Codul de executare

(1) Procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare, în modul stabilit de lege.

(2) În scopul îndeplinirii sarcinii prevăzute la alin. (1), legislaţia privind executarea stabileşte competenţa executorului judecătoresc, modul şi condiţiile de executare silită a documentelor executorii.

Executorul judecătoresc asigură executarea silită a documentelor executorii în strictă conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative.

Modul şi condiţiile de punere în executare a documentelor executorii se extind asupra persoanelor cu funcţie de răspundere, persoanelor fizice, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, şi asupra persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare.

(1) Creditorul dispune de dreptul de a cere executarea silită a documentelor executorii, precum şi de a renunţa la executarea începută sau de a amâna pornirea ei, în limitele prescripţiei dreptului stabilit.

(2) Părţile în procedura de executare (creditorul şi debitorul) pot executa documentul executoriu prin încheierea unei tranzacţii în condiţiile prezentului cod.

Modul şi condiţiile de punere în executare a documentelor executorii se stabilesc pe principiul respectării drepturilor omului şi nu pot avea ca scop pricinuirea de suferinţe fizice şi morale sau de prejudicii materiale.

(1) Procedura de executare se desfăşoară în limba română.

(2) Dacă nu posedă limba română, participanţii la procedura de executare au dreptul de a lua cunoştinţă de actele procedurii de executare şi de a vorbi prin interpret.

(1) În executarea documentelor executorii, executorul judecătoresc este independent şi se supune numai legii.

(2) Orice imixtiune în activitatea de executare a documentelor executorii este inadmisibilă şi atrage răspunderea prevăzută de lege.

(1) Cerinţele executorului judecătoresc înaintate în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative sînt obligatorii pentru toate autorităţile publice, persoanele juridice, persoanele cu funcţie de răspundere şi persoanele fizice.

(2) Persoanele care nu execută cerinţele executorului judecătoresc sau care împiedică executarea lor poartă răspunderea prevăzută de lege.

Participanţii la procedura de executare, alte persoane interesate ale căror drepturi ori interese ocrotite de lege au fost încălcate printr-un act de executare pot ataca actul în conformitate cu legea.

(1) Executarea benevolă reprezintă posibilitatea debitorului de a executa voluntar documentul executoriu înainte de a trece la executarea silită. Termenul de executare benevolă este stabilit de lege sau de instanța de judecată.

(2) În cazul în care debitorul nu execută benevol obligația sa în termenul stabilit de lege sau de instanța de judecată, aceasta poate fi impusă prin executare silită, proces care demarează odată cu sesizarea executorului judecătoresc.

(3) La depunerea documentului executoriu spre executare silită, creditorul trebuie să prezinte declarația pe propria răspundere privind neexecutarea creanței de către debitor. În cazul în care documentul executoriu vizează o obligație în privința căreia legea sau instanța nu stabilește un termen de executare benevolă a acesteia, creditorul trebuie să prezinte, suplimentar, dovada somației adresate debitorului, prin care i s-a acordat un termen de executare benevolă a documentului executoriu, și, după caz, dovada înmânării sau recepționării somației respective de către debitor.

(4) Prin derogare de la prevederile alin. (1)–(3) și ale art. 9², pentru executarea silită a documentelor executorii eliberate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 43 alin. (3)–(8) din Legea nr. 246/2018 privind procedura notarială nu este necesară o somare suplimentară a debitorului.

(5) Documentele executorii, emise de instanța de judecată, prin care se dispun măsuri de asigurare a acțiunii sau de asigurare a probelor, prevăzute la art. 27, se execută imediat, fără aplicarea termenului de executare benevolă.

(1) Înainte de a iniția procedura de executare silită a unei obligații în privința căreia legea sau instanța nu stabilește un termen de executare benevolă a acesteia, creditorul are obligația de a soma debitorul în legătură cu executarea benevolă a documentului executoriu, acordându-i un termen de cel puțin 15 zile și avertizându-l că, după expirarea acestui termen, este posibilă intentarea procedurii de executare silită.

(2) Nu este necesară somarea debitorului în conformitate cu alin. (1) în cazul în care există reglementări speciale cu privire la termenul de executare benevolă a unor categorii de documente executorii.

(3) Somarea debitorului se face în formă scrisă, prin orice mijloace adecvate circumstanțelor, inclusiv prin intermediul biroului executorului judecătoresc, conform prevederilor art. 28.

(4) În cazul în care nu a fost posibilă înmânarea somației debitorului, aceasta va fi comunicată prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau pe pagina web oficială a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Cheltuielile creditorului pentru publicarea somației respective sunt suportate de către debitorul procedurii de executare. În acest caz, dispozițiile art. 9⁴ se aplică în mod corespunzător.

(5) Pentru obligațiile de plată către bugetul public național, somarea debitorului se efectuează prin publicarea pe pagina web oficială a organului emitent a anunțului în care se menționează că a fost emis documentul executoriu pe numele debitorului. În lipsa paginii web oficiale a organului emitent, anunțul corespunzător se publică pe pagina web oficială a Serviciului Fiscal de Stat. Somația se consideră comunicată după expirarea a 15 zile de la data publicării anunțului.

Termenul de executare benevolă începe să curgă din ziua în care:

a) debitorul recepționează somația prezentată de către creditor – în cazul prevăzut la art. 9² alin. (1);

b) somația este publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau pe pagina web oficială a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești – în cazul prevăzut la art. 9² alin. (4);

c) a fost pronunțată hotărârea judecătorească – în cazurile prevăzute la art. 256 din Codul de procedură civilă nr. 225/2003;

d) rămâne definitivă hotărârea judecătorească – în cazul prevăzut la art. 255 din Codul de procedură civilă nr. 225/2003.

Debitorul care execută benevol obligația, fie personal, fie prin intermediul unei persoane terțe de încredere, are dreptul de a primi o chitanță sau o declarație scrisă privind stingerea obligației și, după caz, titlul original sau efectuarea unei mențiuni pe titlul original al creditorului privind stingerea obligației. Dispozițiile art. 967 din Codul civil nr. 1107/2002 se aplică în modul corespunzător.

[Capitolul I¹ introdus prin LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

(1) Executarea silită reprezintă un ansamblu de măsuri, prevăzute de prezentul cod, prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu-şi îndeplineşte benevol obligaţiile.

(2) Executarea silită începe prin sesizarea executorului judecătoresc în condiţiile legii şi se efectuează prin orice formă prevăzută de prezentul cod, simultan sau succesiv, pînă la realizarea dreptului recunoscut prin documentul executoriu, pînă la achitarea dobînzilor, a penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii, precum şi a cheltuielilor de executare.

(3) Executarea silită se efectuează în baza unui titlu executoriu sau a unui alt document care, potrivit prezentului cod, este document executoriu.

Sînt documente executorii şi se execută conform normelor stabilite de prezentul cod:

a) titlurile executorii eliberate de instanţa de judecată în condiţiile legii;

b) hotărârile date de instanţele de judecată în cauzele de contencios administrativ, încheierile, ordonanţele instanţelor de judecată, dacă legea nu prevede altfel;

c) deciziile (hotărârile) contravenţionale, inclusiv cele emise de agenţii constatatori în limitele competenţei atribuite lor prin lege, titlurile executorii emise pe cauze penale şi sentinţele pe cauzele penale, în partea încasării amenzii, precum şi în partea acţiunii civile;

c¹) încheierile judecătorului de instrucţie privind efectuarea anumitor acte obligatorii legate de remiterea/transmiterea/restituirea unor bunuri;

d) ordonanţele privind liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravenţională sub formă de amendă;

e) titlurile executorii eliberate în temeiul hotărârilor arbitrale;

f) titlurile executorii emise în baza hotărârilor instanţelor de judecată străine şi hotărârilor arbitrale străine, recunoscute şi încuviinţate spre executare pe teritoriul Republicii Moldova;

g) deciziile Curţii Constituţionale cu privire la aplicare de amenzi;

h) încheierile executorului judecătoresc, procesele-verbale ale executorului judecătoresc în care sînt consemnate condiţiile tranzacţiei în cazul concilierii părţilor în conformitate cu art.62 al prezentului cod;

i) deciziile Colegiului disciplinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi ale Colegiului disciplinar al Uniunii Avocaţilor, ale Comisiei de autorizare și disciplină a administratorilor autorizați cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare cu caracter pecuniar;

j) hotărârile (deciziile) cu privire la aplicarea de sancţiuni eliberate de autorităţile publice şi/sau de alte instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control;

k) actele învestite cu formulă executorie, în condițiile în care legea oferă dreptul la executare silită în temeiul acestora;

k^1) hotărârile arbitrale prin care se aprobă tranzacţiile;

l) hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la suma de reparare echitabilă a prejudiciului şi de compensare a celorlalte cheltuieli, precum şi acordul de soluţionare pe cale amiabilă a cauzei, semnat de părţi.

l¹) deciziile Ministerului Finanţelor privind încasarea din contul beneficiarilor Programului de stat „Prima casă” a creanţelor rezultate din garanţiile de stat acordate şi plătite băncii şi neacoperite integral în urma vânzării locuinţei ipotecate;

m) deciziile emise de către Serviciul Vamal privind dispunerea încasării sumelor;

n) contractele de gaj a bunurilor mobile, cu condiţia că avizul de executare a gajului a fost înscris în Registrul garanţiilor reale mobile în ordinea prevăzută de lege.

n^1) contractele de leasing, în partea referitoare la dreptul locatorului de a intra în posesia bunului, a documentelor aferente lui şi de a obţine radierea leasingului din registrul de publicitate, cu condiţia că locatorul este o bancă comercială, o organizaţie de creditare nebancară sau o societate de leasing, iar leasingul a fost notat sau înregistrat conform dispoziţiilor art.1321 alin.(3) din Codul civil;

o) - abrogată;

p) actele emise de către Serviciul Fiscal de Stat privind dispunerea încasării sumelor;

q) actele emise de Consiliul Concurenţei privind aplicarea sancţiunilor pecuniare;

r) deciziile emise de Agenția Rezerve Materiale privind aplicarea sancțiunilor pecuniare;

s) procesele-verbale ale adunării generale a asociației proprietarilor din condominiu în condițiile și în măsura prevăzute la art. 59 din Legea nr. 187/2022 cu privire la condominiu;

t) deciziile emise de către Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor;

u) deciziile Comisiei Naționale a Pieței Financiare privind obligațiile pecuniare;

v) deciziile Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor emise în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor.

(1) Titlul executoriu se eliberează creditorului la cerere de către prima instanţă, după rămânerea definitivă a hotărârii.

(2) În cazurile prevăzute la art.256 din Codul de procedură civilă, titlul executoriu se eliberează imediat.

(1) În temeiul unei hotărâri se eliberează un singur titlu executoriu.

(2) Dacă executarea trebuie să se efectueze în diferite locuri sau dacă hotărârea s-a dat în folosul mai multor creditori, instanţa de judecată eliberează creditorilor, la cerere, mai multe titluri executorii, cu indicarea exactă a locului de executare.

(3) În temeiul hotărârii judecătoreşti prin care debitorii sînt obligaţi să achite sume de bani în mod solidar, la cererea creditorului se eliberează mai multe titluri executorii potrivit numărului de debitori solidari.

(4) În cazul modificării hotărârii, instanţa eliberează un nou titlu executoriu în corespundere cu dispozitivul modificat. Titlul executoriu emis în temeiul unei hotărâri casate sau modificate se restituie instanţei emitente spre anulare.

(1) Documentul executoriu eliberat de instanţa de judecată cuprinde:

a) denumirea instanţei de judecată care a eliberat documentul executoriu;

b) cauza în a cărei bază a fost eliberat documentul executoriu;

c) data pronunţării hotărârii, dispozitivul (textual);

d) data rămânerii definitive a hotărârii sau menţiunea privind executarea imediată;

e) numele, prenumele şi data naşterii sau denumirea debitorului şi a creditorului, codul fiscal, domiciliul ori sediul lor, datele bancare de identificare;

f) data eliberării titlului executoriu;

g) menţiuni privind măsurile de asigurare a acţiunii;

h) menţiunea privind autorizarea pătrunderii forţate a executorului judecătoresc în încăperile aflate în posesia sau în proprietatea debitorului, inclusiv în cele în care se află bunurile debitorului;

i) alte menţiuni, după caz.

(2) Titlul executoriu, eliberat în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, se semnează de către judecător şi grefier şi se certifică cu ştampila instanţei de judecată.

(3) Alte documente executorii decât cele eliberate de instanţa de judecată, cu excepţia celor prevăzute la art. 11 lit. k), se semnează de persoana cu funcţie de răspundere şi se certifică cu ştampila organului respectiv. Ele vor cuprinde toate datele prevăzute la alin. (1), cu excepţia prevederilor lit.g) şi h).

(4) În cazul în care hotărârea instanţei de judecată străine sau a arbitrajului internaţional a fost recunoscută şi încuviinţată spre executare pe teritoriul Republicii Moldova, în titlul executoriu se indică atât denumirea instanţei de judecată străine sau a arbitrajului internaţional, precum şi denumirea instanţei de judecată din Republica Moldova care a recunoscut şi a încuviințat executarea acestei hotărâri.

(1) Documentul executoriu se prezintă spre executare silită de către creditor doar dacă debitorul nu a executat benevol documentul executoriu în interiorul termenului stabilit.

(2) Instanța de judecată prezintă din oficiu titlul executoriu spre executare în cauzele ce țin de:

a) urmărirea sumelor ce urmează a fi făcute venit la stat;

b) urmărirea sumelor încasate din contul statului, din contul întreprinderilor de stat și al celor municipale, din contul societăților comerciale cu capital majoritar de stat;

c) repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești;

d) repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești;

e) restabilirea la locul de muncă și încasarea salariului mediu pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă;

f) încasarea indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă și a altor prestații de asigurări sociale prevăzute de lege;

g) recunoașterea hotărârilor judecătorești străine pe teritoriul Republicii Moldova emise în cazurile prevăzute la lit. a)–f).

(3) Titlul executoriu se prezintă din oficiu spre executare în cazurile prevăzute la alin. (2) doar dacă debitorul nu a prezentat instanței dovada executării benevole a obligației în termenul stabilit de lege sau de instanță. În acest caz, dovada executării benevole a obligației de către debitor se anexează la dosarul cauzei.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (2), instanța de judecată expediază documentele executorii conform competenței teritoriale prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) și informează părțile despre prezentarea acestora spre executare. Acest fapt nu limitează creditorii în exercitarea dreptului prevăzut la art. 60 alin. (3).

(5) În cazurile prevăzute la alin. (2) din prezentul articol, creditorul este în drept să aleagă un alt executor judecătoresc, conform procedurii stabilite la art. 32.

(6) În cazul prezentării unui nou titlu executoriu, în condițiile art. 13 alin. (4), procedura de executare continuă, actele anterioare având efect juridic deplin în măsura în care nu contravin dispozitivului noului titlu executoriu, iar dacă contravin, măsurile de asigurare a executării documentului executoriu se ajustează.

(7) Documentele executorii privind dezafectarea incontestabilă a mijloacelor bănești din contul bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale de stat, al fondurilor asigurărilor obligatorii de asistență medicală, al bugetelor unităților administrativ-teritoriale, precum și din contul autorităților/instituțiilor publice, se execută în conformitate cu procedura și termenele stabilite de Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181/2014.

[Art.15 în redacția LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

(1) În cazul documentelor executorii privind urmărirea plăților periodice, dacă debitorul nu își onorează obligația de plată până la data scadenței fiecărei plăți, creditorul poate transmite titlul executoriu spre executare silită la expirarea unui termen de 5 zile de la scadență, însoțit de declarația pe propria răspundere privind neexecutarea creanței de către debitor.

(2) În cazul documentelor executorii prevăzute la alin. (1), procedura de executare silită se intentează pentru recuperarea sumelor restante care sunt scadente la data intentării procedurii de executare silită.

(3) Procedura de executare silită intentată în conformitate cu alin. (2) poate fi încetată dacă debitorul își onorează suplimentar trei plăți periodice scadente, calculate de la data la care debitorul și-a onorat obligațiile restante și cele ajunse la scadență în cadrul procedurii de executare silită. În acest caz, documentul executoriu se restituie creditorului conform art. 86.

(4) Creditorul poate să inițieze o nouă procedură de executare silită, în condițiile alin. (1), dacă debitorul nu își onorează ulterior o altă obligație de plată scadentă.

[Art.15¹ introdus prin LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

(1) Titlul executoriu poate fi prezentat spre executare în decursul a 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti în al cărei temei a fost emis, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Documentul executoriu privind urmărirea plăţilor periodice îşi menţine valabilitatea în cursul întregii perioade în care urmează să se efectueze plăţile. Termenul stabilit la alin. (1) se aplică fiecărei plăţi periodice în parte, iar curgerea lui începe de la scadenţa fiecărei plăţi.

(3) Hotărârile judecătorești în contenciosul administrativ se prezintă spre executare în conformitate cu prevederile stabilite în capitolul VI din cartea a treia a Codului administrativ nr. 116/2018.

[Art.16 al.(3) în redacția LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

(4) Hotărârile cu privire la contravenţii se prezintă spre executare în termenele stabilite de Codul contravenţional, dacă legea nu prevede altfel.

(5) Termenele de prezentare a documentelor executorii se calculează în conformitate cu art. 111 din Codul de procedură civilă.

(1) Termenul de prescripţie pentru prezentarea documentului executoriu spre executare se întrerupe:

a) prin intentarea procedurii de executare;

b) prin executarea parţială înainte de începerea executării silite sau prin îndeplinirea de către debitor (reprezentantul sau fidejusorul acestuia) a unui act de recunoaştere, în orice alt mod, a obligaţiei.

(2) După întrerupere, curgerea prescripţiei începe din nou. La calcularea noului termen de prescripţie, perioada scursă pînă la întrerupere nu se ia în considerare.

(3) În caz de restituire a documentului executoriu care nu a fost executat sau a fost executat parţial, noul termen pentru prezentarea documentului executoriu spre executare se calculează din ziua în care documentul a fost restituit creditorului.

(4) Prescripţia nu este întreruptă dacă intentarea procedurii de executare a fost refuzată de către executorul judecătoresc sau dacă persoana la a cărei cerere sau în al cărei interes a fost iniţiată executarea silită a solicitat restituirea documentului executoriu.

(1) Creditorul care a omis termenul de prezentare a documentului executoriu spre executare poate fi repus în termen de către instanţa de judecată.

(2) Cererea de repunere în termen se depune la instanţa de judecată de la locul de executare, cu anexarea probelor care dovedesc imposibilitatea prezentării în termen a documentului executoriu spre executare.

(3) Cererea se examinează în şedinţă de judecată, cu înştiinţarea prealabilă a părţilor despre locul, data şi ora examinării. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii.

(4) Încheierea privind cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs.

(1) În caz de pierdere sau deteriorare a titlului executoriu, instanţa de judecată care a emis titlul executoriu va elibera, în cel mult 5 zile, un duplicat al acestuia.

(2) Cererea de eliberare a duplicatului poate fi înaintată de creditor sau de executorul judecătoresc, cu anexarea dovezilor care confirmă pierderea sau deteriorarea titlului executoriu. Cererea de eliberare a duplicatului se examinează pe baza dosarului şi/sau a materialelor anexate la cerere. Instanţa care examinează cererea poate dispune citarea participanţilor la proces pentru a se pronunţa cu privire la temeiurile invocate în cerere.

(3) În cazul în care refuză să emită duplicatul titlului executoriu, instanţa de judecată va emite o încheiere motivată, care poate fi contestată cu recurs.

(1) Instanţa de judecată poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces ori a executorului judecătoresc, să corecteze greşelile sau omisiunile din titlul executoriu referitoare la datele de identificare şi la cele fiscale (bancare) ale părţilor, calitatea procesuală, orice alte erori materiale sau de calcul evidente, care nu schimbă esenţa dispozitivului hotărârii. Problema corectării unor astfel de greşeli se soluţionează pe baza dosarului şi/sau a materialelor anexate la cerere. Instanţa care examinează cererea poate dispune citarea participanţilor la proces şi a executorului judecătoresc pentru a se pronunţa cu privire la temeiurile invocate în cerere.

(2) Încheierea prin care instanţa judecătorească se pronunţă asupra cererii poate fi atacată cu recurs.

(1) Executorul judecătoresc este unica persoană autorizată să efectueze executarea silită a documentelor executorii.

(2) Efectuarea actelor de executare silită de către alte persoane atrage răspunderea prevăzută de lege.

(1) Executorul judecătoresc este în drept:

a) să emită acte procedurale în limitele competenţei prevăzute de lege;

b) să citeze, la sediul biroului său şi la locul efectuării actelor de executare, debitorul şi alţi participanţi implicaţi în procesul de executare;

c) să solicite şi să primească gratuit pe suport de hârtie sau în formă de document electronic şi în regim on-line din partea autorităţilor publice centrale şi locale, a instituţiilor (inclusiv financiare), din partea altor organizaţii (indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare) deţinătoare de registre de stat şi de informaţii relevante pentru procedura de executare orice informaţie care ar permite identificarea debitorului, a patrimoniului său şi a locului aflării lor, dacă nu are acces la sistemul informaţional ce conţine informaţia respectivă;

d) să sesizeze autorităţile şi persoanele competente referitor la faptele constatate de neconformare cerinţelor înaintate legal de executorul judecătoresc;

e) să prezinte cerinţe legale persoanelor fizice şi juridice părţi în procedura de executare în vederea întreprinderii anumitelor acţiuni de executare;

f) să intre, cu acordul debitorului sau al membrilor lui de familie adulţi (iar în lipsa acordului, cu concursul organelor de drept), în încăperile ce reprezintă domiciliul sau sediul debitorului, în alte încăperi şi depozite ce aparţin debitorului, precum şi în cele aflate în folosinţa acestuia, şi să le cerceteze;

g) să calculeze dobânzi, penalităţi, alte sume rezultate din întîrzierea executării unei obligaţii ce decurge dintr-un document executoriu;

h) să acorde asistenţă părţilor în procedura de executare şi altor solicitanţi, explicîndu-le consecinţele juridice ale actelor de procedură;

i) să concilieze părţile în faza prejudiciară şi în procedura de executare;

j) să constate, la cererea persoanei interesate, fapte şi stări de fapt;

k) să comunice, la solicitarea părţii interesate, actele procedurale;

l) să ridice, să depoziteze, să administreze şi să vândă bunurile sechestrate în procesul de executare, precum şi bunurile gajate;

m) să recupereze datoriile pe cale amiabilă;

n) să aplice în regim on-line măsuri asigurătorii;

o) să elibereze copii de pe actele din dosarul de executare către terţi neimplicaţi în procedura de executare doar în condiţiile legii şi în baza unei solicitări scrise;

p) să primească, în condiţiile legii, onorarii şi taxe pentru activităţile efectuate;

q) să urmărească mijloacele băneşti ale debitorului (atât în numerar, cât şi de pe conturile lui bancare) şi veniturile lui (salariul, pensia, bursa, alte venituri) şi să exercite controlul asupra corectitudinii în executarea indicaţiilor sale privind urmărirea mijloacelor băneşti şi a veniturilor debitorului;

r) să solicite, prin document electronic, instituţiei bancare informaţii despre soldul sumei din contul debitorului, existent la momentul recepţionării solicitării, cu eliberarea imediată şi necondiţionată a unui extras bancar şi comunicat informativ;

s) să primească, în formă de document electronic, informaţia de la instituţiile bancare privind operaţiunile efectuate la conturile bancare ale debitorului, procedura şi modul de înregistrare a actelor parvenite de la executorii judecătoreşti, precum şi informaţii din registrele accesului persoanelor la celulele (safeurile) metalice închiriate de debitor şi soţul/soţia acestuia;

ş) să oblige instituţiile bancare să îl informeze, prin document electronic, despre deschiderea în viitor a unor conturi bancare de către debitor;

t) să urmărească mijloacele băneşti şi bunurile debitorului care se află la terţi, inclusiv în instituţii financiare;

ţ) să ridice de la debitor obiectele indicate în documentul executoriu;

u) să beneficieze la timp şi necondiţionat de asistenţa organelor de drept, a organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi a autorităţilor administraţiei publice locale;

v) să solicite persoanelor fizice şi juridice întreprinderea acţiunilor sau inacţiunilor ce rezultă din lege sau dintr-un raport juridic, în vederea executării eficiente a unui document executoriu;

w) să dispună anunţarea în căutare şi reţinerea mijloacelor de transport, să identifice bunurile debitorului;

x) să solicite instanţei judecătoreşti, la cererea creditorului, aplicarea faţă de debitor a interdicţiei de a părăsi ţara în cazul în care plecarea acestuia ar face imposibilă sau dificilă executarea hotărîrii judecătoreşti;

y) să solicite, după caz, organelor care au emis documentele executorii explicarea motivată a expunerilor dispozitive ale acestora, precum şi explicarea modului şi a ordinii de executare;

z) să folosească, în exercitarea atribuţiilor, mijloace de înregistrare audio, foto şi video.

(2) Executorul judecătoresc este obligat să întreprindă măsurile prevăzute de lege pentru executarea operativă a documentelor executorii şi să explice participanţilor la procesul de executare drepturile şi obligaţiile lor.

(1) În cazul în care acţiunile (inacţiunile) cu elemente ale contravenţiei ale persoanelor care, fără motive justificative, nu îndeplinesc cerinţele executorului judecătoresc sau împiedică executarea documentului executoriu, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal cu privire la contravenţie, pe care îl înaintează spre examinare instanţei de judecată. În cazul în care aceste acţiuni conţin elemente ale infracţiunii, executorul judecătoresc expediază materialele organelor de urmărire penală.

(2) În cazul când persoanele care nu sînt părţi în procedura de executare nu îndeplinesc prevederile art. 63 alin. (1), art. 92, 98, 99, ale capitolului VIII secţiunea a 2-a din prezentul cod sau în cazul cînd aceste persoane furnizează informaţii eronate, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, creditorul poate pretinde încasarea de la acestea a sumei ce urma a fi încasată de la debitor, dar nu a fost încasată din vina lor, precum şi reparaţia prejudiciilor cauzate.

(1) La cererea creditorului, executorul judecătoresc este în drept să calculeze şi să încaseze dobânzile, penalităţile şi alte sume rezultate din întârzierea executării, în funcţie de rata inflaţiei şi în conformitate cu art. 942 din Codul civil. Cererea privind calcularea sumelor rezultate din întârzierea executării poate fi depusă doar executorului judecătoresc ce deţine documentul executoriu prin care se stabileşte obligaţia principală, pînă la stingerea acesteia. Sumele menţionate se calculează de la data la care hotărârea judecătorească a devenit definitivă sau, în cazul celorlalte documente executorii, de la data la care creanţa a devenit exigibilă (scadentă) şi pînă la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în orice document dintre acestea, în perioada de calcul fiind inclusă şi durata suspendării procedurii de executare, în condiţiile prevăzute de prezentul cod.

(2) Încheierea executorului judecătoresc se emite, în condiţiile alin.(1) al prezentului articol, doar la momentul încasării/executării sumei obligaţiei principale. Încheierea respectivă este document executoriu şi poate fi contestată în termen de 10 zile de la data emiterii. Încheierea respectivă este executorie după devenirea sa definitivă, numai dacă debitorul nu consimte expres asupra executării ei imediate. Competent pentru emiterea şi executarea acestei încheieri este executorul judecătoresc care stabileşte obligaţia principală.

(3) Sub incidenţa prezentului articol nu se află documentele executorii prin care s-a dispus aplicarea de sancţiuni contravenţionale sau de pedepse penale.

(1) Executorul judecătoresc poate vinde bunurile gajate/ipotecate în condiţiile şi modalităţile prevăzute de Legea nr.449-XV din 30 iulie 2001 cu privire la gaj şi Legea nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă.

(2) Organizarea licitaţiei de vânzare a bunului gajat la cererea creditorului gajist se face conform procedurilor stabilite la art.128–135 din prezentul cod, cu derogările stabilite de prezentul articol, Codul civil, Legea nr.449-XV din 30 iulie 2001 cu privire la gaj şi Legea nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă.

(3) Condiţiile şi modalităţile de vânzare a bunului gajat/ipotecat vor fi stabilite prin contractul încheiat de către creditorul gajist/ipotecar cu executorul judecătoresc, fără a aduce atingere prevederilor alin.(2) al prezentului articol.

(4) Preţul iniţial al bunului vândut la licitaţie va fi preţul indicat în raportul de evaluare. Cu acordul debitorului gajist, acesta poate fi redus în limitele cuantumului indicat la art.132 alin.(1) din prezentul cod.

(5) Cîştigătorul licitaţiei semnează cu creditorul ipotecar contractul de vânzare-cumpărare a bunului, acesta servind temei de înregistrare a dreptului de proprietate asupra bunului vîndut.

(6) În cazurile indicate la art.139 alin.(1) lit.a)–d) din prezentul cod, la solicitarea creditorului gajist, executorul judecătoresc organizează o licitaţie repetată, cu respectarea condiţiilor de anunţare a licitaţiei şi cu posibilitatea aplicării reducerii preţului într-un cuantum ce nu va depăşi cuantumul stabilit la art.140 din prezentul cod.

(7) În cazul în care bunul gajat/ipotecat este urmărit silit de alţi creditori, vânzarea bunului se realizează prin organizarea licitaţiei, cu excepţia cazului în care toţi creditorii sînt de acord ca vânzarea să fie realizată în alt mod.

(1) La solicitarea persoanei interesate, executorul judecătoresc poate constata orice fapt şi stare de fapt, inclusiv în vederea executării încheierii de asigurare a probelor. Constatarea se face printr-un act care are forță probantă. Faptele constatate prin actul întocmit de executorul judecătoresc pot fi utilizate ca probe în procesul de judecată. Ele nu necesită a fi probate suplimentar, fiind valabile pînă la proba contrară.

(2) La întocmirea actului de constatare, executorul judecătoresc va reflecta doar stările şi faptele prezente obiectiv, fără a formula concluzii şi aprecieri.

(3) La constatarea faptelor şi a stărilor de fapt, executorul este în drept să utilizeze mijloace tehnice.

(4) Taxele pentru constatarea faptelor şi a stărilor de fapt se achită de partea care a solicitat constatarea.

(5) La constatarea faptelor şi a stărilor de fapt, executorul judecătoresc nu aplică măsurile de executare silită.

(6) Actului de constatare i se atribuie un număr unic, în modul stabilit de Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

(1) La efectuarea actelor de executare, executorul judecătoresc poate efectua, din oficiu sau la cererea participanţilor la procedura de executare, înregistrări audio, foto şi video. Despre efectuarea înregistrărilor sînt informate persoanele care participă la acţiunile de executare şi se fac menţiunile respective în procesul-verbal.

(2) Înregistrările făcute de executorul judecătoresc în procesul de executare se anexează la dosarul de executare.

(1) Documentele executorii, eliberate de instanţa de judecată, prin care s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii sau de asigurare a probelor, sau de anulare a lor se pun în executare prin intermediul executorului judecătoresc.

(2) – abrogat.

(3) Încheierea de asigurare a acţiunii se execută imediat, iar cea de anulare a lor, după rămînerea definitivă a încheierii.

(4) Executorul judecătoresc aplică măsurile de asigurare a acţiunii în limitele valorii revendicărilor din acţiune. În cazul în care instanţa de judecată nu indică expres bunurile pe care se aplică măsurile de asigurare ori măsurile ce urmează a fi întreprinse, executorul judecătoresc este în drept să aplice interdicţii sau sechestre tuturor bunurilor pârâtului, ținând cont de prevederile art. 176 din Codul de procedură civilă. La cererea pârâtului, în cazul când acesta demonstrează documentar că valoarea bunurilor sechestrate depăşeşte esenţial valoarea acţiunii, se menţin sub sechestru doar bunurile a căror valoare acoperă valoarea acţiunii.

(4¹) După aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii, bunurile rămân la locul de păstrare indicat de instanţa de judecată. În cazul în care acesta nu este indicat se aplică reglementările generale ale prezentului cod. Măsurile de asigurare se aduc la îndeplinire imediat, fără a fi necesară înştiinţarea părţilor.

(5) Executarea categoriilor de documente executorii, prevăzute în prezentul articol, se face conform prezentului cod şi Codului de procedură civilă, cu derogările stabilite de prezentul articol.

(6) Măsurile de asigurare a acţiunii aduse la îndeplinire de executorul judecătoresc îşi păstrează efectul pînă la executarea hotărârii judecătoreşti asigurate sau pînă la anularea încheierii în al cărei temei acestea au fost aplicate.

(7) Despre măsurile întreprinse de executorul judecătoresc este informat solicitantul.

(8) În temeiul hotărârii judecătoreşti definitive privind anularea măsurilor de asigurare a acţiunii, executorul judecătoresc dispune anularea acestor măsuri.

(9) Cheltuielile de punere în executare a măsurilor de asigurare a acţiunii sînt puse pe seama reclamantului şi sînt compensate ulterior în condiţiile art.94–97 din Codul de procedură civilă.

(10) La cererea persoanei interesate, executorul judecătoresc constată, în condiţiile art.25 din prezentul cod, respectarea măsurilor de asigurare aplicate.

(11) Repararea prejudiciilor rezultate din asigurarea acţiunii poate fi pretinsă reclamantului conform prevederilor art.182 din Codul de procedură civilă.

(1) Cererea de chemare în judecată, actele de procedură emise de instanţa de judecată sau de executorul judecătoresc, alte documente pot fi comunicate, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, participanţilor la proces şi persoanelor interesate, la solicitarea părţii interesate.

(2) Executorul judecătoresc are obligaţia ca, în cel mult 3 zile lucrătoare de la depunerea cererii şi achitarea taxelor pentru serviciile sale, să organizeze personal sau prin intermediul angajaţilor săi comunicarea actelor de procedură.

(3) Taxele de comunicare a actelor de procedură sînt achitate de partea care a solicitat comunicarea.

(4) Actele de procedură se comunică prin înmânarea lor sau prin alte modalităţi prevăzute de prezentul cod şi de Codul de procedură civilă.

(1) La înmânarea actelor de procedură şi altor documente se întocmeşte un proces-verbal privind înmânarea actului de procedură, care va cuprinde:

a) anul, luna şi ziua întocmirii lui;

b) numele, prenumele şi funcţia celui care l-a întocmit;

c) numele, prenumele şi domiciliul destinatarului;

d) denumirea autorităţii care a emis actul de procedură şi denumirea actului;

e) conţinutul actului care se înmânează;

f) numele, prenumele şi calitatea celui căruia i se înmânează actul;

g) semnătura celui care a întocmit procesul-verbal.

(2) Refuzul de a semna procesul-verbal ca dovadă de primire a actului de procedură sau a unui alt document sau imposibilitatea de a-l semna se menţionează în procesul-verbal. Acesta se transmite părţii care a solicitat înmânarea.

(1) Executorul judecătoresc poate întreprinde acţiuni de executare silită doar în circumscripţia camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti în care biroul său îşi are sediul.

(2) Prin derogare de la alin. (1):

a) în cazul executării măsurilor de asigurare a acţiunii sau al executării prin urmărirea mijloacelor de transport, a mijloacelor băneşti de pe conturile debitorului, a valorilor mobiliare sau a participaţiunii debitorului la capitalul social, competenţa teritorială a executorului judecătoresc se extinde pe întreg teritoriul ţării;

b) în cazul executării documentelor executorii prin urmărirea salariului sau unui alt venit al debitorului, competent în executare este executorul judecătoresc în a cărui circumscripţie teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află sediul instituţiei (organizaţiei) de la care debitorul primeşte venituri.

(3) Documentele executorii privind încasarea plăţilor periodice şi documentele executorii indicate la art.15 alin.(2) din prezentul cod, cu excepţia celor de la lit. b), se prezintă spre executare executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul debitorului ori instituţia penitenciară în care îşi ispăşeşte pedeapsa debitorul.

[Art.30 al.(3) modificat prin LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

(4) Documentele executorii indicate la art. 15 alin. (2) lit. b) din prezentul cod se remit din oficiu de către instanţa de judecată spre executare executorului judecătoresc indicat de creditor în cererea de eliberare a titlului executoriu.

[Art.30 al.(4) modificat prin LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

(1) În cazul în care referitor la aceleaşi bunuri se efectuează mai multe executări silite de către executori judecătoreşti diferiţi, aceştia pot conveni de sine stătător asupra efectuării unei singure executări a bunului/bunurilor respective, aplicând procedura înştiinţării reglementată la art.101 din prezentul cod. În acest caz, executorul judecătoresc care continuă urmărirea întocmeşte actul de preluare, care este remis în adresa părţilor procedurii de executare şi executorilor judecătoreşti care s-au alăturat urmăririi.

(2) În cazul în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1) al prezentului articol, apare un conflict de competenţă, manifestat prin necomunicarea în conformitate cu art.101 alin.(1) din prezentul cod a alăturării la urmărire sau prin expedierea unei înştiinţări reciproce, camera teritorială în a cărei circumscripţie activează executorii judecătoreşti va dispune, în termen de 5 zile, la cererea persoanei interesate sau a unuia dintre executorii judecătoreşti, efectuarea unei singure executări de către executorul judecătoresc a cărui procedură de executare se află la o etapă mai avansată de urmărire a bunului/bunurilor respective, iar dacă executările sînt la aceeaşi etapă – de către executorul judecătoresc care a început primul executarea, apoi de cel la care se află documentul executoriu prin care se dispune spre încasare cea mai mare sumă, dacă legea nu prevede altfel. În cazul în care unul dintre executorii judecătoreşti face parte din organele de conducere ale camerei teritoriale, competenţa de soluţionare a conflictului va fi stabilită conform reglementărilor interne ale Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

(3) În toate cazurile de conexare a urmăririi, onorariul cuvenit pentru fiecare executare va fi repartizat între executorii judecătoreşti după cum urmează: 1/3 va reveni executorilor judecătoreşti care s-au conexat urmăririi bunului, iar 2/3 vor reveni celui care a realizat urmărirea.

(4) Odată cu conexarea procedurilor, executorul judecătoresc transmite copia documentului executoriu şi borderoul de calcul al cheltuielilor de executare.

(5) După conexare, urmărirea bunurilor la care aceasta s-a referit continuă de la actul de executare cel mai înaintat. Actul privind conexarea se publică în cel mult 3 zile de la data emiterii pe pagina web a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi este opozabil inclusiv executorilor judecătoreşti care vor iniţia urmărirea aceluiaşi bun ulterior conexării. Dacă ulterior conexării apar alte grevări/sechestre asupra bunului vizat în conexare, creditorii în favoarea cărora acestea au fost instituite participă la distribuirea sumei obţinute prin valorificarea bunului. În cazul vânzării/transmiterii bunului în privinţa urmăririi căruia s-a dispus conexarea, anularea tuturor măsurilor asigurătorii va fi dispusă de executorul judecătoresc care a vândut/transmis bunul.

(6) Renunţarea la urmărire, după conexare, a oricăruia dintre creditori nu poate să împiedice continuarea executării de la actul de executare cel mai înaintat.

(7) Conflictul de competenţă între executorii judecătoreşti situaţi în circumscripţia aceleiaşi camere teritoriale a executorilor judecătoreşti se soluţionează de aceasta la sesizarea părţii interesate.

(8) În cazul în care conflictul prevăzut la alin.(2) al prezentului articol intervine între executorii judecătoreşti al căror sediu se află în circumscripţia unor camere teritoriale ale executorilor judecătoreşti diferite, competenţa de soluţionare a conflictului aparţine Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

(9) Conflictul de competenţă se soluţionează în cel mult 5 zile, prin emiterea unei dispoziţii motivate care nu poate fi contestată.

(10) Soluţionarea conflictelor legate de neexecutarea dispoziţiilor camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti ţine de competenţa Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

(1) Documentul executoriu va fi strămutat de către executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea creditorului la un alt executor judecătoresc, stabilit în condiţiile art. 30 din prezentul cod, în următoarele cazuri:

a) executorul judecătoresc nu mai este competent teritorial, în conformitate cu art. 30 din prezentul cod;

b) documentul executoriu a fost primit cu încălcarea competenţei teritoriale;

c) la cererea motivată a creditorului.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), executorul judecătoresc strămută documentul executoriu printr-o încheiere, care poate fi contestată în instanţă de judecată. În cazul strămutării pe motivul indicat la alin. (1) lit. c), încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

(3) După rămânerea definitivă a încheierii, executorul judecătoresc transmite documentul executoriu, împreună cu copia, certificată de el, de pe procedura de executare, anexând borderoul de calcul al cheltuielilor de executare.

(4) Executorul judecătoresc care a primit documentul executoriu după strămutare întocmeşte un act de preluare a executării, copia de pe care o remite părţilor în procedura de executare şi executorului judecătoresc de la care a preluat documentul executoriu.

(5) Dacă executorul judecătoresc nu activează mai mult de 5 zile lucrătoare consecutive din motive întemeiate ori dacă activitatea sa a fost suspendată sau a încetat, un alt executor judecătoresc este împuternicit conform reglementărilor interne ale Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

(6) Actele de executare efectuate anterior strămutării documentului executoriu au efect juridic deplin.

(1) Executorul judecătoresc poate fi recuzat dacă:

a) se află cu debitorul sau cu soţul/soţia acestuia în raporturi de rudenie de pînă la gradul al treilea inclusiv sau de afinitate de pînă la gradul al doilea inclusiv;

b) este tutore, curator sau adoptator al debitorului;

c) există un conflict de interese între el şi creditor.

(2) Dacă există temeiurile specificate la alin. (1), executorul judecătoresc este obligat să se abţină de la executare şi să înştiinţeze în cel mult 3 zile părţile despre acest fapt. În cazul în care nu se abţine de la executare, executorul judecătoresc poate fi recuzat de părţile în procedura de executare.

(3) Recuzarea şi abţinerea de la executare se fac în scris şi trebuie să fie motivate.

(4) În cadrul executării nu se admite înaintarea repetată a recuzării aceluiași executor judecătoresc pentru aceleaşi motive dacă, anterior, recuzarea a fost respinsă.

(5) În cazul abţinerii de la executare, executorul judecătoresc aplică măsurile de asigurare a executării dacă creditorul a plătit taxele şi spezele pentru aceste acţiuni.

Cererea de recuzare sau de abţinere de la executare a executorului judecătoresc se soluţionează în cel mult 10 zile de camera teritorială a executorilor judecătoreşti în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc, prin emiterea unei încheieri. Cererea de recuzare nu suspendă executarea.

(1) Cheltuielile de executare se compun din taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc, spezele procedurii de executare şi onorariul executorului judecătoresc.

(2) Debitori ai taxelor pentru efectuarea actelor de executare şi ai spezelor procedurii de executare sînt în mod solidar creditorul şi debitorul procedurii de executare, dacă legea nu prevede altfel. În cazul în care creditorul a avansat integral cheltuielile de executare, debitor al cheltuielilor devine debitorul procedurii de executare.

(3) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau întreprinderea unei acţiuni în cadrul procedurii de executare este obligată să avanseze taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi spezele procedurii de executare necesare în acest scop. Pentru actele sau acţiunile dispuse şi efectuate din oficiu de către executorul judecătoresc, cheltuielile se avansează de către creditor, cu excepția cazurilor în care creanțele se încasează în beneficiul statului, conform prevederilor art. 37 alin. (7).

(4) Dacă, potrivit documentului executoriu, calitatea de debitor o au mai multe persoane, acestea achită solidar cheltuielile de executare.

(5) Partea interesată poate pretinde restituirea cheltuielilor de executare avansate prin înaintarea unei cereri executorului judecătoresc şi prezentarea dovezilor de achitare a cheltuielilor. Sumele ce urmează a fi încasate în calitate de cheltuieli de executare se încasează în baza unei încheieri emise de executorul judecătoresc, fără citarea părţilor. Încheierea este un document executoriu. În cazul în care cheltuielile nu au fost avansate, executorul judecătoresc emite o încheiere de încasare a acestora în temeiul borderoului de calcul al cheltuielilor de executare.

(6) Cererea creditorului, documentele care confirmă achitarea, borderoul de calcul al cheltuielilor de executare şi originalul încheierii de încasare a acestor cheltuieli se anexează la dosarul de executare.

(7) Încheierea privind încasarea cheltuielilor de executare sau refuzul de emitere a unei astfel de încheieri al executorului judecătoresc pot fi contestate în modul prevăzut la art.66 al prezentului cod.

(8) În cazul în care sumele se încasează în beneficiul statului, acesta este scutit de avansarea cheltuielilor de executare.

(1) Taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc sînt plăţile, a căror mărime este stabilită de Guvern, pe care creditorul sau partea care solicită efectuarea acestor acţiuni le va achita pentru toate acţiunile efectuate de executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea părţilor în procedura de executare.

(2) Spezele procedurii de executare, modul de determinare a mărimii cărora este stabilit de Guvern, se constituie din cheltuielile pentru:

a) transportul, păstrarea şi vânzarea bunurilor debitorului;

b) deschiderea forţată şi închiderea încăperilor, strămutarea sau înlăturarea îngrădirilor;

c) remunerarea specialiştilor, experţilor, martorilor asistenţi şi altor persoane antrenate în procesul de executare, în conformitate cu legea;

d) deplasările executorului judecătoresc efectuate în cadrul procedurii de executare;

e) căutarea debitorului şi a bunurilor lui;

f) transferul (expedierea) sumelor încasate;

g) transmiterea sau înmânarea încheierilor, înştiinţărilor, telegramelor etc.;

h) asigurarea aducerii forţate a debitorului;

i) organizarea şi desfăşurarea licitaţiei;

j) plăţile bancare pentru transferul şi convertirea mijloacelor băneşti;

k) eliberarea copiilor şi duplicatelor de pe actele procedurale;

l) comunicarea actelor executorului judecătoresc.

(3) Nu sînt considerate cheltuieli de executare cheltuielile suportate de părţile în procedura de executare pentru asistenţă juridică.

(4) Spezele procedurii de executare pot fi plătite fie prin intermediul biroului executorului judecătoresc, fie nemijlocit furnizorilor de servicii.

(5) La solicitarea persoanei interesate, executorul judecătoresc este în drept să accepte eşalonarea achitării taxelor pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc.

(6) Taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi spezele procedurii de executare vor fi avansate de către creditor sau de persoana care solicită efectuarea acestor acte, conform borderoului întocmit de executorul judecătoresc, în cel mult 3 zile de la data comunicării sau pe măsura identificării necesităţii cheltuielilor de executare. Sumele destinate avansării taxelor pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi avansării spezelor procedurii de executare pot fi plătite atât prin virament la contul executorului judecătoresc, cît şi direct în numerar.

(7) De obligaţia avansării taxelor pentru efectuarea din oficiu a actelor executorului judecătoresc sînt scutiţi creditorii conform documentelor privind:

a) încasarea pensiei de întreţinere;

b) încasarea sumelor băneşti pentru reparaţia prejudiciilor cauzate prin vătămarea integrităţii corporale, prin o altă vătămare a sănătăţii sau prin deces, dacă reparaţia se efectuează sub formă de prestaţii băneşti periodice;

c) restabilirea la locul de muncă;

d) încasarea indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale prevăzute de lege;

e) încasarea sumelor în beneficiul statului şi confiscările;

f) încasarea sumelor în beneficiul consumatorului (creditorului).

(8) - abrogat.

(1) Onorariul executorului judecătoresc este încasat de la debitor, dacă legea nu prevede altfel, în temeiul unei încheieri emise de executorul judecătoresc, în toate cazurile de stingere, totală sau parţială, a obligaţiei stabilite în documentul executoriu sau de încetare a procedurii de executare.

(2) Pentru documentele executorii cu caracter pecuniar, onorariul executorului judecătoresc va fi calculat în cotă procentuală din suma datoriei stinse, după cum urmează:

a) pentru sumele de pînă la 100.000 de lei, onorariul va constitui 10% din suma stinsă. În toate cazurile, cu excepţia documentelor executorii privind încasările periodice şi încasarea amenzilor, onorariul nu va fi mai mic de 500 de lei. În cazul documentelor executorii privind încasarea amenzilor, onorariul nu va fi mai mic de 200 de lei;

b) pentru sumele cuprinse între 100.001 lei şi 300.000 de lei, onorariul va fi de 10.000 de lei plus 5% din suma ce depăşeşte 100.001 lei;

c) pentru sumele de peste 300.000 de lei, onorariul va fi de 20 de mii de lei plus 3% din sumele ce depăşesc 300.000 de lei, dar nu va fi mai mare de 300.000 de lei.

(3) Mărimea onorariului pentru documentele executorii cu caracter nepecuniar va fi stabilită în conformitate cu anexa la prezentul cod.

(3¹) Onorariul executorului judecătoresc pentru vânzarea locuinţelor gajate/ipotecate la solicitarea creditorului gajist, care au fost procurate prin intermediul Programului de stat „Prima casă” va fi calculat în conformitate cu prevederile prezentului articol, dar nu va depăşi 5000 de lei.

(4) În cazul încetării procedurii de executare în alte temeiuri decât cele indicate la alin.(1), onorariul va fi achitat după cum urmează:

a) în cazul indicat la art.83 lit.b) – onorariul va fi achitat de debitor cu aplicarea coeficientului de 0,7 la mărimea obişnuită a acestuia;

b) în cazul indicat la art.83 lit.e) – onorariul va fi achitat de creditor;

c) în cazul încetării din viaţă, al declarării dispariţiei fără urmă sau al declarării decesului creditorului, când creanţa nu admite succesiunea de către succesorul său de drepturi, onorariul, calculat din valoarea creanţei, va fi achitat de debitor;

d) în cazul încetării din viaţă, al declarării dispariţiei fără urmă sau al declarării decesului debitorului, când obligaţia nu admite succesiunea de către succesorul său de drepturi, onorariul, calculat din valoarea creanţei, va fi achitat de către succesorii de drepturi;

e) în cazul indicat la art.83 lit.g) – onorariul, calculat din valoarea creanţei, va fi achitat de creditor;

[Art.38 al.(4), lit.f) abrogată prin LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

(5) Executorii judecătoreşti pot negocia avansarea totală sau parţială a onorariului de către creditor, nu însă şi să condiţioneze punerea în executare a documentelor executorii de achitarea anticipată a onorariului.

În cazul anulării, prin decizie irevocabilă, a hotărârii judecătoreşti în al cărei temei a fost eliberat titlul executoriu, taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi spezele procedurii de executare avansate la contul executorului judecătoresc se restituie de către acesta din urmă, la cererea persoanei interesate, în măsura în care acţiunile pentru care au fost destinate nu au început la momentul depunerii cererii.

(1) Din momentul intentării procedurii de executare, toate achitările între debitor şi creditor se fac prin intermediul biroului executorului judecătoresc, cu excepţia cazului în care aceştia încheie o tranzacţie în condiţiile art.62 din prezentul cod.

(2) Sumele destinate creditorilor se transferă de către debitor pe contul curent special al executorului judecătoresc ori se remit în numerar executorului judecătoresc. Sumele menţionate se depun sau se transferă de către debitor în monedă naţională, precum şi în valută străină, inclusiv în numerar, de către persoanele fizice în cazurile în care Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară permite primirea/efectuarea pe teritoriul Republicii Moldova a plăţilor şi a transferurilor în valută străină în privinţa datoriei dintre creditor şi debitor.

(3) Executorul judecătoresc depune neîntârziat sumele destinate creditorilor pe contul său curent special.

(4) Sumele încasate în folosul statului se depun de către debitor sau de către executorul judecătoresc nemijlocit în instituţia financiară.

(1) Sumele de pe contul curent special se eliberează creditorului persoană fizică în numerar sau se virează în contul acestuia, iar creditorului persoană juridică i se virează în contul lui.

(2) Numerarul se eliberează creditorului sau unei alte persoane care are mandat sau procură ce confirmă acest drept.

(3) Sumele aflate în contul executorului judecătoresc se eliberează ori se transferă imediat, dar nu mai mult de 4 zile lucrătoare. În cazul transferării sumelor la contul creditorului, creanţa se consideră stinsă din momentul în care suma datorată este înscrisă în contul creditorului.

Participanţi la procedura de executare sînt: părţile, creditorii intervenienţi, reprezentanţii, specialiştii, experţii, interpreţii şi martorii asistenţi.

(1) Părţi în procedura de executare sînt: creditorul şi debitorul.

(2) Creditor este persoana fizică sau juridică în al cărei interes a fost emis documentul executoriu. În cazul în care sumele se încasează în beneficiul statului, calitatea de creditor o exercită Ministerul Finanţelor prin intermediul Serviciului Fiscal de Stat.

(3) Debitor este persoana fizică sau juridică obligată, prin documentul executoriu, să efectueze anumite acţiuni ori să se abţină de la efectuarea lor.

(1) În procesul executării, părţile au dreptul:

a) să ia cunoştinţă de materialele procedurii de executare;

b) să facă extrase şi copii de pe materialele procedurii de executare;

c) să depună cereri şi demersuri;

d) să participe la actele de executare;

e) să-şi prezinte argumentele şi considerentele asupra tuturor chestiunilor;

f) să dea executorului judecătoresc explicaţii verbale şi scrise;

g) să facă obiecţii împotriva cererilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi la procedura de executare;

h) să solicite recuzarea executorului judecătoresc;

i) să încheie tranzacţii;

j) să se expună asupra apartenenţei şi valorii bunurilor urmărite;

k) să conteste actele executorului judecătoresc;

l) să exercite alte drepturi prevăzute de legislaţie.

(2) În tot cursul executării silite, creditorul şi debitorul pot conveni, sub supravegherea executorului judecătoresc, ca executarea să se efectueze, total sau parţial, numai asupra veniturilor băneşti ale debitorului sau ca stingerea obligaţiei să se facă în alt mod permis de lege.

(3) Debitorul este obligat să execute documentul executoriu, să declare în scris, pe propria răspundere, executorului judecătoresc, la solicitarea acestuia, toate veniturile, drepturile de creanţă deţinute şi bunurile sale, inclusiv cele care se află în proprietate comună pe cote-părţi, în devălmăşie sau care sînt gajate, precum şi locul aflării lor. Aceeaşi obligaţie revine şi conducătorilor, contabililor şi fondatorilor persoanei juridice debitor. Nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea prevăzută de lege.

(4) Debitorul ale cărui bunuri au fost sechestrate anterior este obligat să aducă la cunoştinţă executorului judecătoresc care sechestrează aceleaşi bunuri existenţa sechestrului anterior şi organul (persoana) care l-a aplicat, predând executorului o copie de pe procesul-verbal de sechestru.

(5) Creditorul este obligat să acorde executorului judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire a executării silite, punîndu-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop.

(6) Părţile sînt obligate să respecte întocmai cerinţele legislaţiei privind executarea.

Pînă la data fixată de executorul judecătoresc pentru vînzarea bunurilor asupra cărora deţin drepturi reale, creditorii debitorului, garantaţi prin dreptul de ipotecă sau de gaj, pot, în condiţiile prezentului cod, să intervină în procedura de executare silită aflată în curs, iar după depunerea sau consemnarea sumelor realizate din vînzare la contul executorului judecătoresc, pot să participe la distribuirea acestora, potrivit dispoziţiilor prezentului cod.

(1) Minorii care au împlinit vârsta de 16 ani îşi pot exercita drepturile şi îşi pot asuma obligaţii în procedura de executare dacă au dobândit capacitate de exerciţiu deplină.

(2) Drepturile şi interesele ocrotite de lege ale minorilor în procedura de executare sînt apărate de părinţii, înfietorii, tutorii şi curatorii lor.

(3) În cazurile prevăzute de legislaţie, la punerea în executare a documentelor executorii în cauzele ce izvorăsc din relaţii civile, de familie, de muncă şi din acte juridice legate de dreptul de a dispune de salariul primit, de bursă, minorii între 16 şi 18 ani pot să-şi exercite de sine stătător drepturile şi să-şi asume obligaţii în procedura de executare.

(1) În cazul ieşirii uneia dintre părţi din procedura de executare (decesul persoanei fizice, dizolvarea persoanei juridice sau reorganizarea ei, cesiunea creanţei, preluarea datoriei), instanţa de judecată examinează cererea privind înlocuirea acestei părţi cu succesorul ei în drepturi în conformitate cu art.70 din Codul de procedură civilă.

(2) Toate actele săvârșite în cadrul procedurii de executare pînă la înlocuirea părţii în procedura de executare cu succesorul ei în drepturi sînt obligatorii pentru acesta din urmă în măsura în care actele ar fi fost obligatorii pentru partea care a fost înlocuită.

(3) Succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a procedurii de executare.

(4) Încheierea privind admiterea succesiunii de drepturi poate fi atacată cu recurs.

(1) Persoana fizică în privinţa căreia nu a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei îşi poate exercita personal sau prin reprezentanţi drepturile în procedura de executare.

(2) Participarea personală nu atrage decăderea din dreptul de a avea în procedura de executare un reprezentant.

(3) Debitorul nu poate realiza prin reprezentant obligaţiile indicate în documentul executoriu dacă acestea au caracter strict personal.

(4) Creditorul nu poate fi reprezentat la executarea documentelor executorii care implică participarea sa personală.

(5) Persoana juridică poate fi reprezentată în procedura de executare de către organele sale, care acţionează în limitele împuternicirilor acordate prin lege, statut sau prin regulament, ori de către reprezentanţi.

(1) Împuternicirile reprezentantului trebuie să fie formulate în procură sau în contract, întocmite în condiţiile legii.

(1¹) Împuternicirile avocatului sau ale avocatului stagiar se atestă prin mandat.

(2) Conducătorii de organizaţii îşi confirmă împuternicirile prin documente ce atestă funcţia sau calitatea lor de serviciu ori, după caz, prin actele de constituire. În caz de dizolvare sau de lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau de lichidator, desemnat în condiţiile legii.

(1) Împuternicirea de reprezentare dă dreptul de a efectua toate actele legate de procedura de executare, cu excepţia celor de prezentare sau de retragere a documentului executoriu, de transmitere a împuternicirilor către o altă persoană (substituire), de încheiere a tranzacţiei, de contestare a actelor executorului judecătoresc, de schimbare a modului de executare, de amânare sau de eşalonare a executării, de primire a mijloacelor băneşti sau a bunurilor, despre care se va menţiona expres în mandatul sau în procura eliberat/eliberată de reprezentat, sub sancţiunea nulităţii.

(2) Creditorul persoană juridică nu poate împuternici un reprezentant să primească în numele său mijloacele băneşti ce-i revin în urma executării silite.

(1) Nu pot fi reprezentanţi în procedura de executare persoanele în privinţa cărora a fost instituită măsura de ocrotire judiciară sub forma tutelei.

(2) În procedura de executare, de asemenea, nu pot fi reprezentanţi judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, cu excepţia cazurilor când ei apar în calitate de reprezentanţi legali (părinţi, înfietori, tutori, curatori), precum şi în calitate de reprezentanţi ai instanţei de judecată, ai organelor procuraturii şi ai organelor afacerilor interne.

(3) Nu poate fi reprezentant în procedura de executare executorul judecătoresc, cu excepţia cazurilor când el apare în calitate de reprezentant legal, precum şi în calitate de reprezentant al biroului sau al organizaţiilor executorilor judecătoreşti, de persoană care acordă sau a acordat anterior în cauze asistenţă juridică unor persoane ale căror interese contravin intereselor celui pe care îl reprezintă, sau a participat în calitate de judecător, de procuror, de ofiţer de urmărire penală, de expert, de specialist, de interpret ori de martor asistent, sau care se află în raport de rudenie de pînă la al treilea grad cu executorul judecătoresc în a cărui procedură se află executarea.

(4) Dacă există circumstanţele menţionate la alin.(3), reprezentantul poate fi recuzat de partea în procedura de executare interesată.

(5) Cererea de recuzare se examinează de executorul judecătoresc care adoptă o încheiere motivată. Încheierea executorului judecătoresc poate fi contestată.

(1) Drepturile şi interesele ocrotite de lege ale minorilor sînt apărate, în procedura de executare, de către părinţii, înfietorii, tutorii sau curatorii lor, care prezintă executorului judecătoresc documentele ce le certifică împuternicirile.

(1¹) În cazul în care în privinţa participantului la procedura de executare este instituită o măsură de ocrotire judiciară, capacitatea de exerciţiu în procedura de executare se determină conform art.58¹ din Codul de procedură civilă.

(2) Reprezentanţii legali săvârșesc, în numele persoanelor reprezentate, toate actele de procedură pe care un reprezentat are dreptul să le săvârșească, cu restricţiile prevăzute de lege.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(1) şi (2), părinţii, înfietorii, tutorii sau curatorii pot încredinţa unei alte persoane, pe care şi-au ales-o în calitate de reprezentant, să participe la procedura de executare.

(4) În procedura de executare la care trebuia să participe o persoană declarată, în modul stabilit, dispărută fără urmă, în calitate de reprezentant al ei va participa administratorul, desemnat în condiţiile legii.

(5) În procedura de executare la care trebuia să participe moştenitorul unei persoane decedate sau declarată, în modul stabilit, decedată, dacă succesiunea încă nu a fost acceptată de nimeni, în calitate de reprezentant al moştenitorului va participa executorul testamentar, desemnat de testator, sau custodele, numit de notar.

(1) Procedura de executare se efectuează în limba română. În cadrul procedurii de executare, părţile pot beneficia de serviciile unui interpret. Interpret poate fi persoana autorizată pentru această activitate în modul prevăzut de lege.

(2) Cheltuielile pentru atragerea traducătorului sau a interpretului le suportă participantul care a solicitat atragerea.

(3) Executorul judecătoresc avertizează în scris interpretul asupra răspunderii pe care o poartă în conformitate cu prevederile Codului penal.

(1) Prezenţa martorului asistent este obligatorie la pătrunderea în locuinţă, dacă legea nu prevede altfel. La pătrunderea în încăpere, în depozit, în alt local, la cercetarea lor, la sechestrarea şi la ridicarea bunurilor debitorului pot fi atraşi martori asistenţi sau utilizate mijloace tehnice (foto/video).

(2) La latitudinea executorului judecătoresc, pot fi invitaţi martori asistenţi şi în alte cazuri.

(2¹) În cazul în care debitorul consimte efectuarea acţiunilor executorului judecătoresc, prezenţa martorilor asistenţi nu este necesară.

(3) Martor asistent poate fi persoana în privinţa căreia nu a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei, care nu este interesată de săvîrşirea actelor de executare, nu se află în relaţii de rudenie cu părţile în procedura de executare şi nu este supusă controlului din partea lor.

(1) Martorul asistent trebuie să ateste faptul, conţinutul şi rezultatele actelor de executare la care a asistat. El este îndreptăţit să ştie pentru săvârșirea căror acte de executare este invitat, să facă observaţii în legătură cu actele efectuate.

(2) Observaţiile martorului asistent se consemnează în proces-verbal de către executorul judecătoresc sau personal de către fiecare martor asistent. Înainte de a începe derularea actelor de executare la care urmează să participe martori asistenţi, executorul judecătoresc le va explica drepturile şi obligaţiile lor.

(3) Martorului asistent i se păstrează salariul mediu la locul său de muncă pe toată durata lipsei în legătură cu participarea la actele de executare, iar dacă nu lucrează, i se poate plăti o remuneraţie achitată în avans de către creditor cu încasarea ulterioară de la debitor, în cuantumul stabilit de Guvern.

(1) Pentru lămurirea problemelor care apar în cadrul actelor de executare, executorul judecătoresc, din oficiu ori la cererea debitorului sau a creditorului, poate dispune participarea la procedura de executare a unui sau a mai multor specialişti, după caz.

(2) În calitate de specialist poate participa persoana care posedă cunoştinţele necesare în domeniul respectiv, nu este interesată de rezultatele actelor care se efectuează şi nu se află în raporturi de rudenie cu participanţii la procesul de executare.

(3) Specialistul face concluzii verbale sau scrise.

(1) Specialistul este obligat:

a) să se prezinte la citare;

b) să participe la actele de executare, folosindu-şi cunoştinţele de specialitate pentru a acorda participanţilor ajutor în soluţionarea problemelor;

c) să dea explicaţii în legătură cu actele pe care le efectuează;

d) să facă declaraţii, care vor fi consemnate în proces-verbal de către executorul judecătoresc sau, personal, de către specialist.

(2) Specialistul are dreptul la o remuneraţie din contul debitorului, dacă prezentul cod nu prevede altfel.

(1) Pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, al meşteşugurilor artizanale şi din alte domenii, aspecte care au apărut în procesul de executare şi care cer cunoştinţe speciale, executorul judecătoresc poate dispune, din oficiu ori la cererea debitorului sau a creditorului, efectuarea unei expertize.

(2) Poate fi numită în calitate de expert persoana care dispune de cunoştinţe speciale, nu este interesată de rezultatele actelor pe care le efectuează şi nu se află în raporturi de rudenie cu părţile în procedura de executare.

(3) Expertiza judiciară se efectuează de către un expert judiciar înscris în Registrul de stat al experţilor judiciari. În cazul în care în Registrul de stat al experţilor judiciari nu sînt experţi de specializarea necesară sau în cazul în care nu poate fi numit un alt expert judiciar din motive de incompatibilitate, în calitate de expert judiciar poate fi recunoscută ad-hoc o persoană competentă în specializarea solicitată pentru efectuarea expertizei judiciare.

(1) Expertul este în drept:

a) să ia cunoştinţă de materialele procedurii de executare referitoare la obiectul expertizei;

b) să pună participanţilor la procesul de executare întrebări referitor la obiectul expertizei;

c) să se abţină de a da raport dacă problemele depăşesc sfera cunoştinţelor sale speciale sau dacă materialele puse la dispoziţie sînt insuficiente;

d) să i se compenseze cheltuielile de efectuare a expertizei şi să primească onorariul pentru lucrul efectuat.

(2) Expertul este obligat să nu întreprindă, fără încuviinţarea executorului judecătoresc, a debitorului sau a creditorului, cercetări care să distrugă total ori parţial obiectul cercetării ori care să schimbe calitatea sau însuşirea lui.

(3) Pentru depunerea cu bună ştiinţă a unui raport fals, expertul răspunde în conformitate cu legislaţia penală.

(1) Procedura de executare se inițiază la cererea creditorului urmăritor sau, în cazurile prevăzute de prezentul cod, la demersul instanței de judecată, odată cu prezentarea documentului executoriu spre executare și doar dacă debitorul nu a executat benevol documentul executoriu în interiorul termenului stabilit.

(2) În cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligațiile garantate prin intermediul unui drept de ipotecă ce derivă dintr-un contract învestit cu formulă executorie, creditorul ipotecar are dreptul să solicite executarea silită a dreptului de ipotecă, cu prezentarea următoarelor documente:

a) originalul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie sau, după caz, duplicatul acestuia din arhiva notarului, care conține clauza privind dreptul creditorului ipotecar de a executa dreptul de ipotecă în temeiul formulei executorii aplicate de notar;

b) copia contractului de bază, executarea obligațiilor acestuia fiind garantată prin intermediul contractului de ipotecă prevăzut la lit. a), care atestă faptul că creanța garantată a devenit exigibilă;

c) extrasele de evidență financiară, care confirmă datoria debitorului la data expirării termenului indicat în somație;

d) declarația pe propria răspundere a creditorului că nu există litigii în curs referitoare la contractul de ipotecă și că creanța este exigibilă.

(3) Creditorul este liber să depună documentul executoriu la orice executor judecătoresc, ținând cont de prevederile art. 30.

(4) În termen de 3 zile de la primirea documentului executoriu, executorul judecătoresc emite o încheiere privind intentarea procedurii de executare, pe care o expediază părților în procedura de executare în cel mult 3 zile de la emitere. La încheierea privind intentarea procedurii de executare se anexează borderoul de calcul al cheltuielilor de executare legate de plata taxei de intentare și de arhivarea dosarului de executare. Debitorului i se expediază și copia documentului executoriu, certificată de executorul judecătoresc.

(5) Încheierea privind intentarea procedurii de executare poate fi contestată doar de debitor, pentru unul dintre temeiurile prevăzute la art. 61 alin. (1), în instanța de judecată în a cărei circumscripție teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc sau, în cazul municipiului Chișinău, în instanța de judecată în a cărei circumscripție camera teritorială a executorilor judecătorești a stabilit competența teritorială a executorului judecătoresc. Contestația depusă împotriva încheierii privind intentarea procedurii de executare nu are efect suspensiv.

[Art.60 în redacția LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

(1) Executorul judecătoresc refuză intentarea procedurii de executare dacă:

[Art.61 al.(1) partea introductivă modificată prin LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

[Art.61 al.(1) cuvântul „poate” declarat neconstituțional prin HCC22 din 08.10.19, MO388-392/27.12.19 art.213; în vigoare 08.10.20]

a) documentul nu este de competenţa sa;

b) termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat;

c) documentul nu este întocmit în conformitate cu prevederile art.14 din prezentul cod;

d) documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective, stabilite în modul prevăzut de legislaţie;

e) termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în documentul executoriu nu a expirat;

e^1) creditorul nu a prezentat declarația pe propria răspundere privind neexecutarea creanței de către debitor, după caz, împreună cu dovada somației adresate debitorului privind acordarea unui termen de executare benevolă a documentului executoriu;

[Art.61 al.(1), lit.e^1) introdusă prin LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

f) documentul a fost executat.

(2) Refuzul executorului judecătoresc de a intenta procedura de executare nu este o piedică pentru prezentarea repetată a documentului executoriu spre executare după înlăturarea neajunsurilor.

(2¹) În cazul procedurilor de executare în care creditor este statul, documentul executoriu poate fi prezentat, conform alin. (2), după înlăturarea neajunsurilor de către organul emitent.

(3) Încheierea privind refuzul de a primi documentul executoriu spre executare poate fi contestată de creditor sau agentul constatator în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul.

(4) În cazul refuzului de a intenta procedura de executare, cheltuieli de executare nu se achită.

(1) În termenul stabilit de executorul judecătoresc în încheierea de intentare a procedurii de executare, părţile sînt obligate să se prezinte în faţa executorului judecătoresc pentru a li se comunica drepturile şi obligaţiile lor, inclusiv posibilitatea de conciliere sau, după caz, de determinare a modalităţii de executare şi/sau a consecutivităţii de urmărire a bunurilor debitorului.

(2) În cazul în care părţile convin asupra condiţiilor de executare, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal, în care indică aceste condiţii, ele devenind obligatorii pentru părţi.

(3) În cazul în care părţile au convenit asupra încheierii unei tranzacţii, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal, în care consemnează condiţiile tranzacţiei, acest proces-verbal servind drept temei pentru încetarea procedurii de executare. Procesul-verbal al executorului judecătoresc prin care se întăreşte tranzacţia este un document executoriu.

(4) În cazul în care părţile sau una dintre părţi nu se prezintă ori concilierea nu finalizează cu încheierea unei tranzacţii, executorul judecătoresc consemnează faptul într-un proces-verbal şi continuă urmărirea patrimoniului debitorului.

(5) Procesele-verbale întocmite în condiţiile prezentului articol sînt semnate obligatoriu de părţile în procedura de executare prezente la procedura de conciliere sau de reprezentanţii acestora, sînt certificate cu semnătura şi cu ştampila executorului judecătoresc şi înmânate părţilor în procedura de executare. Procesele-verbale nu pot fi contestate.

(6) Procedura de conciliere a părţilor poate fi reluată la orice etapă a procedurii de executare, la cererea unei părţi în procedura de executare.

(7) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul documentelor executorii conform cărora calitatea de creditor o are statul.

(8) Măsurile asigurătorii aplicate de executorul judecătoresc pînă la încheierea tranzacţiei, în condiţiile prezentului articol, pot fi ridicate total sau parţial de acesta doar la cererea scrisă a creditorului sau în baza unui proces-verbal de constatare a executării.

(9) În cazul în care părţile în procedura de executare încheie, pînă la aplicarea măsurilor de executare silită, o tranzacţie în condiţiile prezentului articol, executorul judecătoresc beneficiază de un onorariu în proporţie de 50% din onorariul stabilit pentru executarea integrală a documentului executoriu.

(1) În scopul asigurării executării eficiente a documentului executoriu, odată cu intentarea procedurii de executare şi pe tot parcursul acesteia, executorul judecătoresc este în drept să aplice măsuri de asigurare a executării documentului executoriu în măsura în care acestea au o legătură cauzală directă cu dispozitivul documentului executoriu sau rezultă direct din acesta, după cum urmează:

a) să aplice sechestru pe mijloacele băneşti sau pe bunurile debitorului;

b) să interzică debitorului de a săvârși anumite acte;

c) să interzică altor persoane de a transmite debitorului bunuri sau de a îndeplini faţă de el alte obligaţii;

d) să interzică persoanelor fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, efectuarea anumitor acte în privinţa debitorului sau a bunurilor lui, inclusiv a bunurilor care vor fi dobândite în viitor, care ar putea duce la împiedicarea executării documentului executoriu.

(1¹) Executorul judecătoresc este obligat să ţină un registru de evidenţă a măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu.

(2) Încheierea privind asigurarea executării documentului executoriu poate fi contestată în instanţă de judecată. În cadrul examinării cererii de contestare a aplicării măsurilor de asigurare, instanţa de judecată nu poate dispune suspendarea executării încheierii prin care acestea au fost aplicate.

(3) Recursul depus împotriva încheierii instanţei de judecată privind anularea sau substituirea măsurilor de asigurare a executării suspendă executarea încheierii.

(4) – abrogat.

(5) Sistarea executării încheierilor de aplicare a măsurilor de asigurare a executării, în cazul anulării acestora de către instanţă, se admite doar în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive şi se execută imediat de executorul judecătoresc care are în procedura sa documentul executoriu în baza căruia s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare a executării.

(6) Ridicarea măsurilor de asigurare se dispune prin încheiere a executorului judecătoresc, din oficiu, în cazul în care debitorul achită datoria şi restituie cheltuielile de executare.

(1) Interdicţia de a părăsi ţara în cel mult 6 luni se aplică de către judecător, la demersul executorului judecătoresc, doar atunci când prezenţa debitorului este necesară pentru executarea eficientă a documentului executoriu şi doar după luarea măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu, cu obligarea executorului judecătoresc de a efectua periodic un control privind necesitatea menţinerii acestei interdicţii. Încheierea instanţei de judecată se execută imediat, însă poate fi atacată cu recurs. Demersul executorului judecătoresc privind interdicţia de a părăsi ţara se examinează pe baza materialelor anexate la demers, fără participarea părţilor. Instanţa care examinează demersul poate dispune citarea participanţilor la proces şi a executorului judecătoresc pentru a se pronunţa cu privire la temeiurile invocate în demers.

(1¹) Încheierea instanţei de judecată prin care se dispune aplicarea interdicţiei de a părăsi ţara se trimite spre executare Poliţiei de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

(2) Dacă este necesară menţinerea interdicţiei pe un termen mai mare, aceasta poate fi aplicată în mod repetat în urma unui demers motivat al executorului judecătoresc, dar nu mai mult de 3 ori în cadrul aceleiaşi proceduri de executare.

(3) În cazul încetării procedurii de executare în condiţiile art.83 lit.a)–c) şi e)–g) din prezentul cod sau restituirii documentului executoriu, interdicţia de a părăsi ţara se revocă de către executorul judecătoresc. În cazul în care în procesul de executare a documentului executoriu dispare necesitatea menţinerii interdicţiei de a părăsi ţara, precum şi în cazul încetării procedurii de executare în condiţiile art.83 lit.d) din prezentul cod, această interdicţie se revocă de către judecător la cererea executorului judecătoresc sau a părţilor în procedura de executare.

Măsurile de asigurare în procedura de executare se aplică şi se menţin doar dacă aplicarea sau menţinerea lor este necesară şi proporţională.

(1) La îndeplinirea atribuţiilor şi a îndatoririlor sale legate de punerea în executare a documentelor executorii, executorul judecătoresc emite încheieri, întocmeşte procese-verbale şi alte acte de procedură.

(2) Erorile materiale sau formale comise la întocmirea actelor indicate la alin.(1) se pot corecta de către executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea motivată a părţii interesate şi nu pot servi temei de contestare sau de anulare a actului executorului judecătoresc.

(3) Cererea privind corectarea erorilor menţionate la alin.(2) va fi soluţionată de executorul judecătoresc în cel mult 5 zile de la primire, prin emiterea fie a unui alt act procedural, fie a unei încheieri de refuz în corectarea actelor, după caz.

(4) Încheierea privind refuzul corectării actelor poate fi contestată în instanţă de judecată în decursul a 5 zile de la comunicare.

(1) Intentarea, amânarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din executare, aplicarea şi ridicarea măsurilor de asigurare a executării, alte măsuri prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere, care trebuie să cuprindă:

a) data şi locul adoptării, numărul procedurii de executare;

b) numele executorului judecătoresc, adresa juridică a biroului său;

c) procedura de executare asupra căreia se adoptă încheierea;

d) chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea;

e) motivele care au determinat adoptarea încheierii şi legea care a fost aplicată la adoptare;

f) dispoziţia executorului judecătoresc;

g) calea şi termenul de contestare a încheierii;

h) semnătura şi ştampila executorului judecătoresc.

(2) Încheierea executorului judecătoresc este executorie de drept din momentul emiterii şi poate fi contestată, în termen de 10 zile de la data comunicării, în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul sau, în cazul municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Contestarea încheierilor executorului judecătoresc nu poate fi temei de suspendare a executării, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod.

(1) Actele executorului judecătoresc se trimit destinatarului prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, sau prin orice alt mijloc care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui (telegramă, fax, email etc.) ori se înmânează personal destinatarului ori altor persoane indicate la alin.(2) de către executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea părţii interesate.

(2) În cazul absenţei destinatarului persoană fizică, documentele menţionate la alin.(1) se înmânează unui membru adult al familiei lui, rudelor, afinilor acestuia sau unei persoane care locuieşte cu destinatarul, unei persoane cu funcţie de răspundere din primărie sau preşedintelui asociaţiei locatarilor de la domiciliul destinatarului, pentru a i se transmite lui. Persoana care a primit documentele este responsabilă de transmiterea sau de comunicarea lor neîntârziată destinatarului, răspunde pentru prejudiciile cauzate prin necomunicarea sau prin comunicarea tardivă a actelor. Documentul se consideră înmânat destinatarului la data indicată în avizul de primire.

(3) În cazul persoanei juridice, documentele se expediază pe adresa ei juridică şi se consideră recepţionate la data intrării lor în sediu sau la data înmânării lor unui angajat din administrație, din oficiul sau din secretariatul debitorului pentru a fi transmise destinatarului.

(4) În cazul în care înmânarea actului executorului judecătoresc către persoanele indicate la alin.(2) şi (3) nu a fost posibilă, actul va fi comunicat prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(5) Atât destinatarul, cât şi persoana care a primit documentele pentru a le transmite semnează şi restituie avizul de primire.

(6) Refuzul de a primi actele executorului judecătoresc se atestă de către executorul judecătoresc în proces-verbal. Acest fapt însă nu împiedică efectuarea actelor de executare.

(7) Termenul de contestare curge de la data indicată în avizul de primire, în confirmarea transmiterii documentului sau în procesul-verbal de înmânare a actului persoanelor indicate la alin.(2) şi (3), sau de la data comunicării actului în modul prevăzut la alin.(4).

(1) Dacă, în procesul executării documentului executoriu, îşi schimbă domiciliul sau sediul, adresa poştală sau electronică, numărul de telefon/fax, părţile în procedura de executare sînt obligate să comunice executorului judecătoresc noua adresă, noul număr de telefon, de fax etc. În caz contrar, documentele afișate sau înmânate la ultima adresă sau expediate la numărul de fax cunoscut executorului judecătoresc se consideră comunicate.

(2) În cazul neîndeplinirii obligaţiei de a comunica schimbarea domiciliului sau a sediului, executorul judecătoresc poate prezenta instanţei de judecată procesul-verbal respectiv pentru aplicarea unei sancţiuni contravenţionale.

(1) Actele de executare pot fi efectuate în zile lucrătoare, între orele 6.00 şi 22.00.

(2) Executarea începută va putea fi continuată peste aceste ore în aceeaşi zi sau în zilele următoare.

(3) Executarea silită în zile nelucrătoare sau în alt timp decât cel indicat la alin.(1) se admite la cererea motivată a creditorului.

(1) Documentul executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul în care nu este indicat, într-un termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea procedurii de executare, comportamentul participanţilor la procedura de executare, interesul creditorului şi conduita executorului judecătoresc.

(1¹) Titlul executoriu privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti va fi executat în cel mult 3 luni de la prezentarea sa spre executare.

(2) Executorul judecătoresc urmează să întreprindă imediat toate acţiunile necesare în vederea executării hotărârii judecătoreşti. Dacă legea nu prevede altfel, termenul dintre acţiunile complexe ce urmează a fi întreprinse de executorul judecătoresc nu va depăşi 15 zile. Curgerea acestui termen se suspendă pe durata suspendării sau amânării executării, strămutării procedurii de executare, imposibilităţii executorului judecătoresc de a acţiona din motive ce nu depind de voinţa sa, precum şi în cazul în care nu au fost avansate cheltuielile necesare pentru efectuarea actului următor.

(3) Cu acordul creditorului, termenul prevăzut la alin.(2) poate fi prelungit.

Dacă sensul, extinderea sau modul de aplicare a actului de dispoziţie al instanţei de judecată ce urmează a fi executat nu sînt clare sau au incidenţă asupra procedurii de executare ori dacă actul de dispoziţie al instanţei cuprinde dispoziţii contradictorii, executorul judecătoresc poate solicita, din oficiu sau la cererea participanţilor la procedura de executare, instanţei de judecată sau organului emitent explicarea actului în modul stabilit de lege pentru explicarea hotărîrii judecătoreşti.

(1) În cazul când prezenţa debitorului la anumite acţiuni de executare este impusă de lege, de documentul executoriu sau când executorul judecătoresc ori creditorul o consideră necesară, iar locul de aflare a debitorului nu este cunoscut, instanţa de judecată, la demersul executorului judecătoresc sau la cererea creditorului, adoptă o încheiere de căutare a debitorului. Demersul executorului judecătoresc privind căutarea debitorului se examinează pe baza materialelor anexate la demers. Instanţa care examinează demersul poate dispune citarea participanţilor la proces şi a executorului judecătoresc pentru a se pronunţa cu privire la temeiurile invocate în demers.

(2) Căutarea debitorului persoană fizică se efectuează de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află ultimul domiciliu al debitorului.

(3) Căutarea debitorului persoană juridică se efectuează de către executorul judecătoresc, la cererea creditorului.

(4) Încheierea privind căutarea debitorului sau privind refuzul de a da debitorul în căutare poate fi contestată cu recurs.

(5) Mijloacele de transport sînt declarate în căutare de executorul judecătoresc prin emiterea unei încheieri. În temeiul încheierii de declarare în căutare a mijlocului de transport, posesorul acestuia poate fi înlăturat de la conducere de către colaboratorii organului afacerilor interne, iar mijlocul de transport poate fi reţinut pe un termen de pînă la 3 zile lucrătoare de la comunicarea faptului reţinerii, la expirarea căruia mijlocul de transport este restituit proprietarului sau posesorului legal, după caz.

[Art.73 abrogat prin LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

[Art.73 declarat neconstituțional prin HCC11 din 25.03.21, MO96-99/09.04.21 art.57; în vigoare 25.03.21]

Executarea silită se efectuează prin:

a) urmărirea mijloacelor băneşti (inclusiv în valută străină) în numerar ale debitorului;

b) urmărirea mijloacelor băneşti (inclusiv în valută străină) de pe conturile bancare ale debitorului;

c) urmărirea bunurilor debitorului prin aplicarea sechestrului pe bunuri şi prin vînzarea sau administrarea lor silită;

d) urmărirea salariului, pensiei, bursei şi altor venituri ale debitorului;

e) urmărirea mijloacelor băneşti (inclusiv în valută străină) şi bunurilor debitorului care se află la terţi;

f) ridicarea de la debitor şi predarea către creditor a obiectelor indicate în documentul executoriu;

g) alte măsuri prevăzute de lege.

Acţiunile întreprinse de executorul judecătoresc se consemnează în proces-verbal, care va cuprinde:

a) data întocmirii lui, numărul procedurii de executare;

b) denumirea şi adresa juridică a biroului executorului judecătoresc;

c) numele şi prenumele executorului judecătoresc care a întocmit procesul-verbal;

d) documentul executoriu în al cărui temei se efectuează actul de executare;

e) numele, prenumele şi domiciliul sau denumirea şi sediul debitorului şi al creditorului;

f) menţiunea că participanţilor li s-au explicat drepturile prevăzute la art.44 din prezentul cod;

g) măsurile întreprinse de executorul judecătoresc sau constatările acestuia;

h) menţiunea cu privire la explicaţiile date de participanţi la procedura de executare şi la obiecţiile lor;

i) menţiunea despre efectuarea înregistrărilor audio, foto sau video în cadrul procedurilor executorii;

j) menţiunea, atunci când este cazul, despre absenţa creditorului sau a debitorului ori despre refuzul şi motivele refuzului de a semna procesul-verbal;

k) menţiunea despre numărul de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal, precum şi despre persoanele cărora li s-a înmânat acesta;

l) alte menţiuni prevăzute de lege sau considerate de executorul judecătoresc ca fiind necesare;

m) semnătura executorului judecătoresc, a altor persoane interesate în executare sau a persoanelor care asistă la efectuarea actelor de executare;

n) ştampila executorului judecătoresc.

(1) Executorul judecătoresc poate amâna executarea la cererea unei părţi sau din oficiu, ţinînd cont de interesele primordiale ale creditorului, cu înştiinţarea părţilor în modul stabilit de prezentul cod.

(2) Motivele care stau la baza suspendării executării prevăzute la art.78-79 din prezentul cod, precum şi alte motive de natură juridică, nu pot servi drept temei de amânare a executării.

(1) Dacă există circumstanţe care fac executarea dificilă sau imposibilă, executorul judecătoresc sau părţile în procedura de executare vor înainta în instanţa de judecată care a eliberat documentul executoriu o cerere privind schimbarea modului şi a ordinii de executare a hotărârii.

(2) Cererea de schimbare a modului şi a ordinii de executare a hotărârii se examinează în modul prevăzut la art.252 din Codul de procedură civilă, în cel mult 30 de zile.

(1) Executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea documentului executoriu în cazul:

a) încetării din viaţă a debitorului, al declarării dispariţiei lui fără urmă sau al declarării decesului lui, dacă raportul juridic stabilit de instanţa de judecată admite succesiunea în drepturi – pînă la determinarea succesorului în drepturi şi admiterea succesiunii în procedura de executare;

b) instituirii în privinţa debitorului a unei măsuri de ocrotire judiciare – pînă la numirea persoanei însărcinate cu ocrotirea;

c) înregistrării, în urma reorganizării persoanei juridice debitor, a unei noi persoane juridice – pînă la admiterea succesiunii în procedura de executare;

d) insolvabilităţii debitorului – pînă la examinarea în fond a cauzei de insolvabilitate;

e) contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiţia depunerii cauţiunii – pînă la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a examinat contestarea;

f) anulării hotărârii în a cărei bază a fost emis titlul executoriu, cu remiterea cauzei la rejudecare – pînă la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

(2) În cazul suspendării procedurii de executare în temeiul indicat la alin.(1) lit.f), executorul judecătoresc, la cererea debitorului, poate dispune substituirea unei măsuri de asigurare a executării documentului executoriu cu alta, care ar asigura integral valoarea creanţei.

(3) Prevederile alin.(1) lit.a)-d) nu se aplică în cazul evacuării sau al transmiterii bunurilor gajate.

(4) După înlăturarea împrejurărilor care au provocat suspendarea, procedura de executare se reia la cererea creditorului sau din oficiu.

(5) Încheierea privind suspendarea executării documentului executoriu poate fi contestată în instanţă de judecată în termen de 15 zile.

(1) Instanţa de judecată care a eliberat documentul executoriu poate suspenda executarea acestuia, la cererea executorului judecătoresc sau a părţilor în procedura de executare, în cazul:

1) depunerii de către executorul judecătoresc, în instanţa de judecată sau la organul care a eliberat documentul executoriu, a unei cereri de explicare a hotărârii adoptate;

2) contestării eliberării documentului executoriu;

2¹) depunerii cauţiunii la exercitarea cererii de apel în afara termenului legal;

3) depunerii recursului, atunci când:

a) recursul a fost depus împotriva unei hotărîri privind strămutarea hotarelor, distrugerea plantaţiilor şi semănăturilor, demolarea construcţiilor sau a oricărui bun imobil;

b) recurentul a depus cauţiune;

c) recursul a fost depus după eliberarea documentului executoriu, cu condiţia depunerii cauţiunii.

(2) Instanţa de judecată competentă, în condiţiile art.161 alin.(2) din prezentul cod, poate suspenda executarea în următoarele cazuri:

a) aflarea debitorului într-o delegaţie îndelungată în interes de serviciu peste hotarele Republicii Moldova sau cu o misiune de stat atunci când obligaţia are un caracter personal;

b) aflarea debitorului într-o instituţie curativ-profilactică;

c) căutarea debitorului sau identificarea locului aflării copilului;

d) înaintarea de către terţi a unei acţiuni privind ridicarea sechestrului de pe bunuri, în partea ce ţine de aceste bunuri.

(3) Încheierea privind suspendarea executării documentului executoriu poate fi atacată cu recurs.

(4) Prevederile alin.(2) lit.a)–c) din prezentul articol nu se aplică în cazul evacuării sau transmiterii bunului gajat.

(1) În cazul acţiunilor cu caracter patrimonial, când debitorul atacă hotărârea judecătorească în temeiurile prevăzute în capitolul XXXVIII secţiunea a 2-a şi capitolul XXXIX din Codul de procedură civilă, pentru suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs sau supuse revizuirii el depune o cauţiune la contul executorului judecătoresc unde se află documentul executoriu spre executare, iar în cazul în care documentul executoriu nu este depus spre executare, el depune cauţiunea la biroul executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul debitorului. În cazul în care documentul executoriu a fost pus în executare concomitent sau ulterior depunerii cauţiunii, procedura de executare va fi transmisă către executorul judecătoresc la al cărui cont a fost depusă cauţiunea. În toate cazurile, depunerea cauţiunii va fi efectuată cu înaintarea unei cereri de acceptare a cauţiunii executorului judecătoresc. Sumele încasate sau primite de executorul judecătoresc pînă la depunerea cererii de acceptare a cauţiunii vor fi folosite de executorul judecătoresc pentru executarea documentului executoriu, conform regulilor generale.

(1¹) Cauţiunea se depune în monedă naţională. Cauţiunea poate fi depusă în valută străină, inclusiv în numerar, de către persoanele fizice în cazul în care suma, conform documentului executoriu, poate fi încasată în valută străină.

(2) În baza documentului de plată, executorul judecătoresc este obligat să elibereze debitorului confirmarea depunerii cauţiunii, înștiințând despre aceasta creditorul.

(3) În cazul în care hotărârea judecătorească se află în proces de executare, executorul judecătoresc dispune, după verificarea depunerii cauţiunii, amânarea executării pentru 15 zile, termen în care partea interesată urmează să prezinte încheierea judecătorească de suspendare a executării. În asemenea caz, executorul judecătoresc poate dispune ridicarea totală sau parţială a sechestrului de pe bunurile debitorului.

(4) În cazul în care încheierea de suspendare a executării nu este prezentată în termen, executorul judecătoresc, la cererea scrisă a creditorului, poate elibera acestuia suma depusă.

(5) Persoana care depune cauţiunea, dacă nu este parte a procedurii de executare, are obligaţia de a achita taxa de primire a cauţiunii în mărime de 3% din suma depusă, dar nu mai mult de 500 de lei.

(6) Cauţiunea depusă de reclamant în condiţiile art.182 din Codul de procedură civilă va fi depusă la contul executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul reclamantului.

Cauţiunea se depune în cuantum de 120% din suma bănească ce urmează a fi încasată de la debitor sau din valoarea bunurilor pe care acesta este obligat să le transmită în temeiul hotărârii judecătoreşti, cu includerea cheltuielilor de judecată.

(1) În cazul în care recursul a fost admis cu adoptarea unei noi hotărîri prin care acţiunea creditorului este respinsă, cauţiunea depusă se restituie debitorului. Cheltuielile de executare efectuate pînă la data depunerii cauţiunii se scad din cauţiune. Cauţiunea constituită în valută străină poate fi restituită şi în numerar în cazul persoanei fizice.

(2) În cazul în care recursul a fost admis cu casarea hotărârii şi remiterea cauzei la rejudecare, cauţiunea rămâne la contul pe care a fost depusă pînă la adoptarea unei noi hotărâri irevocabile.

(3) Dacă instanţa de recurs menţine hotărîrea atacată, suma respectivă se foloseşte în contul executării hotărârii, în modul prevăzut de lege.

(1) Procedura de executare încetează în cazul în care:

a) obligaţia a fost stinsă;

b) între creditor şi debitor a fost încheiată o tranzacţie, în condiţiile prezentului cod;

c) după încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după declararea decesului creditorului ori al debitorului, creanţa sau obligaţia adjudecată nu admite succesiunea de către succesorul de drepturi al acestor persoane;

d) bunurile persoanei juridice lichidate nu sînt suficiente pentru satisfacerea deplină a creanţelor creditorului;

e) hotărârea, decizia sau încheierea în al cărei temei a fost eliberat documentul executoriu a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă;

f) debitorul a prezentat spre executare o hotărâre de încasare de la creditor în folosul său a unei sume egale cu suma debitoare sau mai mare decât aceasta;

g) creditorul a renunțat la executare.

(2) La solicitarea creditorului, procedura de executare privind restabilirea la locul de muncă sau efectuarea de către debitor a unor acte obligatorii poate fi reluată dacă se dovedeşte că, după încetarea procedurii de executare în condiţiile alin.(1) lit.a) din prezentul articol, debitorul continuă neexecutarea obligaţiei stabilite în documentul executoriu. În acest caz se aplică reglementările privind cheltuielile de executare a acestor categorii de documente executorii. Reluarea procedurii se poate face doar pe durata termenului de prescripţie a punerii în executare.

(1) Asupra suspendării sau încetării procedurii de executare decide executorul judecătoresc, cu înştiinţarea creditorului şi a debitorului. Neprezentarea lor însă nu împiedică luarea deciziei.

(2) Pe durata suspendării procedurii de executare, orice act de executare este interzis, cu excepţia aplicării măsurilor de asigurare.

(3) Încheierea privind suspendarea sau încetarea procedurii de executare poate fi contestată în instanţă de judecată.

(4) Pe durata suspendării procedurii de executare, suspendare dispusă la cererea debitorului din alte motive decît exercitarea, în privinţa fondului cauzei pe care a fost emis titlul executoriu, a căilor de atac suspensive de executare, se calculează penalităţi de întârziere.

(1) După intrarea în vigoare a încheierii privind încetarea procedurii de executare, executorul judecătoresc dispune, în decurs de 3 zile lucrătoare, anularea măsurilor de asigurare a executării. Documentul executoriu, în care au fost făcute menţiunile de rigoare, se restituie instanţei de judecată sau altor organe emitente. În cazul încetării executării pe motivele prevăzute la art.83 lit.b) din prezentul cod, documentul executoriu se restituie creditorului, cu o menţiune despre încheierea tranzacţiei.

(2) Procedura de executare care a încetat nu poate fi reluată.

(1) După achitarea cheltuielilor de executare, documentul executoriu care nu a fost executat ori care a fost executat parţial se restituie creditorului sau instanței de judecată/agentului constatator în cazul în care:

a) o cere creditorul;

b) debitorul nu are bunuri ori venituri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru satisfacerea creanţelor;

c) creditorul refuză să preia bunurile nevândute în procesul executării hotărârii, iar debitorul nu dispune de alte bunuri;

d) debitorul nu locuieşte ori nu lucrează la adresa indicată de creditor sau în documentul executoriu sau la adresa aceea nu se află bunurile lui, cu excepţia cazului când debitorul este dat în căutare;

e) creditorul împiedică prin acţiune (inacţiune) executarea documentului executoriu sau nu avansează în termenul stabilit de prezentul cod cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de executare;

f) creditorul refuză să primească bunurile ridicate de la debitor, care, conform hotărârii, urmează să-i fie predate;

g) au fost epuizate toate măsurile de executare silită și urmează a fi aplicate prevederile art. 315 alin. (7) sau (8);

h) debitorul și-a onorat obligațiile de plată a sumelor restante în conformitate cu art. 15¹ alin. (3).

[Art.86 al.(1), lit.h) introdusă prin LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

(2) În cazurile menţionate la alin.(1) lit.b)-f), executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal.

(3) Restituirea documentului executoriu către creditor nu împiedică prezentarea lui repetată spre executare, în condiţiile prezentului cod. În acest caz, noul termen de prezentare a documentului executoriu spre executare se calculează conform art.17 alin.(3) din prezentul cod.

(4) Documentul executoriu se restituie în baza încheierii motivate a executorului judecătoresc. Încheierea poate fi contestată în instanţă de judecată.

(5) În cazurile indicate la alin.(1) lit.a), b) şi d), măsurile asigurătorii se vor menţine pe întregul termen de prescripţie a executării sau pînă la stingerea obligaţiei stabilite prin documentul executoriu.

(6) Încheierea privind restituirea documentului executoriu serveşte drept temei pentru depunerea dosarului de executare în arhivă. Executorul judecătoresc va emite încheierea privind încasarea cheltuielilor de executare de la debitor.

Dosarul de executare pierdut poate fi reconstituit de către instanţa de judecată în conformitate cu capitolul XXXIV din Codul de procedură civilă, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc.

(1) Urmărirea bunurilor debitorului constă în sechestrarea, în ridicarea şi în vânzarea lor.

(2) Poate fi urmărit orice bun corporal ori universalitate de bunuri ale debitorului, care se află în circuit civil, indiferent de faptul la cine se află în posesiune, precum şi orice drept patrimonial sau creanţă bănească, cu excepţia celor care nu sînt pasibile de urmărire silită.

(3) Bunurile supuse unui circuit civil limitat pot fi urmărite numai în condiţiile prevăzute de lege.

(4) La cererea executorului judecătoresc, deţinătorii de registre şi de informaţii relevante pentru procedura de executare, instituţiile financiare, Serviciul Fiscal de Stat, organele cadastrale, alte persoane fizice sau juridice sînt obligate să îi comunice, în cel mult 10 zile, informaţiile necesare pentru efectuarea executării silite.

(1) Nu pot fi urmărite următoarele bunuri ale debitorului persoană fizică:

a) bunurile de uz personal sau casnic, inclusiv mobilierul, care sunt indispensabile traiului debitorului persoană fizică și al membrilor familiei lui, destinate întreținerii unui mod de trai rezonabil, cu condiția ca valoarea fiecăruia dintre aceste bunuri să nu depășească 2000 de lei;

b) bunurile copiilor debitorului;

c) ordinele, medaliile, alte semne distinctive cu care a fost decorat debitorul sau membrii familiei lui;

d) produsele alimentare necesare debitorului și familiei lui timp de 3 luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, animalele destinate producției de alimente pentru subzistență și hrana necesară pentru aceste animale;

e) inventarul agricol, inclusiv animalele nedestinate producției de alimente folosite pentru lucrările agricole sau casnice, hrana pentru aceste animale și semințele pentru cultura pământului, dacă debitorul se ocupă cu agricultura, în măsura necesară continuării lucrărilor în agricultură;

f) combustibilul, inclusiv cărbunele și lemnele, necesar debitorului și membrilor familiei lui pentru prepararea bucatelor şi încălzirea locuinţei, calculat pentru 3 luni de iarnă;

g) obiectele de cult religios, portretele de familie, verighetele sau alte obiecte care au o valoare sentimentală sau personală, cu excepția bijuteriilor sau altor obiecte de lux;

h) obiectele necesare debitorului pentru a-şi continua exercitarea profesiei sau ocupației;

i) mijloacele de transport speciale pentru persoanele cu dizabilităţi, obiectele indispensabile persoanelor cu dizabilități și cele destinate îngrijirii bolnavilor;

j) autovehiculul care valorează cel mult 5 salarii medii pe economie, dacă acesta este în mod indispensabil necesar debitorului și membrilor familiei lui;

k) bunul imobil cu destinație locativă în care debitorul are stabilit domiciliul, cu condiția ca debitorul și soţul/soţia, copilul minor, inclusiv cel adoptat, sau persoana aflată la întreţinerea debitorului să nu aibă o altă locuință în proprietate sau în folosință, iar valoarea prevăzută în documentele executorii conform cărora este sechestrat să nu depășească 12 salarii medii pe economie, măsurile asigurătorii asupra bunului menținându-se pe durata executării, fără a afecta dreptul de posesie și folosință al debitorului;

l) animalele de companie, cu excepția celor crescute în scopuri comerciale;

m) alte bunuri care, conform legii, nu pot fi urmărite.

(2) Prevederile alin. (1) nu împiedică urmărirea bunurilor gajate/ipotecate de către persoanele în favoarea cărora s-a constituit gajul/ipoteca.

(1) Consecutivitatea urmăririi bunurilor debitorului poate fi stabilită, de comunul acord al părţilor în procedura de executare, ţinându-se cont de prioritatea intereselor creditorului.

(2) În cazul în care debitorul nu indică în ce consecutivitate solicită să fie urmărite bunurile sale, consecutivitatea va fi stabilită de creditor, în comun cu executorul judecătoresc, cu respectarea prevederilor art.94 alin. (1¹), ţinându-se cont de următoarea consecutivitate:

a) în primul rând vor fi urmărite bunurile personale ale debitorului libere de gaj sau de ipotecă şi mijloacele băneşti;

b) în al doilea rând vor fi urmărite bunurile debitorului care se află în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmășie, libere de gaj sau de ipotecă;

c) în al treilea rând vor fi urmărite bunurile gajate sau ipotecate;

d) în ultimul rând va fi urmărit bunul imobil în care domiciliază debitorul.

(1) Urmărirea mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină, se efectuează prin sechestrarea şi ridicarea lor.

(2) Pentru ridicarea mijloacelor băneşti de la debitor, executorul judecătoresc controlează locurile şi localurile în care debitorul păstrează numerarul, precum şi reţeaua lui comercială.

(3) La ridicarea mijloacelor băneşti în numerar de la persoana juridică participă casierul (gestionarul) sau un angajat suplinitor, care este obligat să prezinte documentele necesare şi să asigure acces liber la seiful casei debitorului, în încăperea izolată a casei, precum şi în reţeaua lui comercială.

(4) Deschiderea, fără consimțământul reprezentantului debitorului sau în lipsa acestuia, a locurilor şi a localurilor în care se păstrează numerarul se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi. Pînă la sosirea acestora, executorul judecătoresc sigilează locurile şi localurile.

(5) Faptul ridicării numerarului şi al deschiderii locurilor şi a localurilor fără consimțământul reprezentantului debitorului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de cei prezenţi. Procesul-verbal se întocmeşte în două exemplare. Exemplarul al doilea se remite debitorului sau reprezentantului acestuia contra semnătură pe primul exemplar ori se expediază recomandat debitorului în aceeaşi zi sau în următoarea zi lucrătoare.

(6) Mijloacele băneşti ridicate se depun pe contul executorului judecătoresc în decursul a 24 de ore.

(7) Valuta străină se depune pe contul în valută străină al executorului judecătoresc, iar în cazul în care valoarea creanţei este stabilită în monedă naţională, se vinde băncii comerciale în care executorul judecătoresc are deschis contul la cursul valutar stabilit de bancă, cu înregistrarea echivalentului în monedă naţională în contul curent special al executorului judecătoresc.

(1) Executorul judecătoresc este în drept să urmărească mijloacele băneşti aflate sau parvenite ulterior în instituţiile financiare pe conturile debitorului ori să aplice sechestru pe mijloacele băneşti care vor fi transferate în viitor. Această prevedere nu se aplică conturilor bancare deschise conform acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi.

(1¹) Valuta străină se transferă la contul în valută străină al executorului judecătoresc. În cazul în care ordinul de incaso emis prevede încasarea în monedă naţională, valuta străină se vinde băncii comerciale plătitoare la cursul valutar stabilit de aceasta, cu înregistrarea sumei în contul curent special al executorului judecătoresc.

(2) Ordinul incaso, emis de executorul judecătoresc, se execută de instituţia financiară în ziua primirii.

(3) În toate cazurile când mijloacele băneşti de pe contul debitorului sînt urmărite ori sechestrate de executorul judecătoresc şi de alte organe abilitate prin lege, iar mijloacele băneşti disponibile în cont nu sînt suficiente, instituţia financiară va informa executorul judecătoresc despre existenţa unor alte sechestre şi despre organul care le-a aplicat. În acest caz, executorul judecătoresc va propune, în cel mult 3 zile, organelor respective să se alăture urmăririi în termenul indicat la art.101 alin.(1) din prezentul cod. După ce toate organele informate au comunicat că se alătură urmăririi, dar nu mai târziu de expirarea termenului stabilit pentru alăturare, executorul judecătoresc emite ordinele incaso respective potrivit sumelor indicate în documentele executorii a căror alăturare la executare a fost solicitată, iar după executarea ordinului incaso, va distribui sumele în condiţiile prezentului cod. Dacă alăturarea la urmărire nu are loc, executorul judecătoresc emite un ordin incaso privind încasarea sumei indicate în documentul executoriu aflat în procedura sa, executarea lui fiind obligatorie pentru instituţia financiară, indiferent de existenţa unor alte grevări la contul debitorului.

(4) În cazul când mijloacele băneşti ale debitorului sînt urmărite de mai mulţi executori judecătoreşti, iar ele nu sînt suficiente pentru executarea tuturor documentelor executorii, urmărirea o va face executorul judecătoresc care are în procedură mai multe documente executorii în privinţa acelui debitor, iar în cazul când numărul documentelor executorii este egal, urmărirea se va face de executorul care execută creanţa mai mare, fiind somat de ceilalţi executori judecătoreşti, în termenul indicat la art.101 alin.(1), despre existenţa şi mărimea creanţei. În acest caz, se vor aplica prevederile art.31 referitor la repartizarea onorariului.

(5) Cererile privind alăturarea la urmărire sau somaţiile depuse după expirarea termenului de 10 zile nu se iau în calcul la emiterea ordinelor incaso şi la distribuirea sumelor.

(6) Suspendarea operaţiunilor din contul debitorului şi aplicarea sechestrului pe acesta de către alte organe nu împiedică executarea ordinului incaso emis de executorul judecătoresc.

(1) Urmărirea valorilor mobiliare se face prin ridicarea lor de la debitor sau prin aplicarea sechestrului.

(2) În cazul ridicării sau sechestrării valorilor mobiliare, executorul judecătoresc remite o copie de pe procesul-verbal entităţii care ţine evidenţa deţinătorilor de valori mobiliare. Entitatea menţionată va consemna neîntârziat în registrul corespunzător sechestrarea valorilor mobiliare.

(3) După aplicarea sechestrului, exercitarea oricăror drepturi ce rezultă din deţinerea valorilor mobiliare nu se admite fără acordul executorului judecătoresc.

(4) Valorile mobiliare se expun de către executorul judecătoresc spre vânzare în modul stabilit de legislaţia privind piaţa de capital.

(5) Dacă valorile mobiliare nu sînt vândute în termen de 3 luni de la plasarea lor spre vînzare, executorul judecătoresc dispune reevaluarea lor prin aplicarea unei alte metode de evaluare care să permită reducerea preţului. În cazul în care aceste valori nu sînt vândute în termen de 3 luni după reevaluare, executorul judecătoresc înaintează instanţei de judecată un demers privind explicarea modului de executare a hotărârii sau, după caz, transmiterea acestora către creditor în contul achitării datoriei.

(1) Urmărirea unui bun imobil include prin natura sa şi urmărirea bunurilor accesorii şi a obiectelor care servesc la exploatarea acestuia sau care sînt legate solid de pământ, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acest bun.

(1¹) În cazul documentelor executorii privitoare la creanțe a căror valoare nu depășește 12 salarii medii pe economie, urmărirea bunurilor imobile ale debitorului poate fi făcută numai dacă acesta nu are alte bunuri urmăribile sau dacă are bunuri urmăribile, dar acestea nu pot fi valorificate sau nu pot acoperi valoarea creanței urmărite, cu condiția că bunul imobil urmărit nu este unicul domiciliu al debitorului. Refuzul nejustificat al debitorului de a furniza executorului judecătoresc informațiile, lămuririle și dovezile necesare, precum și furnizarea cu rea-credință de informații incomplete în legătură cu existența și valoarea unor bunuri mobile ori a unor venituri de natură a fi valorificate în vederea acoperirii integrale a creanței permit declanșarea urmăririi silite imobiliare chiar dacă valoarea creanței nu depășește 12 salarii medii pe economie.

(2) Despre sechestrarea bunului imobil executorul judecătoresc informează organul cadastral teritorial, iar dacă bunul este ipotecat, informează şi creditorul ipotecar.

(3) Bunurile mobile nesupuse înregistrării de stat, aflate în posesiunea debitorului se prezumă a fi proprietatea acestuia pînă la proba contrară.

(1) Urmărirea unei cote-părţi din bunurile proprietate comună pe cote-părţi şi în devălmăşie, inclusiv a celor indivizibile, se efectuează conform regulilor stabilite la art.553 din Codul civil.

(2) În cazul bunurilor comune determinate generic, poate fi urmărită cota-parte de bunuri egală cu cota-parte a debitorului.

(3) La data întocmirii procesului-verbal de sechestrare sau la data primirii lui, debitorul este obligat să informeze executorul judecătoresc despre bunurile care sînt proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie. În caz contrar, debitorul este lipsit de dreptul de a contesta procesul-verbal invocând această circumstanţă, iar prejudiciile rezultate din urmărirea bunului îi sînt opozabile.

(1) Pot fi urmărite fructele şi orice venituri ale unui bun al proprietarului sau al uzufructuarului debitor.

(2) La cererea creditorului urmăritor, executorul judecătoresc este în drept să dispună instituirea administrării silite asupra bunurilor debitorului. În acest caz, veniturile obţinute în urma administrării bunului vor fi virate la contul executorului judecătoresc şi utilizate pentru stingerea datoriei stabilite prin documentul executoriu. Cheltuielile de administrare silită a bunului se vor achita prioritar din veniturile rezultate din administrare. În cazul în care pe durata a 3 luni consecutive cheltuielile de administrare silită depăşesc veniturile, administrarea va înceta.

Executorul judecătoresc poate urmări cota-parte a debitorului din capitalul social:

a) al societăţii în nume colectiv;

b) al societăţii cu răspundere limitată;

c) al cooperativei (valoarea participaţiunii sau bunurile corespunzătoare participaţiunii sale din patrimoniu).

(1) Bunurile debitorului care se află la alte persoane în baza unor contracte de împrumut, de arendă, de închiriere, de păstrare etc. se includ, în baza documentelor de care dispune debitorul referitor la aceste bunuri, în lista bunurilor sechestrate. După semnarea actului de sechestru, persoanei la care se află bunurile i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor debitorului, despre obligaţia ei de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite debitorului sau unor terţi fără acordul executorului judecătoresc. Bunurile se examinează, după caz, la locul aflării lor.

(2) Dacă, ulterior, se descoperă că bunurile debitorului se află la o altă persoană şi că ele nu au fost sechestrate anterior, acestei persoane i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor debitorului, despre faptul că îi revine obligaţia de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite debitorului sau unor terţi fără acordul executorului judecătoresc.

La cererea argumentată a creditorului, care cuprinde materialele ce justifică concluzia că debitorul deține bunuri în proprietate efectivă, în sensul art. 6 pct. 37²) din Codul de procedură penală nr. 122/2003, care au fost transferate unor persoane terțe fizice sau juridice, executorul judecătoresc poate înainta în instanța de judecată un demers motivat pentru soluționarea modului de punere în executare a hotărârii judecătorești în materie penală privind repararea prejudiciului cauzat de infracțiune în condițiile art. 471³ din Codul de procedură penală nr. 122/2003.

(1) Creanţele debitorului se urmăresc dacă legea nu prevede altfel.

(2) Pentru a urmări creanţele pecuniare, executorul judecătoresc remite persoanei care este obligată să plătească debitorului creanţa o somaţie despre obligaţia de a nu plăti debitorului urmăritor suma datorată. Concomitent, debitorului i se expediază o somaţie de a nu da dispoziţii cu privire la creanţa în cauză. Creanţa pecuniară se consideră sechestrată de la data înmânării somaţiei.

(3) În termen de 15 zile de la primirea somaţiei, terţul va consemna suma datorată la contul executorului judecătoresc.

(4) Dacă terţul nu îşi îndeplineşte obligaţia prevăzută la alin.(3), părţile în procedura de executare pot înainta în procedura în ordonanţă în instanţa de judecată o cerere privind încasarea din contul terţului a sumei datorate debitorului.

(1) Bunurile gajate pot fi urmărite de executorul judecătoresc în cazul în care debitorul nu dispune de alte bunuri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru a acoperi întreaga sumă urmărită. În asemenea cazuri, executorul judecătoresc înştiinţează creditorul gajist, care va prezenta calculul datoriei la contractul a cărui asigurare este garantată prin gaj, însoţit de extrasele de evidenţă financiară. În toate cazurile când bunurile gajate sînt urmărite şi în favoarea altor creditori, negarantaţi, vânzarea bunurilor se va face la licitaţie, dacă toţi creditorii nu au acceptat o altă modalitate de executare.

(2) După satisfacţia deplină a creanţelor creditorilor gajişti, bunurile rămase sau suma realizată care depăşeşte creanţele creditorilor gajişti se distribuie altor creditori în ordinea categoriilor stabilite la art.145 din prezentul cod.

(3) La cererea creditorului gajist care face dovada înregistrării avizului de executare a gajului, executorul judecătoresc este obligat să îi transmită posesiunea bunului gajat, în cel mult 3 zile, pentru executarea gajului.

(1) Bunurile, în sensul definit la art.459 din Codul civil, sechestrate de alte organe pentru asigurarea încasării unei datorii pot fi urmărite de executorul judecătoresc în baza documentului executoriu. În acest caz, executorul judecătoresc înştiinţează organul care a instituit sechestrul despre posibilitatea de a interveni în decursul a 10 zile de la înştiinţare în procedura de executare, alăturându-se urmăririi.

(2) La solicitarea executorului judecătoresc, organul care a instituit sechestrul este obligat să informeze executorul judecătoresc, în termenul stabilit la art.88 alin.(4) din prezentul cod, despre mărimea sumei urmărite. Suma obţinută din valorificarea acestui bun va fi distribuită şi eliberată creditorilor în condiţiile prezentului cod.

(1) Bunurile sechestrate de organele de urmărire penală în procesul urmăririi penale pot fi sechestrate repetat şi urmărite pentru satisfacerea unor alte creanţe numai în cazul în care cauza penală a fost clasată, lipseşte prejudiciul material sau valoarea acestor bunuri depăşeşte mărimea prejudiciului material asigurat prin sechestrul organului de urmărire penală. La solicitarea executorului judecătoresc, organul de urmărire penală este obligat să îl informeze, în termenul stabilit la art.88 alin.(4), despre mărimea sumei prejudiciului asigurat şi despre persoana în ale cărei interese a fost instituit sechestrul.

(2) Despre iniţierea procedurii de valorificare a bunului sechestrat, executorul judecătoresc va înştiinţa organul care a instituit sechestrul şi partea interesată în al cărei folos a fost instituit sechestrul. Suma obţinută se distribuie în condiţiile prezentului cod, ținându-se cont şi de suma pretinsă de partea interesată în a cărei favoare a fost instituit sechestrul de către organul de urmărire penală. Mijloacele băneşti vor fi consemnate pe contul executorului judecătoresc şi eliberate după emiterea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile în acest sens.

(1) În cazul decesului debitorului, urmărirea bunurilor lui va continua la ultimul său domiciliu, după admiterea succesiunii de drepturi.

(2) În cazul în care minorii au vocaţie succesorală, executarea începută se va suspenda pînă la desemnarea reprezentantului lor legal.

(3) Dacă executarea nu a început pînă la decesul debitorului, documentele executorii nu se vor executa decât după expirarea a 10 zile de la data expedierii copiei de pe documentul executoriu la locul deschiderii succesiunii pe numele celui care a lăsat moştenirea, fără a se arăta numele şi calitatea fiecărui moştenitor.

(1) În cazul reorganizării debitorului persoană juridică, se urmăresc mijloacele băneşti şi bunurile succesorilor de drepturi potrivit art.205 din Codul civil.

(2) În cazul lichidării debitorului persoană juridică sau al declarării insolvabilităţii lui, documentul executoriu şi încheierea de încasare a cheltuielilor de executare se transmit comisiei de lichidare/lichidatorului, fapt despre care se informează creditorul.

(3) Administratorul/lichidatorul este obligat să informeze executorul judecătoresc despre derularea valorificării masei debitoare şi a executării documentelor executorii care i-au fost transmise de către executorul judecătoresc, ultimul acționând în interesele şi limitele drepturilor creditorilor pe aceste documente executorii, dacă creditorii nu au renunţat expres la acest lucru. Se admite vânzarea de către administrator/lichidator a bunurilor sechestrate de executorul judecătoresc, cu condiţia virării la contul curent special al executorului judecătoresc a sumelor ce revin creditorilor, conform documentelor executorii care i-au fost transmise.

(4) Cheltuielile de executare vor fi considerate obligaţii ale masei şi vor fi achitate de administrator/lichidator prioritar altor categorii de creanţe.

(5) În cazul anulării hotărârii privind lichidarea sau declararea insolvabilităţii debitorului, administratorul va restitui, în termen de 10 zile, executorului judecătoresc documentele executorii, informând despre acest fapt creditorii.

(1) Salariul şi alte venituri băneşti ale debitorului pot fi urmărite în baza documentelor executorii în cazul în care:

a) se execută hotărârile privind încasările periodice (pensia de întreţinere, repararea prejudiciilor cauzate prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, în legătură cu pierderea întreținătorului etc.);

b) - abrogată;

c) debitorul nu are bunuri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru a acoperi întreaga sumă urmărită;

d) în alte cazuri, la cererea creditorului.

(2) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate, la cererea executorului judecătoresc, să prezinte în termen informaţii despre câștigul lunar şi despre alte venituri ale debitorului.

(1) Cuantumul reținerilor din salariu şi din alte venituri se calculează din suma pe care debitorul urmează să o primească.

(2) Din salariul şi din alte venituri ale debitorului pot fi reţinute, în baza unui document executoriu, nu mai mult de 20%, iar în baza câtorva documente executorii, nu mai mult de 50% din cuantumul lor pînă la achitarea deplină a sumei urmărite.

(3) În caz de urmărire a pensiei de întreţinere, a sumelor pentru repararea prejudiciului cauzat prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, precum şi în legătură cu pierderea întreținătorului, şi a sumelor pentru repararea daunei cauzate prin tâlhărie sau prin sustragere de bunuri, reţinerea constituie nu mai mult de 70% din salariu şi din alte venituri.

(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în privinţa pensiilor de orice fel, precum şi a sumelor cuvenite în baza dreptului de autor, a dreptului de inventator sau de inovator.

În cazul mai multor urmăriri ale aceluiaşi salariu şi aceluiaşi tip de alte venituri, în următoarea ordine se satisfac:

a) obligaţiile de întreţinere;

b) repararea prejudiciului cauzat prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, precum şi în legătură cu pierderea întreţinătorului;

c) datoriile la impozite, la taxe şi la amenzi;

d) alte categorii de datorii.

Indemnizaţiile de asigurare socială plătite în caz de incapacitate temporară de muncă pot fi urmărite în baza documentelor executorii privind încasarea pensiei de întreţinere şi privind repararea prejudiciului cauzat prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, precum şi în legătură cu pierderea întreţinătorului.

Urmărirea veniturilor debitorului care execută pedeapsa închisorii se face în condiţiile legii, fără a se ţine seama de reţinerile pentru întreţinerea lui în penitenciar.

(1) Nu pot fi urmărite următoarele venituri ale debitorului:

a) sumele plătite în legătură cu deplasarea în interes de serviciu, cu transferul, cu angajarea sau cu trimiterea la muncă în altă localitate, plata suplimentară pentru lucrul legat de deplasări frecvente;

b) bursele acordate de instituţiile publice de învățământ superior, de învățământ profesional tehnic postsecundar şi postsecundar nonterţiar, profesional tehnic secundar;

c) indemnizaţiile plătite mamelor cu mulţi copii sau mamelor singure;

d) pensiile de întreţinere;

e) indemnizaţia unică acordată la naşterea copilului şi indemnizaţia lunară acordată pentru creşterea copilului până la vârsta de 3 ani;

f) prestațiile de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a)–c) și lit. g) din Legea nr. 289/2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale;

g) indemnizaţiile de deces şi de ajutor de deces;

h) sporurile pentru muncă în condiţii grele sau vătămătoare;

i) indemnizaţiile de eliberare din serviciu;

j) indemnizaţiile persoanelor care au avut de suferit de pe urma avariei de la C.A.E. Cernobîl;

k) pensia de urmaş stabilită părintelui sau tutorelui (curatorului) pentru copii;

l) compensaţiile nominative;

m) alocaţiile sociale de stat;

n) partea pensiei în mărimea cuantumului salariului minim, cu excepţia cazurilor de încasare a pensiei de întreţinere;

o) partea salariului în mărimea cuantumului salariului minim, cu excepția cazului când se urmărește pentru situațiile prevăzute la art. 106 alin. (3).

(2) Măsurile asigurătorii aplicate asupra veniturilor indicate la alin. (1) vor fi ridicate prin încheierea executorului judecătoresc emisă în cel mult 5 zile lucrătoare de la data recepționării cererii debitorului, însoțită de actele ce confirmă că mijloacele bănești aflate în conturile bancare provin exclusiv din sursele indicate la alin. (1).

(1) Executorul judecătoresc expediază documentul executoriu organizaţiei în care lucrează debitorul sau de unde el primeşte recompensă, pensie, bursă ori un alt venit, cerând să se facă reţinerile cuvenite în baza documentului executoriu şi să se trimită creditorului sumele reţinute.

(2) Creditorul va fi informat despre expedierea documentului executoriu spre executare.

(3) Indicaţiile executorului judecătoresc privind cuantumul reţinerilor din salariu ori din alte venituri sînt obligatorii.

(1) Administraţia organizaţiei care a efectuat reţinerea în baza documentului executoriu este obligată să comunice, în termen de 5 zile, executorului judecătoresc şi creditorului concedierea debitorului, precum şi noul lui loc de muncă sau noul domiciliu dacă acesta este cunoscut.

(2) Debitorul este obligat să comunice, în termenul indicat la alin.(1), executorului judecătoresc schimbarea locului de muncă sau a domiciliului, precum şi schimbările din componenţa bunurilor şi a veniturilor.

(1) Controlul asupra efectuării corecte şi prompte a reţinerilor din salariu şi din alte venituri ale debitorului revine executorului judecătoresc.

(2) Procedura de control se iniţiază la necesitate din oficiu de către executorul judecătoresc sau la solicitarea scrisă a părţii în procedura de executare.

(1) Modul de încasare a pensiei de întreţinere şi a restanţelor la pensie este reglementat de Codul familiei.

(2) Dacă creditorul a retras documentul executoriu şi procedura a fost încheiată, la prezentarea ulterioară a documentului executoriu spre executare pensia de întreţinere se încasează de la data prezentării documentului executoriu, iar cuantumul restanţei se stabileşte de către instanţa de judecată, la cererea creditorului, în modul stabilit de Codul familiei.

(3) În cazul în care documentul executoriu este în proces de executare, iar pensia de întreţinere nu a fost reţinută, cuantumul restanţei se determină de către executorul judecătoresc pentru toată perioada anterioară printr-o încheiere motivată.

(4) Dacă debitorul nu a lucrat sau nu a beneficiat de prestaţii sociale în perioada în care s-a format restanţa sau nu a prezentat acte ce confirmă salariul şi/sau alte venituri ale sale, cuantumul restanţei la pensia de întreţinere se determină de către executorul judecătoresc, pornindu-se de la salariul mediu pe ţară existent la momentul determinării restanţei.

(1) Sechestrarea bunurilor constă în întocmirea unui proces-verbal în condiţiile art.118 din prezentul cod.

(1¹) Sechestrarea bunurilor se efectuează în limitele valorii revendicărilor ce se conţin în documentul executoriu şi ale cheltuielilor de executare.

(2) Sechestrarea bunurilor debitorului persoană juridică se efectuează în prezenţa administratorului, a reprezentantului acestuia sau a unei persoane cu funcţie de răspundere a debitorului, iar în cazul gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau al întreprinderii individuale, în prezenţa debitorului ori a unui alt membru al gospodăriei sau, după caz, a unui membru de familie al fondatorului întreprinderii. Sechestrarea bunurilor debitorului persoană fizică se efectuează în prezenţa lui ori a reprezentantului său, ori a unui membru al lui de familie adult.

(3) Dacă debitorul sau persoanele indicate la alin.(2) nu participă la sechestrarea bunurilor, cercetarea încăperilor şi a altor locuri în care se află bunurile, precum şi sechestrarea acestor bunuri, se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi.

(4) Dacă debitorul, reprezentantul său ori un membru al familiei lui nu permite pătrunderea în domiciliu, iar documentul executoriu nu conține autorizare de pătrundere forțată, executorul judecătoresc solicită autorizația instanței de judecată prin aplicarea pe formularul documentului executoriu, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la solicitare, a mențiunii de autorizare a pătrunderii.

(5) În cazul în care există bănuieli că bunurile urmărite pot să dispară ori să fie deteriorate, iar documentul executoriu nu conţine autorizarea pătrunderii forţate, executorul judecătoresc efectuează sechestrarea în prezenţa a doi martori asistenţi, a colaboratorului organului afacerilor interne, urmând să înştiinţeze instanţa de judecată imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore de la efectuarea sechestrării, cu prezentarea materialelor respective în care se vor indica motivele efectuării sechestrării. Judecătorul va confirma legalitatea acestei acţiuni procesuale printr-o menţiune pe procesul-verbal de sechestru.

(6) Prezenţa creditorului sau a reprezentantului său la aplicarea sechestrului este obligatorie.

(7) Dacă un terţ declară că bunurile supuse sechestrului sînt ale sale, în procesul-verbal cu privire la sechestrare se face menţiunea respectivă, iar terţului i se explică dreptul de a intenta o acţiune de ridicare a sechestrului.

(8) Debitorul şi creditorul, ceilalţi participanţi la procedura de executare pot face declaraţii şi observaţii, care se consemnează în proces-verbal.

(9) Despre aplicarea sechestrului asupra bunurilor supuse înregistrării de stat executorul judecătoresc informează neîntârziat, în regim automatizat, organele care efectuează înregistrarea de stat pentru a se face în registrul respectiv o menţiune cu privire la interdicţia de înstrăinare a bunului sau de aplicare a sechestrului. Contractul de înstrăinare a bunului încheiat după introducerea interdicţiei de înstrăinare a bunului sau după întocmirea procesului-verbal de sechestru este nul.

(10) Asigurarea bunurilor sechestrate şi suportarea riscurilor legate de ridicarea şi de transportarea lor sînt puse pe seama debitorului.

(1) În cadrul aplicării sechestrului pe bunuri, executorul judecătoresc are dreptul să deschidă şi să cerceteze încăperile şi depozitele încuiate dacă debitorul nu le deschide benevol, evitându-se deteriorarea nejustificată a bunurilor.

(2) La deschiderea încăperilor şi a depozitelor pot fi utilizate mijloace tehnice, fapt care va fi consemnat în proces-verbal. Încăperea şi depozitul pot fi sigilate şi/sau puse sub pază, după caz.

(3) Executorul judecătoresc este obligat să nu dea publicităţii circumstanţele vieţii intime a persoanei, constatate la aplicarea sechestrului.

(4) Dacă în timpul cercetării încăperilor şi a depozitelor debitorului se descoperă obiecte şi documente a căror circulaţie este interzisă de lege, executorul judecătoresc informează neîntârziat organul de resort.

(5) Prevederile prezentului articol se aplică şi în cazul urmăririi bunurilor debitorului care se află la terţi.

(1) Evaluarea bunurilor supuse sechestrului se efectuează de către executorul judecătoresc la preţurile medii de piaţă din localitatea respectivă. Executorul judecătoresc este obligat să înştiinţeze în scris părţile despre faptul determinării valorii bunurilor supuse sechestrului şi să explice dreptul acestora de a apela la un evaluator în cazul în care nu sînt de acord cu valoarea determinată de executor.

(2) Dacă evaluarea bunurilor este dificilă ori debitorul sau creditorul nu este de acord cu valoarea bunului determinată de executorul judecătoresc, acesta din urmă va antrena în evaluare un evaluator în domeniu.

(3) În cazul în care debitorul sau terţul împiedică accesul evaluatorului la bunul supus evaluării, debitorul sau terţul este lipsit de dreptul de a contesta valoarea stabilită a bunului, iar repararea prejudiciilor rezultate din eventuala diminuare a valorii poate fi pretinsă de la debitor sau terţ.

(4) În cazul în care nici o parte în procedura de executare nu contestă în termen preţul stabilit de executorul judecătoresc, evaluarea se prezumă a fi corectă şi definitivă.

(5) Cheltuielile de evaluare a bunurilor efectuată de evaluator le suportă persoana care a contestat valoarea determinată de executorul judecătoresc.

(1) Despre sechestrarea şi/sau ridicarea bunurilor se întocmeşte un proces-verbal în 3 exemplare, după modelul prevăzut la art.75 din prezentul cod.

(2) În procesul-verbal se enumeră obiectele şi documentele sechestrate, indicându-se numărul, măsura, greutatea lor, genul, elementele de individualizare, gradul de uzură şi, pe cît este posibil, valoarea lor. În cazul valorilor mobiliare, se indică numărul, emitentul, preţul nominal şi alte date cunoscute la momentul sechestrării lor.

(3) Procesul-verbal de sechestrare şi/sau de ridicare a bunurilor se aduce la cunoştinţă tuturor persoanelor care participă la efectuarea acestor acte procesuale, fapt confirmat prin semnătura fiecăreia. Refuzul de a semna procesul-verbal se consemnează în acesta.

(4) Dacă, în timpul aplicării sechestrului, debitorul sau alte persoane au încălcat ordinea publică ori au încercat să distrugă sau să ascundă bunurile, executorul judecătoresc va consemna în procesul-verbal aceste acţiuni, indicând, totodată, şi măsurile pe care le-a întreprins.

(5) Procesul-verbal de sechestrare şi/sau de ridicare a bunurilor poate fi contestat în instanţă de judecată în termen de 7 zile de la data întocmirii sau comunicării lui, după caz.

(1) Copia de pe procesul-verbal de sechestrare şi/sau de ridicare a bunurilor se înmânează, contra semnătură, debitorului sau reprezentantului său ori unui membru al lui de familie adult, după caz, iar dacă aceştia sînt absenţi, se înmânează reprezentantului organizaţiei de exploatare a locuinţelor sau, după caz, reprezentantului autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi, cărora li se explică dreptul şi modul de contestare a acestor acte procesuale ori se transmit prin alte modalităţi prevăzute pentru comunicarea actelor executorului judecătoresc.

(2) În cazul sechestrării şi/sau ridicării bunurilor debitorului persoană juridică, copia de pe procesul-verbal se înmânează în conformitate cu prevederile stabilite în prezentul cod pentru comunicarea actelor executorului judecătoresc persoanelor indicate la art.115 alin.(2) din prezentul cod.

(1) Cu consimțământul creditorului, bunurile sechestrate se transmit spre păstrare, contra semnătură, debitorului sau membrilor lui de familie adulţi.

(2) În cazul în care creditorul nu este de acord cu faptul că debitorului i se transmit bunurile sechestrate sau în cazul în care creditorul refuză să preia la păstrare bunurile, cu acordul părţilor se numeşte un administrator sau bunurile se dau la păstrare în baza unui contract de depozit.

(3) În cazul în care părţile nu ajung la un acord, administratorul este desemnat de către executorul judecătoresc.

(4) Nu pot fi desemnaţi în calitate de administrator rudele sau afinii de pînă la gradul al treilea inclusiv ai executorului judecătoresc sau ai părţilor în procedura de executare.

Bijuteriile şi alte obiecte de aur, de argint, de platină şi de metale din grupa platinei, din pietre preţioase şi din perle, fragmentele din aceste obiecte, ridicate de la debitor, se depun imediat, de către executorul judecătoresc, la păstrare în instituţiile financiare ale Republicii Moldova.

(1) Persoana căreia i-au fost date spre păstrare bunuri sechestrate nu are dreptul să le folosească ori să le înstrăineze, cu excepţia cazului în care acestea i-au fost date spre administrare silită.

(2) Persoana căreia i-au fost date bunuri spre păstrare este obligată să informeze executorul judecătoresc despre fructele acestor bunuri.

(3) Persoana căreia i-au fost date bunuri spre păstrare poartă, în conformitate cu legislaţia, răspundere pentru prejudiciul cauzat intenţionat sau din culpă.

(4) Însuşirea, înstrăinarea, substituirea, tăinuirea bunurilor sechestrate date spre păstrare, utilizarea lor în alte scopuri atrag răspunderea prevăzută de lege.

(1) Dacă bunul sechestrat aflat la păstrare este expus degradării ori a suferit schimbări care implică pericolul deprecierii lui şi nu mai este timp pentru înlăturarea, prevenirea degradării sau deprecierii bunului, persoana căreia i s-a dat bunul spre păstrare va informa la timp executorul judecătoresc, care este obligat să organizeze vânzarea bunului în condiţiile prezentului cod. În acest caz, contestarea procesului-verbal de sechestru nu va suspenda vânzarea bunurilor, iar prevederile art.129 alin.(2) din prezentul cod nu se vor aplica.

(2) Executorul judecătoresc este în drept să vândă bunul sechestrat şi în cazul în care păstrarea bunului implică cheltuieli disproporţionate.

(1) Dacă în calitate de administrator este desemnată o altă persoană decât debitorul, aceasta va avea dreptul la remuneraţie şi la recuperarea cheltuielilor de păstrare a bunurilor.

(2) Executorul judecătoresc determină cuantumul remuneraţiei în conformitate cu tarifele stabilite, iar în lipsa tarifelor, stabileşte o remuneraţie obişnuită.

(3) Cheltuielile de păstrare a bunurilor sechestrate se includ în spezele procedurii de executare şi sînt suportate de către debitor.

(1) Bunurile sechestrate se vând, de regulă, la licitaţie sau prin organizaţii comerciale specializate, în bază de contract de comision.

(2) Bijuteriile şi alte obiecte de aur, de argint, de platină şi de metale din grupa platinei, din pietre preţioase şi din perle, fragmentele din aceste obiecte, ridicate de la debitor, se vând prin intermediul organizaţiilor specializate în achiziţionarea obiectelor de valoare de la populaţie. Cu acordul părţilor, bunurile indicate în prezentul alineat, cu excepţia celor prevăzute de lege, pot fi predate creditorului în contul achitării datoriei la preţul convenit de ei, care nu poate fi mai mic decât preţul determinat de organizaţia specializată.

(3) Valorile mobiliare sechestrate se vând în conformitate cu reglementările legale privind circulaţia valorilor mobiliare.

(4) Bunurile debitorului care fac parte din fondurile organizaţiilor de stat, precum şi ale întreprinderilor şi altor obiective incluse în programul de privatizare, se vând de către organele centrale de specialitate ale administraţiei publice sau de autorităţile administraţiei publice locale în modul stabilit pentru privatizarea patrimoniului public, sub controlul executorului judecătoresc, cu virarea mijloacelor financiare, obţinute din vânzare, la contul executorului judecătoresc în mărime suficientă pentru acoperirea creanţei şi a cheltuielilor de executare.

(5) Cu cel puţin 5 zile înaintea desfăşurării licitaţiei, se admite vânzarea de către debitor a bunurilor sechestrate la un preţ care să nu fie mai mic decât valoarea stabilită în procesul-verbal de sechestru sau în raportul de evaluare, cu condiţia virării sau vărsării sumelor, obţinute din vânzare, nemijlocit la contul executorului judecătoresc. În cazul în care suma urmărită este mai mare decât preţul de vânzare a bunului propus de debitor şi/sau dacă, în cererea de participare la licitaţie, cel puţin un participant oferă un preţ mai mare decât cel la care debitorul intenţionează să vândă bunul, executorul judecătoresc poate refuza debitorului vânzarea de sine stătătoare a bunului.

(5¹) Măsurile asigurătorii aplicate în privinţa bunului vândut, dreptul de proprietate asupra căruia este supus înregistrării de stat, îşi pierd efectul din momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare. Autentificarea contractului de vânzare-cumpărare se efectuează doar dacă există confirmarea executorului judecătoresc că suma echivalentă preţului vânzării este depusă la contul său.

(6) În cazul în care bunul sechestrat este gajat, executorul vinde acest bun şi distribuie mijloacele obţinute din vânzarea bunului gajat, în condiţiile prezentului cod.

(7) Dacă nu au fost vândute în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative, bunurile pot fi transmise creditorului urmăritor, iar dacă acesta refuză să le primească, pot fi date debitorului.

(1) Dacă actele de aplicare a sechestrului asupra bunurilor nu au fost contestate în termenul prevăzut la art.118 alin.(5) din prezentul cod, executorul judecătoresc este obligat să iniţieze, în cel mult 10 zile, procedura de vânzare a bunurilor sechestrate.

(2) În cazul în care actele de aplicare a sechestrului asupra bunurilor au fost contestate, vânzarea bunurilor la care se referă contestarea se suspendă pînă la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

(1) Sechestrul se ridică de pe bunuri în cazul:

a) achitării de către debitor a datoriei şi al recuperării cheltuielilor de executare;

b) achitării datoriei şi restituirii cheltuielilor de executare din contul altor bunuri vîndute sau prin alte modalităţi de executare;

c) necesităţii sechestrării unor alte bunuri solicitate pe piaţă, în scopul urgentării executării documentului executoriu;

d) vânzării bunului în condiţiile art.125 din prezentul cod;

e) imposibilităţii vânzării bunului;

f) scoaterii de sub sechestru a bunului în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive;

g) solicitării creditorului, dacă sînt achitate cheltuielile de executare, inclusiv onorariul;

h) vânzării de către creditorul gajist a bunului gajat, cu condiţia prezentării executorului judecătoresc a documentelor confirmative privind achitarea integrală a preţului de vânzare şi calculul creanței şi cu condiţia virării la contul executorului judecătoresc a diferenţei dintre prețul de vânzare şi valoarea creanţei sale.

(2) După ridicarea sechestrului de pe bunuri, dacă ele nu se păstrează la debitor, executorul judecătoresc dispune restituirea acestora debitorului. În cazul în care dreptul de proprietate asupra bunurilor a trecut, în modul stabilit de prezentul cod, la persoana care le-a cumpărat sau la creditor, bunurile nu se restituie.

(3) În cazul executării parţiale a documentului executoriu, sechestrul se menţine pe bunurile a căror valoare este suficientă pentru a achita partea neexecutată a datoriei şi cheltuielile de executare.

(1) Data şi locul desfăşurării licitaţiei de vânzare a bunurilor sechestrate se fixează de către executorul judecătoresc, ţinîndu-se cont de necesitatea asigurării integrităţii bunurilor şi de cheltuielile legate de păstrarea lor.

(2) Licitaţia se organizează la sediul biroului executorului judecătoresc sau într-un alt loc stabilit de acesta.

(3) Licitaţia poate fi amânată de către executorul judecătoresc la cererea creditorului sau la cererea debitorului, acceptată de creditor. Cheltuielile de organizare a vânzării bunurilor sînt opozabile solicitantului amânării.

(1) Anunţul despre desfăşurarea licitaţiei se publică într-un ziar de nivel raional ori naţional sau în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi se afişează la sediul biroului executorului judecătoresc. La solicitarea creditorului, pot fi aplicate suplimentar şi alte modalităţi de anunţare a licitaţiei.

(2) Anunţul despre desfăşurarea licitaţiei va cuprinde:

a) data, ora şi locul desfăşurării licitaţiei;

b) specificarea bunurilor, principalele lor caracteristici tehnico-economice, locul aflării;

c) informaţii despre proprietarul bunurilor;

d) informaţii despre terenul pe care sînt amplasate bunurile imobile şi condiţiile de utilizare a terenului de către proprietar;

e) preţul iniţial de vânzare a bunurilor;

f) specificarea formei de plată;

g) modul în care se ia cunoştinţă în prealabil de bunurile scoase la licitaţie;

h) termenul-limită de depunere a cererii şi a acontului de 5% din preţul iniţial al bunurilor scoase la licitaţie, contul bancar la care urmează să fie vărsat;

i) termenul-limită de înregistrare a prezenţei şi de primire a biletului de participare la licitaţie;

j) cuantumul taxei de participare;

k) datele de contact ale executorului judecătoresc.

(3) Licitaţia va avea loc la cel puţin 15 zile de la data anunţării organizării ei.

(4) Persoana la care se află bunurile în păstrare este obligată să asigure accesul la ele.

(5) În caz de amânare a licitaţiei, executorul judecătoresc va face un alt anunţ în conformitate cu alin.(1) şi (2).

(1) La licitaţie se admit persoanele care au depus la timp cerere de participare şi au prezentat documentele necesare.

(2) Doritorii de a participa la licitaţie prezintă următoarele documente:

a) cerere de participare la licitaţie, în care indică preţul propus pentru bunul scos la licitaţie;

b) copie de pe documentul de plată care confirmă depunerea acontului în mărimea stabilită la art.129 din prezentul cod şi a taxei de participare pe contul bancar indicat în anunţul despre organizarea licitaţiei;

c) procură, după caz, pentru dreptul de a participa la licitaţie.

(3) Primirea cererilor şi a documentelor se încheie cu o zi înainte de data licitaţiei.

(4) Datele despre persoanele care au depus cerere de participare la licitaţie şi numărul cererilor sînt confidenţiale.

(5) Executorul judecătoresc înregistrează persoana care a depus cerere în calitate de participant la licitaţie. În cazul în care persoana nu a respectat cerinţele referitoare la întocmirea şi la prezentarea documentelor sau nu are dreptul de a participa la licitaţie, executorul judecătoresc refuză să o înregistreze.

(6) Persoana care a depus cerere de participare la licitaţie este în drept să o retragă, adresând un demers scris înainte de începutul licitaţiei.

Sub sancţiunea nulităţii absolute, nu pot participa la licitaţie deputaţii, judecătorii, avocaţii, notarii, procurorii, executorii judecătoreşti, poliţiştii, ofiţerii de urmărire penală.

(1) Preţul iniţial al bunurilor scoase la licitaţie este cu 20% mai mic decât cel stabilit la evaluarea lor, indicat în procesul-verbal de sechestrare a bunurilor sau, după caz, în raportul de evaluare a acestora. La cererea creditorului, executorul judecătoresc poate accepta ca preţul iniţial să fie cel indicat în procesul-verbal de sechestru sau, după caz, în raportul de evaluare a bunului.

(2) Bunurile proprietate pe cote-părţi vândute în condiţiile art.561 alin.(3) lit.b) din Codul civil vor fi expuse la vânzare la preţul stabilit la evaluarea lor dacă coproprietarii/administratorul asigură accesul cumpărătorilor şi al executorului judecătoresc la ele. În cazul în care coproprietarii/administratorul nu asigură accesul cumpărătorilor şi al executorului judecătoresc la bunuri, acestea vor fi vândute în condiţiile alin.(1).

(3) Dacă în cererile de participare la licitaţie este propus un preţ al bunurilor scoase la licitaţie care îl depăşeşte pe cel iniţial, acesta din urmă va fi cel mai mare preţ propus în cererile menţionate.

(1) Înainte de demararea licitaţiei, executorul judecătoresc verifică la organul cadastral teritorial sau la alte organe competente drepturile reale şi alte sarcini care grevează bunul urmărit. Titularii acestor drepturi vor fi înştiinţaţi despre desfăşurarea licitaţiei.

(2) După expirarea termenului de depunere a cererilor de participare la licitaţie şi pînă la începutul înregistrării prezenţei, executorul judecătoresc este obligat să elaboreze partea întâi a procesului-verbal al licitaţiei.

(1) Licitaţia este desfăşurată de executorul judecătoresc în a cărui procedură se află documentul executoriu.

(2) În ziua licitaţiei, la înmînarea biletelor de participare, executorul judecătoresc înregistrează participanţii prezenţi. Înregistrarea se încheie cu 10 minute înainte de începutul procedurii de licitare. Participanţii care au întârziat la înregistrare nu sînt admişi la licitaţie.

(3) Executorul judecătoresc (licitatorul) anunţă începutul licitaţiei şi dă citire părţii întâi a procesului-verbal.

(4) Executorul judecătoresc oferă bunul (lotul) la preţul iniţial. Persoana care acceptă preţul ridică biletul de participare.

(5) Executorul judecătoresc oferă bunul spre vînzare de cel puţin 3 ori la rînd, la intervale de timp care să permită opţiuni şi suprasolicitări. După ce unul dintre participanţi ridică biletul, ceilalţi pot pretinde la bun (lot), propunând un preţ mai mare cu unul sau cu mai mulţi paşi de ridicare. Dacă nimeni nu oferă un preţ mai mare decât cel acceptat, strigat de 3 ori, executorul judecătoresc fixează, prin lovitură de ciocan, vînzarea bunului.

(6) Participantul la licitaţie care a câștigat bunul (lotul) este obligat să semneze procesul-verbal.

(7) Dacă participantul care a cîştigat bunul (lotul) refuză să semneze procesul-verbal, se consideră că licitaţia nu a avut loc. În acest caz, licitarea reîncepe de la preţul oferit de participantul anterior.

(8) Acontul nu se restituie participantului care:

a) a refuzat să semneze procesul-verbal de licitaţie;

b) nu s-a prezentat la licitaţie;

c) nu a achitat în termen costul lotului cumpărat.

(9) Acontul nerestituit rămas la contul executorului judecătoresc se utilizează pentru necesităţile biroului acestuia.

(10) În cazul în care la licitaţie sînt scoase mai multe loturi separate, iar participantul care a depus acontul nu a câștigat lotul pentru care a depus cerere şi acont, el poate fi admis la licitarea următoarelor loturi dacă acontul depus nu este mai mic de 5% din preţul următorului lot.

(1) Procesul-verbal al licitaţiei este compus din două părţi.

(2) Partea întâi cuprinde:

a) data, ora şi locul desfăşurării licitaţiei;

b) denumirea biroului executorului judecătoresc şi numele licitatorului;

c) documentul executoriu pentru a cărui executare se vînd bunurile;

d) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului;

e) caracteristica obiectului scos la licitaţie;

f) preţul de la care începe licitarea şi pasul de ridicare;

g) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul participanţilor la licitaţie;

h) sumele oferite de fiecare participant.

(3) Partea a doua cuprinde:

a) propunerile de ridicare a preţului de către fiecare participant în ordine succesivă;

b) preţul la care a fost vîndut lotul;

c) numele şi prenumele participantului care a cîştigat lotul;

d) termenul de achitare a costului lotului de către adjudecător;

e) semnătura executorului judecătoresc şi a participantului care a cîştigat lotul, a creditorului şi/sau a debitorului, dacă ultimii sînt prezenţi.

(4) Copia de pe procesul-verbal al licitaţiei se înmînează adjudecătorului după achitarea costului lotului cîştigat, iar în cazurile stabilite, după confirmarea procesului-verbal de către instanţa de judecată.

(5) Copia de pe procesul-verbal al licitaţiei, după confirmarea de către instanţa de judecată a legalităţii desfăşurării licitaţiei conform art.136 din prezentul cod, serveşte temei pentru înregistrarea dreptului de proprietate pe numele adjudecătorului.

(1) În cazul în care dreptul de proprietate asupra bunului adjudecat la licitaţie trebuie să fie supus înregistrării de stat, executorul judecătoresc, după ce întocmeşte procesul-verbal al licitaţiei, transmite instanţei de judecată în a cărei circumscripţie se află sediul biroului său copia de pe procedura de executare pentru confirmarea procesului-verbal al licitaţiei.

(2) În termen de 5 zile de la primirea copiei de pe procedura de executare, judecătorul constată legalitatea desfăşurării licitaţiei, pronunţînd în acest sens o încheiere motivată. Prin aceeaşi încheiere judecătorul dispune anularea măsurilor de asigurare a acţiunii aplicate asupra bunului vîndut la licitaţie, dacă acestea există.

(3) În cazul în care constată neregularităţi în procedura de desfăşurare a licitaţiei care nu pot fi înlăturate de îndată, judecătorul pronunţă o încheiere motivată în care indică măsurile pe care executorul judecătoresc urmează să le întreprindă.

(4) Încheierea judecătorului poate fi contestată cu recurs.

(5) În cazul în care judecătorul nu confirmă procesul-verbal al licitaţiei, executorul judecătoresc dispune desfăşurarea unei licitaţii repetate. În acest caz, acontul depus pentru licitaţia anterioară se menţine pentru licitaţia repetată.

(6) Stingerea datoriei după vînzarea bunului la licitaţie nu poate servi temei de neconfirmare sau de anulare a licitaţiei.

În termen de 10 zile după încheierea licitaţiei, adjudecătorul este obligat să depună integral la contul executorului judecătoresc costul bunurilor cumpărate. Acontul depus se include în suma de cumpărare a lotului.

Bunul cumpărat la licitaţie se transmite după ce a fost achitat integral costul lui, iar procesul-verbal al licitaţiei a fost confirmat printr-o încheiere judecătorească definitivă în condiţiile legii. Transmiterea bunului se certifică printr-un proces-verbal.

(1) Se declară că licitaţia nu a avut loc în cazul în care:

a) nu s-au înregistrat cel puţin 2 participanţi;

b) la licitaţie s-a prezentat numai un participant sau nu s-a prezentat nici unul;

c) nici un participant la licitaţie nu a propus cel puţin un preţ egal cu preţul iniţial al bunurilor scoase la licitaţie;

d) adjudecătorul nu a achitat integral, în termen, costul lotului cumpărat;

e) judecătorul a pronunţat o încheiere, rămasă irevocabilă, privind neconfirmarea procesului-verbal al licitaţiei.

(2) Dacă s-a declarat că licitaţia nu a avut loc, executorul judecătoresc consemnează acest fapt într-un proces-verbal.

(3) În cazul în care s-a declarat că licitaţia nu a avut loc din motivele indicate la alin.(1) lit.a)–c) din prezentul articol, creditorul este în drept să preia bunurile la preţul stabilit la licitaţie. Creditorul gajist are dreptul preferenţial de a primi bunul gajat. Creditorul care a solicitat primirea bunului în contul achitării datoriei este obligat să restituie suma ce depăşeşte valoarea creanţelor sale.

(4) Prevederile alin.(3) nu se aplică în cazurile indicate la alin.(1) lit.d) şi e).

(1) Dacă, în decurs de 5 zile de la data desfăşurării licitaţiei, creditorul nu solicită preluarea bunurilor, se organizează licitaţie repetată în condiţiile prezentului cod.

(1¹) Pentru vânzarea unui bun vor fi organizate cel mult 3 licitaţii. În cazul în care se declară că licitaţia nu a avut loc din motivul indicat la art.139 alin.(1) lit.e) din prezentul cod, numărul licitaţiilor nu este limitat.

(2) În cazurile prevăzute la art.139 alin.(1) lit.a)-c) din prezentul cod, executorul judecătoresc reduce preţul bunului. Reducerea nu poate fi mai mare de 20% din preţul la care a fost expus bunul la licitaţia precedentă şi de 10% în cazul bunurilor imobile. Preţul iniţial al bunului expus spre vînzare la a treia licitaţie nu poate fi mai mic de 50% din preţul stabilit la evaluarea acestuia. În celelalte cazuri nu se permite reducerea preţului.

(3) Dacă se declară că licitaţia repetată nu a avut loc, creditorul este în drept să preia bunurile în contul achitării creanţei, la preţul iniţial stabilit la ultima licitaţie.

(4) Dacă la bunurile nevândute la licitaţia repetată pretind mai mulţi creditori, acestea se vor transmite în ordinea de satisfacere a creanţelor, stabilită de prezentul cod.

(5) Dacă nu există creanţe care trebuie satisfăcute în primul rînd, de dreptul preferenţial dispune creditorul la al cărui demers au fost sechestrate bunurile, apoi creditorul care a avansat cheltuielile de executare pentru urmărirea acestui bun.

(6) În cazul în care creditorii se află în situaţii egale, problema se rezolvă prin tragere la sorţi.

(7) În cazul în care creditorul care a solicitat să-i fie transmise bunurile nu se prezintă nemotivat la data stabilită de executorul judecătoresc sau refuză primirea lor, bunurile sînt propuse unui alt creditor, conform ordinii stabilite, iar dacă nu există alţi creditori, bunurile sînt vîndute prin alte modalităţi prevăzute de prezentul cod ori sechestrul se ridică dacă cheltuielile de executare sînt achitate integral.

(8) În cazul în care suma restituită de creditor în condiţiile art.139 alin.(3) din prezentul cod nu este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor de executare, acesta va achita şi cheltuielile de executare. Bunul va fi transmis creditorului care a acceptat primirea lui în contul datoriei după achitarea diferenţei dintre valoarea bunului transmis şi valoarea creanţei sale şi după achitarea cheltuielilor de executare.

(9) Transmiterea bunului se dispune prin încheiere a executorului judecătoresc. În cazul transmiterii în contul achitării datoriei a bunurilor dreptul de proprietate asupra cărora este supus înregistrării de stat, încheierea executorului judecătoresc de transmitere a bunului se confirmă de instanţa de judecată, conform procedurii stabilite la art.136 din prezentul cod. Încheierea instanţei de judecată prin care se constată legalitatea transmiterii bunului serveşte temei pentru înregistrarea dreptului de proprietate pe numele creditorului care a preluat bunul în contul achitării creanţei.

(10) Ridicarea sechestrului de pe bunuri în cazurile prevăzute la alin.(7) se admite în baza unei încheieri.

Dacă suma obţinută din vânzarea unei părţi din bunuri este suficientă pentru satisfacerea creanţelor şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare sau dacă debitorul le-a achitat pînă la vînzarea bunurilor, executorul judecătoresc, prin încheiere, dispune încetarea vânzării celorlalte bunuri şi ridică sechestrul.

(1) Creditorul, debitorul şi/sau persoanele care au participat la licitaţie pot contesta procesul-verbal de desfăşurare a licitaţiei în termen de 15 zile de la data desfăşurării.

(2) În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor care urmează a fi supuse înregistrării de stat, va fi contestată încheierea judecătorului privind confirmarea licitaţiei.

(3) În termen de 2 luni de la data când trebuiau să afle despre desfăşurarea licitaţiei, terţii care nu au participat la licitaţie pot cere anularea rezultatelor ei. Persoanele respective nu vor putea fi repuse în termenul de contestare dacă, din data desfăşurării licitaţiei, a trecut mai mult de un an.

(4) În cazul contestării rezultatelor licitaţiei de către părţile în procedura de executare, sumele obţinute în urma desfăşurării licitaţiei se menţin în contul curent special al executorului judecătoresc pînă la devenirea irevocabilă a hotărîrii judecătoreşti prin care s-a examinat contestarea.

În scopul celerităţii procedurii, executorul judecătoresc este în drept să vândă drepturile litigioase ale debitorului prin licitaţie cu strigare, organizată în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod. Preţul iniţial nu va fi mai mic de 50% din valoarea lor de bilanţ/nominală, iar la licitaţia repetată preţul poate fi redus pînă la 30% din valoarea de bilanţ/nominală. Creditorii vor beneficia de dreptul de a prelua drepturile litigioase în contul stingerii datoriilor, conform prevederilor art.140 alin.(3) din prezentul cod.

(1) Bunurile mobile pot fi vândute prin organizaţii comerciale în baza unui contract de comision.

(2) În termen de 3 zile lucrătoare de la vânzarea bunurilor, sumele obţinute de organizaţiile comerciale din vânzarea bunurilor se transferă la contul curent special al executorului judecătoresc în a cărui procedură se află executarea.

(3) Reevaluarea bunurilor transmise spre vânzare se admite, în condiţiile legii, cu participarea executorului judecătoresc. Data, ora şi locul reevaluării se comunică debitorului şi creditorului. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea chestiunii. Dacă debitorul şi creditorul nu au fost prezenţi la reevaluare, executorul judecătoresc le comunică reevaluarea operată.

(4) Cuantumul comisionului se stabileşte de comunul acord al executorului judecătoresc şi al comisionarului şi se achită din sumele încasate din vânzarea bunurilor.

(1) Dacă sumele obţinute din executare nu sînt suficiente pentru stingerea creanţelor, ele se distribuie creditorilor, în modul stabilit de prezentul cod, proporţional creanţei fiecăruia în modul stabilit de lege, pînă la satisfacerea totală a creanţelor acestora.

(2) Creanţele fiecărei categorii ulterioare se satisfac după ce au fost satisfăcute creanţele categoriei anterioare.

(3) În cazul în care, pînă la distribuirea sumelor obţinute prin executare, şi alţi creditori au depus documente executorii, executorul judecătoresc va dispune distribuirea sumelor potrivit ordinii stabilite la art.145 şi 146 din prezentul cod, dacă legea nu prevede altfel.

(4) Sumele distribuite creditorilor gajişti în temeiul art.100 din prezentul cod le vor fi eliberate doar după prezentarea titlului executoriu sau altui document executoriu prevăzut la art. 11, cu condiţia ca sumele distribuite să fie indicate în titlul executoriu sau în actul emis de creditorul gajist care însoţeşte un alt document executoriu. Sumele distribuite în temeiul titlurilor executorii de asigurare a acţiunii vor fi eliberate doar după prezentarea documentului executoriu şi în mărimea stabilită de acesta spre încasare.

(5) Sumele distribuite se eliberează după expirarea a 5 zile de la data intrării în vigoare a încheierii privind distribuirea lor, cu excepţia cazurilor de contestare. Sumele pot fi eliberate creditorilor în valută străină, inclusiv în numerar, persoanelor fizice numai în cazul în care dacă Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară permite primirea/efectuarea plăţilor şi transferurilor în valută străină pe teritoriul Republicii Moldova în privinţa creanţelor respective.

(6) Sumele pot fi eliberate prin derogare de la norma prevăzută la alin.(5) în cazul în care debitorul şi creditorii solicită, prin cerere, acest lucru. Părţile care au consimțit să li se elibereze sumele pînă la expirarea termenului de contestare sînt decăzute din dreptul de a contesta încheierea de distribuire.

(7) La întocmirea încheierii de distribuire se va ţine cont şi de sumele calculate în condiţiile art.24 din prezentul cod.

(8) Suma rămasă după satisfacerea tuturor creanţelor se restituie debitorului. Suma în valută străină rămasă după satisfacerea tuturor creanţelor se restituie prin virament. În cazul debitorului persoană fizică, suma în cauză poate fi restituită şi în numerar.

(1) Se stabilesc 3 categorii de creanţe.

(2) La categoria întâi de creanţe sînt atribuite creanţele privind:

a) plata pensiei de întreţinere;

b) plăţile ce decurg din raporturile de muncă;

c) reparaţia prejudiciilor cauzate prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, precum şi în legătură cu pierderea întreţinătorului;

d) reparaţia prejudiciilor cauzate persoanelor fizice prin infracţiune sau contravenţie;

e) contribuţiile obligatorii de asigurări sociale de stat.

(3) La categoria a doua de creanţe sînt atribuite creanţele privind:

a) impozitele, taxele şi alte plăţi aferente bugetului public naţional;

b) taxele de stat, amenzile şi penalităţile aferente bugetului public naţional;

c) reparaţia prejudiciilor cauzate prin infracţiune sau contravenţie persoanelor juridice, precum şi asociaţiilor şi societăţilor care nu au personalitate juridică, dar care dispun de organe de conducere proprii;

d) plăţile pentru drepturile de autor şi drepturile conexe;

e) cheltuielile de asistenţă juridică.

(4) La categoria a treia de creanţe sînt atribuite celelalte creanţe.

(5) Sumele calculate de executorul judecătoresc în condiţiile art.24 din prezentul cod se vor plăti în ultimul rând.

(1) Cheltuielile de executare se restituie în ordine prioritară înainte de satisfacerea tuturor creanţelor.

(2) Creanţele garantate prin gaj sau ipotecă constituite asupra bunurilor vândute se plătesc din suma obţinută, în ordine prioritară, înainte de satisfacerea celorlalte creanţe.

(1) Evacuarea constă în eliberarea spaţiului locativ indicat (încăperii indicate) în documentul executoriu de către persoanele nominalizate în acest document împreună cu bunurile care le aparţin.

(2) Dacă debitorul nu eliberează benevol spaţiul locativ indicat (încăperea indicată) în documentul executoriu, executorul judecătoresc procedează la evacuare silită.

(2¹) Evacuarea silită din bunul imobil cu destinație locativă în care debitorul își are unicul domiciliu nu poate fi făcută de la data de 15 octombrie și până la data de 15 aprilie a anului următor decât dacă creditorul face dovada că el și membrii familiei sale nu au la dispoziție o locuință corespunzătoare și că debitorul și membrii familiei sale au o altă locuință corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndată.

(2²) Interdicția prevăzută la alin. (2¹) se aplică și în cazul declarării stării de urgență, de asediu sau de război, precum și în cazul declarării stării de urgență în sănătate publică de organele abilitate în acest sens.

(2³) Interdicţia prevăzută la alin. (2¹) şi (2²) nu se aplică pentru situaţiile când evacuarea rezultă din relaţii de locaţiune a imobilului, rezoluţiune/anulare a contractului de vânzare-cumpărare sau întoarcere a executării silite.

(3) Executorul judecătoresc îl anunţă pe debitor despre ziua şi ora evacuării silite, însă neprezentarea lui nu împiedică executarea documentului executoriu.

(4) Sînt supuse evacuării silite toate persoanele indicate în documentul executoriu împreună cu bunurile care le aparţin sau, dacă evacuarea se efectuează dintr-o încăpere nedestinată locuitului, împreună cu bunurile aflate în încăpere.

(5) În cazul în care documentul executoriu prevede transmiterea bunului ipotecat, iar debitorul refuză eliberarea lui benevolă, executorul judecătoresc va evacua silit din imobil atît debitorul, cît şi persoanele care locuiesc cu acesta.

(6) Dacă persoana care urmează să fie evacuată se ascunde sau nu-i permite executorului judecătoresc să intre în încăperea pe care o ocupă, sau comite alte acte ce împiedică executarea documentului executoriu, evacuarea se face prin pătrundere forţată în încăpere în prezenţa a 2 martori asistenţi, iar la necesitate, şi cu participarea colaboratorilor organului afacerilor interne sau a reprezentanţilor autorităţii administraţiei publice locale.

(7) În cazul existenţei unor impedimente, executorul judecătoresc amână evacuarea şi înaintează, după caz, judecătorului un demers privind explicarea executării, informând creditorul.

(8) Executorul judecătoresc consemnează în procesul-verbal evacuarea silită şi transmiterea încăperii către creditor. Procesul-verbal se semnează de către executorul judecătoresc şi de persoanele care participă la evacuare.

(9) Cheltuielile legate de evacuarea silită le suportă debitorul.

(1) Evacuarea debitorului cu acordarea unui alt spaţiu locativ (unei alte încăperi) se efectuează numai după ce acestuia i s-a acordat spaţiul locativ (încăperea).

(2) Dacă în documentul executoriu este indicată necesitatea acordării unui alt spaţiu locativ (unei alte încăperi) debitorului, executorul judecătoresc adresează organului obligat să acorde spaţiul locativ (încăperea) propunerea de a executa hotărârea, stabilindu-i un termen concret, care nu poate fi mai mare de 6 luni. În cazul în care spaţiul locativ nu a fost acordat (încăperea nu a fost acordată) în termenul stabilit, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal şi prezintă documentele respective instanţei de judecată care a adoptat hotărârea. Instanţa va examina documentele prezentate şi va emite, după caz, o încheiere privind:

a) aplicarea de sancţiuni prevăzute de lege organului obligat să acorde un alt spaţiu locativ (o altă încăpere);

b) sesizarea organului de urmărire penală;

c) explicarea modului şi ordinii de executare a hotărârii.

(3) Dacă evacuarea se efectuează cu acordarea unui alt spaţiu locativ (unei alte încăperi), iar debitorul refuză să ia parte la evacuare, executorul judecătoresc strămută bunurile în prezenţa martorilor asistenţi, după ce a făcut inventarul lor, în spaţiul acordat (în încăperea acordată) şi îl sigilează. Executorul judecătoresc nu este responsabil de păstrarea bunurilor debitorului.

(1) Dacă debitorul nu eliberează benevol spaţiul locativ indicat (încăperea indicată) în documentul executoriu, executorul judecătoresc stabileşte data şi ora executării silite şi îl obligă pe debitor să comunice locul unde pot fi strămutate bunurile.

(2) Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a căuta o încăpere pentru strămutarea bunurilor sau refuză să ia parte la evacuare ori dacă persoana indicată de debitor refuză primirea bunurilor debitorului, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal, în care indică toate bunurile aflate în încăpere, şi transmite bunurile spre păstrare creditorului sau unei alte persoane stabilite de executorul judecătoresc. După expirarea a 3 luni de la data transmiterii bunurilor spre păstrare, executorul judecătoresc poate vinde bunurile în modul stabilit de prezentul cod. Suma obţinută se utilizează la recuperarea cheltuielilor de executare şi de păstrare, iar suma rămasă se depune la contul executorului judecătoresc, debitorul fiind în drept să o revendice.

(3) Dacă debitorul nu participă la evacuare, dar a comunicat unde trebuie să-i fie strămutate bunurile şi a plătit în avans cheltuielile de executare, bunurile se indică în procesul-verbal şi se strămută în locul indicat de debitor în aceeaşi localitate.

(1) Instalarea în spaţiul locativ (în încăpere) constă în asigurarea de către executorul judecătoresc a accesului creditorului în spaţiul locativ indicat (în încăperea indicată) în documentul executoriu şi folosirea lui nestingherită. Debitorului i se explică obligaţia de a nu crea creditorului obstacole la accesul în spaţiul locativ (în încăpere) şi la folosirea lui. La executarea documentelor executorii privind instalarea în spaţiul locativ (în încăpere) se vor aplica prevederile art.147 alin.(6) din prezentul cod.

(2) Documentul executoriu se consideră executat numai după ce creditorului i s-a asigurat posibilitatea de a se folosi zilnic şi nestingherit de spaţiul locativ respectiv (încăperea respectivă).

(3) Procedura de executare poate fi reluată pe durata termenului de prescripţie dacă debitorul împiedică accesul creditorului în spaţiul locativ (în încăpere) şi folosirea lui. În acest caz, debitorului îi pot fi aplicate şi sancţiunile prevăzute de legislaţie.

Dacă debitorul nu a executat benevol şi în termen hotărârea privind strămutarea în alt spaţiu locativ (în altă încăpere) sau privind schimbul forţat al spaţiului locativ (încăperii), executarea se efectuează în conformitate cu prevederile prezentului capitol.

Executorul judecătoresc şi persoanele care participă la executarea unui document executoriu privind un litigiu locativ au dreptul să pătrundă în domiciliul debitorului, în condiţiile art.147 din prezentul cod, în temeiul titlului executoriu prin care s-a dispus evacuarea. În cazul în care evacuarea este realizată în contextul executării dreptului de ipotecă, se va ţine cont de prevederile Legii nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă, referitoare la drepturile locatarilor.

(1) La executarea hotărârii prin care debitorul este obligat să efectueze anumite acte nelegate de remiterea unor sume de bani sau a unor bunuri, executorul judecătoresc somează debitorul să-şi execute obligaţia în cel mult 10 zile de la primirea somaţiei, dacă hotărârea nu prevede altfel.

(2) În cazul în care debitorul nu execută hotărârea, creditorul este în drept să efectueze, sub controlul executorului judecătoresc, din contul debitorului, actele prevăzute în hotărâre. Executorul judecătoresc consemnează acest fapt într-un proces-verbal.

(3) Dacă efectuarea actelor de către creditor este imposibilă, iar debitorul refuză executarea hotărârii, executorul judecătoresc încheie un proces-verbal şi înaintează un demers instanţei de judecată care a adoptat hotărârea, pentru a stabili modul de executare a acesteia şi de aplicare a sancţiunii faţă de debitor.

(4) Hotărârile judecătoreşti privind efectuarea unor acte obligatorii de către organele colegiale se execută prin adoptarea actului respectiv prin vot nominal în cadrul şedinţei acestuia. În cazul în care organul colegial nu a executat hotărârea judecătorească, instanţa, în baza procesului-verbal de constatare întocmit de executorul judecătoresc, va aplica membrilor organului colegial, obligaţi să execute hotărârea, sancţiunea prevăzută de lege.

(1) În cazul în care administraţia unităţii sau organul ei colegial nu a executat hotărârea judecătorească privind restabilirea salariatului la locul de muncă, instanţa, în baza procesului-verbal de constatare întocmit de executorul judecătoresc, va aplica persoanei cu funcţie de răspundere sau, după caz, membrilor organului colegial, obligaţi să execute hotărârea, sancţiunea prevăzută de Codul contravenţional. În acest caz, executorul judecătoresc stabileşte debitorului un nou termen de executare.

(2) La cererea creditorului, instanţa de judecată dispune prin încheiere să i se plătească salariatului salariul mediu sau diferenţa de salariu pe timpul dintre data pronunţării hotărârii şi data executării.

(3) Hotărârea judecătorească privind restabilirea la locul de muncă substituie hotărârea organului colegial, după caz, ori procedurile interne de desemnare sau de angajare şi constituie temei pentru organul executiv de a emite ordinul de rigoare.

(1) Hotărârea privind stabilirea domiciliului copilului o execută, în prezenţa reprezentanţilor autorităţii tutelare, executorul judecătoresc, cu participarea persoanei la al cărei domiciliu a fost stabilit domiciliul copilului dat spre îngrijire şi educaţie.

(2) Dacă împiedică executarea hotărârii, debitorului i se aplică prevederile art.152 din prezentul cod.

(3) Executorul judecătoresc poate înainta, după caz, instanţei de judecată un demers privind plasarea provizorie a copilului într-o instituţie de stat pentru copii.

(1) Dacă debitorul nu remite benevol creditorului sumele sau bunurile indicate în documentul executoriu, executorul judecătoresc ridică aceste sume sau bunuri şi le remite creditorului.

(2) La ridicarea sumelor sau a bunurilor, executorul judecătoresc poate recurge la toate măsurile prevăzute de prezentul cod.

(1) Hotărârile judecătoreşti şi hotărârile arbitrale străine se primesc spre executare şi se execută numai în cazul în care executarea lor a fost recunoscută şi încuviințată conform procedurii stabilite în capitolul XLII din Codul de procedură civilă.

(2) În cazul executării hotărârilor judecătoreşti şi a hotărârilor arbitrale străine, instanţă de judecată competentă în a examina demersurile executorului judecătoresc privind explicarea hotărârii, schimbarea modului şi a ordinii de executare, amânarea sau eşalonarea executării ei va fi instanţa de judecată care a încuviinţat executarea hotărârii.

(1) În cazul în care hotărârea executată se anulează şi, după rejudecarea cauzei, se adoptă o hotărâre prin care acţiunea se respinge parţial sau integral ori o încheiere de încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe rol, instanţa de judecată dispune din oficiu restituirea către pârât (debitor), din contul reclamantului (creditorului), a tot ceea ce s-a încasat în temeiul hotărârii anulate, precum şi a cheltuielilor de executare.

(2) Dacă restituirea în natură a bunurilor este imposibilă, instanţa de judecată prevede restituirea contravalorii lor, stabilită la data întoarcerii executării.

(3) Restituirea sumelor încasate în valută străină se efectuează prin virament. În cazul pârâtului (debitorului) persoană fizică, restituirea sumelor poate fi făcută şi în numerar.

(1) Instanţa de judecată căreia i s-a trimis cauza spre rejudecare este obligată să examineze din oficiu întoarcerea executării şi să o soluţioneze în o nouă hotărâre sau încheiere, prin care se dispune încetarea procesului în cauză.

(2) Dacă instanţa de judecată care a rejudecat cauza nu a soluţionat întoarcerea executării hotărârii anulate, pârâtul este în drept, în termenele de prescripţie, să înainteze în această instanţă o cerere de întoarcere a executării în procedură în ordonanţă, fără respectarea procedurii prealabile.

(3) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de respingere a acţiunii.

(4) Părţile sînt scutite de plata taxei de stat, inclusiv pentru cererea de recurs. În acest caz se achită taxa de timbru în mărimea prevăzută de Legea taxei de stat nr. 213/2023.

(1) Instanţa de apel sau instanţa de recurs este obligată să dispună întoarcerea executării dacă, examinând apelul sau recursul, anulează hotărârea instanţei de fond cu adoptarea unei noi hotărâri prin care respinge parţial sau integral acţiunea ori adoptă o încheiere de încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe rol.

(2) În cazul în care instanţa de apel sau de recurs nu a dispus întoarcerea executării, pârâtul poate înainta o acţiune în condiţiile art.158 din prezentul cod.

Nu se admite întoarcerea executării în cauzele de încasare a pensiei de întreţinere, de reparare a prejudiciului cauzat prin schilodire sau prin altă vătămare a sănătăţii, precum şi prin pierderea întreținătorului, cu excepţia cazurilor când hotărârea anulată a fost întemeiată pe informaţii sau pe documente false prezentate de reclamant.

(1) Actele de executare întocmite de executorul judecătoresc sau acţiunile/inacţiunea acestuia pot fi contestate de către părţi şi de alţi participanţi la procesul de executare, precum şi de terţii care consideră că prin actele de executare sau acţiunile/inacţiunea executorului judecătoresc le-a fost încălcat un drept recunoscut de lege.

[Art.161 al.(1) enunțul al doilea exclus prin LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

[Art.161 al.(1) teza a doua „Actele de executare întocmite de executorul judecătoresc nu pot fi contestate dacă din momentul săvârșirii lor au trecut mai mult de 6 luni” declarată neconstituțională prin HCC8 din 05.04.19, MO148-158/26.04.19 art.77; în vigoare 05.04.19]

(2) Cererea privind contestarea actelor de executare sau acţiunilor/inacţiunii executorului judecătoresc se înaintează în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială se află biroul executorului judecătoresc sau, în cazul municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc.

(3) Cererea prevăzută la alin. (2) se supune taxei de stat și taxei de timbru conform Legii taxei de stat nr. 213/2023.

(1) Actul de executare întocmit de executorul judecătoresc sau acțiunile/inacțiunile acestuia pot fi contestate de participanții la procedura de executare și de terți în termen de 15 zile de la data la care au aflat ori trebuiau să afle despre acestea, dacă legea nu prevede altfel.

[Art.162 al.(1) în redacția LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

[Art.162 al.(1) textul „de la data săvârșirii lui ori a refuzului de a săvârși anumite acte” declarat neconstituțional prin HCC8 din 05.04.19, MO148-158/26.04.19 art.77; în vigoare 05.04.19]

(2) Persoana poate fi repusă în termenul de contestare în condiţiile Codului de procedură civilă.

[Art.162 al.(2) enunțul al doilea exclus prin LP258 din 10.07.25, MO515-518/02.10.25 art.655; în vigoare 02.12.25]

[Art.162 al.(1) teza a doua „Persoana nu poate fi repusă în termen dacă din data emiterii sau a refuzului emiterii actului contestat au trecut mai mult de 6 luni.” declarată neconstituțională prin HCC8 din 05.04.19, MO148-158/26.04.19 art.77; în vigoare 05.04.19]

(1) Reclamațiile din cererea privind contestarea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc sau a acțiunilor/inacțiunii acestuia se înaintează împotriva creditorului sau debitorului. Cererea se judecă în condițiile Codului de procedură civilă, în termen de 30 de zile. Executorul judecătoresc atras din oficiu în calitate de intervenient accesoriu este obligat, dacă sunt întrunite condițiile art. 119 din Codul de procedură civilă nr. 225/2003, să prezinte instanței de judecată copia certificată a procedurii de executare și să dea explicații scrise referitoare la actele contestate.

(2) În cazul contestării actului întocmit de executorul judecătoresc, sarcina probaţiunii este pusă în seama reclamantului.

(3) Actele de executare întocmite de executorul judecătoresc, legale în fond, nu pot fi anulate pe motive formale.

(3¹) Nerespectarea cerinţelor prevăzute la art.65 alin.(3) din prezentul cod servește drept temei pentru scoaterea cererii de pe rol în conformitate cu prevederile art.267 lit.a) din Codul de procedură civilă.

(3²) Dacă se contestă cuantumul onorariului sau al cheltuielilor de executare ale executorului judecătoresc, reclamaţia se înaintează împotriva acestuia.

(4) Încheierea instanței de fond poate fi atacată cu recurs, care se judecă în termenul prevăzut la alin. (1).

(5) În cazul respingerii cererii, reclamantul poate fi obligat, la cererea intimatului sau a executorului judecătoresc, la repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost depusă cu rea-credinţă, reclamantul este obligat la plata unei amenzi judiciare în mărime de la 10 la 30 de unităţi convenţionale.

(6) Încheierea judecătorească prin care s-a constatat refuzul neîntemeiat al executorului judecătoresc de a întocmi/a efectua un anumit act şi prin care s-a dispus obligarea acestuia la îndeplinirea actului respectiv se execută de către executorul judecătoresc imediat sau în termenul stabilit de instanţa de judecată.

(7) În cazul neexecutării fără motive întemeiate a cerinţei instanţei de judecată privind prezentarea copiei certificate a procedurii de executare sau prezentarea explicaţiilor scrise ori în cazul neexecutării în termen a încheierii judecătoreşti indicate la alin.(6) din prezentul articol, executorul judecătoresc se sancţionează de instanţa de judecată cu amendă de pînă la 50 de unităţi convenţionale. Încheierea instanţei de judecată privind aplicarea sancţiunii este executorie din momentul emiterii şi poate fi atacată cu recurs odată cu încheierea prin care se soluţionează cererea privind contestarea actelor de executare.

(1) Dacă o altă persoană consideră că sechestrul a fost aplicat pe bunurile ce îi aparţin cu titlu de proprietate, ea poate intenta în procedură contencioasă o acţiune de ridicare a sechestrului.

(2) Prejudiciile cauzate ca urmare a anulării actului de sechestru, dacă nu rezultă din acţiunile debitorului prevăzute la art.44 alin.(3) din prezentul cod, sînt opozabile părţii care a solicitat aplicarea sechestrului, cu excepţia bunurilor dreptul de proprietate asupra cărora este supus înregistrării obligatorii de stat.

(3) Acţiunea de ridicare a sechestrului (radierea din actul de inventar) se intentează împotriva debitorului şi creditorului urmăritor. Dacă sechestrarea (inventarierea) bunurilor s-a făcut în temeiul unei hotărâri penale privind confiscarea bunurilor, persoana condamnată şi organul financiar respectiv vor figura în calitate de pârât.

(4) Acţiunea de ridicare a sechestrului depusă de terţi se examinează în procedură contencioasă în condiţiile Codului de procedură civilă. Hotărârea judecătorească poate fi contestată cu apel. Decizia instanţei de apel nu se supune recursului, fiind definitivă şi irevocabilă de la pronunţare.

(1) Legislaţia privind executarea hotărârilor cu caracter penal (legislaţia execuţional-penală) constă din prezentul cod şi din actele normative adoptate în conformitate cu acesta.

(2) Legislaţia execuţional-penală reglementează modul şi condiţiile executării pedepsei, determină mijloacele de corijare a condamnaţilor, stabileşte modul de executare a măsurilor de siguranţă şi preventive, având drept scop protecţia drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, precum şi acordarea de ajutor condamnaţilor la adaptarea lor socială.

(3) Legislaţia execuţional-penală se aplică în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Dacă există neconcordanţe între reglementările tratatelor internaţionale în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi prevederile prezentului cod, prioritate au reglementările tratatelor internaţionale.

(4) Dacă, în procesul aplicării prevederilor prezentului cod sau a actelor normative adoptate în conformitate cu acesta, se constată că norma juridică ce urmează a fi aplicată contravine prevederilor Constituţiei şi este expusă într-un act juridic care poate fi supus controlului constituţionalităţii, organul care a constatat acest fapt sesizează Curtea Constituţională în modul stabilit de lege.

(5) Realizarea recomandărilor structurilor interstatale competente în problema executării hotărârilor cu caracter penal şi tratamentului condamnaţilor constituie obiectivul politicii de executare a hotărîrilor cu caracter penal.

(1) Legislaţia execuţional-penală se aplică pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Alte modalităţi de acţiune a legislaţiei execuţional-penale pot fi stabilite prin tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Executarea hotărârilor cu caracter penal, apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor faţă de care se execută astfel de hotărâri, precum şi acordarea de ajutor condamnaţilor la adaptarea lor socială se efectuează în conformitate cu legislaţia execuţional-penală în vigoare la momentul aplicării lor. Legislaţia execuţional-penală poate avea efect ultraactiv. Caracterul ultraactiv al normei se stipulează în legea nouă. În cazul în care în timpul executării hotărârilor judecătoreşti cu caracter penal sînt în vigoare mai multe legi, se aplică legea cea mai favorabilă.

(3) Deţinerea persoanelor care beneficiază de un anumit grad de imunitate se efectuează în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice, încheiate la 18 aprilie 1961, Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare, încheiate la 24 aprilie 1963, precum şi cu prevederile altor tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(1) Executarea hotărârilor cu caracter penal se efectuează în baza principiilor legalităţii, democratismului, umanismului, respectării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane, egalităţii condamnaţilor în faţa legii, diferenţierii, individualizării şi planificării executării pedepselor penale, aplicării raţionale a mijloacelor de corijare a condamnaţilor şi stimulării comportamentului respectuos faţă de lege.

(2) Măsurile de siguranţă se execută în baza principiilor dreptului penal în scopul înlăturării pericolului şi preîntâmpinării săvîrşirii faptelor prevăzute de legea penală.

(3) Măsurile preventive se execută în baza principiilor şi cu respectarea legislaţiei procesual-penale.

Se interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse la tortură, tratamente cu cruzime, inumane sau degradante ori la alte rele tratamente.

În timpul executării pedepselor este interzisă orice formă de discriminare pe criteriile prevăzute la art. 3 din prezentul cod, precum şi pe motiv de vârstă, dizabilitate, boală cronică contagioasă sau necontagioasă, infecţie HIV/SIDA.

(1) Condamnatul are drepturile, libertăţile şi obligaţiile cetăţenilor Republicii Moldova, cu excepţiile şi restricţiile stabilite de prezentul cod şi de actele normative adoptate în conformitate cu acesta. Restricţia drepturilor proclamate în art.20-24 din Constituţia Republicii Moldova nu se admite.

(2) Condamnatul cetăţean străin sau apatrid are drepturile şi obligaţiile stabilite în acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, în legislaţia Republicii Moldova privind statutul juridic al cetăţenilor străini şi apatrizilor, cu excepţiile şi restricţiile prevăzute de prezentul cod şi de actele normative adoptate în conformitate cu acesta.

(1) Condamnatului i se garantează:

a) dreptul de a fi informat de instituţia sau organul care asigură executarea pedepsei, în limba pe care o înţelege, despre drepturile şi obligaţiile sale, modul şi condiţiile de executare a pedepsei, precum şi despre modificarea modului şi condiţiilor de executare a pedepsei;

b) dreptul la apărarea şi respectarea de către instituţia sau organul care asigură executarea pedepsei a demnităţii, drepturilor şi libertăţilor pe care le are, inclusiv de a nu fi supus la tortură şi nici la pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, precum şi, indiferent de consimțământul său, unei experienţe medicale sau ştiinţifice care îi pune în pericol viaţa sau sănătatea, beneficiind, după caz, de măsuri de protecţie din partea statului;

c) dreptul de a adresa petiţii (cereri, reclamaţii, propuneri, sesizări) administraţiei instituţiei ori organului care asigură executarea pedepsei sau organelor ierarhic superioare, instanţei de judecată, procuraturii, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, asociaţiilor obşteşti, altor instituţii şi organizaţii, inclusiv internaţionale;

d) dreptul la asistenţă juridică pe bază de contract din partea avocaţilor, precum şi a altor persoane autorizate să acorde astfel de asistenţă;

e) dreptul la ocrotirea sănătăţii şi la asistenţă medicală în conformitate cu legislaţia în vigoare;

f) dreptul la asigurare socială, inclusiv la pensie.

(2) Condamnatul are şi alte drepturi prevăzute de legislaţie.

(3) Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod, de Codul de procedură penală şi de alte legi şi determinate de modul şi de condiţiile de executare a pedepsei penale concrete.

(4) Realizarea drepturilor condamnatului nu trebuie să lezeze drepturile şi interesele legitime ale altor persoane, inclusiv condamnaţi, precum şi să încalce modul şi condiţiile de executare a pedepsei.

(1) Condamnatul este obligat:

a) să respecte prevederile legislaţiei execuţional-penale după ce a luat cunoştinţă de ele, în modul prevăzut de prezentul cod;

b) să respecte demnitatea celorlalţi condamnaţi, a personalului instituţiei sau organului care asigură executarea pedepsei, a altor persoane;

c) să execute cerinţele legale ale administraţiei instituţiei sau organului care asigură executarea pedepsei, inclusiv să se prezinte la solicitarea administraţiei şi să dea explicaţii în chestiunile referitoare la executarea pedepsei.

(2) Neexecutarea de către condamnat a obligaţiilor ce îi revin, precum şi neîndeplinirea cerinţelor legale ale administraţiei instituţiei sau organului care asigură executarea pedepsei atrag răspunderea prevăzută de legislaţie.

(1) Principalele mijloace de corijare a condamnatului sînt: modul şi condiţiile de executare a pedepsei, munca social-utilă, munca educativă, instruirea profesională, învățământul general, influenţa exercitată de societate.

(2) Mijloacele de corijare se aplică ţinându-se cont de categoria infracţiunii, de personalitatea şi comportamentul condamnatului, conform unui program individual şi continuu.

(1) Trimiterea hotărârilor judecătoreşti spre executare revine instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.

(2) Hotărârea privind pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă în privinţa persoanei care, pînă la rămînerea ei definitivă, nu se afla în stare de arest preventiv se trimite organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului pentru escortarea lui la locul de deţinere.

(3) Hotărârea judecătorească privind înlocuirea pedepsei în conformitate cu art.64 alin.(5) din Codul penal, precum şi privind anularea liberării de pedeapsa penală în temeiul art.90-96 din Codul penal, se trimite, după caz, organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului pentru escortarea lui la locul de deţinere.

(4) Hotărârea privind aplicarea măsurii de siguranţă se trimite instituţiei sau organului competent să asigure executarea măsurii de siguranţă în modul stabilit în capitolul XXVIII din prezentul cod.

(4¹) Hotărârile judecătorești privind confiscarea specială sau confiscarea extinsă a bunurilor, privind repararea prejudiciului cauzat de infracțiune statului sau privind compensarea cheltuielilor de judecată se transmit spre executare Serviciului Fiscal de Stat.

(5) Hotărârea privind aplicarea măsurii preventive se trimite de către instituţia sau organul care a adoptat-o instituţiei sau organului competent să asigure executarea măsurii preventive în modul stabilit în titlul VI din prezentul cod.

(6) Regimul de executare a pedepsei pentru fiecare persoană condamnată la pedeapsa închisorii, detenţiunii pe viaţă se stabileşte conform prevederilor prezentului cod.

(1) Executarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii, executarea hotărârilor privind condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, privind liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen, privind înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, privind liberarea de pedeapsă a minorilor, privind amânarea executării pedepsei aplicate femeilor gravide şi persoanelor care au copii în vârstă de pînă la 8 ani, precum şi executarea pedepselor aplicate persoanelor juridice altele decât pedeapsa amenzii, se asigură de către organul de probaţiune, cu excepţia stabilită în art.286 din prezentul cod.

(2) Executarea pedepsei amenzii aplicate persoanelor fizice sau juridice se execută de către executorii judecătoreşti.

(3) Executarea pedepsei amenzii aplicate condamnaţilor care execută pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă se asigură de către penitenciare.

(4) Executarea pedepsei închisorii şi detenţiunii pe viaţă se asigură de către penitenciare.

(5) Executarea de către militarii în termen şi militarii cu termen redus a pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii se asigură de către comandantul unităţii militare.

(6) Executarea pedepsei retragerii gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat se asigură de către organul abilitat care a oferit gradul, titlul special sau distincția de stat.

(1) Executarea măsurilor de constrângere cu caracter medical se asigură de către instituţiile curative specializate.

(2) Executarea hotărârilor judecătoreşti privind aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter medical alcoolicilor şi narcomanilor condamnaţi care execută pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă se asigură de către penitenciare. Dacă, după eliberarea din locurile de deţinere, este necesară continuarea tratamentului medical forţat, executarea hotărârii se asigură de către instituţiile medicale specializate.

(3) Executarea hotărârilor judecătoreşti privind aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter educativ se asigură de către organul de probațiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul minorului.

(3¹) - abrogat.

(4) Executarea hotărârilor privind expulzarea cetăţenilor străini şi apatrizilor se asigură de către organele afacerilor interne.

(5) Executarea hotărârilor privind confiscarea specială și confiscarea extinsă se asigură de către Serviciul Fiscal de Stat.

(1) Executarea obligaţiei de a nu părăsi localitatea se asigură de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului.

(2) Executarea obligaţiei de a nu părăsi ţara se asigură de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului.

(3) Executarea garanţiei personale sau garanţiei unei organizaţii se asigură de către persoanele care şi-au asumat angajamentul de a garanta comportamentul corespunzător al prevenitului.

(4) Executarea ridicării provizorii a permisului de conducere a mijloacelor de transport se asigură de către organul de politie rutieră în a cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului.

(5) Transmiterea sub supraveghere a militarului se asigură de către comandantul unităţii militare.

(6) Transmiterea sub supraveghere a minorului se asigură de către persoanele care s-au obligat să asigure comportamentul corespunzător al prevenitului.

(7) Controlul asupra prevenitului liberat provizoriu sub control judiciar sau pe cauţiune se asigură de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului.

(8) Supravegherea executării arestării la domiciliu se asigură de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului.

(9) Executarea arestului preventiv se asigură de către penitenciare, inclusiv de către izolatoarele de urmărire penală ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(1) Reţinerea de pînă la 72 de ore, ca măsură procesuală de constrângere, se asigură în izolatoarele de detenţie provizorie, cu excepţia reţinerii militarilor care se efectuează în garnizoană sau în comenduirea militară a garnizoanei, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi a condiţiilor adecvate de deţinere.

(2) Persoana reținută în condiţiile alin.(1) este supusă imediat examenului medical la intrarea şi la ieşirea din locul de detenţie, precum şi la cerere, inclusiv pe cont propriu, pe toată perioada detenţiei. Examenul medical se efectuează în condiţii de confidenţialitate. La efectuarea examenului medical se aplică prevederile art. 232 alin. (3) din prezentul cod.

(3) Alimentarea persoanelor reținute se asigură în conformitate cu prevederile actului normativ aprobat de instituția care are în subordine izolator de detenție provizorie.

(1) Persoanei reținute i se garantează:

a) dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante;

b) dreptul de a fi informat despre motivele reținerii și despre drepturile sale;

c) dreptul de a avea acces la asistență juridică;

d) dreptul de notificare a unei rude sau a unei alte persoane cu privire la reținere și detenție;

e) dreptul la asistență medicală.

(2) Persoana reținută are și alte drepturi prevăzute de legislație.

(1) Instituţiile şi organele specificate în art.173 şi 174 din prezentul cod comunică instanţei de judecată despre executarea sau imposibilitatea executării hotărârilor cu caracter penal.

(2) Condamnatul sau alte persoane ale căror drepturi şi interese legitime sînt încălcate prin actele instituţiei sau organului care asigură executarea hotărârilor cu caracter penal pot ataca aceste acte în modul stabilit de legislaţie.

(1) Activitatea instituţiilor şi organelor care asigură executarea hotărârilor cu caracter penal este supusă, în modul stabilit de actele normative, unui control departamental din partea organelor ierarhic superioare.

(2) În cadrul controlului asupra modului de punere în executare a hotărârilor cu caracter penal, Administraţia Naţională a Penitenciarelor poate anula actele şi deciziile prevăzute de prezentul cod, emise de administraţia instituţiei penitenciare cu încălcarea prevederilor legale.

Organizaţiile naţionale şi internaţionale care asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului pot exercita controlul executării hotărârilor cu caracter penal în modul stabilit de actele naţionale şi/sau internaţionale.

(1) Comisiile de monitorizare, care sînt organe permanente, fără statut de persoană juridică, efectuează controlul civil (monitorizarea) asupra respectării drepturilor omului în instituţiile care asigură detenţia persoanelor.

(2) Modul de formare a comisiilor de monitorizare a activităţii instituţiilor care asigură detenţia persoanelor, sarcinile şi atribuţiile de bază ale acestora sînt reglementate de Legea nr.235-XVI din 13 noiembrie 2008 privind controlul civil asupra respectării drepturilor omului în instituţiile care asigură detenţia persoanelor.

(1) În timpul exercitării funcţiilor de serviciu au dreptul de a vizita instituţiile care asigură deţinerea persoanelor, fără permisiune specială:

a) Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova;

b) Preşedintele Republicii Moldova;

c) Primul-ministru al Republicii Moldova;

d) deputatul în Parlament;

e) Avocatul Poporului, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, funcționarii Oficiului Avocatului Poporului, membrii Consiliului pentru prevenirea torturii și alte persoane care îi însoțesc în exercitarea atribuției de prevenire a torturii;

f) Procurorul General al Republicii Moldova, procurorul care exercită controlul asupra executării hotărârilor cu caracter penal în teritoriul respectiv;

g) persoana cu funcţie de răspundere competentă a organului ierarhic superior instituţiei sau organului care asigură executarea pedepsei penale;

h) judecătorul care a examinat sau examinează cauza penală, conform competenţei teritoriale;

i) reprezentantul organizaţiei internaţionale care, conform actelor naţionale şi/sau internaţionale la care Republica Moldova este parte, are acest drept;

j) membrul comisiei de monitorizare.

(2) Instituțiile care asigură deținerea persoanelor pot fi vizitate de alte persoane cu permisiunea specială a conducerii acestor instituții ori a conducerii Administrației Naționale a Penitenciarelor sau în baza hotărârii instanței de judecată. Cercul persoanelor care pot vizita preveniții și/sau condamnații a căror sentință nu este definitivă poate fi restrâns în baza hotărârii organului de urmărire penală sau a instanței de judecată în a cărei procedură se află cauza penală. Hotărârea respectivă se notifică instituției penitenciare în care persoana este deținută sau Administrației Naționale a Penitenciarelor

(3) Înregistrări video şi fotografieri în instituţiile care asigură executarea pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, cu excepţia cazurilor legate de persoanele menţionate la alin.(1) al prezentului articol, se fac cu permisiunea scrisă a administraţiei instituţiei respective.

(4) Înregistrarea audio, video sau fotografierea condamnaţilor se efectuează cu consimțământul scris al acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Executarea pedepsei amenzii ca pedeapsă principală sau complementară se asigură de către executorul judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul condamnatului, iar în cazul condamnaţilor care execută pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, se execută şi de penitenciar.

(1) Amenda se achită de către condamnat în mod benevol în termen de 30 de zile de la data stabilirii ei.

(1¹) După achitarea de către condamnat a amenzii, instituţia bancară este obligată, în termen de 2 zile lucrătoare, să includă informaţia privind achitarea amenzii în Registrul debitorilor, ţinut de către Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti. Conţinutul, modul de ţinere a Registrului debitorilor şi modalităţile de acces la acesta sînt reglementate de Guvern.

(2) Instanţa de judecată verifică în Registrul debitorilor dacă amenda a fost achitată. În cazul în care condamnatul nu a achitat amenda, instanţa, în decursul a 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, trimite executorului judecătoresc documentul executoriu pentru încasarea silită a amenzii.

(3) Executorul judecătoresc verifică în Registrul debitorilor dacă amenda a fost achitată şi, în cazul în care nu a fost achitată de către condamnat, intentează procedura de executare şi execută documentul executoriu în conformitate cu prevederile cărții întâi a prezentului cod. Concomitent cu amenda, se vor încasa şi cheltuielile de executare.

(3¹) Dacă executorul judecătoresc constată că amenda a fost achitată, acesta întocmeşte o încheiere privind refuzul de a primi documentul executoriu spre executare, informând despre aceasta instanţa de judecată.

(4) În cazul în care executarea silită nu a fost posibilă din cauza lipsei sau insuficienței de bunuri sau din cauza eschivării cu rea-voinţă de la achitarea amenzii, executorul judecătoresc solicită instanţei care a judecat cauza în fond să adopte o încheiere în condiţiile art.64 din Codul penal.

(5) În cazul condamnatului care execută pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, instanţa de judecată trimite titlul executoriu de încasare silită a amenzii penitenciarului care asigură executarea pedepsei. În cazul în care persoana, pînă la liberare din locul de detenţie, nu a achitat amenda, penitenciarul trimite titlul executoriu executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul condamnatului, fapt despre care comunică instanţei de judecată.

(1) Executarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate se asigură de către organul de probaţiune în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sau îşi are domiciliul condamnatul.

(2) Executarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate stabilită ca pedeapsă complementară pedepsei închisorii este asigurată de către instituţia care asigură executarea pedepsei principale, iar după executarea ei - de către organul de probaţiune în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sau îşi are domiciliul condamnatul.

(1) Instanţa de judecată trimite hotărârea privind privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate şi dispoziţia de executare organului de probaţiune în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sau îşi are domiciliul condamnatul.

(2) Organul de probaţiune trimite hotărârea judecătorească organului abilitat cu dreptul de a dispune eliberarea condamnatului din funcţie sau de a-i interzice exercitarea unei anumite activităţi.

(3) Organul abilitat adoptă, în termen de 3 zile, actul de eliberare din funcţie sau de interzicere de a exercita o anumită activitate şi îl remite, împreună cu hotărârea judecătorească, organului de probaţiune.

(4) Organul de probaţiune, în termen de 5 zile, informează instanţa de judecată despre executarea hotărârii ei.

(5) Indiferent de faptul dacă persoana condamnată ocupă o anumită funcţie sau exercită o anumită activitate, organul de probaţiune ţine evidenţa condamnaţilor, efectuează controlul respectării de către condamnaţi a interdicţiei, stabilite în hotărârea judecătorească, de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, verifică îndeplinirea prescripţiilor hotărârii judecătoreşti de către administraţia organizaţiei în care lucrează condamnatul, precum şi de către organele împuternicite să anuleze autorizaţia privind exercitarea unei anumite activităţi.

(1) Prescripţiile hotărârii judecătoreşti privind privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate sînt obligatorii pentru administraţia organizaţiei în care lucrează condamnatul.

(2) Administraţia organizaţiei în care lucrează condamnatul este obligată:

a) în cel mult 3 zile de la primirea copiei de pe hotărârea judecătorească şi a avizului organului de probaţiune, să elibereze condamnatul din funcţie sau să îi interzică să exercite o anumită activitate şi să expedieze organului de probaţiune înştiinţarea despre îndeplinirea prescripţiilor hotărârii;

b) să prezinte, la solicitarea organului de probaţiune, documentele ce ţin de executarea pedepsei;

c) în caz de concediere a condamnatului pînă la executarea definitivă a pedepsei, să înscrie în carnetul lui de muncă interdicţia stabilită în hotărârea judecătorească, durata şi caracterul funcţiei ce nu poate fi ocupată şi/sau ale activităţii ce nu poate fi exercitată;

d) să comunice, în termen de 3 zile, organului de probaţiune despre modificarea sau încetarea contractului individual de muncă cu condamnatul.

(1) Instanţa de judecată trimite hotărârea privind retragerea gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) sau a distincţiilor de stat şi dispoziţia de executare organului abilitat cu dreptul de a dispune retragerea gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) sau a distincţiilor de stat în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sau îşi are domiciliul condamnatul.

(2) – abrogat.

(3) Dacă persoana condamnată este militar trecut în rezervă, instanţa de judecată trimite hotărîrea şi dispoziţia de executare organului administrativ-militar de la locul de evidenţă a militarului.

(4) În cel mult 2 luni, organul abilitat adoptă actul privind retragerea gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) sau a distincţiilor de stat şi îl remite în termen de 5 zile instanţei de judecată, informînd-o despre executarea hotărârii acesteia.

(5) – abrogat.

(6) Organul abilitat cu dreptul de a dispune retragerea gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) sau a distincţiilor de stat întreprinde măsurile necesare privind lipsirea condamnatului de drepturile şi înlesnirile acordate în legătură cu deţinerea gradului, a titlului sau a distincţiei ce i s-au retras.

(1) Executarea pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii se asigură de către organul de probaţiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului, în conformitate cu prevederile prezentului cod, ale Regulamentului cu privire la modul de executare a pedepsei penale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii, aprobat de Guvern, şi ale altor acte normative.

(2) În cazul condamnării militarilor în termen şi militarilor cu termen redus, executarea pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii se asigură de către comandantul unităţii militare în conformitate cu prevederile prezentului cod, ale regulamentului menţionat la alin.(1) şi ale altor acte normative.

(1) Instanţa de judecată trimite hotărârea privind munca neremunerată în folosul comunităţii şi dispoziţia de executare organului de probaţiune în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul, care, în cel mult 15 zile, asigură executarea pedepsei.

(2) Instanţa de judecată trimite hotărârea privind munca neremunerată în folosul comunităţii şi dispoziţia de executare în privinţa militarilor în termen şi militarilor cu termen redus condamnaţi comandantului unităţii care, în cel mult 15 zile, asigură executarea pedepsei.

(2¹) Persoana condamnată la muncă neremunerată în folosul comunităţii semnează în instanţa de judecată un angajament prin care se obligă să se prezinte în termen de 5 zile din momentul rămânerii definitive a hotărârii instanţei de judecată la organul de probaţiune în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, la comandantul unităţii militare.

(3) Pedeapsa se execută de către condamnat la obiectele cu destinaţie socială, determinate în modul stabilit în art.192 din prezentul cod.

(4) Pedeapsa se execută de către militarul în termen şi militarul cu termen redus în unitatea militară în modul stabilit de către comandantul acestei unităţi.

(5) Munca neremunerată în folosul comunităţii se execută de la 2 la 4 ore pe zi, în afara timpului activităţii de bază sau de studii. În cazul condamnatului care nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul acestuia, pedeapsa poate fi executată pînă la 8 ore pe zi.

(6) Munca neremunerată în folosul comunităţii se execută de către militarul în termen şi militarul cu termen redus de la 2 la 4 ore pe zi, în timpul liber de şedinţe, stabilite în conformitate cu cerinţele regulamentelor militare, iar ca excepţie, şi în zilele de duminică şi de sărbătoare nelucrătoare.

(7) Munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi executată, ca excepţie, şi în zilele de duminică şi în zilele de sărbătoare nelucrătoare.

(8) Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi executată în timpul nopţii sau în condiţii vătămătoare, în locuri periculoase ori care prezintă risc pentru sănătatea sau integritatea persoanelor condamnate ori pentru dezvoltarea minorilor condamnaţi.

(9) Munca persoanei care execută muncă neremunerată în folosul comunităţii se organizează în conformitate cu prevederile legislaţiei privind protecţia muncii.

(10) În cazul în care, în timpul executării muncii neremunerate în folosul comunităţii, condamnatului i-a fost cauzat prejudiciu, recuperarea prejudiciului se efectuează în conformitate cu legislaţia muncii.

(11) Acordarea concediului anual la locul de muncă de bază al condamnatului nu suspendă executarea pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii.

(12) În cazul în care, în timpul executării pedepsei, condamnatul a fost încadrat în grad de dizabilitate severă sau accentuată fără termen, precum şi în cazul gravidităţii condamnatei, organul de probaţiune adresează instanţei de judecată competente un demers privind liberarea de executarea ulterioară a pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii.

(1) Organul de probaţiune ţine evidenţa condamnaţilor la muncă neremunerată în folosul comunităţii, explică condamnatului modul şi condiţiile executării pedepsei, coordonează cu autoritatea administraţiei publice locale lista obiectelor cu destinaţie socială la care condamnaţii execută pedeapsa, controlează modul şi condiţiile de executare a pedepsei, ţine evidenţa sumară a timpului lucrat de condamnaţi, exercită alte atribuţii stabilite de legislaţie.

(2) Comandantul unităţii militare ţine evidenţa militarilor condamnaţi la muncă neremunerată în folosul comunităţii, explică militarului condamnat modul şi condiţiile de executare a pedepsei, controlează modul şi condiţiile de executare a pedepsei, ţine evidenţa sumară a timpului lucrat de condamnaţi, asigură prevenirea săvârșirii de către militarii în termen şi militarii cu termen redus condamnaţi a unor noi infracţiuni, stabileşte şi înlătură cauzele şi condiţiile săvârșirii unor noi infracţiuni.

(1) Autorităţile administraţiei publice locale determină obiectele cu destinaţie socială la care condamnaţii execută pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunităţii.

(2) Organul de probaţiune, de comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale, determină locul şi volumul de muncă pentru condamnat, cu ajutorul organizaţiilor şi asociaţiilor identifică obiectele la care poate fi folosită munca neremunerată în folosul comunităţii.

(1) Administraţia organizaţiei în care condamnatul execută pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunităţii verifică calitatea lucrului efectuat de către condamnat, informează organul de probaţiune despre numărul de ore lucrate sau despre neexecutarea volumului de muncă stabilit.

(2) În caz de producere a unui accident de muncă, administraţia organizaţiei, în cel mai scurt timp posibil, dar în nu mai târziu de 72 de ore, va informa despre cele întîmplate organul de probaţiune.

(1) Condamnatul la munca neremunerată în folosul comunităţii este obligat să se prezinte la citare la organul de probaţiune, să respecte modul şi condiţiile de executare a pedepsei, regulamentul de ordine interioară a organizaţiei în care este antrenat la muncă, să lucreze conştiincios la obiectele la care a fost repartizat, să execute termenul de prestare a muncii neremunerate în folosul comunităţii, să informeze organul de probaţiune despre schimbarea domiciliului sau despre imposibilitatea temporară de a presta munca.

(2) Dacă persoana condamnată la munca neremunerată în folosul comunităţii nu execută această pedeapsă sau, în timpul executării, are o conduită necorespunzătoare manifestată prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi revin sau prin îndeplinirea lor defectuoasă, organul de probaţiune adresează instanţei de judecată un demers privind înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunităţii cu o altă pedeapsă, în condiţiile art.67 alin.(3) din Codul penal.

(3) Militarul condamnat la muncă neremunerată în folosul comunităţii este obligat să se prezinte, conform graficului stabilit, la comandantul unităţii militare, să respecte modul şi condiţiile de executare a pedepsei, regulamentele militare, să nu încalce ordinea publică, să lucreze conştiincios la obiectivele la care a fost repartizat să execute termenul de prestare a muncii neremunerate în folosul comunităţii, să informeze comandantul unităţii militare despre imposibilitatea temporară de a presta munca.

(4) Dacă militarul condamnat la muncă neremunerată în folosul comunităţii nu execută această pedeapsă sau, în timpul executării, are o conduită necorespunzătoare manifestată prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi revin sau prin îndeplinirea lor defectuoasă, comandantul unităţii militare adresează instanţei de judecată un demers privind înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunităţii cu o altă pedeapsă, în condiţiile art.67 alin.(3) din Codul penal.

(5) Dacă persoana condamnată la muncă neremunerată în folosul comunităţii nu s-a prezentat pentru a fi luată la evidenţă sau a părăsit domiciliul şi locul aflării ei nu este cunoscut de către organul de probaţiune sau, în cazul militarului, de către comandamentul militar, căutarea ei se dispune şi se efectuează în condiţiile art. 263 din prezentul cod.

(1) Executarea pedepsei închisorii se asigură de penitenciare conform prevederilor prezentului cod şi ale actelor normative adoptate în conformitate cu acesta, inclusiv ale Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat de Guvern, şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului.

(2) Bazele activităţii instituţiilor sistemului administraţiei penitenciare, principiile de organizare a acestora, statutul juridic, drepturile şi obligaţiile personalului sistemului administraţiei penitenciare sînt reglementate în Legea nr.300/2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare.

(1) Instanţa care a judecat cauza în fond trimite hotărârea de condamnare la închisoare şi dispoziţia de executare administraţiei locului de deţinere a condamnatului.

(2) Administraţia locului de deţinere, în termen de 15 zile de la primirea dispoziţiei de executare, trimite condamnatul în penitenciar. La stabilirea penitenciarului se va da prioritate penitenciarului situat mai aproape de localitatea de domiciliu sau reşedinţa a condamnatului ori de altă localitate solicitată în scris de acesta. Solicitarea respectivă se anexează la dosarul personal al condamnatului.

(3) Hotărârea privind condamnarea la închisoare în privinţa persoanei care, pînă la rămânerea definitivă a hotărârii, nu s-a aflat în stare de arest preventiv sau hotărârea privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în condiţiile art.64 alin.(5) din Codul penal şi dispoziţia de executare se trimit organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul pentru escortarea lui la locul de deţinere cel mai apropiat.

(4) Dacă, la punerea în executare a hotărârii, s-a constatat că condamnatul care nu s-a aflat în stare de arest preventiv a părăsit domiciliul şi locul aflării lui nu este cunoscut, organul afacerilor interne trimite instanţei de judecată un raport şi materialele necesare pentru darea în căutare a condamnatului.

(5) Încheierea instanţei de judecată privind căutarea condamnatului se execută de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului.

(1) Pedeapsa închisorii, stabilită prin hotărârea instanţei de judecată, se execută în penitenciare de tip deschis, semiînchis şi închis, în conformitate cu art.72 din Codul penal.

(2) Persoanele condamnate care nu au ajuns la majorat execută pedeapsa în centre de detenţie pentru minori şi tineri sau în sectoare separate ale penitenciarelor nespecializate, cu asigurarea pentru ei a condiţiilor penitenciarului pentru minori.

(3) Femeile condamnate execută pedeapsa în penitenciare pentru femei sau în sectoare separate ale penitenciarelor nespecializate, cu asigurarea pentru ele a condiţiilor penitenciarului pentru femei. Persoanele de sex feminin condamnate care nu au ajuns la majorat execută pedeapsa în penitenciare pentru femei, cu asigurarea pentru ele a condiţiilor centrului de detenţie pentru minori şi tineri.

(1) Pentru executarea lucrărilor de deservire gospodărească în izolatoarele de urmărire penală sînt lăsate, cu acordul lor scris şi la decizia șefului izolatorului de urmărire penală, persoanele condamnate cărora li s-a stabilit executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis şi, în cazurile prevăzute de Statutul executării pedepsei de către condamnați, persoanele condamnate pentru prima dată la pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 7 ani cărora li s-a stabilit executarea pedepsei într-un penitenciar de tip închis. Condamnații lăsaţi în izolatorul de urmărire penală execută pedeapsa în condiţiile prevăzute pentru regimul comun al penitenciarului de tip semiînchis sau, după caz, închis.

(2) Dacă este necesar să se efectueze acte procedurale cu privire la o infracţiune săvârșită de un condamnat care execută pedeapsa închisorii, condamnatul, în baza încheierii judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată, poate fi lăsat în izolatorul de urmărire penală sau transferat în el pe o anumită perioadă care nu poate depăşi termenul ţinerii în stare de arest prevăzut în art.186 din Codul de procedură penală.

(1) Transferarea condamnaţilor dintr-un penitenciar în altul de acelaşi tip ca urmare a schimbării regimului de deţinere sau din alte motive întemeiate se dispune de către directorul al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la demersul administraţiei penitenciarului sau din oficiu.

(2) La transferarea condamnatului se va lua în consideraţie caracterizarea personalităţii condamnatului cuprinsă în dosarul personal, inclusiv participarea lui la programele de studii şi socioeducative, şi se va da prioritate penitenciarului situat mai aproape de localitatea de domiciliu sau reşedinţă a condamnatului ori de altă localitate solicitată de acesta.

(3) Transferarea temporară a condamnatului într-un penitenciar de un tip mai sever sau într-un izolator de urmărire penală, în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 198 alin. (2) din prezentul cod, dacă această transferare este necesară pentru participarea condamnatului în instanţele de judecată la examinarea plângerilor depuse în baza art.473¹ şi 473² din Codul de procedură penală, se dispune de directorul al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în baza încheierii instanţei de judecată. Transferarea care se impune pentru efectuarea actelor procedurale cu privire la o infracţiune săvârșită de o altă persoană decât condamnatul se dispune la citarea instanţei de judecată sau organului de urmărire penală şi doar cu acordul condamnatului exprimat în acest sens.

(4) Este interzisă transferarea pentru o perioadă mai mare de 5 zile a condamnaţilor minori în alte penitenciare decât cele pentru minori dacă în aceste penitenciare nu sînt amenajate sectoare distincte de detenţie, cu asigurarea condiţiilor centrului de detenţie pentru minori şi tineri. Aceste prevederi nu se aplică în cazul transferării în spitalele penitenciare.

(5) Trimiterea condamnaţilor la locul executării pedepsei şi transferarea lor într-un alt penitenciar au loc sub escortă, cu respectarea regulilor de deţinere separată a femeilor de bărbaţi, a minorilor de adulţi, a condamnaţilor la pedeapsa detenţiunii pe viaţă de alte categorii de deţinuţi. Condamnaţii bolnavi de tuberculoză în formă contagioasă sau care nu au urmat tratamentul complet al bolilor venerice ori cei care suferă de dereglări psihice ce nu exclud răspunderea penală vor fi escortaţi separat de condamnaţii sănătoşi, iar dacă este necesar conform raportului medicului, vor fi însoţiţi de personal medical.

(6) Transferarea şi escortarea condamnaţilor se fac din contul statului, în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, cu excepţia cazului când transferarea sau escortarea a fost condiţionată de o faptă imputabilă condamnatului.

(7) Sumele stabilite şi avansate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor în condiţiile în care transferarea sau escortarea a fost condiţionată de o faptă imputabilă condamnatului sau aceasta s-a efectuat pentru alte cazuri decât cele prevăzute de competenţele sistemului administraţiei penitenciare se încasează de la condamnat.

(8) În timpul transferării, condamnatului îi sînt asigurate condiţii adecvate de aerisire şi iluminare. La transferare se va lua şi dosarul personal al condamnatului. Condamnatul are dreptul la un bagaj de mâna cu strictul necesar de igienă personală, documente şi alte bunuri, a cărui greutate nu va depăşi 20 de kg. Alte bunuri aflate în posesia condamnatului rămân în custodia locului de detenţie şi se ridică de o rudă sau altă persoană indicată de condamnat ori de către condamnat după eliberarea sa din detenţie.

(9) Decizia privind transferarea dintr-un penitenciar în altul de acelaşi tip poate fi contestată de către condamnat în modul prevăzut la art.473¹ şi 473² din Codul de procedură penală, cu excepţia cazului în care transferarea a fost dispusă în condiţiile art. 225 din prezentul cod.

(10) După transferare, condamnatului i se permite să comunice familiei, avocatului sau altei persoane locul unde a fost transferat. Comunicarea se face în scris sau telefonic, în mod gratuit, şi se consemnează într-un proces-verbal.

(1) Primirea condamnatului în penitenciar se efectuează de către administraţia penitenciarului, după ce i se stabileşte identitatea, pe baza dispoziţiei de executare, a hotărârii de condamnare, a actelor de identitate, a altor documente, în modul prevăzut de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.

(2) Condamnatului i se întocmeşte dosar personal.

(3) Primirea condamnaţilor se face în spaţii special amenajate, femeile fiind separate de bărbaţi, iar minorii fiind separaţi de adulţi. La primirea condamnaţilor pot fi aplicate şi alte modalităţi de separare prevăzute la art.205.

(4) După primire, condamnatului i se permite să comunice familiei, avocatului sau altei persoane locul unde este deţinut şi schimbarea acestuia. Comunicarea se face în scris sau telefonic, în mod gratuit, şi se consemnează într-un proces verbal.

(5) Administraţia penitenciarului, în termen de 15 zile de la primirea condamnatului, înştiinţează instanţa de judecată despre acest fapt, comunică soţului, uneia din rudele condamnatului sau unei alte persoane, indicate de el, locul de executare a pedepsei.

(6) Imediat după primire, condamnatul se plasează în încăperea de carantină pe o perioadă de pînă la 15 zile, în decursul căreia el este supus examenului medical în vederea determinării stării sănătăţii şi capacităţii de muncă şi prescrierii, după necesitate, a tratamentului individual.

(1) Administraţia penitenciarului întocmeşte pentru fiecare condamnat dosarul personal prevăzut în art.200 alin.(2) din prezentul cod.

(2) Dosarul personal al condamnatului cuprinde:

a) datele şi actul de identitate ale condamnatului;

b) fotografii din faţă şi din profil;

c) copie de pe hotărârea judecătorească de condamnare la pedeapsa închisorii;

d) dispoziţia de executare a hotărârii judecătoreşti;

e) anul, luna, ziua şi ora la care a început executarea pedepsei;

f) cazierul judiciar;

g) fişa dactiloscopică;

h) documentele întocmite în urma examenelor medicale;

i) documentele din care rezultă îndeplinirea obligaţiilor privind asigurarea accesului la dispoziţiile legale şi documentele privind executarea pedepsei închisorii;

j) documentele referitoare la măsurile luate de către administraţia penitenciarului cu privire la exercitarea drepturilor persoanei condamnate la pedeapsa închisorii;

k) documentele referitoare la participarea condamnatului la activităţile socioeducative, la instruirea şi formarea profesională a acestuia;

l) documentele referitoare la măsurile de stimulare şi la sancţiunile disciplinare aplicate în timpul executării pedepsei închisorii;

m) alte documente întocmite în timpul executării pedepsei închisorii care privesc regimul de executare a acesteia.

(3) Condamnatul la pedeapsa închisorii şi apărătorul acestuia au acces, în prezenţa persoanei anume desemnate de şeful penitenciarului, la dosarul personal.

(4) Dosarul personal poate fi consultat, cu excepţia situaţiilor în care acesta este cerut de organele abilitate, numai cu acordul scris al condamnatului.

(5) Datele cu caracter personal ale condamnaţilor la pedeapsa închisorii sînt confidenţiale, potrivit legii.

(1) Administraţia penitenciarului întocmeşte:

a) registrul de evidenţă a primirii condamnaţilor, în care se consemnează anul, luna, ziua şi ora la care persoana condamnată a fost primită în penitenciar;

b) registrul de evidenţă a stimulărilor aplicate condamnaţilor;

c) registrul de evidenţă a sancţiunilor disciplinare aplicate condamnaţilor;

d) registrul de evidenţă a liberării condiţionate înainte de termen a condamnaţilor;

e) registrul de evidenţă a punerii în libertate a condamnaţilor;

f) alte registre privind condamnaţii la pedeapsa închisorii.

(2) Administraţia Naţională a Penitenciarelor poate crea şi utiliza, în condiţiile legii, aplicaţii informaţionale automatizate de gestiune a datelor referitoare la evidenţa electronică a condamnaţilor, la realizarea scopului pedepsei, precum şi a datelor referitoare la activităţi conexe şi auxiliare acesteia.

(3) Administraţia Naţională a Penitenciarelor adoptă măsurile organizatorice şi tehnice necesare protejării datelor cu caracter personal ale persoanelor private de libertate împotriva oricăror distrugeri, pierderi, modificări, dezvăluiri sau acces neautorizat.

În cazul decesului condamnatului aflat în executarea pedepsei închisorii, medicul penitenciarului întocmeşte certificatul de deces.

(1) Executarea pedepsei şi supravegherea comportamentului condamnaţilor nu trebuie să întrerupă legăturile lor cu soţul, rudele şi alte persoane apropiate, precum şi cu societatea civilă.

(2) – abrogat.

(3) Lista şi numărul de obiecte pe care condamnatul le poate avea asupra sa sînt stabilite în Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Banii, valorile mobiliare, obiectele şi substanţele interzise depistate la condamnaţi vor fi ridicate şi transmise spre păstrare sau, după caz, nimicite în modul şi în condiţiile stabilite în Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.

(4) Administraţia penitenciarului asigură ţinerea inventarului bunurilor deţinute de condamnat, bunurilor ridicate de la condamnat şi păstrate pînă la stingerea executării pedepsei sau ridicate şi nimicite. Inventarul se contrasemnează de condamnat. Modul de ţinere şi completare a inventarului, modul de ridicare, păstrare, nimicire sau altă gestionare a bunurilor interzise sînt reglementate în Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.

(5) Obiectele şi substanţele extrase din circuitul civil vor fi ridicate şi nu se vor restitui condamnatului. Despre depistarea unor astfel de obiecte şi substanţe administraţia penitenciarului comunică neîntârziat procurorului.

(6) Condamnaţii, precum şi încăperile în care ei locuiesc pot fi supuse percheziţiei. Percheziţia corporală se face de o persoană de acelaşi sex cu condamnatul.

(7) În cazul evadării condamnatului din penitenciar, serviciul competent al penitenciarului şi cel al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor asigură căutarea condamnatului. În cazul în care condamnatul nu a fost reţinut în decurs de 48 de ore, administraţia penitenciarului adresează imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore, instanţei de judecată în a cărei rază teritorială se află penitenciarul un demers pentru darea lui în căutare.

(8) Încheierea instanţei de judecată privind căutarea condamnatului se execută de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului şi /sau penitenciarul.

(1) În penitenciare se deţin separat:

a) femeile - de bărbaţi;

b) minorii - de adulţi;

c) persoanele aflate sub arest preventiv - de condamnaţi;

d) persoanele condamnate pentru prima dată - de persoanele condamnate care anterior au executat pedeapsa închisorii şi care au antecedente penale nestinse;

e) - abrogată;

f) - abrogată;

g) - abrogată;

h) condamnaţii care, în virtutea funcţiilor ocupate anterior, pot fi ameninţaţi cu răzbunarea - de ceilalţi condamnaţi;

i) condamnaţii care beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire - de ceilalţi condamnaţi.

(2) În scopul sporirii siguranței deținerii ori securității personale a condamnaților sau al creării condițiilor pentru tratamentul lor, administrația penitenciarului poate aplica și alte criterii de deținere separată a condamnaților decât cele prevăzute la alin. (1). Criteriile de deținere separată prevăzute în prezentul alineat se stabilesc în regulamentul de ordine interioară sau în regulamentul de organizare și funcționare a instituției penitenciare și se aplică cu respectarea principiului legalității, proporționalității, nediscriminării și individualizării.

(3) Deţinerea separată a condamnaţilor în penitenciar nu trebuie să aibă caracter discriminatoriu sau să lezeze demnitatea umană.

(1) Statul asigură securitatea personală a condamnaţilor.

(2) La apariţia pericolului pentru securitatea personală a condamnatului, el este în drept să adreseze oricăreia dintre persoanele cu funcţie de răspundere a penitenciarului o cerere privind asigurarea securităţii personale. În acest caz, persoana cu funcţie de răspundere este obligată să întreprindă imediat măsuri pentru asigurarea securităţii personale a condamnatului, iar, după caz, şi măsuri de protecţie din partea statului.

(3) Administraţia penitenciarului întreprinde măsurile de rigoare în vederea înlăturării pericolului pentru securitatea personală a condamnatului. Măsurile respective vor fi menţinute atât timp cât o cere scopul acestora.

(1) Condamnatului îi este garantată libertatea conştiinţei şi libertatea confesională. El este în drept să profeseze orice religie, să nu profeseze nici o religie, să-şi exprime liber convingerile religioase şi să acţioneze în conformitate cu ele, inclusiv să se alimenteze, din cont propriu, în conformitate cu religia profesată, în condiţiile prevăzute de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.

(2) Realizarea dreptului la libertatea conştiinţei şi libertatea confesională nu trebuie să contravină ordinii interioare a penitenciarului, nici să lezeze drepturile şi libertăţile altor persoane.

(3) În penitenciare, condamnaţilor li se permite să participe la oficierea serviciilor divine şi ritualurilor religioase, să se folosească de obiecte sau literatură de cult. În acest scop, administraţia penitenciarului pune la dispoziţie încăperi speciale.

(1) Condamnatului i se asigură accesul la informaţia difuzată prin mijloacele de informare în masă.

(2) Administraţia penitenciarului are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispoziţiilor legale privind liberul acces la informaţiile pentru condamnaţi.

(3) Penitenciarul asigură recepţionarea emisiunilor radiofonice şi televizate. În limitele regimurilor de deţinere prevăzute în prezentul cod şi în Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, condamnatul poate să se folosească de aparat de radio, televizor, casetofon personal sau de orice alte aparate autorizate de către administraţia penitenciarului, cu condiţia achitării plăţii pentru energia electrică consumată.

(4) Condamnatului i se permite să procure, prin reţeaua de comerț, literatură, să aboneze şi să primească ziare şi reviste, fără a se limita numărul lor, din contul mijloacelor proprii sau ale altor persoane.

(5) Condamnatului i se interzice să aboneze, să primească, să procure, să păstreze şi să răspândească ediţii care propagă război, intoleranţă etnică, naţională, rasială sau religioasă, cultul violenţei şi cruzimii, precum şi publicaţii cu caracter pornografic.

(6) Condamnatului i se interzice accesul la reţeaua Internet.

(1) Dispoziţiile Codului penal referitoare la executarea pedepsei, ale prezentului cod, ale Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, ale Legii privind accesul la informaţie, dispoziţiile ordinelor emise în temeiul prezentului cod şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, precum şi modificările acestora, sînt aduse la cunoştinţă persoanelor condamnate sau sînt puse la dispoziţia lor, în limba română sau în limba pe care o înțeleg, imediat după primirea în penitenciar.

(2) Textele dispoziţiilor legale specificate în alin.(1) al prezentului articol se pun la dispoziţia persoanelor condamnate, în penitenciare, în locuri accesibile.

(3) În cazul persoanelor condamnate care au deficienţe de comunicare, dispoziţiile legale specificate în alin.(1) al prezentului articol li se aduc la cunoştinţă prin modalităţi care să permită înţelegerea acestora.

(4) Aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor alin.(1) şi (3) ale prezentului articol se consemnează într-un proces-verbal.

(5) Prevederile alin.(1) şi (3) ale prezentului articol sînt asigurate şi în cazul aducerii la cunoştinţă condamnatului a unui act decizional al administraţiei penitenciarului.

(1) Condamnatul are dreptul să primească şi să expedieze din cont propriu, scrisori, telegrame şi petiţii fără a se limita numărul lor în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.

(2) Conţinutul corespondenţei expediate şi primite de condamnat poate fi supus cenzurii. Corespondenţa condamnatului cu avocatul, cu Avocatul Poporului sau, după caz, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, cu membrii comisiei de monitorizare, organele de urmărire penală, procuratura, instanţa de judecată, autorităţile administraţiei publice centrale, organizaţiile internaţionale interguvernamentale care asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului nu poate fi supusă cenzurii. Administraţia locului de detenţie asigură expedierea sau transmiterea corespondenţei destinatarului în decurs de 24 de ore de la depunerea sau primirea ei.

(2¹) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei, a drogurilor, a substanţelor toxice, a explozibilelor sau a altor obiecte a căror deţinere, conform Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, este interzisă, corespondenţa se deschide de către condamnat în prezenţa reprezentantului instituţiei penitenciare, fără a fi citită.

(3) Condamnatul are dreptul la convorbiri telefonice, din cont propriu, în modul și în condițiile stabilite de prezentul cod și de Statutul executării pedepsei de către condamnați. Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, administrația penitenciarului are obligația de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane în interiorul penitenciarului. Adjudecarea dreptului de prestare a serviciilor de telefonie de către prestatorii de servicii se efectuează prin procedura de licitație, conform art. 1046 din Codul civil nr. 1107/2002. Convorbirile telefonice, cu excepția convorbirilor cu persoanele și reprezentanții instituțiilor și organelor menționate la alin. (2) din prezentul articol, pot fi interceptate în condițiile stabilite în Codul de procedură penală.

(4) Condamnatul are dreptul la convorbiri telefonice cu soţul/soţia, o rudă sau cu o altă persoană la alegerea lui.

(5) Numărul, periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care pot fi efectuate sau primite de condamnat se stabilesc de către administraţia penitenciarului în conformitate cu regulile stabilite de ministrul justiţiei.

(1) Condamnații formulează petițiile în scris și le pot expedia atât instituției penitenciare, cât și autorităților publice prevăzute de lege. Petițiile se examinează în termenele și condițiile stabilite în Codul administrativ, cu particularitățile prevăzute de prezentul articol.

(2) Cheltuielile necesare pentru exercitarea dreptului la petiționare se suportă personal de către petiționari. În cazul condamnaților adulți care nu dispun de mijloace bănești din motive ce nu le pot fi imputate și al condamnaților minori, cheltuielile respective sunt suportate de către instituția penitenciară. Procedura detaliată privind dreptul la petiționare și corespondență se reglementează prin actul intern al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(3) Condamnatul formulează petițiile doar în nume propriu și în chestiuni ce îl vizează. Nu se admite prezentarea petițiilor colective sau în numele altei persoane.

(4) Petițiile condamnaților minori se examinează în mod preferențial. Condamnatul minor își exercită dreptul la petiționare personal, prin reprezentanții săi legali sau, în cazul lipsei acestora, prin intermediul autorității tutelare teritoriale din raza de circumscripție a instituției penitenciare.

(5) La examinarea petițiilor condamnaților minori, audierea acestora, comunicarea rezultatului examinării petiției și, în caz de necesitate, motivarea și explicarea deciziei sau a conținutului răspunsului, inclusiv explicarea modalității de contestare, se efectuează cu implicarea personalului penitenciar specializat (educatori, psihologi, asistenți sociali și/sau pedagogi). Rezultatul examinării petiției se comunică și reprezentanților legali ai petiționarului sau, în lipsa acestora, autorității tutelare corespunzătoare.

(6) Petițiile care vizează chestiuni de ordin execuțional-penal se examinează numai de către autoritatea competentă să soluționeze chestiunea invocată, potrivit competențelor aprobate prin ordinul directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor. Celelalte petiții se examinează în conformitate cu procedura prevăzută de Codul administrativ.

(7) Petițiile adresate contrar prevederilor alin. (6) nu se examinează în fond de către autoritățile publice care nu au competența respectivă.

(1) În modul şi în condiţiile stabilite de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, condamnatului i se permite să primească săptămânal un colet, un pachet cu provizii sau o banderolă. Medicamentele şi produsele parafarmaceutice, primite în corespundere cu prescripţiile medicale, se trimit în secţia medicală a penitenciarului pentru tratamentul condamnatului.

(2) Coletele, pachetele cu provizii şi banderolele se supun unui control specific în prezenţa persoanelor care le-au adus şi se transmit condamnatului contra semnătură.

(2¹) Coletele primite de către condamnat prin intermediul serviciilor poştale se deschid de către reprezentantul instituţiei penitenciare şi se supun controlului specific în prezenţa condamnatului.

(2²) Primirea coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor se efectuează în conformitate cu exigenţele sanitaro-igienice în vigoare. Recepţionarea coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor poate fi interzisă temporar dacă acest lucru este necesar pentru asigurarea securităţii sau ordinii instituţiei.

(2³) Dacă la efectuarea controlului specific al coletelor, pachetelor cu provizii şi al banderolelor se depistează nereguli privind încălcarea normelor sanitaro-igienice, se va solicita examinarea conţinutului coletelor, pachetelor cu provizii şi al banderolelor şi de către personalul medical. În cazul în care se confirmă încălcarea normelor sanitaro-igienice, bunurile respective vor fi ridicate şi distruse în prezenţa reprezentantului instituţiei penitenciare, personalului medical şi a condamnatului.

(3) Banii transferaţi pe numele condamnatului se depun la contul lui de peculiu.

(4) Condamnatul poate expedia soţului, rudelor apropiate sau unei alte persoane, prin colet sau banderolă, lucruri personale, iar mijloacele băneşti aflate la contul său de peculiu - prin mandat poştal.

(1) În modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, condamnatul poate procura, suplimentar la raţia alimentară gratuită, produse alimentare şi obiecte de primă necesitate din mijloacele băneşti obţinute din munca prestată în timpul executării pedepsei, din pensia sau indemnizaţiile primite, precum şi din alte mijloace băneşti aflate la contul său de peculiu.

(2) Condamnaţii cu dizabilităţi severe şi accentuate, pensionarii, femeile condamnate gravide sau femeile condamnate care au cu sine copii, suplimentar la raţia alimentară gratuită, pot folosi, fără restricţii, banii aflaţi la contul lor de peculiu pentru procurarea produselor alimentare şi obiectelor de primă necesitate.

(3) Lista produselor alimentare şi a obiectelor de primă necesitate interzise spre vânzare în penitenciar se stabileşte de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.

(1) Condamnatul are dreptul la întrevederi de scurtă şi de lungă durată, care se acordă în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. În cazurile prevăzute de prezentul cod, conform dispoziţiei şefului penitenciarului, întrevederile de lungă durată pot avea loc în afara penitenciarului, cu dreptul de locuire a condamnatului împreună cu membrii familiei.

(2) Întrevederile de scurtă durată cu soţul, rudele pînă la gradul al IV-lea inclusiv, iar în cazurile prevăzute de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, cu aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare, cu o altă persoană indicată de condamnat se acordă pe o durată de 1-4 ore. Aceste întrevederi se desfăşoară în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuală sau prin intermediul sistemelor video de către reprezentanţii administraţiei instituţiei penitenciare.

(2¹) Întrevederile de scurtă durată pot fi desfășurate prin intermediul aplicațiilor pentru videoconferințe, în spații special amenajate, sub supravegherea vizuală sau prin intermediul sistemelor video de către reprezentanții administrației instituției penitenciare. Regulamentul de utilizare a aplicațiilor web/online în cadrul instituțiilor penitenciare se aprobă de ministrul justiției.

(3) Întrevederile de lungă durată cu soţul, părinţii, copiii, fraţii, surorile, bunicii şi nepoţii condamnatului, iar în cazurile prevăzute de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, avînd aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare, cu o altă persoană indicată de condamnat se acordă pe o durată de la 12 ore la 3 zile.

(4) Condamnatul are dreptul la o întrevedere de scurtă durată pe lună şi la o întrevedere de lungă durată pe trimestru. Întrevederi de lungă durată nu se acordă condamnatului:

a) căruia i-a fost suspendat dreptul la întrevederi de lungă durată;

b) care a fost transferat în regim iniţial în calitate de sancţiune disciplinară.

c) - abrogată;

(4¹) Şeful penitenciarului aprobă întrevederi între persoane condamnate, în condiţiile stabilite de prezentul articol, în cazul în care condamnaţii se află în aceeaşi instituţie penitenciară şi dacă între ei există o relaţie de căsătorie, dovedită prin copie a certificatului de căsătorie.

(5) Nu este limitată frecvenţa întâlnirilor cu avocatul, cu mediatorul în procesul de mediere în cauzele penale sau cu alte persoane prevăzute de lege.

(6) Condamnatului bolnav de tuberculoză în formă contagioasă sau cu boli somatice internat în spitalul penitenciarului nu i se acordă întrevederi de lungă durată. Întrevederile de lungă durată ce i se cuvin se înlocuiesc cu întrevederi de scurtă durată.

(1) Persoanele condamnate care au altă cetăţenie decât cea a Republicii Moldova au dreptul de a se adresa instituţiilor diplomatice sau consulare în Republica Moldova ale statului ai cărui cetăţeni sînt şi de a fi vizitate de funcţionarii acestor instituţii diplomatice sau consulare.

(2)Administraţia penitenciarului are obligaţia să coopereze cu instituţiile prevăzute în alin.(1) al prezentului articol pentru acordarea asistenţei diplomatice persoanelor condamnate.

(3) Persoanele condamnate cu statut de refugiaţi sau apatrizi, precum şi persoanele condamnate care au altă cetăţenie decât cea a Republicii Moldova, al căror stat nu este reprezentat diplomatic sau consular în Republica Moldova, pot solicita administraţiei penitenciarului să contacteze autoritatea internă sau internaţională competentă şi pot fi vizitate de reprezentanţii acesteia.

Condamnatului, condiţiile de deţinere a căruia, în virtutea regimului sau a sancţiunii disciplinare aplicate, limitează aflarea lui la aer liber, i se acordă o plimbare zilnică cu o durată de cel puţin o oră, iar condamnatului minor, femeilor gravide şi mamelor care au cu ele copii, precum şi condamnatului bolnav de tuberculoză - de cel puţin 2 ore. Astfel de plimbări se fac într-un loc special amenajat pe teritoriul penitenciarului.

(1) Condamnatului care execută pedeapsa închisorii în regim comun ori în regim de resocializare sau care este lăsat să execute lucrări de deservire gospodărească în penitenciar i se poate acorda dreptul de deplasare fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului dacă a executat cel puţin 1/3 din termenul pedepsei, este caracterizat pozitiv şi conform recomandărilor psihologului poate beneficia de acest drept şi dacă aceasta o cere specificul muncilor în care este antrenat.

(2) Dreptul la deplasare fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului se acordă condamnatului prin dispoziţia scrisă a şefului penitenciarului. Şeful penitenciarului stabileşte orarul şi itinerarul deplasărilor condamnaţilor.

(2¹) Condamnaţii indicaţi la alin. (1) care au executat cel puţin 2/3 din termenul pedepsei pot beneficia de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire în instituţiile de învățământ superior sau mediu de specialitate pentru participare la sesiune.

(3) Este interzisă deplasarea fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului a condamnatului care a săvârșit infracţiune ce constituie recidivă periculoasă sau deosebit de periculoasă, condamnatului care a săvârșit infracţiune deosebit de gravă sau excepţional de gravă, condamnatului care are sancţiuni disciplinare nestinse, condamnatului pentru infracţiune intenţionată, săvârșită în perioada executării pedepsei, condamnatului bolnav de tuberculoză în formă contagioasă, condamnatului care nu a urmat tratamentul complet al bolii venerice, alcoolismului, toxicomaniei, narcomaniei, condamnatului care suferă de tulburări psihice, ce nu exclud responsabilitatea.

(4) Condamnaţii care beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului trebuie să fie deţinuţi în încăperi separate de ceilalţi condamnaţi. Şeful penitenciarului, de comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale, prin dispoziţie scrisă, poate permite unor astfel de condamnaţi să locuiască în cămin, în afara penitenciarului.

(5) Comportamentul condamnaţilor care beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului se reglementează în Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.

(6) În cazul în care condamnatul încalcă regimul din penitenciar, orarul sau itinerarul deplasărilor, precum şi în cazul schimbării specificului muncii sau lucrărilor executate şi dispariţiei necesităţii deplasării în afara penitenciarului, şeful penitenciarului este în drept să-şi anuleze dispoziţia privind acordarea dreptului de a se deplasa fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului.

(1) Condamnatului care execută pedeapsa închisorii în regim comun sau de resocializare sau care este lăsat să efectueze lucrări de deservire gospodărească în izolatorul de urmărire penală, dacă este caracterizat pozitiv şi conform recomandărilor psihologului poate beneficia de acest drept, cu aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare, i se poate acorda, în decursul anului, cel puţin o deplasare de scurtă durată de pînă la 5 zile în afara penitenciarului pentru vizitarea familiei, rudelor, tutorelui sau curatorului, după caz.

(2) În caz de deces, de boală gravă a soţului sau a unei rude apropiate, de calamitate naturală, care a cauzat pagube materiale considerabile condamnatului sau familiei lui, persoanele indicate la alin.(1) al prezentului articol pot beneficia de o deplasare de scurtă durată de pînă la 7 zile.

(3) Persoanele indicate la alin.(1) al prezentului articol care au copii în casele de copii ale penitenciarelor pot beneficia în decursul anului de cel puţin o deplasare de scurtă durată, de pînă la 7 zile, pentru a-şi aranja copiii la rude sau într-o altă casă de copii. Condamnaţii care au copii cu dizabilităţi pot beneficia, cel puţin de două ori pe an, de o deplasare de scurtă durată, de pînă la 7 zile, pentru a-i vizita.

(4) – abrogat.

(5) Cererea condamnatului privind deplasarea de scurtă durată în afara penitenciarului se examinează în decurs de 3 zile, iar în legătură cu circumstanţe excepţionale - în decurs de o zi.

(6) Deplasarea de scurtă durată în afara penitenciarului se acordă prin dispoziţia scrisă a şefului penitenciarului, ţinându-se cont de timpul necesar pentru călătoria dus-întors. Timpul aflării condamnatului în afara penitenciarului se include în termenul de executare a pedepsei.

(7) Cheltuielile de deplasare în afara penitenciarului le suportă condamnatul.

(8) În cazul circumstanţelor excepţionale care împiedică revenirea condamnatului în termenul stabilit, şeful organului afacerilor interne de la locul aflării condamnatului este în drept, la cererea motivată a condamnatului, să prelungească pînă la 3 zile termenul de revenire în penitenciar, fapt despre care comunică neîntârziat administraţiei penitenciarului.

(9) În cazul în care condamnatul nu a revenit în penitenciar în termenul stabilit, organul afacerilor interne de la locul de destinaţie a deplasării, în baza demersului şefului penitenciarului, reţine condamnatul pentru escortarea lui la locul de deţinere cel mai apropiat, fapt despre care informează administraţia penitenciarului. În cazul în care condamnatul nu a fost reţinut în decurs de 48 de ore din momentul parvenirii demersului, organul afacerilor interne, în termen de 24 de ore, informează administraţia penitenciarului despre acest fapt, anexând un raport asupra rezultatelor căutării condamnatului. Administraţia penitenciarului, în modul prevăzut de prezentul cod, adresează instanţei de judecată un demers, cu anexarea materialelor necesare, pentru darea în căutare a condamnatului.

(10) Deplasările prevăzute la alin.(1)-(4) ale prezentului articol nu se acordă condamnaţilor care au săvârșit infracţiuni ce constituie recidivă periculoasă sau deosebit de periculoasă, condamnaţilor care au săvârșit infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, condamnaţilor care au sancţiuni disciplinare nestinse, condamnaţilor pentru infracţiuni intenţionate, săvârșite în perioada executării pedepsei, condamnaţilor bolnavi de tuberculoză în formă contagioasă, condamnaţilor care nu au urmat tratamentul complet al bolii venerice, alcoolismului, toxicomaniei, narcomaniei, condamnaţilor care suferă de tulburări psihice ce nu exclud responsabilitatea.

Administraţia penitenciarului favorizează contactele condamnaţilor cu reprezentanţii asociaţiilor obşteşti, care pot acorda asistenţă medicală, juridică sau psihologică condamnaţilor, precum şi pot contribui la adaptarea şi reintegrarea lor socială.

(1) Regimul de deţinere în penitenciare asigură paza, supravegherea şi izolarea condamnaţilor, executarea de către aceştia a obligaţiilor lor, realizarea drepturilor şi intereselor lor legitime, securitatea personală şi resocializarea condamnaţilor, inclusiv prin deţinerea separată a diferitelor categorii de condamnaţi, prin diversificarea condiţiilor de deţinere în funcţie de tipul penitenciarului stabilit de instanţa de judecată şi prin schimbarea condiţiilor de executare a pedepsei.

(2) Există trei regimuri de deţinere: iniţial, comun şi de resocializare, iar în privinţa condamnaţilor la detenţiune pe viaţă: iniţial, comun şi înlesnit. Particularităţile fiecărui regim de deţinere sînt stabilite de prezentul cod.

(3) Personalizarea prin diferenţiere, individualizare şi planificare a executării pedepsei este reglementată în Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Aplicarea faţă de condamnat a condiţiilor unui regim de deţinere mai sever, particular sau select nu se admite.

(4) Transferarea condamnatului dintr-un regim de deţinere într-un alt regim de deţinere, în cadrul aceluiaşi penitenciar, se efectuează în temeiul hotărârii comisiei înfiinţate în penitenciar, din a cărei componenţă fac parte reprezentanţi ai administraţiei penitenciarului, ai autorităţii administraţiei publice locale, ai asociaţiilor obşteşti, specialişti în domeniul psihologiei şi, după caz, alte persoane. În cazul minorilor, în comisie vor fi incluşi şi reprezentanţi ai autorităţii tutelare. Modul de constituire şi competenţa comisiei menţionate sînt stabilite în Statutul executării pedepsei de către condamnați.

(5) - abrogat.

(6) - abrogat.

(7) - abrogat.

(1) În instituțiile penitenciare pot fi organizate comunități terapeutice pentru condamnații cu istoric de consum de droguri și de alte substanțe psihotrope, cu excepția celor aflați în regim inițial de deținere în penitenciar de tip închis.

(2) Comunitatea terapeutică reprezintă un spațiu delimitat fizic, aflat în incinta instituției penitenciare, în care este aplicat un complex de metode de tratament care se referă la activitățile, strategiile, tehnicile, interacțiunile interpersonale și sociale, folosite pentru impulsionarea participării condamnatului la propriul proces de recuperare și însușire a unui mod corect de viață, de schimbare comportamentală, de învățare și exersare a unor noi responsabilități sociale.

(3) În cadrul comunității terapeutice, condamnații din diferite tipuri de penitenciare pot desfășura activități terapeutice în comun și pot fi plasați în același sector de deținere, cu condiția că în celule sunt respectate condițiile de detenție pentru tipul de penitenciar stabilit.

(4) Modalitatea de organizare și funcționare a comunităților terapeutice în instituțiile penitenciare se aprobă prin ordinul directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(1) În caz de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, avarii, tulburări de masă, nesupunere în grup a condamnaţilor, luare de ostatici, conjunctură externă, război ori alte cazuri de forţă majoră care pun în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor, în penitenciar poate fi instituit un regim special.

(2) În perioada de acţiune a regimului special, în penitenciar poate fi suspendată realizarea unor drepturi ale condamnaţilor prevăzute în prezentul cod, introdusă paza şi supravegherea întărită, instituit un mod special de acces la obiecte, modificat programul zilei, limitată activitatea serviciilor de producţie, comunale şi de trai, cultural-educative, medico-sanitare şi a altor servicii.

(3) Regimul special se instituie pe un termen de pînă la 30 de zile, prin ordinul ministrului justiţiei, coordonat cu Procurorul General, cu posibilitatea prelungirii termenului cu încă 30 de zile.

(4) În cazul apariţiei unui pericol real pentru viaţa şi sănătatea condamnaţilor, a personalului penitenciarului sau a altor persoane aflate pe teritoriul acestuia, şeful penitenciarului poate aplica, de sine stătător, măsurile prevăzute în alin.(2) al prezentului articol, cu înştiinţarea neîntârziată a ministrului justiţiei. Ministrul justiţiei aduce acest fapt la cunoştinţa Procurorului General şi, în decurs de 24 de ore de la primirea înştiinţării, hotărăşte instituirea regimului special sau anularea măsurilor aplicate. Decizia privind instituirea regimului special poate fi contestată în instanţa de judecată în modul prevăzut în art.473¹ din Codul de procedură penală.

(5) Pentru curmarea tulburărilor de masă, cazurilor de nesupunere în grup, precum şi pentru eliberarea ostaticilor, pot fi implicate subunităţile cu destinaţie specială.

(1) În scopul obţinerii informaţiei necesare despre comportamentul condamnaţilor, prevenirii evadării lor şi altor infracţiuni, administraţia penitenciarului este în drept să folosească mijloace tehnice de pază, supraveghere şi control.

(1¹) În scopul asigurării ordinii şi siguranţei interioare, prevenirii şi curmării încălcărilor de regim sau a infracţiunilor, în instituţiile penitenciare pot fi instalate şi utilizate, în conformitate cu prevederile unui regulament aprobat de Guvern, sisteme pentru stoparea comunicării în reţelele de comunicaţii electronice şi mijloace de detectare a obiectelor şi substanţelor interzise în penitenciare.

(2) Curentul electric poate fi folosit în partea de sus a îngrădirii exterioare a penitenciarului de tip semiînchis sau închis, cu respectarea condiţiilor de prevenire a accidentelor.

(3) Administraţia penitenciarului este obligată să informeze condamnatul, contra semnătură, despre folosirea mijloacelor tehnice de pază care pot pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanei.

(4) Lista mijloacelor tehnice de pază, supraveghere şi control, precum şi modul de utilizare a lor se stabilesc prin acte normative aprobate de Guvern.

(1) Pentru prevenirea unor evenimente deosebite, a situaţiilor de risc, precum şi pentru ridicarea obiectelor şi substanţelor interzise, persoanele condamnate sînt supuse percheziţiei.

(2) Percheziţia este acţiunea prin care se realizează un control amănunţit asupra condamnaţilor, echipamentului, bagajelor, camerelor de deţinere şi tuturor locurilor unde condamnaţii au acces.

(3) În timpul percheziţiei, condamnatul este obligat să predea benevol obiectele şi substanţele interzise, să se dezbrace, să scoată conţinutul din genţi, sacoşe, rucsacuri, saci şi alte lucruri pe care le are asupra sa şi să le prezinte persoanelor care efectuează percheziţia.

(4) Percheziţia corporală se efectuează de către persoane de acelaşi sex cu condamnaţii percheziţionaţi şi în condiţii care să nu lezeze demnitatea persoanelor condamnate.

(5) În cadrul percheziţiei corporale amănunţite se interzice urmărirea descoperirii obiectelor interzise prin efectuarea de exerciţii fizice. Percheziţia corporală amănunţită se desfăşoară cu respectarea dreptului persoanei percheziţionate la viaţa intimă.

(6) Percheziţiile asupra cavităţilor corporale ale condamnaţilor pot fi realizate numai de către personalul medical.

(7) Percheziţionarea bagajelor şi a bunurilor personale se face în prezenţa persoanei în cauză sau a altui condamnat, dacă aceasta nu este prezentă.

(8) Obiectele sau substanțele interzise depistate se ridică în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală sau ale Codului contravențional, dacă fapta nu constituie infracțiune, cu excepția celor confecționate sau preparate artizanal în cadrul instituției penitenciare, care se distrug conform procedurii stabilite prin ordinul ministrului justiției.

(9) Tipurile de percheziție, modalitățile de efectuare, asigurarea tehnico-materială necesară pentru efectuarea acesteia, precum și documentele ce se întocmesc la efectuarea unei percheziții se stabilesc prin ordinul ministrului justiției.

(1) Persoanele şi bagajele aflate asupra acestora, precum şi mijloacele de transport care au acces în penitenciar sînt supuse controlului de specialitate.

(2) Administraţia penitenciarului are dreptul să efectueze controlul de specialitate al persoanelor care intră sau ies din penitenciar şi al obiectelor de producere, cu excepţia persoanelor menţionate la art. 181 alin. ( 1) din prezentul cod, cărora li se propune să depună spre păstrare bunurile interzise în penitenciar aflate asupra lor.

(3) Controlul de specialitate cuprinde toate activităţile desfăşurate de personalul penitenciarului pentru stabilirea calităţii persoanelor care au acces în locurile de deţinere, precum şi pentru depistarea, ridicarea bunurilor şi obiectelor interzise care se află în posesia, folosinţa sau păstrarea condamnaţilor, şi se realizează prin observare, palpare, control corporal sau utilizarea unor echipamente tehnice de detectare.

(4) Înainte de efectuarea controlului, persoanele vizitatoare sînt informate, prin afişare în locuri accesibile acestora, cu privire la bunurile şi obiectele a căror păstrare în instituţia penitenciară este interzisă şi despre obligaţia de a le depune la postul de control.

(5) Bunurile și obiectele interzise nedeclarate și descoperite în urma controlului de specialitate asupra persoanelor care se află în vizită se ridică în mod corespunzător, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală sau ale Codului contravențional, dacă fapta nu constituie infracțiune.

(1) În conformitate cu prezentul cod, cu Legea privind activitatea specială de investigaţii şi cu alte acte normative, în penitenciar se desfăşoară activitate specială de investigaţii, care are drept scop să asigure securitatea personală a condamnaţilor, a personalului penitenciarului şi a altor persoane aflate pe teritoriul acestuia, să depisteze, să prevină şi să descopere infracţiunile ce se pregătesc sau se săvârșesc în penitenciar şi încălcările ordinii stabilite de executare a pedepsei, să asigure urmărirea condamnaţilor care au evadat din penitenciar şi acordarea de ajutor organelor competente la descoperirea infracţiunilor.

(2) Activitatea specială de investigaţii se efectuează de către serviciul competent al penitenciarului şi cel al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(1) În cazul opunerii de către condamnaţi a rezistenţei, nesupunerii cerinţelor legale şi întemeiate ale personalului sistemului administraţiei penitenciare, participării la tulburări de masă, luării de ostatici, atacării altor persoane sau săvârșirii unor alte acţiuni social-periculoase, în cazul evadării sau reţinerii evadaţilor din penitenciar, precum şi în scopul prevenirii pricinuirii de către condamnaţi celor din jur sau sie a unor daune, pot fi aplicate forţa fizică, mijloace speciale şi armă de foc.

(2) Funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare este în drept să aplice forţă fizică, mijloace speciale şi armă de foc în conformitate cu actele normative.

(3) În cazul acţiunilor speciale, temeinic justificate, desfăşurate în instituţiile penitenciare, în legătură cu interesele operative şi/sau de siguranţă, identitatea persoanelor antrenate poate fi ascunsă, fapt care se consemnează în registrul privind efectuarea acţiunilor speciale. În acest caz, pe uniformă este evidenţiat un număr care să permită identificarea funcţionarului public cu statut special.

(4) În cazul aplicării faţă de condamnat a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi/sau a armei de foc, condamnatul va fi supus, obligatoriu, examinării medicale, cu întocmirea actelor corespunzătoare.

(1) Siguranţa penitenciarului se referă la totalitatea activităţilor desfăşurate de administraţia penitenciarului în scopul impunerii unor restricţii în ceea ce priveşte libertatea de mişcare a condamnaţilor, astfel încât să fie împiedicată sustragerea lor de la executarea pedepselor, precum şi pentru protejarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii acestora, a personalului penitenciarului şi a oricăror altor persoane.

(2) Măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor se stabilesc printr-un regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

Numărul maxim de condamnaţi admis pentru deţinere în penitenciar în regimuri separate se stabileşte de către ministrul justiţiei. La luarea deciziei, se ţine seama de condiţiile de menţinere a regimului existente în penitenciar.

(1) Reamenajarea spaţiilor de deţinere existente şi construirea spaţiilor de deţinere noi se fac cu respectarea prevederilor legislaţiei naţionale şi a standardelor internaţionale în domeniu.

(2) Persoanele condamnate sînt cazate individual sau în comun.

(3) Camerele de cazare şi celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate dispun de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător.

(4) Norma de spaţiu locativ stabilit pentru un condamnat nu poate fi mai mică de 4 m².

(5) Condiţiile de cazare în spitalele penitenciare trebuie să corespundă normelor sanitare stabilite de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

(6) În cazul în care capacitatea legală de cazare a penitenciarului este depăşită, şeful instituţiei are obligaţia de a informa directorul al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în vederea transferării persoanelor condamnate în alte penitenciare. Directorul al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor stabileşte dacă transferul se impune, precizând penitenciarele în care vor fi transferate persoanele condamnate cu respectarea cerinţelor prevăzute de prezentul cod.

(1) Condamnatului i se asigură posibilitatea de a-şi satisface nevoile fiziologice în condiţii curate şi decente şi după necesitate.

(2) Condamnatului i se asigură posibilitatea de a face baie sau duş, la temperaturi admisibile, atât de des cât necesită igiena generală, însă nu mai rar de o dată pe săptămână.

(3) Administraţia penitenciarului nu este în drept să solicite condamnatului să se tundă pilug, decât în cazul prescripţiei medicului.

(1) Condamnatul este în drept să poarte îmbrăcăminte proprie, asigurându-i un aspect decent şi menţinând-o în curăţenie.

(2) În cazul în care condamnatul nu are îmbrăcăminte proprie după anotimp şi nici mijloace financiare suficiente, administraţia penitenciarului îi asigură gratuit o garnitură de îmbrăcăminte de modelul stabilit de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

(3) Condamnatul este obligat să poarte ecuson, cu excepţia cazurilor când se deplasează în afara penitenciarului.

(4) Fiecare condamnat este asigurat cu un pat şi lenjerie de pat, care se schimbă cel puţin o dată pe săptămână.

(1) Administraţia penitenciarului asigură condiţii adecvate pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentaţiei, în funcţie de vârstă, starea de sănătate, natura muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de către persoana condamnată printr-o declaraţie pe proprie răspundere. Condamnaţilor, după consultarea specialiştilor în nutriţie, li se asigură, din contul mijloacelor bugetului de stat, de 3 ori pe zi hrană caldă, cu respectarea normelor minime stabilite de Guvern.

(2) Femeilor gravide condamnate, mamelor care alăptează, condamnaţilor minori, condamnaţilor care lucrează în condiţii grele şi nocive, precum şi condamnaţilor bolnavi, conform indicaţiilor medicului, şi condamnaţilor cu dizabilităţi severe şi accentuate li se stabileşte o raţie alimentară suplimentară.

(3) Este interzisă, în calitate de măsură de constrângere, reducerea cantităţii, calităţii şi a valorii calorice a hranei eliberate condamnatului.

(4) Condamnatului i se asigură acces permanent la apă potabilă.

(1) În situaţia în care condamnatul refuză să primească hrana, şeful penitenciarului are obligaţia să îl audieze de îndată şi să îi solicite o declaraţie scrisă, pentru a cunoaşte motivele care au determinat luarea acestei hotărâri şi pentru a stabili primele măsuri pentru rezolvarea situaţiei. Ieşirea din refuzul de hrană se consemnează într-o declaraţie scrisă. În caz de refuz de a prezenta o declaraţie, acest fapt se consemnează într-un proces-verbal.

(2) Declaraţiile şi procesul-verbal prevăzute în alin.(1) al prezentului articol se înaintează, în cel mult 24 de ore, procurorului, care audiază condamnatul.

(3) Şeful penitenciarului ia măsuri pentru ca condamnatul care refuză să primească hrana să fie separat de ceilalţi condamnaţi, sub supravegherea permanentă a medicului, care asigură condamnatului asistenţa medicală corespunzătoare astfel încât viaţa acestuia să nu fie pusă în pericol.

(4) În cazul în care sănătatea sau viaţa condamnatului care se află în greva foamei este expusă unui pericol grav şi iminent, iar el şi-a pierdut capacitatea de discernământ şi raţionament lucid, această stare fiind confirmată de doi medici, dintre care cel puţin unul nu activează în sistemul administraţiei penitenciare, se permite aplicarea alimentaţiei pentru remedierea sănătăţii şi salvarea vieţii lui. Alimentaţia se aplică pe întreaga perioadă a lipsei la condamnat a capacităţii de discernământ şi a raționamentului lucid.

(1) Dreptul la asistenţă medicală al persoanelor condamnate este garantat.

(2) Condamnaţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente în volumul stabilit de Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(3) Acordarea asistenţei medicale gratuite se efectuează în unitatea medicală a instituţiei penitenciare după înscrierea prealabilă şi conform unui grafic aprobat de şeful penitenciarului, cu excepţia cazurilor de urgenţă.

(1) Orice penitenciar trebuie să aibă la dispoziţie serviciul cel puţin al unui medic generalist, al unui medic stomatolog şi al unui medic psihiatru.

(2) În penitenciarul cu capacitatea de cel puţin 100 de locuri trebuie să funcţioneze, în regim permanent, un centru curativ staţionar pentru acordarea de asistenţă medicală fiecărui condamnat.

(3) Condamnaţii bolnavi care au nevoie de tratament medical specializat sînt transferaţi neîntîrziat sau conform indicaţiei din fişa medicală a condamnatului stabilită de medicul penitenciarului în instituţiile medicale specializate ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau în spitalele Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, de regulă, din raza penitenciarului.

(4) În penitenciare condamnaţilor li se creează condiţii pentru practicarea sportului.

(1) Examenul medical al condamnatului se efectuează la primirea în penitenciar şi, la solicitare şi în mod periodic, în timpul executării pedepsei, însă nu mai rar de o dată la 6 luni, precum şi la eliberarea din locurile de detenţie. Examenul medical se efectuează în condiţii de confidenţialitate şi intimitate, cu excepţia cazurilor în care medicul, pentru motive de siguranţă şi securitate, solicită prezenţa altor reprezentanţi ai administraţiei penitenciarului, fapt care va fi consemnat în modul corespunzător.

(2) La sosirea în penitenciar, condamnatul, în termen de pînă la 24 de ore, este examinat în vederea constatării existenţei leziunilor corporale sau altor urme de violenţă şi, în termen de pînă la 15 zile, este chestionat şi supus examenului medical şi igienizării sanitare în încăperile de carantină ale penitenciarului.

(3) În cazul în care se constată urme de violenţă, tratamente cu cruzime, inumane sau degradante ori de alte rele tratamente sau persoana condamnată acuză violenţă, medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune şi de a anunţa imediat şeful instituţiei penitenciare, care sesizează procurorul și Avocatul Poporului sau, în cazurile privind condamnații minori, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului în termen de 24 de ore. Persoana condamnată are dreptul de a cere să fie examinată, din cont propriu, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului administraţiei penitenciare, indicat de aceasta sau de un medic legist. Constatările medicului din afara sistemului administraţiei penitenciare se consemnează în fişa medicală a persoanei condamnate, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce persoana condamnată a luat cunoştinţă de conţinutul său, contra semnătură.

(4) Condamnatul beneficiază de asistenţa terapeutică, chirurgicală, psihiatrică, ginecologică şi stomatologică. Condamnatul poate, din cont propriu, să beneficieze şi de serviciile medicului privat. Procedura de accesare a serviciilor medicale private, din cont propriu, se stabilește prin ordinul directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(5) În temeiul hotărârii comisiei medicale specializate, condamnaţii bolnavi de tuberculoză, boli venerice, alcoolism, narcomanie sau toxicomanie sînt supuşi tratamentului obligatoriu.

(6) - abrogat.

(6¹) Automutilarea intenționată a condamnatului nu constituie abatere disciplinară.

(7) În cazul unei boli grave sau constatării că persoana condamnată a fost supusă la tortură, tratamente cu cruzime, inumane sau degradante ori alte rele tratamente, administraţia penitenciarului asigură înştiinţarea, de îndată, telegrafic ori pe o altă cale, familiei, altor persoane apropiate condamnatului despre acest fapt.

(1) Serviciul medical al penitenciarului sau medicul care deserveşte penitenciarul este obligat să verifice regulat:

a) cantitatea, calitatea, prepararea şi servirea hranei;

b) starea sanitaro-igienică a încăperilor şi a teritoriului penitenciarului;

c) starea şi curăţenia îmbrăcămintei, a aşternutului condamnaţilor, corespunderea lor anotimpului.

(2) Şeful penitenciarului este obligat să ia cunoştinţă de raportul şi de recomandările medicului şi ale serviciului medical şi să întreprindă urgent măsurile necesare. Dacă şeful penitenciarului consideră că, în cadrul penitenciarului, respectarea recomandărilor este imposibilă sau că acestea sînt inacceptabile, el prezintă Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor un raport, cu anexarea opiniei medicului sau a serviciului medical.

(1) Condamnatul poate fi antrenat la muncă ţinându-se seama de starea lui fizică şi psihică constatată de către medic.

(2) Condamnatul poate fi antrenat la munca social-utilă remunerată în producţie, ţinându-se cont de aptitudinile lui şi, în măsura posibilităţii, de specialitate.

(3) Condamnatul este obligat să execute munci neremunerate. Muncile neremunerate sînt lucrările de îngrijire şi amenajare a penitenciarului şi a teritoriului, de îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi medico-sanitare de deţinere. La munca neremunerată condamnatul este, de regulă, antrenat în afara orelor de lucru, cel mult 2 ore pe zi, însă nu mai mult de 10 ore pe săptămână.

(4) Condamnaţii care au împlinit vârsta de pensionare şi condamnaţii cu dizabilităţi severe şi accentuate sînt antrenaţi la muncă la dorinţă.

(5) Lista lucrărilor şi funcţiilor pentru exercitarea cărora este interzisă antrenarea condamnaţilor la pedeapsa închisorii, inclusiv a minorilor şi femeilor, se stabileşte de Guvern.

(1) În funcţie de categoria penitenciarului şi regimul de detenţie, condamnaţii sînt antrenaţi în munci remunerate în penitenciare sau în afara acestora, în sectoarele, atelierele de producere sau gospodăriile auxiliare ale penitenciarelor, în lucrările de deservire a instituţiilor penitenciare, la întreprinderile din cadrul sistemului administraţiei penitenciare, precum şi la alte persoane fizice sau juridice indiferent de forma de proprietate.

(2) Constituie antrenare în muncă în penitenciar muncile remunerate prestate de către condamnaţi în celule, nemijlocit pe teritoriul penitenciarului, în sectoarele izolate ale penitenciarului, în atelierele de producere sau în gospodăriile auxiliare aflate pe teritoriul penitenciarului sau în afara acestuia, unde este asigurată paza şi supravegherea permanentă.

(2¹) Condamnatul poate fi eliberat de la muncă dacă nu îndeplineşte volumul de muncă încredinţat, a încălcat disciplina de muncă sau dacă se constată că munca prezintă pericol pentru condamnat ori periclitează securitatea şi ordinea interioară a penitenciarului. Încadrarea în muncă

şi eliberarea de la muncă a condamnatului se efectuează în condiţiile prezentului cod şi ale Statutului executării pedepsei de către condamnaţi.

(3) Muncile prestate de condamnaţi nu constituie relaţii individuale de muncă în sensul legislaţiei muncii.

(4) Preveniţii, condamnaţii la pedeapsa închisorii în penitenciarele de tip închis sau semiînchis aflaţi în regim iniţial, precum şi condamnaţii la pedeapsa detenţiunii pe viaţă aflați în regim inițial pot fi antrenaţi în munci remunerate doar în celule sau în ateliere special amenajate în acest scop.

(5) Condamnaţii enumeraţi în art.216 alin.(3) din prezentul cod nu pot fi antrenaţi în munci remunerate în sectoarele izolate ale penitenciarului aflate în afara acestuia şi la obiectivele la care nu sînt asigurate paza şi supravegherea permanentă a condamnaţilor.

(6) În baza contractului încheiat între administraţia penitenciarului şi persoane fizice sau juridice, condamnaţii pot fi antrenaţi într-o muncă remunerată în afara penitenciarului, în condiţiile prevăzute la art.216, 249–251 din prezentul cod.

(7) Timpul de lucru şi de odihnă al condamnatului se stabileşte în conformitate cu legislaţia muncii. Evidenţa timpului de muncă se ţine conform instrucţiunii aprobate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

(8) Munca condamnaţilor se organizează şi se desfăşoară cu respectarea prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008, ale altor acte normative în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

(1) Munca condamnaţilor la pedeapsa închisorii se retribuie în conformitate cu legislaţia muncii. Salariul lunar al condamnaţilor nu poate fi mai mic decît salariul minim pe ţară, luându-se în considerare indexările şi majorările stabilite.

(2) Cuantumul minim al salariului este garantat condamnaţilor numai cu condiţia executării de către ei a obligaţiilor (normelor) de muncă în orele de program stabilite de legislaţie şi de contract. În cuantumul minim al salariului nu se includ suplimentele, sporurile la salariu, premiile, precum şi celelalte recompense.

(3) Salariul condamnatului se transferă pe contul lui de peculiu.

(4) Reţinerile din salariul condamnatului în temeiul documentelor executorii nu pot depăşi 75% din câștigul lunar.

(5) Din salariul condamnatului nu pot fi reţinute cheltuielile pentru întreţinerea lui în decursul executării pedepsei, inclusiv pentru alimentaţie, îmbrăcăminte şi asistenţă medicală, cu excepţiile prevăzute în art.232 alin.(6) şi art.236¹ alin.(1) din prezentul cod.

(6) Condamnaţii nu răspund pentru pagubele provocate de uzul normal al bunurilor predate în folosinţă sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii.

(7) Indiferent de mărimea reţinerilor, la contul de peculiu al condamnatului se transferă cel puţin 25% din câștigul lunar.

(8) Condamnatul poate expedia mijloacele băneşti aflate la contul lui de peculiu soţului, unei rude apropiate sau unei alte persoane.

(1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate răspund pentru prejudiciile cauzate din vina lor la locul de detenție sau la locul de muncă din penitenciar.

(2) Prejudiciul cauzat la locul de detenție se recuperează în baza ordinului de imputare emis de către directorul instituției penitenciare. Executarea ordinului de imputare se realizează conform reglementărilor aplicabile executării creanțelor bănești bazate pe dispoziții de drept public.

(3) Persoana condamnată poate contesta ordinul de imputare, în termen de 30 de zile de la data primirii ordinului respectiv sau de la data când a luat cunoștință de acesta, la instanța de judecată în a cărei circumscripție este situat penitenciarul.

(4) Sumele încasate la restituirea pagubelor se virează în bugetul penitenciarului și se utilizează în scopul recuperării bunului deteriorat și a cheltuielilor suportate.

Condamnatul care este antrenat la munci remunerate cel puţin 6 luni are dreptul la concediu neremunerat cu durata de 12 zile calendaristice. Condamnatul care execută pedeapsa într-un penitenciar de tip deschis poate beneficia, pe perioada concediului, de dreptul de a se deplasa în afara penitenciarului.

(1) Condamnatului care nu încălcă regimul de deţinere şi îndeplineşte conştiincios sarcinile de producţie i se pot compensa privilegiat 4 zile din durata pedepsei cu 3 zile de muncă, iar condamnatului antrenat la lucrări subterane sau la lucrări cu condiţii grele şi nocive de muncă, potrivit listei de munci şi profesiuni aprobate de Guvern - 3 zile din durata pedepsei cu 2 zile de muncă.

(2) Calculul zilelor conform compensării privilegiate a zilelor de muncă se efectuează lunar şi se aprobă de către şeful penitenciarului.

(3) Compensarea privilegiată a zilelor de muncă nu se aplică în cazul condamnaţilor la detenţiune pe viaţă.

(1) Condamnaţii care au împlinit vîrsta de pensionare şi au vechimea în muncă cuvenită, precum şi condamnaţii cu dizabilităţi au dreptul la pensie în mărimea stabilită de legislaţie.

(2) Administraţia penitenciarului, la cererea condamnatului, întreprinde măsuri de perfectare a documentelor pentru calcularea pensiei şi de virare regulată a acesteia la contul de peculiu al condamnatului, pînă la eliberarea lui din penitenciar sau transferarea într-un alt penitenciar.

(1) În penitenciare se organizează în mod obligatoriu învățământul secundar general al condamnaţilor.

(2) Condamnaţii în vîrstă de peste 50 de ani, condamnaţii cu dizabilităţi severe, precum şi condamnaţii la detenţiune pe viaţă urmează învățământul secundar general la dorinţă.

(3) La solicitarea condamnatului, administraţia penitenciarului şi autoritatea administraţiei publice locale îi creează condiţii pentru învățământul secundar profesional sau învățământul superior.

(4) Condamnatul antrenat la muncă, în perioada susţinerii examenelor, beneficiază de concediu în condiţiile Codului muncii.

(5) În fiecare penitenciar funcţionează o bibliotecă pentru uzul tuturor categoriilor de condamnaţi, adecvat alcătuită din literatură artistică şi de instruire, iar condamnaţii sînt încurajaţi să frecventeze biblioteca. Fondul de carte se completează din contul veniturilor proprii de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, administraţia penitenciarului, precum şi din sponsorizări şi donaţii cu concursul instituţiilor şi organizaţiilor interesate.

(5¹) Condamnaţilor la detenţiune pe viaţă care nu sînt antrenaţi în învățământul secundar general le sînt create condiţii pentru autoinstruire, care nu contravin ordinii şi condiţiilor de executare a pedepsei.

(6) Crearea condiţiilor pentru învățământul secundar şi superior al condamnaţilor, fondarea, reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de învățământ din sistemul administraţiei penitenciare se efectuează în modul stabilit de Ministerul Justiţiei, de comun acord cu Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării.

(7) Obţinerea şi finanţarea de către condamnaţi a studiilor secundare generale se ia în considerare la stabilirea nivelului de corijare.

(1) În penitenciare se organizează, în mod obligatoriu, instruirea profesională a condamnaţilor.

(2) Crearea condiţiilor şi elaborarea programelor de instruire profesională a condamnaţilor se efectuează în modul stabilit de Ministerul Justiţiei, de comun acord cu Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării.

(3) Diplomele, certificatele sau orice alte documente care atestă însuşirea unei meserii, calificarea sau recalificarea profesională în cursul executării pedepsei sînt recunoscute, în condiţiile legii, de Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării.

(4) Condamnaţii la detenţiune pe viaţă care nu doresc să facă studii secundare generale obţin instruirea profesională nemijlocit la locurile de muncă unde aceştia pot fi antrenaţi.

(1) În instituţiile penitenciare, munca educativă cu condamnaţii este direcţionată spre familiarizarea lor cu valorile social-umane, respectarea legii, dezvoltarea deprinderilor social-utile, ridicarea conştiinţei şi nivelului lor cultural.

(2) Pentru realizarea procesului de educaţie şi tratament aplicat condamnaţilor, administraţia penitenciarului:

a) aplică programe de formare ce vizează dezvoltarea personalităţii condamnatului, formarea deprinderilor şi oferirea cunoştinţelor ce îi vor permite să se reintegreze în societate;

b) implementează programe psihosociale care vor condiţiona schimbarea comportamentală pentru îmbunătăţirea capacităţilor condamnaţilor şi abordarea problemelor specifice care ar fi putut să influenţeze comportamentul delincvent;

c) desfăşoară activităţi culturale şi sportive pentru întărirea comportamentului prosocial;

d) acordă asistenţă psihologică în scopul reabilitării psihosociale şi reintegrării în societate a condamnaţilor;

e) acordă asistenţă socială condamnaţilor în rezolvarea problemelor legate de situaţia lor socială sau viaţa personală;

f) asigură desfăşurarea activităţilor cu caracter religios;

g) desfăşoară şi alte activităţi necesare în scopul reintegrării sociale a condamnaţilor.

(3) Procesul de educaţie a condamnaţilor se desfăşoară ţinându-se cont de particularităţile individuale ale persoanei condamnatului, în urma evaluării complexe şi prognozării comportamentului, utilizându-se forme individuale sau în grup în baza metodelor psihopedagogice.

(4) Procesul de educaţie se efectuează diferenţiat, întocmindu-se un plan individualizat de intervenţie educativă.

(5) Pentru organizarea muncii educative cu condamnaţii, administraţia penitenciarului, cu concursul autorităţilor publice şi asociaţiilor obşteşti interesate, creează baza tehnico-materială respectivă.

Condamnatul este obligat:

1) să îndeplinească necondiţionat cerinţele legitime ale personalului penitenciar;

2) să se supună percheziţiei la intrare/ieşire în/din penitenciar, precum şi pe parcursul detenţiei, ori de câte ori este necesar;

3) să respecte regulile stabilite de administraţia penitenciarului pe perioada cât are permisiunea la deplasare fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului ori în cazul deplasării de scurtă durată în afara penitenciarului;

4) să se abţină de la acţiuni sau activităţi care ar crea dificultăţi la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu ale personalului penitenciar sau altor persoane;

5) să respecte regulile sanitaro-igienice, regulile de igienă individuală şi colectivă în camera de deţinere şi în alte spaţii comune sau unde prestează munca, precum şi indicaţiile medicului;

6) să efectueze examinarea medicală în scopul depistării maladiilor infecţioase şi a tuberculozei, precum şi să respecte prescripţiile medicului pentru tratamentul acestor maladii; la solicitarea personalului penitenciar, să efectueze examenul medical pentru depistarea faptelor de întrebuinţare a băuturilor alcoolice, substanţelor stupefiante, psihotrope sau a analoagelor lor şi a substanţelor toxice;

7) să întreţină în mod corespunzător bunurile puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului şi bunurile din dotarea unităţilor unde prestează munca;

8) să respecte programul zilnic;

9) să respecte repartizarea pe camerele de deţinere şi să nu schimbe fără permisiunea administraţiei locurile de dormit;

10) să manifeste o atitudine cuviincioasă faţă de orice persoană cu care intră în contact;

11) să aibă o ţinută decentă, curată şi îngrijită;

12) să menţină curăţenia în încăperile de detenţie şi de serviciu, la locul de muncă; după deşteptare să-şi aranjeze patul conform modelului stabilit şi să facă curăţenie în camera de detenţie atunci cînd îl ajunge rândul;

13) să îndeplinească în bune condiţii activităţile la care participă;

14) să declare, conform realităţii, nivelul de instruire şcolară sau pregătire profesională;

15) să respecte orice altă obligaţie care rezultă din prezentul cod, din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, din alte acte normative, ordine emise în temeiul prezentului cod şi din regulamentul de ordine interioară al penitenciarului.

Condamnaţilor le este interzis:

1) aplicarea sau încercarea de aplicare de acte de violenţă asupra personalului penitenciar, persoanelor care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită, asupra celorlalte persoane condamnate, precum şi asupra oricăror altor persoane;

2) organizarea, sprijinirea, îndemnarea sau participarea la revolte, răzvrătiri, acte de nesupunere pasive sau active ori alte acţiuni violente sau acte de nesupunere, în grup, de natură să pericliteze ordinea, disciplina şi siguranţa penitenciarului;

3) instigarea sau participarea la acte de eschivare de la executarea pedepselor penale;

4) introducerea în penitenciar, punerea în circulaţie sau consumul de substanţe stupefiante, psihotrope sau de substanţe analoage lor, precursori, precum şi de băuturi alcoolice ori substanţe toxice sau ingerarea de medicamente fără prescripţie medicală, de natură să creeze tulburări de comportament;

5) introducerea în penitenciar, procurarea, confecţionarea, deţinerea, schimbul, primirea, utilizarea sau transmiterea de arme, materiale explozive, obiecte şi substanţe care pun în pericol siguranţa penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor, de bani, medicamente, telefoane mobile, alte obiecte cu acces la Internet, accesorii, piese şi părţi componente ale telefoanelor mobile, bunuri sau alte valori a căror deţinere, conform Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, este interzisă;

6) abonarea, primirea, procurarea, introducerea în penitenciar, păstrarea sau răspândirea de ediţii, vizionarea de emisiuni televizate şi filme, audierea programelor radio care propagă războiul, intoleranţa etnică, naţională , rasială sau religioasă, cultul violenţei şi cruzimii, precum şi cu caracter pornografic;

7) sustragerea în orice mod de la executarea unei sancţiuni disciplinare;

8) - abrogat.

9) instigarea altor persoane condamnate la săvârșirea de abateri disciplinare;

10) stabilirea de relaţii cu persoane condamnate sau persoane din interiorul ori exteriorul penitenciarului cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiţiei sau aplicarea normelor regimului de executare a pedepselor privative de libertate;

11) sustragerea sau deteriorarea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori care aparţin penitenciarului, personalului, persoanelor care execută activităţi în penitenciar sau se află în vizită, precum şi a bunurilor care aparţin altor persoane, inclusiv celor condamnate;

12) prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite spaţii din penitenciar, stabilite prin regulamentul de ordine interioară, încălcarea liniei de pază a obiectelor penitenciarului, precum şi nerespectarea orei de revenire în penitenciar;

13) substituirea identităţii unei alte persoane;

14) tulburarea sau împiedicarea în orice mod, cu intenţie, a desfăşurării programelor şi activităţilor care se desfăşoară în penitenciar;

15) oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase personalului penitenciar;

16) obţinerea sau încercarea de obţinere, prin violenţă, constrîngere, promisiuni, servicii, cadouri sau alte mijloace, de avantaje morale ori materiale de la personal, de la persoanele care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită ori de la celelalte persoane condamnate, precum şi de la oricare altă persoană;

17) impunerea şi folosirea altor deţinuţi pentru servicii personale;

18) stabilirea contactelor cu deţinuţii din alte celule în timpul aflării în carantină, regim iniţial de detenţie, izolator disciplinar, în timpul deplasării, escortării, însoţirii, aflării la plimbare sau în alte condiţii nepermise;

19) comunicarea cu exteriorul penitenciarului în alte condiţii şi prin alte metode decât cele stabilite prin reglementările în vigoare;

20) ameninţarea personalului, a persoanelor care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită, a celorlalte persoane condamnate, precum şi a oricăror altor persoane;

21) nerespectarea şi tulburarea orarului zilnic sau a liniştii, inclusiv după ora stingerii pînă la deşteptare;

22) exprimarea, în public, prin gesturi sau acte obscene ori care atrag dezaprobarea publică, folosirea cuvintelor argotice, obscenităţilor, înjurăturilor, atribuirea şi însuşirea poreclelor, insultarea sau săvîrşirea altor acţiuni care jignesc demnitatea personalului penitenciar, condamnaţilor şi altor persoane;

23) împiedicarea sau încercarea împiedicării aflării adevărului în cazul incidentelor care au avut loc în penitenciar;

24) organizarea grevelor, demonstraţiilor, altor acţiuni de masă fără permisiunea administraţiei penitenciarului;

25) utilizarea în mod necorespunzător sau în alte scopuri a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului, precum şi folosirea utilajului pentru ascuţire, a instrumentelor, a energiei electrice, a mecanismelor şi altor materiale în alte scopuri decât cele de producere;

26) desfăşurarea de acţiuni care urmăresc aducerea de prejudicii administraţiei penitenciarului sau altor persoane;

27) practicarea jocurilor de cărţi şi a altor jocuri de noroc;

28) tatuarea lor şi a altor persoane;

29) fumatul în alte locuri decât cele permise;

30) părăsirea fără permisiunea administraţiei a locurilor de muncă, a sectorului de detenţie sau a altor încăperi în care au loc acţiuni în masă;

31) conectarea, fără autorizaţia administraţiei, la reţelele electrice sau modificarea lor, intervenţia în funcţionarea sistemului de încălzire şi de aprovizionare cu apă, folosirea aparatelor electrice de încălzire a apei cu puterea mai mare de 250W, precum şi a aparatelor de încălzit de confecţionare manuală;

32) folosirea tehnicii audio sau video în camera de detenţie, în celulele vagonului sau automobilului special, precum şi păstrarea şi folosirea lor la sectoarele de producere fără autorizaţia administraţiei penitenciarului;

33) orice manifestare cu caracter discriminatoriu, care aduce atingere demnităţii umane prin deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa pe bază de rasă, culoare, naţionalitate, etnie, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică, boală cronică necontagioasă, infecţie HIV/SIDA, precum şi prin orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate a drepturilor fundamentale;

34) desfăşurarea de orice alte acţiuni interzise care rezultă din prezentul cod, din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, din alte acte normative, ordinele emise în temeiul prezentului cod şi din regulamentul de ordine interioară al penitenciarului.

(1) Condamnatului care are o conduită regulamentară, care participă şi dă dovadă de stăruinţă în muncă sau este implicat în activităţi educative, culturale, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, de instruire şcolară şi formare profesională îi pot fi aplicate următoarele măsuri de stimulare:

a) ridicarea înainte de termen a unei sancţiuni disciplinare;

b) menţiune;

c) permisiunea de a avea convorbiri telefonice suplimentare;

d) suplimentarea dreptului de a primi colete, pachete cu provizii şi banderole;

e) suplimentarea dreptului la întrevederi de scurtă şi de lungă durată.

(2) În calitate de măsură de stimulare, condamnaţii care execută pedeapsa în penitenciare de tip deschis pot primi permisiunea de a se deplasa în afara penitenciarului în zilele de repaus şi de sărbătoare nelucrătoare.

(3) În cazul constatării de către administraţia penitenciarului a încălcării dreptului garantat de art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şeful penitenciarului aplică, în calitate de măsură compensatorie, una dintre măsurile prevăzute la alin.(1) din prezentul articol.

(1) Măsurile de stimulare se exprimă în scris.

(2) Măsurile de stimulare se aplică de către şeful penitenciarului.

(3) Premiul bănesc în calitate de măsură de stimulare se virează la contul de peculiu al condamnatului.

(4) Întrevederile de scurtă şi de lungă durată se acordă suplimentar celor stabilite în art.213 din prezentul cod, în funcţie de tipul penitenciarului şi de regimul de deţinere.

(5) Condamnatului i se poate stinge înainte de termen câte o singură sancţiune disciplinară aplicată anterior. Stingerea sancţiunilor disciplinare înainte de termen are loc în ordinea cronologică aplicării lor.

(6) Ridicarea unei sancţiuni disciplinare, în calitate de măsură de stimulare, se aplică condamnaţilor care întrunesc cerinţele art. 243 alin.(1) din prezentul cod.

(7) Condamnatul sancţionat disciplinar nu poate beneficia de o altă măsură de stimulare înaintea celei de ridicare a sancţiunii disciplinare.

(8) Directorul al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor poate dispune, în situaţii temeinic justificate, anularea stimulării acordate de către şeful instituţiei penitenciare.

(1) Dacă condamnatul încalcă obligațiile stabilite în prezentul cod și în alte acte normative, în privința acestuia se dispun măsuri disciplinare.

(2) Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală, contravențională sau civilă.

(3) Pentru faptele care, potrivit Codului contravențional, constituie contravenții, instituția penitenciară are obligația să sesizeze organele cu competențe de constatare și calificare a faptelor comise. În cazul faptelor în privința cărora există o bănuială rezonabilă privind întrunirea elementelor constitutive ale unei infracțiuni, instituția penitenciară are obligația de a acționa în conformitate cu art. 273 din Codul de procedură penală nr. 122/2003.

(1) Aplicarea, în temeiul legii, în privința condamnaților, a măsurilor disciplinare are drept scopuri prioritare:

a) prevenirea încălcărilor disciplinare în instituția penitenciară;

b) contracararea comiterii de către condamnați a faptelor infracționale sau contravenționale;

c) asigurarea sănătății și disciplinei colective în mediul penitenciar;

d) asigurarea respectării regimului de detenție;

e) asigurarea ordinii și securității publice;

f) asigurarea respectării onoarei, demnității și integrității corporale;

g) desfășurarea calitativă a procesului de reeducare și reintegrare socială/resocializare.

(2) Conducerea instituției penitenciare poate dispune aplicarea, în modul și în condițiile prevăzute de prezentul cod, în funcție de gravitatea încălcării, a următoarelor măsuri disciplinare:

a) avertisment;

b) suspendarea dreptului de a primi și/sau cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena individuală, pe un termen de până la 30 de zile;

c) suspendarea dreptului la o întrevedere de lungă durată (imediat următoare);

d) izolarea disciplinară:

– pentru femeia condamnată – pe un termen de până la 5 zile;

– pentru bărbatul condamnat – pe un termen de până la 10 zile.

(3) Aplicarea măsurii disciplinare nu poate îngrădi dreptul la apărare, petiționare, corespondență, vot, asistență medicală, condiții minime de detenție, instruire, participare la programe de reintegrare socială, muncă, odihnă și plimbare.

(4) Măsurile disciplinare indicate la alin. (2) lit. b) și d) nu pot fi aplicate femeilor gravide și mamelor care îngrijesc copii cu vârsta de până la 3 ani.

(5) În cazul minorilor, termenul maxim stabilit pentru măsura disciplinară prevăzută la alin. (2) lit. b) se reduce în jumătate.

(6) Se interzic măsurile disciplinare cu caracter colectiv.

(7) Nu se permite folosirea în calitate de măsuri disciplinare a mijloacelor de imobilizare, a forței fizice, precum și a altor mijloace de asigurare a siguranței și nu se permite substituirea aplicării acestora.

(8) Aplicarea măsurilor disciplinare se dispune de conducerea instituției penitenciare după cercetarea prealabilă a încălcărilor comise și pregătirea actelor de sancționare de către personalul penitenciar împuternicit în acest sens.

(9) Procedura disciplinară se reglementează prin ordinul directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor.

La aplicarea măsurilor disciplinare se ține cont de următoarele circumstanțe care determină gradul de răspundere a persoanei condamnate care a comis încălcarea disciplinară:

a) concursul de împrejurări care au influențat comiterea încălcării disciplinare;

b) gradul de periculozitate și consecințele încălcării comise;

c) atitudinea condamnatului față de faptele imputate și cooperarea cu personalul penitenciarului pe durata procedurii disciplinare;

d) măsurile disciplinare aplicate anterior, cauza aplicării și efectul acestora.

(1) Măsura disciplinară este pusă în executare din ziua aducerii la cunoștința condamnatului, cu excepția cazurilor când executarea sancțiunii este suspendată.

(2) Dacă măsura disciplinară nu a fost pusă în executare în termen de 6 luni din data aducerii la cunoștință, condamnatul este absolvit de executarea sancțiunii.

(3) Perioada examinării contestației depuse suspendă termenul prevăzut la alin. (2).

(4) În cursul executării unei măsuri disciplinare pot fi puse în executare și alte măsuri disciplinare.

(5) În cazul existenței a două sau mai multor decizii de sancționare de același tip, deciziile se pun în executare în ordinea aplicării acestora, în mod succesiv. În cazul măsurii disciplinare prevăzute la art. 246 alin. (2) lit. d), condamnatul eliberat din izolatorul disciplinar urmează a fi izolat în cel puțin 48 de ore în baza următoarei decizii de aplicare a sancțiunii disciplinare. În acest caz, prevederile alin. (2) din prezentul articol nu se aplică.

(6) Măsura disciplinară prevăzută la art. 246 alin. (2) lit. d) se execută doar după examenul medical al condamnatului, efectuat de către personalul medical, și stabilirea faptului că executarea acesteia nu va afecta sănătatea fizică a condamnatului. Condamnații izolați disciplinar se examinează zilnic de personalul medical, care este obligat să ofere tratamentul necesar la cererea condamnatului sau la cererea personalului penitenciar.

(7) La solicitarea personalului medical, executarea măsurii disciplinare prevăzute la art. 246 alin. (2) lit. d) este întreruptă din motive de sănătate, până la însănătoșirea condamnatului. În acest caz nu se ia în considerare termenul prevăzut la alin. (2) din prezentul articol.

(8) Condamnatului izolat disciplinar i se poate interzice, pe perioada izolării, dreptul la întrevederi, inclusiv la cele de lungă durată, dreptul de primire/procurare a bunurilor, cu excepția celor necesare pentru igiena individuală.

(1) Măsurile disciplinare pot fi anulate:

a) prin hotărârea instanței de judecată;

b) prin decizia directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor, în urma controlului departamental efectuat în temeiul art. 178.

(2) În cazul în care instanța de judecată sau directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor constată ilegalitatea aplicării măsurilor disciplinare, administrația instituției penitenciare repune persoana condamnată în dreptul de care aceasta a fost lipsită ilegal, iar în cazul constatării ilegalității măsurilor disciplinare aflate în curs de executare se dispune încetarea imediată a executării acestora.

(1) Decizia de aplicare a măsurii disciplinare poate fi contestată de către condamnat personal sau prin intermediul apărătorului ales sau numit conform art. 473¹ din Codul de procedură penală nr. 122/2003.

(2) Decizia de aplicare a măsurii disciplinare poate fi contestată în termen de 3 zile de la data aducerii la cunoștință.

(3) Contestarea depusă nu are efect suspensiv, cu excepția măsurii disciplinare prevăzute la art. 246 alin. (2) lit. d).

(1) În penitenciarul de tip deschis, condamnaţii sînt, de regulă, deţinuţi sub supraveghere în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.

(2) În regim iniţial, condamnaţii se află timp de pînă la o lună din ziua intrării în penitenciar, luând în calcul toată perioada aflării în detenţie. Condamnaţii care execută pedeapsa în regim iniţial:

a) sînt în drept de a se deplasa liber, în intervalul de timp de la deşteptare pînă la stingere, pe teritoriul penitenciarului în limitele sectorului de detenţie;

b) sînt în drept de a avea asupra lor şi de a utiliza obiecte de valoare şi bani.

(3) În regim comun, condamnaţii, suplimentar la prevederile alin.(2) al prezentului articol:

a) pot fi antrenaţi la muncă în afara penitenciarului fără supraveghere;

b) pot beneficia de o deplasare de scurtă durată în condiţiile art.217 din prezentul cod.

(4) În regim de resocializare, condamnaţii, suplimentar la prevederile alin.(2) şi (3) ale prezentului articol, pot beneficia de dreptul de a locui împreună cu familia într-un spaţiu locativ din apropierea penitenciarului.

(1) În penitenciarul de tip semiînchis, condamnaţii sînt deţinuţi cu pază şi sub supraveghere permanentă, în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.

(2) În regim iniţial, condamnaţii se află timp de pînă la 3 luni din ziua intrării în penitenciar, luînd în calcul toată perioada aflării în detenţie. Condamnaţii:

a) sînt repartizaţi în încăperi izolate cu cel mult 4 locuri;

b) pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşire din penitenciar.

(3) În regim comun, suplimentar la prevederile alin.(2) al prezentului articol, condamnaţii sînt în drept, în intervalul de timp de la deşteptare pînă la stingere, să se deplaseze liber pe teritoriul penitenciarului în limitele stabilite de administraţia penitenciarului, de asemenea, să fie antrenaţi în munci în afara penitenciarului, cu condiţia asigurării supravegherii permanente.

(4) În regim de resocializare, condamnaţii, suplimentar la prevederile alin.(2) şi (3) ale prezentului articol:

a) sînt în drept de a avea asupra lor şi de a utiliza obiecte de valoare şi bani;

b) pot fi antrenaţi la muncă în afara penitenciarului fără supraveghere;

c) pot beneficia de o deplasare de scurtă durată în condiţiile art.217 din prezentul cod.

(5) În regim comun şi în regim de resocializare, condamnaţii pot fi antrenaţi în munci în afara penitenciarului dacă dispun de dreptul de deplasare fără escortă sau însoţire, în condiţiile prevăzute la art.216 din prezentul cod.

(1) În penitenciarul de tip închis, condamnaţii sînt deţinuţi cu pază şi sub supraveghere permanentă, în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.

(2) În regim iniţial, condamnaţii se află timp de pînă la 6 luni din ziua intrării în penitenciar, luînd în calcul toată perioada aflării în detenţie. Condamnaţii:

a) sînt repartizaţi în încăperi izolate cu cel mult 2 locuri;

b) pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşire din penitenciar.

(3) În regim comun, condamnaţii:

a) sînt repartizaţi în încăperi izolate cu cel mult 4 locuri;

b) pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşire din penitenciar, precum şi în munci în afara penitenciarului, cu condiţia asigurării pazei şi supravegherii permanente;

c) se pot deplasa liber în zona locativă şi în încăperile de uz comun ale secţiei cu regim comun în intervalul de timp de la deşteptare pînă la stingere.

(4) În regim de resocializare, suplimentar la prevederile alin.(3) al prezentului articol, condamnaţii sînt în drept să se deplaseze liber pe teritoriul penitenciarului în limitele stabilite de administraţia penitenciarului, de asemenea, să fie antrenaţi în munci în afara penitenciarului, cu condiţia asigurării supravegherii permanente.

(5) În regim comun şi în regim de resocializare, condamnaţii pot fi antrenaţi în munci în afara penitenciarului dacă dispun de dreptul de deplasare fără escortă sau însoţire, în condiţiile prevăzute la art.216 din prezentul cod.

(1) Condamnaţii în vârstă de pînă la 18 ani execută pedeapsa în centre de detenţie pentru minori şi tineri în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.

(2) Condamnaţii care nu au împlinit vîrsta de 18 ani pot executa pedeapsa şi în sectoare separate ale penitenciarelor pentru adulţi, însă în condiţiile centrului de detenţie pentru minori şi tineri.

(3) Condamnaţii minori sînt deţinuţi separat de condamnaţii adulţi.

(4) Condamnaţilor minori li se asigură o raţie alimentară suplimentară. Ei au dreptul de a procura nelimitat produse alimentare folosind banii de pe contul lor de peculiu.

(1) Regimul de deţinere în centrul de detenţie pentru minori şi tineri corespunde regimului stabilit pentru penitenciarul de tip semiînchis, cu excepţiile prevăzute de prezenta secţiune.

(2) Condamnatul minor poate beneficia:

a) în regim iniţial - de o întrevedere de scurtă durată o dată în lună şi de o întrevedere de lungă durată o dată în trimestru;

b) în regim comun - de o întrevedere de scurtă durată o dată în săptămână şi de o întrevedere de lungă durată o dată în două luni;

c) în regim de resocializare - de o întrevedere de scurtă durată o dată în săptămână, cu dreptul de a se deplasa în afara penitenciarului însoţit de reprezentantul său legal, şi la o întrevedere de lungă durată o dată în două luni, cu dreptul de a locui împreună cu familia într-un spaţiu locativ separat pe teritoriul penitenciarului sau în apropierea lui;

d) - abrogată.

(3) În modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, suplimentar la cele prevăzute în secţiunea a 5-a din prezentul capitol şi în alin.(2) al prezentului articol, condamnaţilor le pot fi aplicate următoarele măsuri de stimulare:

a) acordarea dreptului de a vizita manifestări cultural-distractive şi sportive în afara penitenciarului, fiind însoţiţi de reprezentanţi ai administraţiei penitenciarului, pe o durată de cel mult 8 ore;

b) acordarea dreptului de a ieşi din penitenciar, fiind însoţiţi de reprezentanţii lor legali, pe o durată de cel mult 8 ore.

(4) Vizitarea de către condamnaţi a manifestărilor cultural-distractive şi sportive pe timp de noapte este interzisă.

(1) La împlinirea vârstei de 18 ani, comisia înfiinţată în penitenciar în componenţa enunţată la art. 219 din prezentul cod hotărăște asupra oportunităţii executării în continuare a pedepsei de către condamnat în centrul de detenţie pentru minori şi tineri pînă la atingerea vârstei de 23 de ani.

(2) În temeiul hotărârii comisiei, administraţia penitenciarului adresează instanţei de judecată un demers privind transferarea condamnatului într - un alt penitenciar sau lăsarea lui în acelaşi penitenciar.

(3) Asupra condamnatului care a împlinit vârsta de 18 ani şi care a fost lăsat în centrul de detenţie pentru minori şi tineri se extind drepturile şi obligaţiile, regimul, condiţiile de muncă, normele alimentare, de asigurare materială, privind condiţiile de trai şi de asistenţă medico-sanitară stabilite pentru condamnaţii minori.

(4) Condamnatul major care a fost lăsat în centrul de detenţie pentru minori şi tineri şi care a împlinit vârsta de 23 de ani este transferat pentru executarea pedepsei de mai departe în penitenciarul de tip semiînchis sau închis la condiţii comune de deţinere, în baza deciziei directorului al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(1) Femeile condamnate execută pedeapsa în penitenciare pentru femei în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.

(2) Femeile condamnate pot executa pedeapsa şi în sectoare separate ale penitenciarelor pentru bărbaţi, însă în condiţiile penitenciarului pentru femei. Persoanele de sex feminin care nu au ajuns la majorat execută pedeapsa în condiţiile centrului de detenţie pentru minori şi tineri.

(3) Regimul de deţinere în penitenciarul pentru femei corespunde regimului stabilit pentru penitenciarul de tip deschis, de tip semiînchis sau de tip închis, în conformitate cu prevederile art.72 alin.(2), (3) şi (4) din Codul penal.

(4) Femeile gravide şi mamele care au cu ele copii nu pot fi deţinute în condiţiile penitenciarului de tip închis.

(1) În penitenciare se amenajează încăperi speciale pentru îngrijirea femeilor gravide şi creşe pentru copii.

(2) Femeilor li se asigură posibilitatea de a naşte în spitale ce nu aparţin Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. În cazul naşterii copilului în penitenciar, acest fapt nu va fi indicat în certificatul lui de naştere.

(3) După naştere, femeilor li se asigură îngrijire medicală specializată conform prescripţiilor medicale.

(4) La solicitare, mamei cu copil în vârstă de pînă la 3 ani i se creează condiţii de locuire în comun. În acest caz, administraţia penitenciarului asigură o supraveghere continuă, inclusiv medicală, a copilului şi a mamei.

(5) La împlinirea vârstei de 3 ani, cu consimțământul scris al mamei şi cu acordul autorităţii tutelare, copilul se dă în îngrijire unei persoane, indicate de ea, sau instituţiei specializate pentru copii. Administraţia penitenciarului asigură mamei posibilitatea de a menţine legătura cu copilul său, dacă aceasta nu împiedică dezvoltarea normală a copilului şi nu are efecte negative asupra lui. La cererea condamnatei, administraţia penitenciarului poate prelungi pînă la 6 luni aflarea copilului împreună cu mama.

(6) Pentru asigurarea dezvoltării normale şi securităţii copilului, în temeiul deciziei motivate a şefului penitenciarului cu acordul autorităţii tutelare, copilul poate fi dat în îngrijire unei persoane sau instituţiei specializate pentru copii şi înainte de împlinirea vârstei prevăzute în alin.(5) al prezentului articol.

(7) Femeilor gravide şi mamelor care alăptează li se asigură o raţie alimentară suplimentară. Ele au dreptul de a procura nelimitat produse alimentare folosind banii de pe contul lor de peculiu.

(1) Detenţiunea pe viaţă constă în izolarea condamnaţilor de ceilalţi condamnaţi, într-un sector specializat al penitenciarelor de tip închis, în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.

(2) Pedeapsa detenţiunii pe viaţă se execută în trei regimuri de deţinere: iniţial, comun şi înlesnit.

(3) Condamnaţii la detenţiune pe viaţă, pe parcursul executării pedepsei, poartă haine de model stabilit. În cazurile în care condamnatul urmează a ieşi din instituţia penitenciară, în legătură cu transferarea sau escortarea în altă instituţie penitenciară, în instanţa de judecată ori în alte cazuri prevăzute de legislaţie, acestuia i se permite să poarte îmbrăcăminte personală sau alte haine care nu atrag atenţia.

(4) Dispozițiile cap. XXII se aplică în mod corespunzător persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentului capitol.

(1) Detențiunea pe viață se execută în penitenciarele de tip închis, în condițiile stabilite de prezentul cod și de Statutul executării pedepsei de către condamnați.

(2) În regim iniţial, condamnatul la detenţiune pe viaţă se află timp de 7 ani din ziua intrării în penitenciar. În funcţie de personalitatea, comportamentul condamnatului şi gradul de pericol posibil din partea acestuia, termenul menţionat poate fi redus, cu transferarea condamnatului în regim comun, prin decizia directorului al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, luată în temeiul hotărârii comisiei înfiinţate în penitenciar în componenţa enunţată la art. 219 din prezentul cod. Condamnaţii la detenţiune pe viaţă:

a) sînt repartizaţi în încăperi izolate cu cel mult 2 locuri;

b) pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşirea din camerele de detenţie;

c) beneficiază de dreptul la plimbări zilnice cu o durată de pînă la 2 ore, într-un loc special amenajat. Durata plimbărilor se stabileşte de administraţia penitenciarului, în funcţie de programul zilnic, de condiţiile meteorologice, de limita completării şi de alte circumstanţe relevante. Plimbările condamnaţilor la detenţiune pe viaţă se efectuează sub supraveghere permanentă.

(3) În regim comun, condamnaţii la detenţiune pe viaţă:

a) sînt repartizaţi în încăperi izolate cu cel mult patru locuri;

b) pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşire din penitenciar sau în ateliere special amenajate în acest scop, cu condiţia asigurării supravegherii permanente, în funcţie de existenţa locurilor de muncă şi condiţiile detenţiei;

c) în condiţiile prevăzute la alin. (2) lit. c) din prezentul articol, beneficiază de dreptul la plimbări zilnice de pînă la 3 ore;

d) au dreptul la întrevederi de lungă durată în condiţiile stabilite pentru persoanele condamnate.

(4) Condamnatul la detențiune pe viață se transferă în regim înlesnit după 20 de ani de executare a pedepsei dacă, la acel moment, a realizat toate acțiunile planificate în planul individual de executare a pedepsei pentru perioada respectivă, cu excepția cazului când neexecutarea nu îi poate fi imputată. În regim înlesnit, suplimentar prevederilor alin. (3), condamnații pot avea întâlniri nelimitate cu colaboratorii serviciului de probațiune care își desfășoară activitatea în raza teritorială a instituției penitenciare, de asemenea beneficiază de dreptul la o întrevedere de lungă durată pe trimestru, în condițiile alin. (3), cu o durată de până la 48 de ore.

(5) În cazul în care încalcă regimul de deţinere, condamnatul transferat în regim comun sau în regim înlesnit poate fi transferat în regim iniţial sau, după caz, comun în condiţiile prevăzute de capitolul XXII secţiunea a 5-a din prezentul cod.

(1) Instanţa de judecată poate decide amânarea executării pedepsei în temeiul şi în condiţiile art.96 din Codul penal.

(2) În cazul în care condiţiile de amânare prevăzute în art.96 din Codul penal survin în faza executării de fapt a pedepsei, administraţia penitenciarului sau, după caz, alt organ competent înaintează un demers instanţei de judecată în a cărei rază teritorială se execută pedeapsa. La demers se anexează certificatul medical despre graviditate sau, după caz, certificatul de naştere al copilului şi dosarul personal al condamnatei. Cererea pentru amânarea executării pedepsei poate fi înaintată şi de către condamnat.

(1) Instanţa care a judecat cauza în fond trimite hotărârea privind amânarea executării pedepsei organului de probaţiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul persoanei condamnate.

(2) Persoana condamnată cu privire la care a fost amânată executarea pedepsei semnează în instanţa de judecată obligaţia de a se prezenta, în termen de 5 zile după rămânerea definitivă a hotărârii, la organul de probaţiune.

(3) Organul de probaţiune, în termen de 5 zile, comunică instanţei de judecată şi administraţiei penitenciarului sau, după caz, altui organ competent despre luarea la evidenţă a persoanei condamnate.

(4) Organul de probaţiune întreprinde acţiuni de supraveghere şi probaţiune a persoanei condamnate pe toată perioada pentru care a fost amânată executarea pedepsei şi, în cazul survenirii condiţiilor prevăzute în art. 96 alin. (2) şi (3) din Codul penal, înaintează instanţei de judecată demersul respectiv. Demersul se depune la instanţa de judecată din raza teritorială unde îşi desfăşoară activitatea organul de probaţiune. Hotărârea definitivă a instanţei de judecată, în termen de 5 zile, se trimite instanţei care a judecat cauza în fond pentru a fi anexată la dosar.

(5) Persoana condamnată poate părăsi, pe un termen mai mare de 5 zile, sau schimba domiciliul şi/sau reședința comunicând în prealabil în scris organului care exercită controlul asupra comportamentului ei.

Instanţa de judecată poate decide suspendarea executării pedepsei în temeiul şi în condiţiile art.90 şi 90¹ din Codul penal.

(1) Instanţa care a judecat cauza în fond trimite hotărârea privind suspendarea executării pedepsei organului de probaţiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului.

(2) Condamnatul cu privire la care a fost suspendată executarea pedepsei semnează în instanţa de judecată obligaţia de a se prezenta, în termen de 5 zile după rămânerea definitivă a hotărârii, la organul de probaţiune.

(3) Organul de probaţiune, în termen de 5 zile, comunică instanţei de judecată despre luarea la evidenţă a condamnatului.

(4) Organul de probaţiune întreprinde acţiuni de supraveghere şi probaţiune a condamnatului, inclusiv de respectare a restricţiilor stabilite de instanţă, pe perioada pentru care a fost suspendată executarea pedepsei şi, în cazul survenirii condiţiilor prevăzute în art.90 alin.(7), (8) şi (9) din Codul penal, înaintează instanţei de judecată demersul respectiv. Demersul se depune la instanţa de judecată din raza teritorială unde îşi desfăşoară activitatea organul de probaţiune. Hotărîrea definitivă a instanţei de judecată, în termen de 5 zile, se trimite instanţei care a judecat cauza în fond pentru a fi anexată la dosar.

(5) Condamnatul poate părăsi, pe un termen mai mare de 5 zile, sau schimba domiciliul și/sau reședința comunicând în prealabil în scris organului care exercită controlul asupra comportamentului lui.

(6) La expirarea perioadei de probaţiune stabilite, organul de probaţiune, în termen de 5 zile, comunică instanţei care a judecat cauza în fond despre încetarea acţiunilor de supraveghere.

(1) Instanţa care a judecat cauza în fond trimite hotărârea privind suspendarea parţială a executării pedepsei organului de probaţiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului.

(2) Condamnatul cu privire la care a fost suspendată parţial executarea pedepsei semnează în instanţa de judecată obligaţia de a se prezenta, în termen de 5 zile după executarea pedepsei cu închisoare, la organul de probaţiune.

(3) Organul de probaţiune, în termen de 5 zile, comunică instanţei de judecată despre luarea la evidenţă a condamnatului.

(4) Organul de probaţiune întreprinde acţiuni de supraveghere şi probaţiune a condamnatului, inclusiv de respectare a restricţiilor stabilite de instanţă, pe perioada pentru care a fost suspendată parţial executarea pedepsei şi, în cazul survenirii condiţiilor prevăzute în art.90¹ alin.(6) şi (7) din Codul penal, înaintează instanţei de judecată demersul respectiv. Demersul se depune la instanţa de judecată în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea organul de probaţiune. Hotărârea definitivă a instanţei de judecată se trimite, în termen de 5 zile, instanţei care a judecat cauza în fond pentru a fi anexată la dosar.

(5) Condamnatul poate părăsi, pe un termen mai mare de 5 zile, sau schimba domiciliul şi/sau reşedinţa, comunicând, în prealabil, în scris, despre aceasta organului care exercită controlul asupra comportamentului lui.

(6) La expirarea perioadei de probaţiune stabilite, organul de probaţiune, în termen de 5 zile, comunică instanţei care a judecat cauza în fond despre încetarea acţiunilor de supraveghere.

Supravegherea comportamentului militarului condamnat în perioada pentru care a fost amânată sau suspendată executarea pedepsei este exercitată de către comandamentul militar respectiv, în condiţiile art.259 şi 261 din prezentul cod şi ale altor acte normative.

(1) În cazul în care condamnatul nu s-a prezentat pentru a fi luat la evidenţă sau a părăsit domiciliul şi locul aflării lui nu este cunoscut, organul de probaţiune sau, după caz, comandamentul militar întreprinde măsuri iniţiale de căutare, iar în cazul în care acestea nu s-au soldat cu succes, după expirarea a 15 zile, trimite instanţei în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea organul de probaţiune sau este dislocat comandamentul militar un demers pentru dispunerea dării în căutare.

(2) Încheierea instanței de judecată privind căutarea condamnatului se execută de către organul de poliție din subdiviziunea teritorială subordonată Inspectoratului General al Poliției în a cărei rază teritorială se află ultimul domiciliu al condamnatului sau este dislocat comandamentul militar.

Executarea hotărârii instanţei de judecată privind anularea amânării executării pedepsei sau suspendării executării pedepsei este asigurată în condiţiile art.173 din prezentul cod.

Instanţa de judecată poate decide liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen sau înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, aplicând, după caz, compensarea privilegiată a zilelor de muncă, în temeiul şi în condiţiile art.91 şi 92 din Codul penal.

(1) În cazul în care condamnatul întruneşte condiţiile prevăzute în art.91 şi 92 din Codul penal, administraţia locului de deţinere sau comandamentul militar, după caz, adoptă, în termen de o lună, o hotărâre privind propunerea pentru liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen sau pentru înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă sau privind refuzul în acest sens.

(2) Propunerea pentru liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen sau pentru înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă se depune, în termen de 5 zile de la data adoptării hotărârii, la instanţa de judecată în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.

(3) În cazul în care administraţia locului de deţinere sau comandamentul militar, după caz, refuză să propună liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen sau înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, condamnatul poate înainta un demers pentru liberare sau înlocuire nemijlocit în instanţa de judecată.

(1) La demersul pentru liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen sau pentru înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă se anexează dosarul personal al condamnatului, dovezile motivelor de fapt invocate şi, după caz, calculul zilelor conform compensării privilegiate a zilelor de muncă. Demersul se judecă în condiţiile Codului de procedură penală.

(2) În cazul în care instanţa de judecată respinge demersul pentru liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen sau pentru înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, depunerea repetată a demersului poate avea loc după înlăturarea motivelor de fapt şi/sau de drept invocate de instanţă la respingerea demersului, dar nu mai devreme de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(1) Instanţa care a judecat demersul în fond trimite hotărârea privind liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen organului de probaţiune în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul sau este dislocat comandamentul militar, după caz, precum şi instanţei care a judecat cauza în fond.

(1¹) Penitenciarul din care a fost liberat condiţionat deţinutul expediază organului de probaţiune copia sentinţei pentru care a ispăşit pedeapsa închisorii.

(1²) Termenul liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termenul stabilit se calculează din momentul eliberării deţinutului din penitenciar.

(2) Persoana liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen semnează în instanţa de judecată obligaţia de a se prezenta la organul de probaţiune în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(3) Organul de probaţiune sau, după caz, comandamentul militar, în termen de 5 zile, comunică administraţiei locului de deţinere sau, după caz, unui alt organ competent despre luarea la evidenţă a persoanei liberate condiţionat înainte de termen.

(4) Organul de probaţiune sau, după caz, comandamentul militar întreprinde acţiuni de supraveghere a condamnatului pe durata termenului condiţionat şi, în cazul survenirii condiţiilor prevăzute în art.91 alin.(8) din Codul penal, înaintează instanţei de judecată un demers pentru revocarea liberării condiţionate. Demersul se depune la instanţa de judecată în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea organul de probaţiune.

(4¹) Persoana liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen poate părăsi, pe un termen mai mare de 5 zile, sau schimba domiciliul şi/sau reședința comunicînd în prealabil în scris organului care exercită controlul asupra comportamentului său.

(5) Hotărârea instanţei de judecată privind revocarea liberării condiţionate înainte de termen se trimite spre executare conform art.173 din prezentul cod.

(6) Hotărârea definitivă a instanţei de judecată privind revocarea liberării condiţionate, în termen de 5 zile, se trimite instanţei care a judecat cauza în fond pentru a fi anexată la dosar.

(7) La expirarea termenului condiţionat stabilit, organul de probaţiune sau, după caz, comandamentul militar, în termen de 5 zile, comunică instanţei care a judecat cauza în fond despre încetarea acţiunilor de supraveghere.

(1) În cazul în care persoana liberată condiţionat înainte de termen nu s-a prezentat pentru a fi luată la evidenţă sau a părăsit domiciliul şi locul aflării ei nu este cunoscut, organul de probaţiune sau, după caz, comandamentul militar întreprinde măsuri iniţiale de căutare, iar în cazul în care acestea nu s-au soldat cu succes, după expirarea a 15 zile, trimite instanţei în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea organul de probaţiune sau este dislocat comandamentul militar un demers pentru dispunerea dării în căutare.

(2) Încheierea instanţei de judecată privind căutarea condamnatului se execută de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea organul de probaţiune sau este dislocat comandamentul militar, după caz.

Hotărîrea instanţei de judecată privind liberarea de pedeapsă a minorului în temeiul art.93 din Codul penal se trimite spre executare organului de probaţiune în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul minorul şi care asigură controlul executării măsurii de constrângere cu caracter educativ aplicate conform art.104 din Codul penal.

(1) Liberarea de la executarea pedepsei din cauza bolii, în temeiul art. 95 din Codul penal, se dispune de către instanţa de judecată în a cărei rază teritorială se află instituţia sau organul care asigură executarea pedepsei.

(2) Demersul instituţiei sau organului care asigură executarea pedepsei, împreună cu raportul medical şi dosarul personal al condamnatului, se depune în termen de 5 zile de la data constatării bolii.

(3) Hotărârea instanţei de judecată privind liberarea persoanelor deţinute de executarea pedepsei cu aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter medical se trimite administraţiei locului de deţinere, iar în privinţa altor persoane - organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află instanţa de judecată, care asigură însoţirea şi plasarea lor în instituţia medicală respectivă.

(4) În cazul în care persoana a părăsit instituţia medicală şi locul aflării ei nu este cunoscut, instanţa de judecată în a cărei rază teritorială se află instituţia medicală dispune darea ei în căutare. Încheierea privind căutarea se execută de către organele afacerilor interne.

(5) Despre faptul însănătoşirii persoanei, instituţia medicală comunică instanţei de judecată care a dispus aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter medical pentru soluţionarea chestiunii privind executarea în continuare a hotărârii.

(6) Hotărârea instanţei de judecată privind înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă se execută în modul stabilit de prezentul cod.

(1) Persoanelor liberate de pedeapsa penală li se poate aplica, în calitate de obligație, monitorizarea electronică ce constă în supravegherea prin sistemele GPS, prin utilaj telefonic fix sau mobil.

(2) În caz de aplicare a monitorizării electronice, persoanei i se ataşează un dispozitiv special, care constă din brăţară specială sau dispozitiv mobil.

(3) - abrogat.

(4) Persoanei supuse monitorizării electronice i se stabilesc:

a) zona de deplasare;

b) zona şi/sau locul unde este interzis să se deplaseze;

c) perioada de timp în care i se interzice de a părăsi domiciliul sau reședința.

(5) Asigurarea monitorizării electronice a tuturor categoriilor de persoane monitorizate se efectuează de către organele de probațiune.

(6) În caz de încălcare repetată a obligațiilor în cadrul sistemului de monitorizare electronică, consilierul de probațiune înaintează un demers în instanţa de judecată pentru anularea liberării de pedeapsa penală şi pentru trimiterea persoanei în penitenciar.

(7) Monitorizarea electronică poate fi aplicată și:

a) condamnaților care se deplasează fără escortă sau însoțire și/sau celor care se deplasează pe o durată scurtă în afara penitenciarului, conform art. 216 și 217;

b) persoanelor cărora le este aplicată o măsură preventivă cu stabilirea anumitor obligații sau restricții;

c) persoanelor bănuite, învinuite sau inculpate de comiterea faptelor de violență în familie.

(8) Cheltuielile pentru exploatarea şi întreţinerea utilajului electronic sînt suportate de bugetul de stat şi de alte surse legale, inclusiv de către persoana supusă monitorizării electronice.

(9) În caz de deteriorare a utilajului electronic de către persoana supusă monitorizării electronice, persoana dată restituie costul acestui utilaj.

(10) În caz de stabilire a deteriorării intenţionate a utilajului electronic, consilierul de probaţiune înaintează un demers în instanţa de judecată pentru anularea liberării de pedeapsa penală şi pentru trimiterea persoanei în penitenciar.

(11) În caz de defectare a utilajului electronic din motive care nu depind de persoana supusă monitorizării electronice, acesta va fi înlocuit, iar costurile vor fi suportate de bugetul de stat.

(1) În cazul amnistiei, în temeiul art.107 din Codul penal, care liberează condamnatul de executarea în continuare a pedepsei, fie reduce pedeapsa sau o comută, instituţiile şi organele care asigură executarea categoriei respective de pedeapsă examinează aplicabilitatea actului de clemenţă fiecărui condamnat şi, după caz, cu acordul condamnatului, înaintează un demers instanţei de judecată competente conform art.470 din Codul de procedură penală. La demers se anexează dosarul personal al condamnatului, dovezile motivelor de fapt şi de drept invocate. Demersul se judecă în condiţiile Codului de procedură penală.

(2) Condamnatul este în drept să înainteze personal un demers instanţei de judecată pentru examinarea posibilităţii aplicării actului de amnistie. În acest caz, instituţiile sau organele care asigură executarea categoriei respective de pedeapsă remit instanţei de judecată dosarul personal al condamnatului.

(3) Instanţa de judecată trimite hotărârea definitivă instituţiei sau organului care asigură executarea pedepsei, precum şi instanţei care a judecat cauza în fond.

(4) Instituţia sau organul menţionate în art.173-175 din prezentul cod, care asigură executarea hotărârii, în termen de cel mult 5 zile, informează instanţa de judecată despre executarea sau imposibilitatea executării hotărârii ei.

(5) Actul de amnistie produce efecte juridice şi asupra persoanelor condamnate de instanţele de judecată ale Republicii Moldova care execută pedeapsa pe teritoriul altui stat (statul executării hotărârii). În acest sens, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, conform prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, comunică statului executării hotărârii despre adoptarea actului de amnistie şi solicită materialele necesare soluționării chestiunii privind acordarea amnistiei. Administraţia Naţională a Penitenciarelor înaintează un demers instanţei de judecată care a adoptat hotărârea de condamnare rămasă definitivă pentru a se pronunţa asupra aplicării sau neaplicării actului de amnistie.

(6) Administraţia Naţională a Penitenciarelor trimite statului executării hotărârii hotărârea instanţei de judecată pentru încuviinţarea executării ei. Despre încuviinţarea sau neîncuviințarea executării hotărârii Administraţia Naţională a Penitenciarelor comunică instanţei care a judecat cauza în fond şi instanţei care a decis acordarea amnistiei.

(7) Republica Moldova aplică faţă de condamnat amnistia acordată într-un alt stat (statul pronunţării hotărârii). În acest scop, statul pronunţării hotărârii, conform prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, este informat despre încuviinţarea sau neîncuviinţarea de către instanţa de judecată a Republicii Moldova a executării hotărârii străine.

(1) Modul de examinare a cererilor de graţiere înaintate de către condamnaţi, precum şi de către alte persoane, se stabileşte de Regulamentul de examinare a cererilor de graţiere şi de acordare a graţierii individuale condamnaţilor, aprobat de Preşedintele Republicii Moldova.

(2) În cazul în care Preşedintele Republicii Moldova decretează graţierea persoanei condamnate, instituţia sau organul care asigură executarea decretului, în termen de cel mult 5 zile de la data publicării acestuia, informează şeful statului şi instanţa care a judecat cauza în fond despre executare, iar în cazul comutării pedepsei, şi despre preluarea executării sau imposibilitatea executării decretului.

(3) Instituţia sau organul care, în conformitate cu art.173 din prezentul cod, este competent să supravegheze comportamentul persoanei liberate de pedeapsă în temeiul actului de graţiere cu un termen de probă informează anual, pînă la expirarea termenului de probă, Preşedintele Republicii Moldova asupra comportamentului condamnatului. La expirarea termenului de probă stabilit, instituţia sau organul competent, în termen de 5 zile, comunică Preşedintelui Republicii Moldova şi instanţei care a judecat cauza în fond despre încetarea măsurilor de supraveghere.

(4) Actul de graţiere emis de Preşedintele Republicii Moldova produce efecte juridice şi asupra persoanelor condamnate de instanţele de judecată ale Republicii Moldova, care execută pedeapsa pe teritoriul altui stat (statul executării hotărârii). În acest sens, Preşedintele Republicii Moldova, conform prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, poate solicita statului executării hotărârii materialele necesare soluţionării chestiunii privind aplicabilitatea graţierii. În cazul decretării graţierii persoanei, despre acest fapt este informat statul executării hotărârii, iar Administraţia Naţională a Penitenciarelor asigură anexarea copiei de pe decret la dosarul personal al condamnatului şi înştiinţează instanţa care a judecat cauza în fond.

(5) Actul de graţiere emis într-un alt stat (statul pronunţării hotărârii) produce efecte juridice asupra persoanelor condamnate de instanţele de judecată ale acestui stat, care execută pedeapsa pe teritoriul Republicii Moldova. În acest sens, organul de legătură, conform prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, asigură informarea Preşedintelui Republicii Moldova asupra emiterii de către statul pronunţării hotărârii a unui act de graţiere a persoanei care îşi execută pedeapsa pe teritoriul Republicii Moldova. Preşedintele Republicii Moldova decide asupra încuviinţării aplicării actului de graţiere şi informează, în modul stabilit, statul pronunţării hotărârii.

Prin stingerea executării pedepsei se stinge raportul juridic de executare a pedepsei penale, adică obligaţia condamnatului de a executa pedeapsa şi dreptul organului de stat de a cere executarea pedepsei.

(1) Stingerea executării pedepsei are loc în cazul:

a) executării efective şi integrale a pedepsei;

b) decesului persoanei condamnate;

c) adoptării unei hotărâri de achitare a persoanei condamnate în cursul executării pedepsei sau trimiterii spre executare a hotărârii judecătoreşti;

d) intervenirii unei legi penale noi care exclude caracterul penal al faptei în cursul executării pedepsei sau trimiterii spre executare a hotărârii judecătoreşti;

e) intervenirii unui act de amnistie totală în cursul executării pedepsei sau trimiterii spre executare a hotărârii judecătoreşti;

f) intervenirii unui act de graţiere totală în cursul executării pedepsei sau trimiterii spre executare a hotărârii judecătoreşti;

g) intervenirii prescripţiei executării hotărârii privind condamnarea;

h) respectării de către condamnat a comportamentului stabilit prin hotărârea judecătorească şi expirării termenului de probă;

h^1) respectării condiţiilor de probaţiune şi expirării perioadei de probaţiune;

i) în alte împrejurări prevăzute de lege.

(2) Despre intervenirea unor împrejurări stabilite în alin.(1) al prezentului articol instituţia sau organul care asigură executarea pedepsei comunică în scris instanţei care a judecat cauza în fond, anexând materiale probatorii.

(3) Stingerea executării pedepsei în cazul prevăzut în alin.(1) lit.g) al prezentului articol se dispune prin încheierea motivată a instanţei de judecată, iar în celelalte cazuri prevăzute în alin.(1) al prezentului articol - în modul stabilit de prezentul cod. Posibilitatea stingerii executării pedepsei poate fi examinată şi în temeiul cererii condamnatului, care se examinează conform art.471 şi 472 din Codul de procedură penală.

(1) Pedeapsa amenzii se consideră executată în ziua achitării ei integrale.

(2) Pedeapsa privativă de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunităţii, pedeapsa trimiterii într-o unitate militară disciplinară sau pedeapsa închisorii se consideră executată în ultima zi a termenului de pedeapsă stabilit.

(3) Pedeapsa retragerii gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat se consideră executată în ziua adoptării actului respectiv de către organul sau persoana competentă.

(4) Perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă se consideră expirată/expirat în ultima zi a perioadei sau termenului stabilit.

(1) Condamnatul la închisoare este pus în libertate în prima jumătate a ultimei zile a termenului de pedeapsă stabilit. Dacă termenul pedepsei expiră în zi de repaus sau în zi de sărbătoare nelucrătoare, condamnatul este eliberat în ajunul zilei de repaus sau al zilei de sărbătoare nelucrătoare. La calcularea termenului în luni, termenul expiră la data respectivă a ultimei luni, iar dacă luna în cauză nu are această dată - în ultima zi a acestei luni.

(2) O dată cu eliberarea, condamnatului i se restituie lucrurile şi obiectele de preţ care îi aparţin, banii de la contul de peculiu, valorile mobiliare, actele personale, actele privind munca lui şi i se eliberează mandatul de executare a pedepsei sau de liberare de executare a pedepsei.

(1) Certificatul de deces întocmit conform art.203 din prezentul cod este, totodată, şi actul constatator.

(2) Administraţia locului de deţinere comunică de îndată faptul decesului condamnatului procurorului şi instanţei de judecată care a trimis spre executare hotărârea.

(3) Administraţia locului de deţinere întocmeşte actul de deces al condamnatului, la care se anexează certificatul medical, şi îl trimite, pentru înregistrarea decesului, la oficiul stării civile în a cărui rază teritorială s-a produs decesul. Copia de pe certificatul de deces se anexează de către administraţia locului de deţinere la dosarul personal al condamnatului decedat.

(4) În caz de moarte violentă sau dacă nu se cunoaşte cauza ei, sau în caz de moarte în urma unui accident de muncă, constatarea se face de către medicul legist, cu întocmirea raportului medico-legal pe baza căruia se pot face constatări suplimentare. Administraţia locului de deţinere comunică de îndată despre aceasta procurorului, Avocatului Poporului sau, în cazurile privind condamnații minori, Avocatului Poporului pentru drepturile copilului, iar după caz şi organului competent pentru protecţia muncii.

(1) În cazul decesului condamnatului, administraţia locului de deţinere înştiinţează de îndată familia, alte persoane apropiate decedatului despre deces şi despre necesitatea prezentării acestora pentru ridicarea cadavrului.

(2) În cazul în care, timp de 3 zile, nici un membru al familiei sau nici o persoană apropiată nu s-a prezentat cu mijloacele necesare pentru ridicarea cadavrului, acesta se înhumează, din contul administraţiei locului de deţinere, în locul pus la dispoziţie de către primăria în a cărei rază teritorială se află penitenciarul.

(3) La cererea familiei decedatului, administraţia locului de deţinere este obligată să indice locul unde a fost înhumat cadavrul, dacă înhumarea a fost făcută din contul administraţiei.

(1) Administraţia locului de deţinere comunică familiei despre bunurile, actele şi banii condamnatului decedat şi i le predau în locul de deţinere.

(2) Dacă, în termen de un an de la data decesului condamnatului, bunurile, actele şi banii aparținând decedatului nu au fost ridicate de familie, ele trec în proprietatea statului. După expirarea aceluiaşi termen, dacă nu s-a aflat adresa familiei decedatului, bunurile, actele şi banii acestuia trec în proprietatea statului.

(1) În cazul liberării condamnatului care execută pedeapsa în penitenciar, administraţia penitenciarului, cu cel puţin 7 zile înainte de data la care urmează să fie liberat, informează organul afacerilor interne despre liberarea din locul de deţinere a condamnatului pentru infracțiuni de violență în familie sau infracțiuni cu caracter sexual, infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, precum şi a persoanei perspectiva condamnării căreia a determinat aplicarea unor măsuri de protecţie de stat, în conformitate cu Legea cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal. Organul afacerilor interne întreprinde măsurile necesare pentru asigurarea protecţiei părţii vătămate, a martorilor şi a altor persoane care au acordat ajutor în procesul penal.

(2) În cazul în care condamnatul suferă de tuberculoză, administraţia penitenciarului, cu cel puţin 7 zile înainte de data la care acesta urmează să fie eliberat, informează instituţia medicală specializată în a cărei rază teritorială se află domiciliul condamnatului pentru a fi luat la evidenţă.

(1) În cazul eliberării condiţionate înainte de termen, în scopul pregătirii pentru eliberare, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de executare a pedepsei închisorii, condamnaţii care îşi execută pedeapsa în regim comun şi care nu au sancţiuni disciplinare nestinse sînt transferaţi în regim de resocializare.

(2) Cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea termenului de executare a pedepsei închisorii, administraţia locului de deţinere informează organul de probaţiune, autorităţile administraţiei publice locale şi agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă despre apropiata eliberare a condamnatului, despre studiile, capacitatea de muncă şi specialitatea lui.

(3) Administraţia locului de deţinere asigură explicarea prevederilor legislaţiei în vigoare cu privire la utilizarea forţei de muncă, modul de plasare în câmpul muncii şi dreptul de a beneficia de o indemnizaţie unică. În cazul în care condamnatul îşi exprimă dorinţa de a fi plasat în câmpul muncii prin Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă de la locul de domiciliu, administraţia locului de deţinere, în termen de 5 zile, expediază cererea la agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă.

(4) Condamnaţii cu dizabilităţi severe sau accentuate, precum şi condamnaţii bărbaţi care au împlinit 65 de ani şi femeile condamnate care au împlinit 60 de ani pot solicita plasarea în aziluri pentru persoane cu dizabilităţi sau bătrâni. Administraţia locului de deţinere, în termen de 5 zile, expediază organului de asistenţă socială cererea condamnatului.

(1) Persoana eliberată din locurile de deţinere este asigurată cu bilet pentru deplasare la domiciliu. Cheltuielile pentru procurarea biletului sau îmbrăcămintei necesare sînt suportate de către condamnat.

(2) În cazul în care condamnatul nu dispune de mijloace băneşti la punerea în libertate şi are domiciliul în Republica Moldova, administraţia penitenciarului îi asigură contravaloarea biletului pentru deplasare pînă la domiciliu sau reşedinţă.

(2¹) Persoana care a executat pedeapsa închisorii beneficiază, la eliberarea din locul de detenţie, de o indemnizaţie unică în condiţiile prevăzute de lege.

(3) Despre eliberarea persoanelor care au nevoie de însoţire, femeilor gravide şi minorilor administraţia locului de deţinere comunică, în prealabil, rudelor sau altor persoane indicate de condamnaţi. În cazul lipsei însoţitorului, administraţia asigură însoţirea lor la pînă domiciliu, dacă acesta este situat pe teritoriul Republicii Moldova.

(1) Amenda se achită în mod benevol de către persoana juridică în decurs de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

(2) După expirarea termenului de executare benevolă, instanţa de judecată trimite titlul executoriu pentru executare silită executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, îşi are sediul condamnatul.

(3) Executorul judecătoresc, în termen de 10 zile, verifică mijloacele băneşti aflate pe conturile bancare ale persoanei juridice şi prezintă ordinul incaso instituţiei financiare pentru virarea sumei amenzii la contul indicat în titlul executoriu.

(4) Dacă, în decurs de 30 de zile de la data primirii titlului executoriu de către instituţia financiară, ordinul incaso nu se execută din motivul lipsei sau insuficienţei mijloacelor băneşti, executorul judecătoresc va dispune urmărirea bunurilor persoanei juridice în conformitate cu prevederile cărţii întâi din prezentul cod.

(5) Executorul judecătoresc informează, în termen de 5 zile, instanţa de judecată despre executarea hotărîrii.

(1) Privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate se asigură de către organul de probaţiune în a cărui rază teritorială îşi are sediul condamnatul.

(2) Hotărârea instanţei de judecată privind privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate se trimite organului de probaţiune.

(3) Organul de probaţiune trimite hotărârea judecătorească organului abilitat cu dreptul de a interzice condamnatului o anumită activitate pentru a sista activitatea interzisă, pentru a retrage autorizaţia sau licenţa şi/sau pentru a modifica statutul persoanei juridice condamnate.

(4) În termen de 10 zile, organul care a eliberat autorizaţia sau licenţa pentru exercitarea genului de activitate interzis retrage autorizaţia sau licenţa respectivă. În cazul interzicerii exercitării unei activităţi pentru care nu a fost eliberată autorizaţie sau licenţă, organul înregistrării de stat asigură excluderea din statutul persoanei juridice respective a genului de activitate interzis.

(5) Informaţia despre retragerea autorizaţiei sau licenţei ori despre modificarea statutului persoanei juridice condamnate se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova de către organul care le-a efectuat şi se remite Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului Fiscal de Stat, precum şi organului de probaţiune căruia, suplimentar, i se remite şi hotărârea instanţei de judecată.

(6) Organul de probaţiune informează, în termen de 5 zile, instanţa de judecată despre executarea hotărîrii.

(1) După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus lichidarea persoanei juridice, instanţa de judecată transmite hotărârea sa instanţei de judecată competente pentru a lua măsuri şi a desfăşura în continuare procesul de lichidare, în conformitate cu legislaţia civilă.

(2) Despre radierea persoanei juridice din Registrul de stat al întreprinderilor persoana competentă încunoștințează, în termen de 5 zile, instanţa de judecată care a pronunțat hotărârea de condamnare prin care s-a dispus lichidarea întreprinderii.

Executarea măsurilor de siguranţă este asigurată de către instituţiile şi organele menţionate în art.174 din prezentul cod.

(1) Instanţa de judecată trimite hotărârea privind aplicarea măsurii de constrângere cu caracter medical sau internarea forţată într-o instituţie ftiziopneumologică organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul persoanei supuse tratamentului medical forţat sau, după caz, administraţiei locului de deţinere pentru a o escorta pe aceasta la instituţia psihiatrică sau ftiziopneumologică specializată a Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

(2) Organul afacerilor interne sau, după caz, administraţia locului de deţinere, în cel mult 3 zile de la primirea hotărârii, comunică instanţei de judecată despre internarea persoanei în instituţia psihiatrică sau ftiziopneumologică respectivă sau despre imposibilitatea internării.

(3) În temeiul hotărârii instanţei de judecată, instituţia psihiatrică sau ftiziopneumologică asigură primirea, internarea şi acordarea de asistenţă persoanei supuse tratamentului medical forţat, fapt despre care comunică, în termen de 3 zile, soţului sau reprezentantului legal.

(4) Modul de aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter medical în instituţiile psihiatrice sau ftiziopneumologice este reglementat de prezentul cod, de Legea privind asistenţa psihiatrică şi de alte acte normative.

(5) Periodic, o dată la 6 luni, instituţia psihiatrică sau ftiziopneumologică expediază instanţei de judecată o informaţie asupra stării sănătăţii persoanei supuse tratamentului medical forţat.

(6) Soţul sau reprezentantul legal ori administraţia instituţiei psihiatrice sau ftiziopneumologice, în temeiul raportului medical privind starea de sănătate a persoanei, poate înainta un demers instanţei de judecată, solicitând încetarea aplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical sau schimbarea acestora.

(1) Modul de aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter medical alcoolicilor şi narcomanilor este reglementat de prezentul cod şi de regulamentul respectiv aprobat de Guvern.

(2) În cazul aplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical alcoolicilor sau narcomanilor faţă de condamnatul la pedeapsa neprivativă de libertate, instanţa de judecată expediază hotărârea sa instituţiei medicale specializate a Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, iar în cazul instituirii curatelei - curatorului şi autorităţii tutelare.

(3) Persoana supusă tratamentului medical forţat este obligată să se prezinte, în termen de 5 zile, la instituţia medicală cu regim special, fapt despre care semnează la pronunţarea hotărârii.

(4) Condamnaţii la pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă urmează tratamentul forţat în locurile de deţinere. Dacă persoana are nevoie de continuarea unui astfel de tratament şi după eliberarea din locul de deţinere, administraţia penitenciarului expediază, în termen de 5 zile, instituţiei medicale specializate hotărârea judecătorească, extrasul din fişa medicală a condamnatului, alte materiale necesare şi informează despre aceasta instanţa de judecată. Persoana eliberată din locul de deţinere urmează să se prezinte, în termen de 5 zile, la instituţia medicală cu regim special pentru tratament medical forţat, fapt despre care semnează la eliberare.

(5) Instituţia medicală cu regim special informează, în termen de 5 zile, instanţa de judecată, membrii familiei persoanei sau alte rude ale acesteia, iar în cazul minorilor - părinţii sau alţi reprezentanţi legali şi autoritatea tutelară despre prezentarea persoanei şi începerea tratamentului medical forţat.

(6) Persoana supusă tratamentului medical forţat este obligată să respecte regimul curativ din instituţia medicală.

(7) Durata tratamentului medical forţat nu poate depăşi 43 de zile. În cazuri excepţionale, la cererea instituţiei medicale, instanţa de judecată poate prelungi tratamentul pînă la 60 de zile sau îl poate reduce.

(8) Administraţia instituţiei medicale sau persoana supusă tratamentului medical forţat, în temeiul raportului medical, poate înainta un demers instanţei de judecată în a cărei rază teritorială se află instituţia medicală pentru încetarea aplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical sau schimbarea acestora.

(9) La expirarea termenului de tratament medical forţat, persoana se externează conform regulilor de externare din instituţia medicală, cu eliberarea certificatului medical, informarea respectivă a medicului specialist de circumscripţie şi a instanţei de judecată.

(1) Dacă, la punerea în executare a măsurilor de constrângere cu caracter medical, s-a constatat că condamnatul nu s-a prezentat benevol în instituţia medicală specializată sau se eschivează în alt mod de la tratamentul medical, instituţia medicală trimite organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul persoanei un demers şi copia de pe hotărârea instanţei de judecată. Organul afacerilor interne, în termen de cel mult 3 zile, asigură aducerea silită a persoanei la locul de tratament.

(2) Dacă condamnatul a părăsit domiciliul şi locul aflării lui nu este cunoscut, organul afacerilor interne trimite instanţei de judecată un raport şi materialele necesare pentru darea lui în căutare. Încheierea instanţei de judecată privind căutarea condamnatului se execută de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul persoanei. Instanţa de judecată trimite copia de pe încheiere instituţiei medicale specializate pentru informare.

(1) Hotărârea instanţei de judecată sau, după caz, ordonanţa procurorului, adoptată în temeiul art.54, 93 şi 104 din Codul penal, se expediază organului de probaţiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul minorului.

(2) Avertismentul, ca măsură de constrângere, se face în scris, contra semnătură, în termen de 5 zile, în sediul organului de probaţiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul minorului. Organul de probaţiune informează, în termen de 5 zile, instanţa de judecată care a examinat cauza în fond despre executarea hotărârii sau, după caz, procurorul despre executarea ordonanţei.

(3) Organul de probaţiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul minorului asigură primirea semnăturilor persoanelor responsabile pentru plasarea, ca măsură de constrângere, a minorului sub supravegherea părinţilor, persoanelor care îi înlocuiesc sau a organelor specializate de stat. Organul de probaţiune informează, în termen de 5 zile, instanţa de judecată care a examinat cauza în fond despre executarea hotărârii sau, după caz, procurorul despre executarea ordonanţei.

(4) Hotărârea instanţei de judecată sau, după caz, ordonanţa procurorului privind obligarea minorului de a repara prejudiciile cauzate, ca măsură de constrângere, se transmite spre executare organului de probaţiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul minorului. În termen de 5 zile, organul de probaţiune informează instanţa de judecată despre executarea hotărârii sau, după caz, procurorul despre executarea ordonanţei.

(5) Hotărârea instanţei de judecată sau, după caz, ordonanţa procurorului privind obligarea minorului de a urma cursul de reabilitare psihologică, ca măsură de constrângere, se transmite organului de probaţiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul minorului şi care asigură controlul executării de către minor a măsurii respective. În termen de 5 zile de la finalizarea cursului de reabilitare psihologică, organul de probaţiune informează cu privire la aceasta instanţa de judecată sau, după caz, procurorul, anexând rezultatele tratamentului.

(6) Hotărârea instanţei de judecată sau, după caz, ordonanţa procurorului privind obligarea minorului de a urma cursul de învățământ obligatoriu se transmite organului de probaţiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul minorului şi care asigură controlul executării de către minor a măsurii de constrângere respective. În termen de 5 zile de la absolvirea cursului de învăţămînt obligatoriu, organul de probaţiune informează cu privire la aceasta instanţa de judecată sau, după caz, procurorul.

(6¹) Hotărârea instanţei de judecată sau, după caz, ordonanţa procurorului privind obligarea minorului de a participa la un program probaţional se transmite organului de probaţiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul minorului şi care asigură controlul executării de către minor a măsurii de constrângere respective. În termen de 5 zile de la finalizarea programului probaţional, organul de probaţiune informează cu privire la aceasta instanţa de judecată sau, după caz, procurorul.

(7) În cazul imposibilităţii de a executa măsurile de constrângere cu caracter educativ, organul de probaţiune, în temeiul art.104 alin.(4) din Codul penal, adresează un demers instanţei de judecată sau, după caz, procurorului.

(1) Instanţa de judecată expediază hotărârea sa privind expulzarea persoanei organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială a fost depistată ori domiciliază persoana supusă expulzării.

(2) Dacă persoana supusă expulzării a fost condamnată la pedeapsa închisorii, administraţia locului de deţinere, cu 5 zile înainte de eliberarea persoanei, trimite hotărârea judecătorească, pentru asigurarea executării, organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială a fost depistată ori a domiciliat persoana supusă expulzării.

(3) În baza hotărârii instanţei de judecată şi la demersul organului afacerilor interne, autoritatea competentă pentru străini asigură, în regim de urgenţă, aplicarea în actul de identitate a ştampilei şi consemnarea menţiunii privind expulzarea persoanei. În cazul în care persoana condamnată nu poate fi expulzată din motive de sănătate, de lipsă a actelor necesare sau din alte motive, autoritatea competentă pentru străini eliberează un permis de şedere provizoriu pentru perioada necesară înlăturării impedimentelor de expulzare.

(4) Organul afacerilor interne expulzează, în temeiul tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, persoana în ţara al cărei cetăţean este ori în ţara de reşedinţă sau în altă ţară. Organul afacerilor interne informează instanţa de judecată, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi alte autorităţi interesate despre expulzarea sau imposibilitatea expulzării persoanei.

(5) Dacă persoana supusă expulzării a fost condamnată la pedeapsa închisorii şi urmează a fi transferată, pentru executarea în continuare a pedepsei, în altă ţară, în modul stabilit în art.551-557 din Codul de procedură penală, administraţia penitenciarului sesizează autoritatea competentă pentru străini pentru aplicarea în actul de identitate a ştampilei şi consemnarea menţiunii privind expulzarea persoanei. Hotărârea privind expulzarea se consideră executată în ziua predării statului respectiv a condamnatului. Administraţia penitenciarului asigură informarea organelor prevăzute în alin.(4) al prezentului articol despre predarea condamnatului.

(1) Punerea în executare a hotărârilor judecătorești privind confiscarea specială sau confiscarea extinsă a bunurilor se desfășoară în conformitate cu prevederile capitolului XXVIII¹, cu excepția bunurilor prevăzute la alin. (2) din prezentul articol.

(2) În cazul confiscării drogurilor, a precursorilor, a etnobotanicelor și a analogilor acestora, Ministerul Afacerilor Interne asigură executarea hotărârii judecătorești prin intermediul subdiviziunilor sale. Hotărârea judecătorească privind confiscarea armelor și munițiilor se execută de Comisia de stat pentru evaluarea, bonificarea și rebutarea armelor, iar hotărârea judecătorească privind confiscarea substanțelor nocive și radioactive se execută de Ministerul Mediului.

(3) În termen de cel mult 5 zile de la data punerii în executare a hotărârii judecătorești privind confiscarea specială sau confiscarea extinsă a bunurilor, organele abilitate prin lege înștiințează instanța care a pronunțat hotărârea sau procurorul care a emis ordonanța definitivă de încetare a urmăririi penale pe temei de nereabilitare și Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale cu privire la inițierea procedurii de executare.

(4) Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale asigură, în condițiile legii, evidența executării hotărârilor judecătorești privind confiscarea specială sau confiscarea extinsă a bunurilor.

(1) Prezentul capitol se aplică executării silite a hotărârilor judecătorești în materie penală privind confiscarea specială sau confiscarea extinsă a bunurilor, privind repararea prejudiciului cauzat de infracțiune statului și privind compensarea cheltuielilor de judecată.

(2) Procedura de executare silită a hotărârilor judecătorești în materie penală privind confiscarea specială sau confiscarea extinsă a bunurilor se realizează în modul stabilit de Guvern.

(3) Procedura de executare silită a hotărârilor judecătorești în materie penală privind repararea prejudiciului cauzat de infracțiune statului și privind compensarea cheltuielilor de judecată se realizează în modul stabilit de Codul fiscal nr. 1163/1997.

(1) Serviciul Fiscal de Stat, în termen de până la 5 zile din momentul recepționării hotărârii judecătorești, începe procedura de executare silită în cazurile speciale de executare, în baza hotărârilor judecătorești prevăzute la art. 293¹.

(2) Concomitent cu începerea procedurii de executare silită în cazuri speciale de executare sunt înștiințați condamnatul și procurorul.

(1) Serviciul Fiscal de Stat poate implica executorul judecătoresc în procesul de executare a hotărârilor judecătorești privind confiscarea specială sau confiscarea extinsă a bunurilor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în cazul în care au fost întreprinse toate măsurile necesare în vederea executării hotărârii respective.

(2) Pentru urmărirea și identificarea bunurilor confiscate aflate în afara hotarelor țării, Serviciul Fiscal de Stat poate implica Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale în procesul de executare a hotărârilor judecătorești privind confiscarea specială sau confiscarea extinsă a bunurilor, inclusiv în cazurile de urmărire și identificare a bunurilor deținute prin intermediul persoanelor terțe.

(3) La executarea hotărârilor judecătorești privind repararea prejudiciului cauzat de infracțiune statului și privind compensarea cheltuielilor de judecată, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător.

Dacă în procedura cazurilor speciale de executare silită se constată că bunurile ce fac obiectul confiscării speciale sau extinse au fost transferate de către condamnat unor persoane terțe fizice sau juridice, Serviciul Fiscal de Stat solicită procurorului să înainteze instanței de judecată un demers pentru soluționarea modului de punere în executare a hotărârii judecătorești privind confiscarea bunurilor în condițiile art. 471² din Codul de procedură penală nr. 122/2003.

În procedura cazurilor speciale de executare silită, organul de executare informează procurorul cu privire la:

a) începerea procedurii de executare silită în cazurile speciale de executare;

b) Chestiunile apărute în procedura de executare silită în cazurile speciale de executare conform art. 293⁴;

c) suspendarea și/sau reluarea procedurii de executare silită în cazurile speciale de executare;

d) executarea hotărârii judecătorești.

Măsurile preventive se execută în temeiul ordonanţei procurorului, hotărârii judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată, adoptate în condiţiile Codului de procedură penală.

(1) Prevenit se consideră persoana faţă de care este aplicată o măsură preventivă.

(2) Persoana supusă unei măsuri preventive, în conformitate cu principiul prezumţiei nevinovăţiei, se consideră nevinovată şi trebuie tratată cu nepărtinire şi umanism, în condiţii ce nu cauzează suferinţe fizice sau morale şi nu înjosesc demnitatea persoanei.

(3) Persoana supusă unei măsuri preventive are drepturile, libertăţile şi obligaţiile cetăţenilor Republicii Moldova, cu excepţiile şi restricţiile stabilite de prezentul cod şi de Codul de procedură penală.

(1) Ordonanţa sau hotărârea privind aplicarea măsurii preventive de obligare de a nu părăsi localitatea se trimite spre executare organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul prevenitul.

(2) Ordonanţa sau hotărârea privind aplicarea măsurii preventive de obligare de a nu părăsi ţara se trimite spre executare organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul prevenitul, care asigură ridicarea provizorie a paşaportului, şi Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, cu instituirea consemnului la frontieră.

(3) Dacă, în legătură cu circumstanţe personale excepţionale, prevenitul are nevoie să părăsească localitatea sau ţara, el este obligat să depună la autoritatea care a dispus aplicarea măsurii preventive o cerere privind obţinerea consimțământului de a părăsi localitatea sau ţara. Dacă cererea a fost acceptată, autoritatea menţionată imediat încunoştinţează despre aceasta organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul prevenitul, care, în cazul obligării de a nu părăsi ţara, asigură în cel mai scurt timp posibil restituirea paşaportului ridicat provizoriu şi informarea organelor de frontieră. După revenirea la domiciliu, prevenitul este obligat să anunţe imediat autoritatea care a acceptat cererea.

(4) În cazul depistării tentativei de trecere a frontierei de stat fără încuviinţarea autorităţii care a dispus aplicarea măsurii preventive, organul de frontieră reţine prevenitul şi informează imediat organul afacerilor interne.

(5) În cazul în care prevenitul a încălcat obligaţiile impuse de măsura preventivă aplicată, organul afacerilor interne adresează un demers, cu anexarea materialelor ce confirmă faptul încălcării interdicţiei, autorităţii care a dispus această măsură preventivă pentru a proceda conform art.195 din Codul de procedură penală.

După depunerea garanţiei personale sau a unei organizaţii, garantul este obligat să asigure comportamentul corespunzător al prevenitului, conform art.179-181 din Codul de procedură penală. În vederea asigurării garanţiei, garantul poate avea întrevederi cu prevenitul, poate duce cu el discuţii pentru explicarea consecinţelor nerespectării măsurii preventive aplicate. În cazurile prevăzute în art.181 alin.(3) din Codul de procedură penală, garantul poate adresa autorităţii care a dispus aplicarea măsurii preventive o cerere privind retragerea garanţiei şi restituirea sumei băneşti depuse la contul de depozit al autorităţii respective pentru asigurarea garanţiei. După depunerea cererii garantului privind renunţarea la garanţia asumată, autoritatea care a dispus aplicarea măsurii preventive procedează conform art.195 din Codul de procedură penală.

Încheierea instanţei de judecată privind ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport, conform art.182 din Codul de procedură penală, se transmite spre executare organului de poliţie rutieră în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul prevenitul. Organul de poliţie rutieră ridică permisul de conducere de la prevenit cu întocmirea unui proces-verbal, în care se indică persoana care a efectuat ridicarea actului, datele personale ale prevenitului, motivul ridicării şi data întocmirii procesului-verbal. Permisul de conducere se păstrează la organul de poliţie rutieră pînă la revocarea sau înlocuirea măsurii preventive aplicate.

După primirea hotărârii privind trimiterea sub supraveghere a militarului, conform art.183 din Codul de procedură penală, comandantul unităţii militare aduce la cunoştinţa prevenitului obligaţiile impuse de măsura preventivă aplicată şi consecinţele nerespectării ei. Comandantul unităţii militare, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, asigură prezenţa prevenitului la efectuarea acţiunilor procesuale.

După transmiterea minorului sub supraveghere, în conformitate cu art.184 din Codul de procedură penală, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată trimite citaţie persoanelor sub a căror supraveghere se afla minorul pentru asigurarea prezenţei minorului la efectuarea acţiunilor procesuale.

(1) La liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune a prevenitului, în conformitate cu art.191 şi 192 din Codul de procedură penală, instanţa de judecată trimite organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială domiciliază prevenitul hotărârea sa pentru asigurarea respectării de către acesta a obligaţiilor stabilite. În acest scop, reprezentantul organului afacerilor interne periodic face vizite la domiciliul prevenitului, întreţine legături cu prevenitul şi membrii familiei lui, după necesitate solicită de la aceştia informaţie despre locul aflării prevenitului.

(2) Daca, în urma controlului efectuat, se stabileşte că prevenitul a încălcat obligaţiile stabilite, organul afacerilor interne sesizează judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată şi prezintă raportul cu rezultatele controlului efectuat pentru a se proceda conform prevederilor art.191 alin.(5) sau art.193 şi 194 din Codul de procedură penală.

(3) Dacă persoana liberată provizoriu are nevoie să părăsească domiciliul în legătură cu circumstanţe personale excepţionale, ea adresează o cerere motivată judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată care a dispus măsura preventivă. În caz de acceptare a cererii, persoana poate părăsi domiciliul pe perioada indicată în hotărârea judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată. Hotărârea se aduce la cunoştinţa organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului. După revenirea la domiciliu, prevenitul este obligat să încunoştinţeze despre aceasta organul care a acceptat cererea şi organul afacerilor interne.

(1) Judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată care a dispus aplicarea măsurii preventive a arestării la domiciliu trimite organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului hotărârea sa pentru asigurarea executării acesteia. Reprezentantul organului afacerilor interne face vizite la domiciliul prevenitului, duce discuţii cu prevenitul şi cu membrii familiei lui. Organul afacerilor interne verifică funcţionarea mijloacelor electronice de control în cazul aplicării interdicţiei prevăzute în art.188 alin.(4) pct.2) din Codul de procedură penală şi asigură sechestrarea corespondenţei şi interceptarea comunicărilor conform prevederilor art.133-137 din Codul de procedură penală.

(2) În cazul în care prevenitul nu răspunde la apelurile telefonice de control, un reprezentant al organului afacerilor interne soseşte imediat la domiciliul prevenitului pentru verificarea cauzei. În cazul în care se depistează că mijloacele electronice de control, reţeaua telefonică sau aparatul de telefon sînt defectate, reprezentantul organului afacerilor interne ia măsurile necesare de înlăturare a acestor defecte, asigurând supravegherea prevenitului. În aceste cazuri, precum şi în cazul în care se stabileşte că prevenitul a încercat să deterioreze intenţionat mijloacele electronice de control, reprezentantul organului afacerilor interne întocmeşte un proces-verbal, care se semnează de către prevenit.

(3) Dacă va depista încălcarea condiţiilor arestării la domiciliu, reprezentantul organului afacerilor interne trimite judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată un raport, cu anexarea rezultatelor controlului efectuat, pentru a se lua măsuri în conformitate cu art.188 alin.(8) din Codul de procedură penală.

(4) Dacă persoana aflată sub arest la domiciliu are nevoie să părăsească domiciliul în legătură cu circumstanţe personale excepţionale, ea adresează o cerere motivată judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată care a dispus măsura preventivă. În caz de acceptare a cererii, persoana poate părăsi domiciliul pe perioada indicată în hotărârea judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată. Hotărârea se aduce la cunoştinţa organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului. După revenirea la domiciliu, prevenitul este obligat sa încunoştinţeze despre aceasta organul care a acceptat cererea şi organul afacerilor interne.

(1) Persoanele faţă de care a fost aplicată arestarea preventivă sînt deţinute în penitenciare.

(2) În cazul ordonării expertizei în temeiurile prevăzute în Codul de procedură penală, precum şi în cazul necesităţii acordării unei asistenţe medicale de urgenţă, persoanele indicate în alin.(1) al prezentului articol pot fi internate în instituţiile curative ale sistemului administraţiei penitenciare, iar în cazuri excepţionale - în instituţiile curative ale Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, asigurându-li-se paza necesară.

(1) Asigurarea ordinii de deţinere sub arest a preveniţilor revine administraţiei locurilor de arest preventiv.

(2) Administraţia locurilor de arest preventiv îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezentul cod, cu Codul de procedură penală, cu Legea nr.300/2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare şi cu alte acte normative. Regulamentul de ordine interioară a locului de arest preventiv se aprobă de Ministerul Justiţiei.

(3) La cererea organului de urmărire penală, a judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată, administraţia locului de arest preventiv transmite prevenitul subdiviziunii de escortă a poliţiei pentru a fi adus în faţa autorităţii respective.

(1) În locurile de arest preventiv sînt deţinute persoanele arestate în temeiul hotărârii judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată.

(2) În locurile de arest preventiv pot fi deţinute, de asemenea:

a) persoanele condamnate la pedeapsa închisorii şi la pedeapsa detenţiunii pe viaţă în privinţa cărora hotărârea nu este definitivă;

b) persoanele condamnate la pedeapsa închisorii şi la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pînă la trimiterea lor sub escortă în locurile de executare a pedepsei;

c) persoanele lăsate, în modul stabilit de legislaţie, în locul de arest preventiv pentru a îndeplini lucrări de deservire gospodărească;

d) persoanele lăsate în locul de arest preventiv sau transferate în acest loc din locurile de executare a pedepsei pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală în procese penale ori în legătură cu judecarea cauzelor în instanţele de judecată;

e) condamnaţii escortaţi aflaţi în tranzit.

(3) Persoanele indicate la alin.(2) lit. a), b), d) şi e) al prezentului articol sînt deţinute în locurile de arest preventiv în modul stabilit de prezentul titlu.

(1) Dispoziţiile capitolului XXII din prezentul cod referitoare la condiţiile de deţinere, la drepturile şi obligaţiile persoanelor condamnate, la activităţile socioeducative, la stimulări şi sancţiuni disciplinare se aplică în mod corespunzător persoanelor aflate sub arest preventiv în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentului titlu.

(2) Administraţia locurilor de arest preventiv asigură exercitarea drepturilor prevenitului stabilite în Codul de procedură penală şi în alte acte normative.

(3) Preveniţii se deţin în camere comune, cu respectarea cerinţelor deţinerii separate prevăzute în art.309 din prezentul cod. În cazuri excepţionale, în scopul asigurării securităţii preveniţilor, se admite instalarea lor în încăperi separate.

(4) Preveniţii au dreptul la întrevederi de lungă durată, în condiţiile stabilite pentru persoanele condamnate.

(5) Preveniţii, cu acordul lor, pot fi antrenaţi la muncă pe teritoriul locului de arest preventiv. Remunerarea muncii preveniţilor se face în modul stabilit de legislaţia muncii. Preveniţii pot fi antrenaţi la munci neremunerate pentru îngrijirea şi amenajarea locului de arest preventiv, a căror durată nu poate depăşi 2 ore pe zi şi 6 ore pe săptămână.

(6) Preveniţilor li se aplică sancţiuni disciplinare, ţinându-se cont de durata arestării preventive. Preveniţii pot fi plasaţi în izolatorul disciplinar pe cel mult 10 zile.

(7) Prevederile alin. (6) din prezentul articol nu se aplică preveniţilor minori, femeilor gravide sau mamelor care îngrijesc copii în vârstă de pînă la 3 ani.

(1) Administraţia locurilor de arest preventiv completează pentru fiecare persoană arestată preventiv dosarul personal prevăzut în art.200 alin.(2) din prezentul cod.

(2) Dosarul personal al persoanei arestate preventiv cuprinde:

a) datele şi actul de identitate ale persoanei arestate preventiv;

b) fotografii din faţă şi din profil;

c) copia de pe hotărârea prin care s-a dispus arestarea preventivă sau prelungirea arestării preventive;

d) mandatul de arestare;

e) anul, luna, ziua şi ora la care a început executarea arestării preventive;

f) cazierul judiciar;

g) fişa dactiloscopică;

h) documentele întocmite în urma examenelor medicale prevăzute la art.232 din prezentul cod;

i) documentele din care rezultă îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art.209 din prezentul cod;

j) documentele referitoare la măsurile luate de către administraţia locului de arest preventiv cu privire la exercitarea drepturilor persoanei arestate preventiv;

k) documentele referitoare la aplicarea sancţiunilor disciplinare în timpul executării arestării preventive;

l) alte documente întocmite în timpul executării arestării preventive.

(3) Persoana arestată preventiv şi apărătorul acesteia au acces, în prezenţa persoanei anume desemnate de conducătorul locului de arest preventiv, la dosarul personal.

(4) Instanţa de judecată are acces la dosarul personal al persoanei arestate preventiv.

(5) Dosarul personal poate fi consultat, cu excepţia situaţiilor în care acesta este cerut de organele abilitate, numai cu acordul persoanei arestate preventiv şi al judecătorului.

(6) Datele cu caracter personal ale persoanelor arestate preventiv sînt confidenţiale, potrivit legii.

Administraţia locului de arest preventiv întocmeşte:

a) registrul de evidenţă a primirii persoanelor arestate preventiv, în care se consemnează anul, luna, ziua şi ora la care persoana arestată a fost primită în locul de arest preventiv;

b) registrul de evidenţă a punerii în libertate a persoanelor arestate preventiv;

c) alte registre de evidenţă a persoanelor arestate preventiv.

(1) În locurile de arest preventiv se deţin separat:

a) femeile - de bărbaţi;

b) minorii - de adulţi;

c) persoanele care pentru prima dată se află sub arest preventiv - de persoanele care anterior au fost deţinute în penitenciare;

d) persoanele bănuite, învinuiţii sau inculpaţii de săvârșirea infracţiunii - de bănuiţii, învinuiţii sau inculpaţii pentru participaţie la aceeaşi infracţiune;

e) persoanele bănuite sau învinuite de comiterea unor infracţiuni, deosebit de grave şi excepţional de grave - de celelalte persoane;

f) persoanele care pînă la arestare au deţinut funcţii de răspundere în autorităţile publice - de celelalte persoane;

g) persoanele care, în virtutea funcţiilor ocupate anterior, pot fi ameninţate cu răzbunarea - de celelalte persoane;

h) persoanele bolnave de boli infecţioase sau care necesită o îngrijire şi supraveghere medicală specială - de celelalte persoane;

i) persoanele condamnate de persoanele aflate sub arest preventiv.

(2) Persoanele lăsate, în modul stabilit de lege, în izolatorul de urmărire penală pentru îndeplinirea lucrărilor de deservire gospodărească a instituţiei se deţin în încăperi separate, izolat de persoanele aflate sub arest preventiv.

(1) Temeiuri pentru eliberarea persoanei aflate sub arest preventiv sînt:

a) înlocuirea sau revocarea măsurii preventive;

b) liberarea provizorie;

c) încetarea de drept a măsurii preventive în condiţiile art.195 din Codul de procedură penală.

(2) Eliberarea persoanei aflate sub arest preventiv se face de către şeful locului de arest preventiv în temeiul hotărârii judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată. La expirarea termenului de ţinere sub arest, eliberarea persoanei aflate sub arest preventiv se face în temeiul deciziei şefului locului de arest preventiv.

(3) Hotărârea judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată cu privire la eliberarea persoanei aflate sub arest preventiv urmează a fi executată imediat după primirea ei la locul de arest preventiv. În cazul în care termenul de arest nu a fost prelungit sau a expirat termenul maxim de ţinere sub arest, prevenitul este eliberat în ziua şi la ora expirării termenului de ţinere sub arest preventiv, dacă nu este primită pentru executare hotărârea judecătorească de condamnare la închisoare sau detenţiune pe viaţă. Persoanelor eliberate li se înmânează actele, obiectele, banii păstraţi la conturile lor de peculiu, precum şi un certificat în care se indică termenul aflării sub arest preventiv şi temeiurile eliberării.

Hotărârile cu caracter contravenţional se execută în modul prevăzut în titlul V din prezentul cod, cu derogările stabilite în prezentul titlu.

(1) Trimiterea spre executare a hotărârilor privind aplicarea sancţiunii administrative, cu excepţia sancţiunii avertismentului, revine instanţei de judecată sau persoanei cu funcţie de răspundere care a adoptat hotărîrea.

(2) Hotărârile judecătoreşti privind aplicarea sancţiunii arestului contravenţional faţă de persoanele care nu se află sub arest se expediază organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul contravenientului pentru escortarea lui la locul de deţinere cel mai apropiat.

(3) În cazul pronunţării câtorva hotărâri privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale referitor la una şi aceeaşi persoană, fiecare hotărîre se execută separat.

(1) Executarea sancţiunii avertismentului se asigură de către instituţia sau organul care a adoptat hotărârea.

(2) Executarea sancţiunii amenzii aplicată persoanelor fizice sau juridice se asigură de executorul judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul contravenientului. Executarea sancţiunii privării de dreptul special, a muncii neremunerate în folosul comunităţii şi a sancţiunilor aplicate persoanelor juridice, cu excepţia amenzii, se asigură de către organul de probaţiune.

(3) Executarea sancţiunii arestului contravenţional se asigură de către penitenciare.

(4) Instituţiile şi organele prevăzute la alin.(1)-(3) ale prezentului articol comunică instanţei de judecată, în termen de 5 zile, despre executarea hotărârilor cu caracter contravenţional.

(5) Acţiunile ori inacţiunea instituţiei sau organului care asigură executarea hotărârilor cu caracter contravenţional pot fi contestate în modul stabilit de lege.

Hotărârea de aplicare a sancţiunii avertismentului se remite contravenientului, contra semnătură, de către organul care a adoptat hotărârea cu privire la sancţionare.

(1) Amenda se achită de către contravenient în mod benevol, în termen de 30 de zile de la data aplicării ei.

(2) După achitarea de către contravenient a amenzii, instituţia bancară sau agentul constatator care a aplicat amenda este obligată/obligat, în termen de 2 zile lucrătoare, să includă informaţia privind achitarea amenzii în Registrul debitorilor menţionat la art.183 alin.(11) din prezentul cod.

(3) Instanţa de judecată sau, după caz, agentul constatator care a aplicat amenda verifică în Registrul debitorilor dacă amenda a fost achitată şi, în cazul în care contravenientul nu a achitat-o, trimite executorului judecătoresc documentul executoriu pentru încasarea silită.

(4) Executarea amenzii contravenţionale se asigură de către executorul judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul contravenientului.

(5) După primirea documentului executoriu, executorul judecătoresc verifică în Registrul debitorilor dacă amenda a fost achitată. Dacă executorul judecătoresc constată că amenda a fost achitată, acesta întocmeşte o încheiere privind refuzul de a primi documentul executoriu spre executare, informând despre aceasta instanţa de judecată sau, după caz, agentul constatator.

(6) În cazul în care, la data intentării, în Registrul debitorilor lipseşte informaţia privind achitarea amenzii, executorul judecătoresc emite încheierea de intentare a procedurii de executare şi execută documentul executoriu în conformitate cu prevederile cărţii întâi a prezentului cod. Încheierea de intentare va fi comunicată debitorului la adresa indicată în documentul executoriu, dacă alta nu a fost comunicată de acesta. Concomitent cu amenda, se vor încasa şi cheltuielile de executare.

(7) În cazul în care executarea silită nu a fost posibilă din cauza lipsei sau insuficienţei de bunuri sau din cauza eschivării cu rea-voinţă a contravenientului, dacă amenda a fost aplicată de instanţa de judecată, executorul judecătoresc solicită instanţei care a examinat cauza să adopte o încheiere în condiţiile art.34 alin.(4) din Codul contravenţional.

(8) În cazurile prevăzute la alin.(7) al prezentului articol, dacă amenda a fost aplicată de către agentul constatator, executorul judecătoresc informează despre imposibilitatea executării silite a amenzii agentul constatator, care solicită instanţei înlocuirea amenzii cu o altă sancţiune contravențională în condiţiile art.34 alin.(4) din Codul contravenţional.

(1) Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privării de dreptul de a deţine anumite funcţii se execută în condiţiile capitolului XIX din prezentul cod.

(2) Executarea sancţiunii privării de dreptul de a conduce vehicule şi privării de dreptul de deţinere sau port şi folosire a armei se asigură de către organul de poliţie în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul contravenientul.

(3) Instanţa de judecată trimite hotărârea privind privarea de drepturile prevăzute la alin. (2) şi dispoziţia de executare organului de poliţie în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul contravenientul.

(4) Organul de poliţie, în termen de 5 zile, informează instanţa de judecată despre executarea hotărârii.

(1) Sancţiunea muncii neremunerate în folosul comunităţii se execută în condiţiile capitolului XXI din prezentul cod.

(2) În caz de eschivare a contravenientului de la executarea sancţiunii, organul de probaţiune înaintează instanţei de judecată un demers privind înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunităţii cu o altă sancţiune, în conformitate cu prevederile legislaţiei contravenţionale.

(1) Sancţiunea arestului contravenţional se execută în condiţiile stabilite pentru regim iniţial într-un penitenciar de tip semiînchis, conform prevederilor capitolului XXII din prezentul cod.

(2) Nu se admite aplicarea armei de foc în privinţa contravenienţilor, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.223 din prezentul cod.

Amânarea executării sancţiunii contravenţionale şi liberarea de executare a sancţiunii contravenţionale se efectuează în modul stabilit de legislaţia contravenţională.

(1) Prin stingerea executării sancţiunii contravenţionale se stinge raportul juridic de executare a sancţiunii contravenţionale, adică obligaţia contravenientului de a executa sancţiunea contravenţională şi dreptul organului de stat de a cere executarea sancţiunii contravenţionale.

(2) Stingerea executării sancţiunii contravenţionale se efectuează în temeiurile prevăzute în art.275 din prezentul cod.

Executarea de către persoane juridice a sancţiunilor contravenţionale se efectuează în condiţiile capitolului XXVII din prezentul cod.

Prezentul cod intră în vigoare la 1 iulie 2005, cu următoarele excepţii:

a) prevederile ce reglementează cerinţele regimului de deţinere în penitenciare a persoanelor care execută pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă intră în vigoare pe măsura creării condiţiilor necesare, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2020;

b) prevederile titlului VII intră în vigoare la data abrogării Codului cu privire la contravenţiile administrative.

(1) Dispoziţiile cărţii întâi a prezentului cod se completează cu prevederi din Codul de procedură civilă.

(2) Hotărârile cu caracter civil aflate pe rol la executorii judecătoreşti se execută conform procedurii prevăzute de prezentul cod.

La data intrării în vigoare a prezentului cod, se abrogă:

a) Titlul V al Codului de procedură civilă aprobat prin Legea R.S.S.Moldoveneşti din 26 decembrie 1964;

b) Codul de executare a sancţiunilor de drept penal nr.1524-XII din 22 iunie 1993;

c) Legea nr.1226-XIII din 27 iunie 1997 cu privire la arestarea preventivă.

Guvernul:

a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezentul cod;

b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezentul cod şi va asigura elaborarea actelor normative necesare pentru punerea în aplicare a acestuia.