aplică prevederile Legii nr. 62/2008 privind reglementarea valutară.

(1) Prin valori culturale se înțeleg bunurile culturale mobile cu valoare deosebită sau excepțională istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, științifică și tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică, epigrafică, estetică, etnologică și antropologică, reprezentând mărturii materiale ale evoluției mediului natural și ale relației omului cu acest mediu, ale potențialului creator uman.

(2) Persoanele au dreptul de a introduce pe teritoriul vamal valori culturale cu declararea în scris și înregistrarea acestora în modul stabilit de Serviciul Vamal.

(3) Persoanele au dreptul de a scoate de pe teritoriul vamal valori culturale cu declararea în scris a acestora, cu condiția de a prezenta Serviciului Vamal certificatul de export emis de către ministerul de resort (pentru bunuri realizate cu peste 100 de ani în urmă) sau o adeverință emisă de experți acreditați de către ministerul de resort (pentru bunuri producție contemporană).

(4) În cazul apariției suspiciunilor referitoare la mărfurile scoase precum că acestea prezintă valoare culturală, iar persoana nu dispune de certificatul de export sau, după caz, de adeverința menționate la alin. (3), Serviciul Vamal permite scoaterea mărfurilor cu condiția prezentării dovezii eliberate de ministerul de resort, prin care se va confirma că mărfurile respective nu prezintă valoare culturală.

(5) Prin certificat de export se înțelege un document emis de ministerul de resort, care oferă dreptul la circulație pentru una sau mai multe valori culturale și care este utilizat în acest sens în relația cu Serviciul Vamal.

(1) Contravenție vamală înseamnă încălcare a prevederilor legislației vamale ce se săvârșește prin acțiune sau inacțiune, în măsură în care aceasta nu este infracțiune.

(2) Contravenția vamală poate fi continuă sau prelungită.

Se consideră contravenție vamală continuă fapta care se caracterizează prin săvârșirea neîntreruptă, în decursul unui timp nedeterminat, a activității de încălcare a reglementărilor vamale. Contravenția vamală continuă se consumă în momentul încetării acțiunii sau inacțiunii privind încălcarea reglementărilor vamale sau al survenirii unor evenimente care împiedică această activitate.

Se consideră contravenție vamală prelungită fapta care se caracterizează prin săvârșirea a două sau mai multe acțiuni și/sau inacțiuni identice de încălcare a reglementărilor vamale, săvârșite cu o unică intenție, comise cu un singur scop și alcătuind în ansamblu o contravenție vamală. Contravenția vamală prelungită se consumă în momentul săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni de încălcare a reglementărilor vamale.

(3) Contravenția vamală atrage răspundere contravențională sau materială în conformitate cu prevederile Codului contravențional și cu cele ale prezentului cod, care impun aplicarea unei sancțiuni contravenționale prevăzute de Codul contravențional și/sau a unei sancțiuni materiale stabilite de prezentul cod. În cazul comiterii unor contravenții vamale se poate aplica și sancțiunea sub formă de retragere a autorizației acordate de Serviciul Vamal.

(4) În cazul contravenției vamale continue nu există pluralitate de contravenții.

(5) În cazul pluralității de contravenții vamale săvârșite de aceeași persoană, constatate în același timp de același agent constatator, se încheie un singur proces-verbal cu privire la contravenție, cu aplicarea sancțiunii pentru fiecare contravenție vamală în parte, stabilindu-se definitiv sancțiunea pentru concurs de contravenții prin absorbția sancțiunii mai ușoare de sancțiunea mai gravă ori prin cumulul sancțiunilor aplicate în limitele stabilite de articolul care prevede sancțiunea mai gravă.

(6) Tentativa de contravenție vamală reprezintă acțiunea sau inacțiunea intenționată, îndreptată nemijlocit spre săvârșirea unei contravenții vamale care, din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-a produs efectul.

(7) Contravenția vamală se săvârșește cu intenție sau din imprudență, drept formă a vinovăției reglementată de Codul contravențional.

(1) Operatorul economic este pasibil de răspundere materială în conformitate cu prezentul cod.

(2) Persoanele fizice și persoanele cu funcție de răspundere sunt pasibile de răspundere contravențională în conformitate cu prevederile Codului contravențional.

(3) Se consideră reprezentant al operatorului economic în privința căruia a fost pornit un proces contravențional conform prevederilor prezentului cod persoana care îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

a) reprezintă operatorul economic, fapt confirmat printr-o împuternicire scrisă;

b) are funcția de luare a deciziilor în numele operatorului economic.

(4) Într-un caz de contravenție vamală, răspunderea materială a operatorului economic nu exclude răspunderea contravențională a persoanei fizice sau a persoanei cu funcție de răspundere.

(5) Răspunderii materiale este supus numai operatorul economic vinovat de săvârșirea unei contravenții vamale prevăzute de prezentul cod.

(1) Prescripția răspunderii contravenționale este prevăzută la art.30 din Codul contravențional.

(2) Termenul de prescripție al răspunderii materiale este de 3 ani.

(3) Prescripția înlătură răspunderea materială.

(4) Termenul de prescripție curge de la data săvârșirii contravenției vamale și până la data luării unei decizii pentru cazul de contravenție vamală.

(5) În cazul contravenției vamale continue și/sau prelungite, termenul de prescripție curge de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

(6) Termenul de prescripție al răspunderii materiale este un termen de decădere și nu poate fi restabilit.

(7) Curgerea termenului de prescripție se suspendă dacă:

a) persoana care a săvârșit contravenția vamală se sustrage de la procesul contravențional;

b) în cadrul procesului contravențional se solicită efectuarea unor acțiuni de reverificare sau de confirmare de către instituțiile internaționale ori ale altor state a unor documente care sunt relevante pentru cazul supus examinării.

(8) În cazurile menționate la alin. (7), curgerea termenului de prescripție se reia de la data dispariției cauzelor care au generat suspendarea acestuia.

(1) Tipurile de încălcări ale reglementărilor vamale care atrag răspunderea contravențională sunt prevăzute de Codul contravențional.

(2) Sunt considerate drept încălcări ale reglementărilor vamale care atrag răspunderea materială, în lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de contrabandă sau ale altor infracțiuni, contravențiile vamale prevăzute în capitolul II al prezentului titlu.

Trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor prin eludarea controlului vamal (trecerea prin alte locuri decât cele de amplasare a postului vamal) sau prin nedeclararea mărfurilor în documentele vamale ori în documente de transport sau de însoțire a mărfurilor, sau cu folosirea documentelor nevalabile ori dobândite pe căi ilegale se sancționează cu amendă în mărime de la 10 la 100% din valoarea în vamă a mărfurilor introduse/scoase ilegal, cu sau fără confiscarea mărfurilor și/sau mijloacelor de transport utilizate.

Nedepunerea notificării sumare de intrare sau de ieșire ori a notificării de reexport în termenele stabilite, nedeclararea mărfurilor în termenele stabilite se sancționează cu amendă în mărime de la 4000 la 25000 de lei.

Transportul, depozitarea sau procurarea mărfurilor introduse pe teritoriul vamal prin eludarea controlului vamal ori prin nedeclararea sau declararea neautentică în documentele vamale ori în documente de transport sau de însoțire a mărfurilor se sancționează cu amendă în mărime de la 10 la 100% din valoarea în vamă a mărfurilor introduse prin eludare, nedeclarate sau declarate neautentic, cu sau fără confiscarea acestora și/sau a mijloacelor de transport utilizate.

(1) Nerespectarea obligațiilor sau a condițiilor stabilite pentru derularea și încheierea regimului special (cu excepția regimului vamal de tranzit) se sancționează cu amendă în mărime de la 20 la 70% din valoarea în vamă a mărfurilor în privința cărora nu au fost respectate obligațiile sau condițiile stabilite pentru derularea și încheierea regimului respectiv.

(2) Nerespectarea termenului pentru derularea și încheierea regimului special (cu excepția regimului vamal de tranzit) se sancționează cu amendă în mărime de la 50000 la 250000 de lei.

(1) Depunerea declarației vamale sau a documentelor de însoțire a mărfurilor cu date eronate despre cantitatea sau greutatea mărfurilor transportate, dacă acest fapt conduce la exonerarea totală sau parțială de drepturi de import, se sancționează cu amendă în mărime de la 40 la 100% din valoarea în vamă a mărfii nedeclarate sau cu confiscarea mărfii nedeclarate ori declarate neautentic.

(2) Depunerea declarației vamale sau a documentelor de însoțire a mărfurilor cu date eronate privind regimul vamal, valoarea stabilită în documentele comerciale sau cu alte date eronate cu privire la valoarea în vamă, tipul, codul sau originea mărfurilor transportate, dacă acest fapt conduce la exonerarea totală sau parțială de drepturi de import, se sancționează cu amendă în mărime de la 40 la 100% din suma diminuată a drepturilor de import.

(3) În cazul în care suma diminuată a drepturilor de import nu depășește suma de 500 de lei, persoana este liberată de răspunderea materială prevăzută de prezentul articol.

Prezentarea către Serviciul Vamal a unor documente care conțin date eronate în scopul obținerii unui certificat de origine sau a informației obligatorii în materie de origine se sancționează cu amendă în mărime de la 5000 la 25000 de lei.

Prezentarea către Serviciul Vamal a documentelor care conțin date eronate în vederea obținerii unei autorizații de acordare a statutului de AEO se sancționează cu amendă în mărime de la 5000 la 25000 de lei.

Introducerea sau scoaterea în/din țară a mărfurilor care aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală se sancționează cu amendă în mărime de la 100000 la 300000 de lei.

Solicitarea neîntemeiată a unui tratament tarifar preferențial, beneficierea neîntemeiată de acesta, prezentarea documentelor care conțin date neautentice despre recunoașterea dreptului la rambursarea drepturilor de import sau de export încasate, primirea neîntemeiată a unor sume și compensații, nerambursarea sau rambursarea lor parțială nemotivată se sancționează cu amendă în mărime de la 40 la 100% din cuantumul drepturilor de import sau de export pentru care a fost solicitat sau acordat tratament tarifar preferențial sau din cuantumul drepturilor de import sau export pentru care a fost solicitată rambursarea.

Dispunerea de mărfurile aflate sub supraveghere vamală, înstrăinarea sau scoaterea acestora sub orice formă fără permisiunea Serviciului Vamal, pierderea mărfurilor, inclusiv a mijloacelor de transport, aflate sub supraveghere vamală sau netransportarea acestora la locul indicat de Serviciul Vamal se sancționează cu amendă în mărime de la 10 la 70% din valoarea în vamă a mărfurilor dispuse, înstrăinate sau scoase de sub supraveghere vamală, pierdute sau netransportate.

Pierderea sau nepredarea către Serviciul Vamal a documentelor necesare în scopuri vamale se sancționează cu amendă în mărime de la 4000 la 12000 de lei.

Nerespectarea cerințelor, a termenelor și a condițiilor de distrugere a mărfurilor și/sau a deșeurilor se sancționează cu amendă în mărime de la 25000 la 100000 de lei.

Nerespectarea măsurilor de politică comercială, a prohibițiilor și/sau a restricțiilor prevăzute la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul cod, se sancționează cu amendă în mărime de la 10 la 50% din valoarea în vamă a mărfurilor declarate.

Neasigurarea integrității mărfurilor și a mijloacelor de transport aflate sub supraveghere vamală, neinformarea imediată despre condițiile survenite, neasigurarea transportării mărfurilor la postul vamal proxim sau neasigurarea deplasării funcționarului vamal la locul de aflare a mărfurilor și mijloacelor de transport, în caz de avarie sau de forță majoră, se sancționează cu amendă în mărime de la 10 la 25% din valoarea în vamă a mărfurilor transportate.

Utilizarea și prezentarea intenționată a informației eronate sau neautentice despre produsele cu destinație dublă, eschivarea de la prezentarea autorizației necesare plasării acestora sub un anumit regim vamal sau lipsa acesteia, precum și prezentarea unei autorizații anulate sau cu termen expirat se sancționează cu amendă în mărime de la 20 la 60% din valoarea în vamă a produselor cu destinație dublă.

Nerespectarea obligațiilor, a condițiilor, a termenelor necesare pentru inițierea, derularea și încheierea regimului de tranzit, dacă acest fapt nu a condus la dispariția mărfurilor aflate în acest regim vamal, se sancționează cu amendă în mărime de la 4000 la 40000 de lei.

Nesupunerea dispozițiilor sau cerințelor legale ale Serviciului Vamal de către operatorul economic, de către transportator, declarant sau brokerul vamal se sancționează cu amendă în mărime de la 2000 la 15000 de lei.

Eliminarea sau distrugerea mijloacelor de identificare aplicate de către Serviciul Vamal pe mărfuri, ambalaje sau mijloace de transport fără să existe acordul prealabil din partea Serviciului Vamal, cu excepția regimului de tranzit, se sancționează cu amendă în mărime de la 4000 la 40000 de lei.

Neîndeplinirea obligației de declarare a numărului de referință al deciziei cu privire la informațiile tarifare obligatorii sau la informațiile obligatorii în materie de origine se sancționează cu amendă în mărime de la 10 la 30% din valoarea în vamă a mărfii declarate, dar care nu va depăși suma de 25000 de lei.

Descrierea eronată a mărfurilor în declarația vamală care conduce la modificarea codului mărfii, fără exonerarea de drepturi de import sau de export, constituind contravenție vamală neînsemnată, se sancționează cu amendă în mărime de la 400 la 1000 de lei.

(1) Sancțiunea materială se aplică în funcție de caracterul și de gradul prejudiciabil al contravenției vamale, de caracteristica persoanei și de circumstanțele atenuante și agravante. Sancțiunea materială trebuie să fie efectivă, proporțională și cu efect de conformare și de descurajare în săvârșirea unei noi contravenții vamale.

(2) Gradul prejudicial al contravenției vamale se determină conform semnelor ce caracterizează elementele constitutive ale contravenției vamale cu răspundere materială: obiect, subiect, latura obiectivă și latura subiectivă.

(3) Caracterul proporțional al sancțiunii materiale presupune respectarea unei echități între sancțiunea posibilă a fi aplicată în coraport cu natura și gravitatea faptei contravenționale comise, astfel că oricare decizie sau măsură adoptată pe caz urmează să se bazeze pe o justă și echitabilă evaluare a faptelor și o echilibrare adecvată a intereselor implicate, precum și pe o selectare coerentă a mijloacelor și mecanismelor legale care urmează a fi utilizate în vederea atingerii unui scop predefinit.

(4) Săvârșirea repetată a aceleiași contravenții vamale cu răspundere materială în decursul unei perioade de 12 luni consecutive de la data adoptării deciziei de sancționare duce la majorarea cu 25% a cuantumului sancțiunii materiale prevăzute de prezentul cod pentru contravenția respectivă, dar fără depășirea limitei maxime prevăzute pentru contravenția vamală respectivă.

(5) În cazul în care obiectul contravenției vamale reprezintă mărfuri supuse accizelor, sancțiunea materială prevăzută de prezentul cod se dublează.

(6) La aplicarea sancțiunii materiale față de persoana a cărei vinovăție este dovedită se consideră:

1) circumstanțe atenuante:

a) prevenirea consecințelor prejudiciabile sau repararea benevolă a prejudiciului;

b) contribuirea la descoperirea contravenției vamale;

c) recunoașterea vinovăției;

d) săvârșirea pentru prima dată a unei contravenții vamale în decursul a 12 luni consecutive;

e) contravenția are un impact redus sau inexistent asupra cuantumului drepturilor vamale care trebuie plătite;

f) alte circumstanțe;

2) circumstanțe agravante:

a) săvârșirea contravenției vamale de către o persoană care anterior a fost deja sancționată material pentru o contravenție vamală în decursul a 12 luni consecutive, indiferent de faptul achitării sancțiunii materiale respective;

b) săvârșirea contravenției vamale de către un grup de persoane;

c) tăinuirea mărfurilor nedeclarate în locuri special amenajate sau adaptate în acest scop.

(7) Enumerarea circumstanțelor agravante din prezentul articol este exhaustivă.

(8) Sancționarea materială nu absolvă persoana de executarea obligației pentru a cărei neîndeplinire a fost aplicată.

(9) În cazul în care, până la depistarea de către Serviciul Vamal a contravenției vamale prevăzute la art. 384, operatorul economic comunică în scris Serviciului Vamal despre comiterea contravențiilor vamale, acesta se liberează de răspunderea materială, cu condiția achitării incontestabile și benevole, până la data aplicării sancțiunii materiale respective, a drepturilor de import datorate și a penalităților calculate.

(1) În sensul prezentului cod, confiscarea mărfurilor și a mijloacelor de transport reprezintă o formă a sancțiunii materiale, care constă în trecerea forțată și gratuită a mărfurilor și a mijloacelor de transport în proprietatea statului.

(2) Pot fi supuse confiscării doar acele mărfuri care constituie obiectul contravenției vamale prevăzute de prezentul cod și, respectiv, doar acele mijloace de transport care au fost utilizate la săvârșirea acesteia. În cazul în care aceste mărfuri și mijloace de transport nu mai există, nu pot fi găsite, nu pot fi recuperate, nu aparțin contravenientului sau sunt prohibite de a fi introduse pe teritoriul vamal, se confiscă contravaloarea acestora.

(3) Serviciul Vamal este autoritatea abilitată să decidă asupra confiscării mărfurilor și a mijloacelor de transport în cazul unei contravenții vamale prevăzute de prezentul cod.

(4) În cazul în care decide asupra confiscării mărfurilor și a mijloacelor de transport, Serviciul Vamal trebuie să țină cont de caracterul proporțional al sancțiunii materiale aplicate.

(1) Procesul contravențional se realizează în conformitate cu prezentul cod în cazul în care contravenția vamală este săvârșită de un operator economic, și în conformitate cu prevederile Codului contravențional în cazul în care contravenția a fost săvârșită de o persoană fizică sau o persoană cu funcție de răspundere.

(2) Procesul contravențional începe din momentul sesizării sau al autosesizării Serviciului Vamal despre săvârșirea unei contravenții. Sesizările sunt înregistrate într-un registru de evidență a sesizărilor cu privire la contravenție, ținut de Serviciul Vamal.

(3) Termenul de examinare a unui caz de contravenție vamală nu va depăși termenul de 12 luni consecutive, calculat din momentul începerii procesului contravențional respectiv și nu va fi mai mare decât termenul de prescripție al răspunderii materiale sau contravenționale.

(4) Procesului contravențional reglementat de prezentul cod i se aplică în mod corespunzător prevederile Codului contravențional cu privire la principiile de drept, mijloacele de probă și procedeele probatorii, cu excepțiile prevăzute de prezentul cod.

(5) Drepturile și obligațiile persoanei în privința căreia a fost pornit procesul contravențional, precum și drepturile și obligațiile apărătorului în cadrul procesului contravențional sunt prevăzute de Codul contravențional.

(6) Se consideră agent constatator funcționarul vamal care soluționează, în limitele competenței sale, cauza contravențională în modul prevăzut de prezentul cod. În procesul adoptării unei decizii de sancționare într-un dosar de contravenție vamală, agentul constatator se conduce de convingerile sale, cercetând toate probele administrate în raport cu circumstanțele constatate ale cauzei și călăuzindu-se de prezentul cod.

(7) Persoanele desemnate drept agenți constatatori sunt prevăzute la art. 403 din Codul contravențional.

În cazul de contravenție vamală, funcționarul vamal întocmește un proces-verbal conform prevederilor Codului contravențional.

Dacă în procesul examinării cauzei contravenționale se constată că încălcarea conține elementele constitutive ale infracțiunii, agentul constatator sesizează organul de urmărire penală în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

Materialele în cazul contravenției vamale nu pot fi divulgate până la adoptarea unei decizii asupra cazului respectiv decât cu permisiunea agentului constatator care efectuează actele de procedură sau a celui care adoptă decizia, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul cod, și numai în măsura în care consideră că este posibil, cu respectarea prezumției de nevinovăție și cu neafectarea intereselor persoanei, în condițiile Legii nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal.

(1) Agentul constatator care efectuează actele de procedură sau cel care adoptă decizia asupra cazului de contravenție vamală este în drept să audieze persoanele fizice, persoanele cu funcții de răspundere.

(2) Persoana care urmează a fi audiată este obligată să se prezinte la citare și să dea explicații în esența cazului.

(3) Referitor la audierea persoanelor menționate la alin. (1) se întocmește un proces-verbal.

(4) Persoana care urmează a fi audiată în cazul contravenției vamale este citată în conformitate cu prevederile Codului contravențional.

(4¹) Prin derogare de la prevederile Codului contravențional, în caz de nerecepționare de către persoană a citațiilor, agentul constatator are dreptul să emită o citație publică prin intermediul Monitorului Oficial al Republicii Moldova, cu indicarea locului și timpului cercetării cazului de contravenție vamală.

(5) Cazul de contravenție vamală poate fi examinat în absența persoanei în privința căreia a fost pornit procesul contravențional, a avocatului sau a reprezentantului acesteia dacă:

a) există date despre notificarea la timp a persoanei în privința căreia a fost pornit procesul contravențional despre locul și timpul cercetării cazului, iar de la ea nu a parvenit niciun demers referitor la amânarea cercetării;

b) există dovezi că, la momentul cercetării cazului, persoana în privința căreia a fost pornit procesul contravențional nu se află în țară;

c) persoana în privința căreia a fost pornit procesul contravențional nu este identificată;

d) contravenția vamală a fost comisă la expedierea de bunuri prin poșta internațională.

(1) Subdiviziunea Serviciului Vamal care efectuează actele de procedură sau examinează cazul de contravenție vamală este în drept să solicite persoanei juridice, persoanei cu funcție de răspundere sau persoanei fizice documentele necesare investigării cazului.

(2) În termen de 5 zile de la solicitare, persoanele enumerate la alin. (1) sunt obligate să prezinte în original documentele solicitate de subdiviziunea Serviciului Vamal respectivă. Cu acordul funcționarului vamal, pot fi prezentate copiile de pe documentele solicitate, autentificate în modul stabilit.

(3) După expirarea termenului de atac al deciziei asupra cazului de contravenție vamală, documentele în original se restituie. În acest caz, la dosar se anexează copiile acestora legalizate de funcționarul vamal.

(1) Mărfurile și mijloacele de transport care constituie obiectul contravenției vamale, precum și documentele și mijloacele de identificare a acestora pot fi calificate drept corpuri delicte și pot fi ridicate, întocmindu-se un proces-verbal.

(2) Corpuri delicte se consideră obiectele, inclusiv banii, documentele, mijloacele de transport, alte valori, față de care există temeiuri a presupune că au servit la săvârșirea contravenției, au păstrat asupra lor urmele faptei contravenționale, au constituit obiectul acestei fapte sau pot servi ca mijloc de constatare a existenței ori inexistenței elementelor constitutive ale contravenției. Regimul juridic al corpurilor delicte, precum și procedura de întocmire a procesului-verbal de ridicare a obiectelor și a documentelor sunt reglementate de art. 427–431 din Codul contravențional.

(3) În cazul tragerii la răspundere pentru contravenție vamală a operatorului economic care nu dispune de filială, reprezentanță, secție ori de o altă structură pe teritoriul Republicii Moldova și al cărui capital social și/sau valoare a patrimoniului nu acoperă suma sancțiunii materiale aplicabile sau costul mărfurilor și al mijloacelor de transport a căror valoare ar putea fi percepută, Serviciul Vamal poate ridica mărfurile, inclusiv valorile valutare, precum și mijloacele de transport ale acestuia pentru a se asigura perceperea deplină a sancțiunii materiale aplicate.

(4) Prezentarea de probe privind sediul, existența de filiale, reprezentanțe, secții sau de alte structuri, privind mărimea capitalului social sau a unui alt patrimoniu se pune în sarcina persoanei în privința căreia a fost pornit procesul contravențional.

(1) Agentul constatator care efectuează actele de procedură în cazul de contravenție vamală sau cel care adoptă decizia este în drept să primească gratuit, în limitele competenței funcționale, la cerere scrisă, de la autoritățile publice sau de la persoane informațiile necesare soluționării cazului, inclusiv informații pentru uz de serviciu sau informații care prezintă secret comercial ori un alt secret ocrotit de lege.

(2) În cazul refuzului neîntemeiat de a i se prezenta informația solicitată, agentul constatator este în drept să ridice documentele care conțin informația necesară soluționării cazului în modul prevăzut de prezentul cod.

(3) Agentul constatator este obligat să asigure nedivulgarea informației primite, folosind-o exclusiv la soluționarea cazului de contravenție vamală. Agentul constatator nu poate folosi o astfel de informație în scopuri personale, nu o poate transmite unor terți și nici autorităților publice, excepție făcând cazurile prevăzute de legislație.

(1) Cheltuieli aferente cazului de contravenție vamală pot fi următoarele:

a) sumele plătite martorilor, experților, specialiștilor, interpreților/traducătorilor, martorilor asistenți;

b) cheltuielile de revizie, control și inventariere;

c) cheltuielile de păstrare, expediere, transport și cercetare a probelor materiale;

d) alte cheltuieli suportate de Serviciul Vamal la efectuarea actelor de procedură în cazul de contravenție vamală sau la examinarea cazului de contravenție vamală.

(2) Martorilor, experților, specialiștilor, interpreților/traducătorilor și martorilor asistenți li se restituie cheltuielile de deplasare la Serviciul Vamal, de cazare și li se plătesc diurnele.

(3) Experții, specialiștii și interpreții/traducătorii sunt retribuiți pentru lucrul efectuat la solicitarea Serviciului Vamal dacă acest lucru nu este o obligație de serviciu.

(4) Persoanelor invitate la Serviciul Vamal în calitate de martori, experți, specialiști, interpreți/traducători, martori asistenți li se păstrează locul de muncă de bază și salariul mediu lunar în timpul deplasării lor și al îndeplinirii obligațiilor la Serviciul Vamal.

(5) Serviciul Vamal plătește martorilor, experților, specialiștilor, interpreților/traducătorilor și martorilor asistenți sumele ce li se cuvin după ce aceștia și-au îndeplinit obligațiile.

(6) Procedura de plată și sumele cuvenite se stabilesc în conformitate cu legislația.

(7) Dacă persoana citată în calitate de martor, expert, specialist în cazul de contravenție vamală nu locuiește sau nu se află în Republica Moldova, cheltuielile pe care le suportă pentru a participa la efectuarea actelor de procedură sau la examinarea cazului sunt restituite în conformitate cu procedura prevăzută de Serviciul Vamal.

(8) Cheltuielile aferente cazului de contravenție vamală le suportă contravenientul după ce a fost emisă decizia pe cazul respectiv.

(9) În condițiile în care procesul contravențional încetează, cheltuielile aferente cazului se suportă de la bugetul de stat.

(10) Agentul constatator care efectuează actele de procedură este obligat să anexeze la dosar documentele justificative ale cheltuielilor aferente cazului.

La examinarea cazului de contravenție vamală, agentul constatator este obligat să constate dacă:

a) a fost sau nu a fost comisă o contravenție vamală;

b) persoana trasă la răspundere este sau nu este vinovată de comiterea unei contravenții vamale;

c) există sau nu există circumstanțe atenuante sau agravante;

d) există sau nu există alte circumstanțe importante pentru soluționarea cazului.

(1) După examinarea cazului de contravenție vamală se emite una dintre următoarele decizii:

a) aplicarea de sancțiune materială;

b) încetarea procesului contravențional;

c) remiterea materialelor acumulate către alte organe de drept conform competenței.

(2) În decizia asupra cazului de contravenție vamală trebuie să fie soluționată soarta corpurilor delicte și a cheltuielilor aferente examinării cazului de contravenție vamală.

(3) Decizia asupra cazului de contravenție vamală este semnată de agentul constatator.

(4) Decizia asupra cazului de contravenție vamală se aduce la cunoștința persoanei sancționate.

(5) Prin derogare de la prevederile Codului contravențional, în caz de nerecepționare de către persoana sancționată a deciziei asupra cazului de contravenție vamală, agentul constatator are dreptul să notifice prin intermediul Monitorului Oficial al Republicii Moldova persoana în privința căreia a fost emisă decizia asupra cazului de contravenție vamală.

(1) Procesul contravențional nu poate fi pornit, iar dacă a fost pornit, nu poate fi efectuat și va fi încetat în cazurile în care:

a) nu există faptul contravenției vamale sau nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției vamale;

b) pentru același fapt și privitor la aceeași persoană există o hotărâre definitivă;

c) a intervenit termenul de prescripție al răspunderii materiale;

d) pentru același fapt este pornită urmărire penală.

(2) Încetarea procesului contravențional determină repunerea în drepturi a persoanei în a cărei privință a fost pornit.

(1) Aparatul central al Serviciului Vamal este autoritatea în drept să verifice din oficiu legalitatea actelor de procedură și/sau a deciziilor Serviciului Vamal aplicate în cazurile de contravenție vamală.

(2) Aparatul central al Serviciului Vamal este în drept să anuleze sau să modifice decizia biroului vamal și/sau a postului vamal, precum și să acționeze legal în cazul acțiunii ilegale sau a inacțiunii acestora.

(1) Prin derogare de la prevederile Codului administrativ, decizia Serviciului Vamal asupra cazului de contravenție vamală cu răspundere materială se contestă inițial la aparatul central al Serviciului Vamal de persoana vizată în decizie ori de avocatul sau reprezentantul acesteia în decursul a 15 zile de la data comunicării deciziei respective. Prin derogare, decizia se comunică respectând art. 22.

(2) Contestația împotriva deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenție vamală cu răspundere contravențională se depune în conformitate cu prevederile art. 448 din Codul contravențional și se examinează de instanța de judecată.

(3) Dacă, din motive întemeiate, contestația împotriva deciziei asupra cauzei de contravenție vamală cu răspundere material nu a fost depusă în termenul prevăzut de prezentul articol, aparatul central al Serviciului Vamal este în drept, la demersul persoanei vizate în decizie, al avocatului sau al reprezentantului ei, să o repună în termen.

(4) La demersul de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea depunerii contestației în termen.

(5) Depunerea contestației suspendă executarea deciziei Serviciului Vamal în cazul de contravenție vamală.

(6) În cazul în care persoana nu este de acord cu soluția adoptată de către aparatul central al Serviciului Vamal asupra contestației depuse, aceasta este în drept să conteste decizia Serviciului Vamal asupra cazului de contravenție vamală în instanța de judecată în a cărei rază teritorială își are sediul subdiviziunea teritorială emitentă, în ordinea contenciosului administrativ.

(1) Aparatul central al Serviciului Vamal are competența de a examina legalitatea deciziilor asupra cazului de contravenție vamală în următoarele cazuri:

a) în cadrul examinării contestației persoanei vizate în decizie, a avocatului sau a reprezentantului ei; sau

b) în cadrul desfășurării unui control din oficiu asupra respectării legalității în procesul efectuării actelor de procedură sau al examinării cazurilor de contravenție vamală cu răspundere materială.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), aparatul central al Serviciului Vamal examinează decizia Serviciului Vamal asupra cazului de contravenție vamală și emite una dintre următoarele decizii:

a) decizia nu se modifică, iar contestația nu se satisface;

b) decizia se anulează, iar dosarul se remite în procedură suplimentară;

c) decizia se anulează, iar procesul contravențional încetează;

d) decizia se anulează, iar dosarul se remite altor organe de drept, conform competenței.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(2) lit.b)–d), aparatul central emite o decizie. Despre decizia emisă este informată în scris persoana care a depus contestația și/sau cea vizată în decizia asupra cazului de contravenție vamală.

(4) Contestația împotriva deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenție vamală se examinează în termen de 30 de zile, calculat de la data înregistrării acesteia la aparatul central al Serviciului Vamal. Termenul de examinare a contestației poate fi prelungit cu titlu de excepție de către conducerea aparatului central al Serviciului Vamal, fapt despre care este informată persoana interesată, dar termenul general nu va depăși 60 de zile.

Temeiuri pentru anularea deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenție vamală servesc:

a) procedura și/sau examinarea unilaterală ori incompletă a cazului;

b) necorespunderea concluziilor expuse în decizie cu circumstanțele cazului;

c) încălcarea gravă a cerințelor procedurale reglementate de prezentul cod;

d) calificarea eronată a faptei, neaplicarea sau aplicarea greșită a sancțiunilor prevăzute de prezentul cod.

(1) Termenul de executare benevolă a deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenție vamală este de 15 zile de la data aducerii acesteia la cunoștința persoanei vizate sau a reprezentantului ei.

(2) Operatorul economic este în drept să achite, în termen de 3 zile lucrătoare din momentul aducerii la cunoștință a deciziei asupra cazului de contravenție vamală, doar jumătate din cuantumul sancțiunii materiale aplicate. În acest caz se consideră că sancțiunea materială este executată integral.

(1) Serviciul Vamal aplică acțiuni de executare silită în vederea executării deciziei privind aplicarea de sancțiune pentru contravenție vamală în unul dintre următoarele cazuri:

a) după expirarea termenului de 15 zile de la data aducerii deciziei asupra cazului de contravenție vamală la cunoștința contravenientului sau a reprezentantului acestuia;

b) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești privind legalitatea deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenție vamală.

(2) Executarea silită a deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenție vamală se realizează:

a) conform mecanismului stabilit de prezentul cod pentru executarea silită a datoriei vamale; sau

b) prin intermediul executorului judecătoresc, dacă aplicarea lit. a) nu este justificată economic.

(3) În cazul în care executarea deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenție vamală este suspendată în condițiile legii, executarea deciziei respective se reia odată cu dispariția cauzelor care au condiționat suspendarea.

(4) Decizia privind aplicarea de sancțiune nu mai este pasibilă de executare dacă la executarea ei nu s-a recurs în termen de 12 luni de la data emiterii.

(1) Decizia Serviciului Vamal privind aplicarea de sancțiune materială sub formă de retragere a unei autorizații este executată nemijlocit de către subdiviziunea Serviciului Vamal care a emis această decizie, cu respectarea prevederilor Legii nr. 235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător și ale Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător.

(2) Autorizația retrasă devine nevalabilă în momentul recurgerii la executarea deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenție vamală conform prevederilor prezentului cod.

(3) Persoana a cărei autorizație este retrasă trebuie să o predea Serviciului Vamal în termen de cel mult 15 zile de la data la care i s-a adus la cunoștință decizia respectivă, cu excepția cazului când executarea deciziei a fost suspendată. După dispariția cauzelor care au condiționat suspendarea deciziei, predarea autorizației Serviciului Vamal devine obligatorie.

(1) Serviciul Vamal desfășoară activitate specială de investigație în conformitate cu Legea nr. 59/2012 privind activitatea specială de investigație și cu alte acte normative.

(2) Serviciul Vamal desfășoară activitate specială de investigație în scopul depistării persoanelor culpabile de pregătirea și/sau comiterea infracțiunilor de contrabandă, de eschivare de la achitarea plăților vamale, precum și a infracțiunilor conexe care țin de competența organului de urmărire penală al Serviciului Vamal.

Măsurile speciale de investigații care asigură securitatea Serviciului Vamal se efectuează în modul prevăzut de legislație.

Obiectul urmăririi penale în cauzele ce țin de competența Serviciului Vamal îl constituie colectarea probelor necesare cu privire la existența infracțiunii și la identificarea făptuitorului, pentru a se constata dacă este sau nu este cazul să se transmită cauza penală în judecată în condițiile legii și pentru a se stabili răspunderea făptuitorului.

(1) Urmărirea penală în domeniul vamal se efectuează de organul de urmărire penală al Serviciului Vamal.

(2) În exercitarea atribuțiilor sale, ofițerul de urmărire penală al Serviciului Vamal este independent, se supune numai legii, indicațiilor scrise ale conducătorului organului de urmărire penală și ale procurorului, precum și hotărârilor instanței de judecată.

Organul de urmărire penală al Serviciului Vamal efectuează urmărirea penală în toate cazurile de contrabandă și de eschivare de la achitarea plăților vamale.

(1) Serviciul Vamal este în drept să comercializeze mărfurile confiscate, sechestrate de către acesta sau abandonate în favoarea statului, de către acesta. Mijloacele bănești obținute în urma comercializării se alocă Serviciului Vamal în cuantum de 10% din suma respectivă.

(2) Modul de administrare a mijloacelor bănești obținute conform alin. (1) se stabilește de Serviciul Vamal.

(3) Până la comercializare, Serviciul Vamal este în drept să decidă trecerea mărfurilor respective în proprietatea Serviciului Vamal.

(1) Comercializarea mărfurilor confiscate de către Serviciul Vamal se efectuează prin negocieri directe cu contravenientul, în termen de 15 zile din momentul aducerii la cunoștința contravenientului a deciziei privind confiscarea acestora. În cazul în care contravenientul nu este de acord să încheie contractul de vânzare-cumpărare a mărfurilor confiscate sau nu participă la negocierile directe în termenul prevăzut de lege, bunurile confiscate urmează a fi comercializate conform prevederilor prezentului capitol referitoare la comercializarea mărfurilor sechestrare sau abandonate în favoarea statului ca urmare a derulării unei proceduri vamale.

(2) Evaluarea și comercializarea mărfurilor confiscate de către Serviciul Vamal, cu excepția celor prevăzute la art. 425³ alin. (5)–(7), se organizează de către Serviciul Vamal, în modul stabilit de Guvern.

(3) Comercializarea mărfurilor confiscate de către Serviciul Vamal se consideră realizată din momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare dintre Serviciul Vamal și contravenient și transmiterii mărfurilor respective.

(4) Modelul contractului de vânzare-cumpărare menționat la alin. (3) este stabilit de Serviciul Vamal și va include condiția obligatorie potrivit căreia livrarea mărfurilor se realizează doar după prezentarea de către cumpărător a ordinului de plată privind transferul mijloacelor bănești pentru bunurile procurate (achitarea).

(5) Costul mărfurilor se achită în termen de cel mult 15 zile din data semnării de către cumpărător a contractului de vânzare-cumpărare respectiv.

(6) Sumele încasate ca rezultat al comercializării mărfurilor confiscate se varsă la contul trezorerial destinat încasărilor de la comercializarea acestora.

(7) Mecanismul de control și monitorizare pentru comercializarea mărfurilor confiscate, sechestrate sau abandonate în favoarea statului este stabilit de Guvern.

(1) Comercializarea mărfurilor sechestrate de către Serviciul Vamal și a celor abandonate în favoarea statului ca urmare a derulării unei proceduri vamale se efectuează la licitații organizate în conformitate cu prevederile prezentului cod.

(2) Evaluarea și comercializarea mărfurilor, cu excepția celor prevăzute la alin. (5)–(7), se organizează de către Serviciul Vamal în baza unui regulament aprobat de Guvern, care prevede inclusiv condiții de transparență.

(3) Bunurile se comercializează la licitație cu strigare. Dacă la licitația cu strigare nu s-a înscris niciun participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, Serviciul Vamal, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de înscriere la licitația la care nu s-a înscris niciun participant sau de la efectuarea licitației, stabilește o licitație cu reducere.

(4) În cazul înscrierii unui singur participant la licitația cu strigare, comercializarea se efectuează în bază de contract încheiat cu Serviciul Vamal la un preț care nu va fi mai mic decât prețul inițial. În cazul licitației cu reducere, comercializarea se efectuează în baza unui contract similar la un preț redus cu cel mult 10% față de prețul inițial. Dacă părțile nu au ajuns la un acord privind prețul de comercializare a mărfurilor, participantului i se restituie avansul.

(5) Expertiza, evaluarea și comercializarea mărfurilor sechestrate care fac parte din fondurile fixe ale întreprinderilor și ale altor obiecte cuprinse în programul de privatizare în care statul deține mai mult de o pătrime din capitalul social se organizează de către Agenția Proprietății Publice în modul stabilit pentru privatizarea patrimoniului public.

(6) Comercializarea valorilor mobiliare sechestrate se efectuează în conformitate cu legislația privind piața de capital.

(7) Bunurile sechestrate calificate drept mărfuri bursiere se comercializează prin intermediul Bursei de mărfuri în modul stabilit de Guvern.

(8) Neasigurarea integrității mărfurilor sechestrate, înstrăinarea, substituirea, tăinuirea, deteriorarea, descompletarea sau folosirea acestora atrag răspunderea stabilită de legislație. Debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcție de răspundere sau persoana la care s-au păstrat bunurile nu poartă răspundere pentru pierderile suportate în limitele normelor de perisabilitate și în urma pieirii fortuite a mărfurilor.

(9) Dacă la licitația cu reducere nu s-a înscris niciun participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, Serviciul Vamal, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de înscriere la licitația la care nu s-a înscris niciun participant sau de la efectuarea licitației, stabilește o licitație repetată. Dacă nici de această dată nu se înscrie niciun participant sau dacă bunurile nu sunt vândute, Serviciul Vamal ridică sechestrul de pe bunurile necomercializate, în cazul în care acesta a fost aplicat, iar bunurile urmează a fi distruse în modul stabilit de Guvern.

(10) Sumele încasate ca rezultat al comercializării mărfurilor sechestrate se varsă la contul unic trezorerial destinat drepturilor de import-export, iar sumele încasate ca rezultat al comercializării mărfurilor abandonate în favoarea statului se varsă în contul indicat la art. 425² alin. (6).

(1) Valorile mobiliare și valuta străină se transmit în termen de o lună după cum urmează:

a) valorile mobiliare – Ministerului Finanțelor;

b) valuta străină în numerar și documentele de plată în valută străină – băncilor conform acordurilor bilaterale încheiate între acestea și Serviciul Vamal, în baza ordinului scris al Serviciului Vamal și, în mod obligatoriu, în baza raportului direcției tehnico-criminalistice a Ministerului Afacerilor Interne (privind autentificarea valutei) pentru convertirea și transferarea în bugetul de stat a echivalentului ei în lei moldovenești.

(2) Moneda națională se transferă conform procedurii de transferare a veniturilor vamale la bugetul de stat.

(3) Valuta străină în numerar (bancnote și monede), documentele de plată și alte instrumente de plată (cecuri, cambii, acreditive, librete de economii și de depuneri etc.) și hârtiile de valoare (acțiuni, obligații etc.) în valută străină sunt evaluate în prealabil la valoarea lor nominală.

(4) Moneda națională, valuta străină în numerar și documentele de plată în valută străină cu dreptul de a le transforma în astfel de valută, precum și valorile mobiliare se predau la instituția bancară pentru a fi înregistrate la venitul bugetului de stat. În termen de 5 zile banca cumpără/vinde valută străină în numerar (dolari SUA, euro, precum și altă valută străină pentru care există cerere la momentul respectiv) la cursul băncii stabilit în ziua cumpărării/vânzării valutei și transferă echivalentul în lei moldovenești la bugetul de stat.

(1) După sechestrarea mărfurilor, organizarea evaluării și a comercializării acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 425³ alin. (5)–(7), se pune în sarcina Serviciului Vamal.

(2) În cazul aplicării sechestrului asupra mărfurilor întreprinderilor, ale instituțiilor, ale organizațiilor de stat și ale întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor cu cota statului în capitalul social, neincluse în programul de privatizare, despre acest fapt se înștiințează în scris organele centrale de specialitate ale administrației publice și autoritățile administrației publice locale. În cazul în care, în termenul stabilit, nu au fost luate măsuri pentru achitare, Serviciul Vamal organizează evaluarea și comercializarea mărfurilor sechestrate conform principiilor generale.

(3) Organizatori ai licitației sunt Serviciul Vamal și funcționarii vamali ai subdiviziunilor responsabile.

(4) În baza rapoartelor de expertiză și a rapoartelor de evaluare a mărfurilor, Serviciul Vamal aprobă prețul inițial de comercializare al mărfurilor ce urmează să fie comercializate la licitație.

(1) Pentru a organiza comercializarea mărfurilor, Serviciul Vamal examinează dosarele loturilor de bunuri. Pentru realizarea operațiunii de predare-primire a loturilor se întocmește un proces-verbal.

(2) Serviciul Vamal:

a) decide asupra scoaterii mărfurilor la licitație;

b) dispune publicarea comunicatului informativ despre desfășurarea licitației;

c) aprobă componența comisiei de licitație și numește președintele ei;

d) determină modul de comercializare a mărfurilor.

(3) Serviciul Vamal are dreptul să examineze plângerile și contestațiile privind corectitudinea desfășurării licitațiilor de comercializare a patrimoniului sechestrat.

(4) Deciziile cu privire la aprobarea prețurilor mărfurilor și expunerea lor spre comercializare se emit de Serviciul Vamal. Comunicatele informative ale Serviciului Vamal cu privire la expunerea mărfurilor spre comercializare se aprobă de către conducerea acestuia.

(5) Comunicatul informativ despre desfășurarea licitației se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, precum și pe pagina web oficială a Serviciului Vamal, și trebuie să conțină:

a) data, ora și locul desfășurării licitației;

b) specificarea mărfurilor, a principalelor caracteristici tehnico-economice și a locului aflării acestora;

c) informații despre proprietarul mărfurilor;

d) informații despre terenul pe care sunt amplasate bunurile imobiliare și condițiile de utilizare a terenului de către proprietar;

e) condițiile de comercializare a mărfurilor;

f) informații despre forma de plată;

g) modul de familiarizare prealabilă cu bunurile scoase la licitație;

h) condițiile de înaintare a cererilor de participare la licitație;

i) data-limită de depunere a cererilor, a propunerilor și a altor documente pentru participare la licitație;

j) informația despre necesitatea depunerii unui avans de 10% din prețul inițial de comercializare a mărfurilor și contul bancar la care acesta urmează să fie vărsat;

k) informații de contact ale comisiei de licitație;

l) alte informații necesare.

(6) Licitația are loc la cel puțin 15 zile de la data publicării comunicatului informativ în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(7) Licitația se face în locurile stabilite de Serviciul Vamal. Persoana la care se păstrează bunurile este obligată să asigure publicului accesul la ele.

(8) Licitația are loc dacă la aceasta sunt înscriși cel puțin doi participanți, cu excepțiile prevăzute de lege.

(1) Pentru comercializarea mărfurilor sechestrate sau abandonate în favoarea statului ca urmare a derulării unei proceduri vamale, la fiecare licitație se formează o comisie în a cărei componență intră cel puțin 5 membri reprezentanți ai Serviciului Vamal propuși de către conducerea acestora. Componența comisiei se aprobă prin ordin de către conducerea Serviciului Vamal. Licitatorul este funcționarul vamal desemnat de către conducerea Serviciului Vamal, dar nu este membru al comisiei de licitație.

(2) Ședința comisiei de licitație este deliberativă dacă la ea participă cel puțin 2/3 din membri. Hotărârea se adoptă prin vot deschis, cu simpla majoritate de voturi ale membrilor prezenți. În caz de paritate de voturi, procedura de votare se va repeta. Dacă egalitatea de voturi se înregistrează repetat, actul administrativ individual se consideră respins.

(3) Comisia de licitație are următoarele atribuții:

a) primește și verifică dosarele loturilor scoase la licitație, alte documente;

b) perfectează documentele aferente licitației;

c) organizează familiarizarea prealabilă a participanților cu bunurile scoase la licitație;

d) eliberează bilete de participant, înregistrează participanții la licitație;

e) desfășoară licitația;

f) exercită controlul asupra îndeplinirii condițiilor de participare la licitație și asigură respectarea drepturilor cumpărătorului;

g) desfășoară negocieri directe în cazul înscrierii unui singur participant;

h) prezintă informații, la solicitarea mass-mediei și cu acordul prealabil al cumpărătorului, despre rezultatele licitației.

(1) La licitație au dreptul să participe persoanele care au depus în termenul stabilit cerere de participare, au prezentat documentele necesare și au plătit, în modul stabilit, avansul de 10% din prețul inițial al mărfurilor.

(2) Doritorii de a participa la licitație prezintă Serviciului Vamal următoarele documente:

a) cererea de participare de modelul stabilit;

b) copia de pe documentul de plată care confirmă depunerea avansului pe contul bancar indicat în comunicatul informativ despre desfășurarea licitației;

c) după caz, procura pentru dreptul de a încheia contract de vânzare-cumpărare.

(3) Primirea cererilor și a documentelor se încheie cu 3 zile înainte de data licitației.

(4) Datele despre persoanele care au depus cereri de participare la licitație și numărul acestora sunt confidențiale.

(5) Cu cel puțin 2 zile înainte de data licitației, comisia de licitație examinează documentele prevăzute la alin. (2) și înregistrează în calitate de participant la licitație persoana care a depus cerere sau respinge cererea dacă persoana nu a respectat cerințele prezentului cod referitoare la întocmirea și la prezentarea documentelor. Motivul respingerii cererilor este comunicat în scris persoanei avizate. În acest caz, acesteia i se restituie avansul.

(6) Persoana are dreptul să-și retragă, printr-un demers scris, cererea de participare cu cel puțin 3 zile înainte de data licitației. În acest caz, persoanei i se restituie avansul.

(7) Dacă a fost înregistrat un singur participant, comisia de licitație duce cu acesta, în ziua licitației, negocieri directe. După stabilirea prețului de comercializare a mărfurilor și după semnarea procesului-verbal referitor la rezultatele negocierilor directe, materialele sunt remise Serviciului Vamal pentru a fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare.

(8) Dacă la licitație nu s-a înscris niciun participant, documentele sunt remise Serviciului Vamal pentru a întreprinde acțiunile prevăzute de lege.

(1) În ziua licitației, concomitent cu înmânarea biletelor de participant, comisia de licitație înregistrează participanții prezenți. Înregistrarea se încheie cu 10 minute înainte de începutul procedurii de licitație.

(2) Licitația este condusă de un licitator desemnat prin ordin al directorului Serviciului Vamal.

(3) Licitarea fiecărui lot de bunuri la licitația cu strigare începe cu anunțarea de către licitator a prețului inițial și a pasului de ridicare a prețului. Cel care acceptă prețul ridică biletul de participant. După ce unul dintre participanți a ridicat biletul, ceilalți pot pretinde la lot propunând un preț mai mare cu unul sau cu mai mulți pași de ridicare. Dacă nimeni nu oferă un preț mai mare decât cel acceptat, strigat de 3 ori de către licitator, acesta fixează printr-o lovitură de ciocan faptul vânzării lotului.

(4) Participantul la licitație care a câștigat lotul semnează procesul-verbal privind rezultatele licitației, întocmit pe un formular tipizat, aprobat de Serviciul Vamal.

(5) Participantul care a câștigat lotul la licitația cu strigare, dar care a refuzat să semneze procesul-verbal privind rezultatele licitației este privat de dreptul de a participa la această licitație, iar licitarea va reîncepe de la prețul oferit de participantul anterior. Participantului care a refuzat să semneze procesul-verbal nu i se va restitui avansul.

(6) Bunurile nesolicitate la licitația cu strigare sunt scoase la licitația cu reducere, conform deciziei Serviciului Vamal. Licitatorul începe licitarea fiecărui lot cu anunțarea prețului lui maxim, care va fi prețul inițial de la licitația cu strigare, și a pasului de reducere a prețului. Pasul de reducere nu poate fi mai mare de 5% din prețul maxim.

(7) Dacă prețul redus a fost strigat de 3 ori și niciun participant nu și-a exprimat intenția de a cumpăra lotul, licitatorul reduce prețul cu încă un pas, declarând de fiecare dată prețul nou.

(8) Licitatorul reduce prețul până când unul dintre participanți este de acord cu prețul propus, cerând acestuia să confirme oferta numind suma pentru care este de acord să cumpere lotul. În cazul confirmării, licitatorul va striga prețul de 3 ori, fixând faptul vânzării printr-o lovitură de ciocan. Dacă un alt participant dorește să cumpere lotul, acesta are dreptul să ridice prețul cu un pas sau cu mai mulți, declarând intenția sa în timpul repetării prețului, până la lovitura de ciocan, și confirmând oferta prin ridicarea biletului de participant. În acest caz, licitația cu reducere trece în licitație cu strigare.

(9) Reducerea prețului va continua până se va ajunge la zero, după care lotul se scoate de la licitație. Serviciul Vamal poate stabili pentru unele loturi scoase la licitația cu reducere limita la care poate fi redus prețul.

(10) Dacă constată încălcarea procedurii de licitație, licitatorul, președintele sau orice membru al comisiei de licitație suspendă licitația până când comisia de licitație decide continuarea licitației sau scoaterea lotului de la licitație.

(11) Participantul la licitația cu reducere care a câștigat lotul semnează procesul-verbal privind rezultatele licitației. Dacă refuză să-l semneze, participantul este privat de dreptul de a participa la această licitație, care reîncepe de la prețul acceptat de el. Participantului care a refuzat să semneze procesul-verbal nu i se restituie avansul.

(12) Dacă licitarea unui lot este declarată nulă din motive prevăzute de prezentul cod, se întocmește un proces-verbal al licitației nule pe un formular tipizat aprobat de Serviciul Vamal. În acest caz, participanții din a căror vină licitația a fost declarată nulă nu sunt admiși la licitațiile ulterioare la care va fi expus lotul a cărui licitare a fost declarată nulă. Lor nu li se va restitui avansul.

(1) La încheierea licitării unui lot, comisia de licitație negociază direct cu câștigătorul lotului asupra modului și termenelor de plată, fapt care se consemnează în procesul-verbal privind rezultatele licitației. După semnare, un exemplar al procesului-verbal se remite, în 24 de ore, debitorului.

(2) În cazul în care comisia de licitație și cumpărătorul au convenit ca achitarea prețului lotului să se efectueze printr-o sumă unică, ultimul plătește integral prețul lotului în termen de 7 zile din data semnării contractului de vânzare-cumpărare.

(3) În cazul în care comisia de licitație și cumpărătorul au convenit ca achitarea prețului lotului să se facă eșalonat, în termen de 7 zile cumpărătorul varsă prima tranșă de cel puțin 40% din prețul indicat în procesul-verbal, iar restul – în termenul stabilit în contractul de vânzare-cumpărare, care nu va depăși 60 de zile din data încheierii licitației. Pentru această perioadă, cumpărătorul achită o dobândă, calculată conform modului stabilit la art. 228 din Codul fiscal nr. 1163/1997, pentru suma eșalonată în funcție de perioada eșalonării.

(4) Cetățenii străini și apatrizii, persoanele care nu au raporturi cu sistemul bugetar al Republicii Moldova achită integral prețul lotului în termen de 7 zile din data semnării contractului de vânzare-cumpărare.

(5) La cumpărarea lotului, avansul depus de cumpărător este inclus în suma stabilită în contractul de vânzare-cumpărare. Cu excepțiile stabilite de lege, celorlalți participanți li se va restitui avansul în termen de 3 zile lucrătoare din data încheierii licitației.

(6) Avansul nerestituit conform prezentului cod se consideră venit al debitorului ale cărui bunuri au fost scoase la licitație și se folosește pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită, pentru plata restanțelor la bugetele respective.

(7) Dacă cumpărătorul nu achită prețul lotului în termenul stabilit, Serviciul Vamal are dreptul să anuleze rezultatele licitației. În acest caz, bunurile se scot la o nouă licitație cu strigare sau, respectiv, cu reducere, iar avansul nu se restituie.

(8) Vânzător al mărfurilor sechestrate, confiscate sau abandonate în favoarea statului ca urmare a derulării unei proceduri vamale este Serviciul Vamal. Acesta încheie contract de vânzare-cumpărare în cazul vânzării atât prin procedura licitației, cât și prin negocieri directe, în condițiile legii.

(9) Contractul de vânzare-cumpărare se încheie în termen de 5 zile lucrătoare din data încheierii licitației sau a negocierilor directe. Dacă, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul renunță la bunuri, acestea se scot la o nouă licitație cu strigare sau, respectiv, cu reducere, iar avansul nu se restituie.

(10) Rezultatele licitației pot fi contestate în modul stabilit de prezentul cod.

(1) După semnarea contractului de vânzare-cumpărare și achitarea integrală a prețului lotului, Serviciul Vamal ridică bunurile sechestrate spre a le remite cumpărătorului. Bunurile supuse plății drepturilor de import se ridică cu condiția achitării acestora în conformitate cu legislația în vigoare. Din momentul semnării actului de ridicare a mărfurilor sechestrate sau abandonate în favoarea statului ca urmare a derulării unei proceduri vamale, dreptul de proprietate asupra acestora trece la cumpărător, iar cheltuielile de păstrare și de transportare a mărfurilor, de perfectare a titlurilor de proprietate le suportă noul proprietar.

(2) În cazul în care participanții la licitație contestă rezultatele acesteia, bunurile nu se ridică până la soluționarea litigiilor.

(3) Actele juridice în urma cărora bunurile au fost înstrăinate fără acordul scris al Serviciului Vamal pot fi declarate nule de instanța judecătorească din momentul încheierii lor. Răspunderea pentru pierderile suportate de Serviciul Vamal o poartă persoana care a înstrăinat bunurile sau a decis înstrăinarea lor.

(4) Ridicarea mărfurilor se efectuează în prezența debitorului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcție de răspundere și a cumpărătorului (a reprezentantului acestuia). În cazul absenței nemotivate a debitorului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcție de răspundere, ridicarea mărfurilor se efectuează în prezența a 2 martori asistenți. În cazul împiedicării acțiunilor de ridicare a mărfurilor, Serviciul Vamal efectuează ridicarea forțată a acestora.

(5) Dacă se constată lipsa, substituirea sau degradarea calitativă a unor bunuri din lista mărfurilor sechestrate, Serviciul Vamal este obligat să remită organelor de urmărire penală materialele de rigoare, excepție făcând situațiile în care substituirea sau degradarea mărfurilor este neînsemnată și cumpărătorul le-a acceptat la prețul din contractul de vânzare-cumpărare.

(6) Dacă bunurile unei persoane au fost vândute mai multor cumpărători, ridicarea lor se face separat pentru fiecare cumpărător.

(7) Asupra faptului ridicării mărfurilor se întocmește un act, în 3 exemplare, de modelul stabilit de Serviciul Vamal. Al treilea exemplar se remite, contra semnătură, debitorului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcție de răspundere, al doilea exemplar – cumpărătorului, iar primul exemplar rămâne la Serviciul Vamal.

(8) În timpul ridicării mărfurilor sau în cel mult 24 de ore după semnarea actului de ridicare, debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcție de răspundere sunt obligați să remită Serviciului Vamal sau nemijlocit cumpărătorului toate documentele referitoare la bunurile ridicate, dacă aceste documente nu au fost ridicate de Serviciul Vamal odată cu sechestrarea mărfurilor.

(9) În temeiul actului de ridicare a mărfurilor sechestrate, persoana efectuează înregistrările contabile în legătură cu comercializarea lor.

(10) În temeiul contractului de vânzare-cumpărare, al actului de ridicare a mărfurilor și al certificatului de achitare integrală eliberat de Serviciul Vamal, cumpărătorul înregistrează la organele de resort, în cazurile prevăzute de legislație, bunurile ridicate. Cumpărătorul poate folosi bunurile și până la înregistrare (cu excepția scoaterii lor din Republica Moldova) în baza contractului de vânzare-cumpărare și a actului de ridicare. După expirarea termenului de plată stabilit în contractul de vânzare-cumpărare, bunurile nu vor mai putea fi folosite în baza documentelor menționate.

(1) Bunurile confiscate de către Serviciul Vamal sunt transmise cu titlu gratuit în următoarele cazuri:

a) dacă bunurile confiscate constituie construcții (inclusiv locuințe și anexele acestora), acestea sunt transmise în proprietatea statului;

b) dacă bunurile confiscate sunt cărți cu amprente de ștampile ale bibliotecilor, acestea se predau bibliotecilor; bunurile fără caracteristici comerciale, dar care pot fi folosite, precum și documente grafice (ilustrate, cărți poștale, planșe etc.) pentru copii se predau instituțiilor pentru copii;

c) dacă bunurile confiscate sunt articole cu conținut de metale prețioase și pietre prețioase cu valoare istorică, științifică, artistică sau altă valoare culturală, obiecte de cult, valori numismatice, formațiuni naturale din pietre minerale, acestea se predau instituțiilor publice din subordinea Ministerului Culturii prin intermediul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, care va asigura expertizarea, evaluarea și transmiterea ulterioară în gestiune instituțiilor publice, conform profilului mărfurilor vizate;

d) dacă bunurile confiscate sau fără stăpân sunt arme și muniții prevăzute în anexa nr. l la Legea nr.130/2012 privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă, acestea se predau Ministerului Afacerilor Interne, în celelalte cazuri se predau Ministerului Apărării.

(2) La transmiterea mărfurilor cu titlu gratuit se întocmește un proces-verbal de transmitere cu titlu gratuit, conform modelului stabilit de Serviciul Vamal.

(3) Bunurile care nu pot fi vândute, prelucrate sau folosite în calitate de deșeuri utilizabile se distrug, făcându-se mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal de luare a lor la evidență. Bunurile sunt distruse la decizia conducătorului Serviciului Vamal în baza dovezilor privind imposibilitatea vinderii, prelucrării sau folosirii lor conform destinației.

(4) Pentru a evita utilizarea mărfurilor supuse distrugerii, acestea sunt distruse în modul stabilit de Guvern.

(5) Distrugerea lotului de bunuri se efectuează de către o comisie formată prin ordin al conducătorului Serviciului Vamal. Despre distrugerea lotului de bunuri se întocmește un proces-verbal, în care se indică:

a) data și locul întocmirii procesului-verbal;

b) numele, prenumele și funcțiile membrilor comisiei;

c) denumirea și cantitatea mărfurilor distruse;

d) metoda de distrugere.

(6) Procesul-verbal se aduce la cunoștința conducerii Serviciului Vamal cel târziu în ziua lucrătoare imediat următoare zilei întocmirii lui.

(7) Decizia privind distrugerea mărfurilor ce prezintă pericol pentru viața și sănătatea consumatorilor și pentru mediu, a căror prelucrare și utilizare sunt imposibile, precum și decizia privind aducerea lor în conformitate cu prescripțiile legale se adoptă de către organele abilitate.

(8) Medicamentele cu termenul de valabilitate expirat luate la evidență de către Serviciul Vamal se distrug în modul stabilit de Ministerul Sănătății.

(9) Substanțele nocive, produsele chimice și alte bunuri periculoase pentru mediu care nu pot fi utilizate se nimicesc în modul stabilit de legislație.

(1) Restituirea mărfurilor confiscate, sechestrate sau abandonate în favoarea statului ca urmare a derulării unei proceduri vamale are loc în cazurile când au decăzut motivele de drept ce au stat la baza confiscării, sechestrării sau abandonării acestora în favoarea statului.

(2) Mărfurile sunt restituite de către Serviciul Vamal în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de restituire. La cerere se anexează în original actele care confirmă decăderea motivelor de drept ce au stat la baza confiscării, sechestrării sau abandonării mărfurilor în favoarea statului.

(3) Cererea privind restituirea mărfurilor poate fi înaintată Serviciului Vamal în termen de cel mult 1 an de la data înștiințării persoanei interesate despre existența motivelor de drept ce au stat la baza confiscării, sechestrării sau abandonării acestora în favoarea statului. Termenul menționat este un termen de decădere și nu poate fi restabilit.

(4) Mărfurile se restituie titularului în natură dacă nu au fost încă vândute sau predate gratuit în condițiile legii. În caz contrar, acestuia i se restituie sumele rezultate din comercializarea mărfurilor, din contul bugetului la care aceste mijloace au fost vărsate, cu scăderea cheltuielilor aferente comercializării. Valoarea mărfurilor nimicite pe motiv că nu pot fi folosite conform destinației nu se restituie.

(5) Diferența dintre sumele ce constituie contravaloarea mărfurilor confiscate (virată la buget și achitată efectiv conform prețurilor majorate) se restituie din contul bugetului la care au fost vărsate sumele provenite din vânzări.

(1) Prezentul cod intră în vigoare la 1 ianuarie 2024, cu excepția art. 140 și a art. 336–339, care se pun în aplicare la expirarea a 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(2) Guvernul, până la data de 1 iulie 2023:

a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislației în concordanță cu prezentul cod;

b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezentul cod;

c) va asigura revizuirea și abrogarea actelor normative departamentale care contravin prezentului cod;

d) va aproba actul normativ de punere în aplicare a prezentului cod, care va intra în vigoare la aceeași dată cu prezentul cod.

(3) La data intrării în vigoare a prezentului cod, se abrogă:

a) Codul vamal al Republicii Moldova nr. 1149/2000 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediție specială din 1 ianuarie 2007), cu modificările ulterioare;

b) Legea nr. 1380/1997 cu privire la tariful vamal (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediție specială din 1 ianuarie 2007), cu modificările ulterioare;

c) Legea nr. 1569/2002 cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 185–189, art. 1416), cu modificările ulterioare.

(1) Derularea regimurilor vamale (import, export, tranzit) inițiate până la data intrării în vigoare a prezentului cod se va finaliza conform prevederilor legale valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(2) Procedurile prealabile inițiate până la data intrării în vigoare a prezentului cod care nu au fost finalizate până la 1 ianuarie 2024 se vor examina și finaliza conform prevederilor legale valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod. Această dispoziție este valabilă și pentru procedurile prealabile inițiate după data intrării în vigoare a prezentului cod referitoare la o procedură administrativă inițiată până la data intrării în vigoare a acestuia.

(3) Derularea regimurilor vamale (antrepozit vamal, admitere temporară, perfecționare activă, perfecționare pasivă) se va efectua în conformitate cu prevederile Codului vamal al Republicii Moldova nr. 1149/2000 pe o perioadă de 1 an din momentul intrării în vigoare a prezentului cod. În perioada respectivă, Serviciul Vamal va reexamina condițiile care stau la baza derulării regimului vamal respectiv și, în caz de neconformitate, va retrage autorizațiile/acordurile respective imediat după expirarea termenului menționat în prezentul alineat.

(4) Autorizațiile, acordate în baza prevederilor Codului vamal nr. 1149/2000, care sunt valabile la 1 ianuarie 2024 și care nu au o perioadă de valabilitate limitată trebuie să fie reevaluate. Deciziile în urma reevaluării unei autorizații se vor lua înainte de 1 ianuarie 2024. Prin aceste decizii se vor retrage autorizațiile reevaluate și, dacă este cazul, se vor acorda autorizații noi. Deciziile vor fi notificate fără întârziere titularilor autorizației până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Aceste autorizații nu sunt însă valabile înainte de 1 ianuarie 2024. Autorizațiile acordate în baza prevederilor art. 184² din Codul vamal nr. 1149/2000 nu vor mai fi valabile începând cu 1 ianuarie 2024. În scopul protejării intereselor legitime ale operatorilor economici și asigurării tranziției la noile norme, notificările vor fi efectuate fără întârziere în adresa titularilor autorizației până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

(5) Serviciul Vamal poate accepta cererile pentru acordarea de autorizații în conformitate cu prezentul cod depuse înainte de 1 ianuarie 2024. Serviciul Vamal poate acorda autorizații în conformitate cu prezentul cod înainte de 1 ianuarie 2024. Însă aceste autorizații nu sunt valabile înainte de 1 ianuarie 2024.

(6) Agenții economici înregistrați în zonele economice libere, în Portul Internațional Liber „Giurgiulești” și în Aeroportul Internațional Liber „Mărculești” la data intrării în vigoare a prezentului cod vor aplica garanțiile de stat în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 440/2001 cu privire la zonele economice libere, ale art. 12 din Legea nr. 8/2005 cu privire la Portul Internațional Liber „Giurgiulești” și, respectiv, ale art. 9 din Legea nr. 178/2008 cu privire la Aeroportul Internațional Liber „Mărculești”. Agenții economici vor activa până la data de 1 ianuarie 2034 conform prevederilor valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(7) Agenții economici înregistrați în zonele economice libere în perioada 1 ianuarie 2024 – 1 septembrie 2024 sunt în drept, pe parcursul perioadei de până la 1 ianuarie 2034, dar care nu va depăși termenul de funcționare a zonei economice libere concrete, să activeze conform prevederilor valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(8) Agenții economici înregistrați în Portul Internațional Liber „Giurgiulești” în perioada 1 ianuarie 2024 – 1 septembrie 2024 sunt în drept, pe parcursul perioadei de până la 17 februarie 2030, să activeze conform prevederilor valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(9) Agenții economici înregistrați în Aeroportul Internațional Liber „Mărculești” în perioada 1 ianuarie 2024 – 1 septembrie 2024 sunt în drept, pe parcursul perioadei de până la 1 ianuarie 2034, dar care nu va depăși termenul de funcționare a Aeroportului Liber, să activeze conform prevederilor valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(10) Prevederile cuprinse în prezentul cod privind plata, garantarea, stingerea datoriei vamale și anularea drepturilor de import se aplică în mod corespunzător și pentru taxa pe valoarea adăugată, și pentru accizele care, potrivit Codului fiscal, sunt în atribuțiile Serviciului Vamal.

(11) Până la data punerii în aplicare a tehnicilor de prelucrare electronică prevăzute la art. 6 alin. (1), se vor utiliza orice alte mijloace prevăzute de legislație.

(12) Controalele ulterioare inițiate până la data intrării în vigoare a prezentului cod care nu au fost finalizate până la 1 ianuarie 2024 se vor realiza și finaliza conform prevederilor legale valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(13) Procedura de amânare a determinării definitive a valorii în vamă inițiate până la 1 ianuarie 2024 se va realiza și se va finaliza conform prevederilor legale valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(14) Până la 31 decembrie 2024 nu se solicită nicio garanție în cazurile în care mărfurile sunt transportate pe cale feroviară.