Codul navigației maritime comerciale al Republicii Moldova

În sensul prezentului cod, navigaţie maritimă comercială înseamnă activitatea ce ţine de folosirea navelor pentru:

a) transport de mărfuri, pasageri, bagaje şi poştă;

b) pescuit;

c) explorare şi exploatare a zăcămintelor de minereuri de pe fundul mării;

d) operaţiuni de căutare, salvare, remorcaj, pilotaj;

e) ridicare a bunurilor scufundate;

f) lucrări hidrotehnice, tehnice, subacvatice şi alte lucrări pe mare;

g) lucrări de gospodărire a apelor mării;

h) control sanitar, control de carantină, alt fel de control;

i) protecţie şi păstrare a· mediului marin;

j) efectuare de cercetări știinţifice în mediul marin;

k) activităţi de instruire;

1) sport şi agrement.

Relaţiile din domeniul navigaţiei maritime comerciale sînt reglementate de prezentul cod şi de alte acte normative ale Republicii Moldova, adoptate în conformitate cu el.

(1) Prevederile prezentului cod se aplică:

a) navelor maritime - în timpul navigaţiei lor pe drumurile maritime şi pe căile de comunicaţie pe apă interioare, dacă legislaţia naţională sau convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte nu prevăd altfel;

b) navelor de navigaţie interioară - în timpul mişcării lor pe drumuri maritime .şi pe căi de comunicaţie pe apă interioare pentru transportul de mărfuri, pasageri, bagaje şi poştă, cu escală în porturi maritime.

(2) Prevederile prezentului cod, cu excepţia cazurilor particulare prevăzute în el, nu se aplică navelor sub pavilionul marinei militare.

(3) Prevederile prezentului cod se aplică traficurilor maritime militare în cazuri neprevăzute de legislaţia specială care reglementează astfel de traficuri,

Pot desfășura navigaţie maritimă comercială persoanele juridice şi fizice care au în posesiune, în folosinţă şi/sau la dispoziţie nave şi care deţin, în cazurile stabilite de legislaţie,·licenţe, eliberate de autorităţile competente, pentru practicarea unei astfel de activităţi.

(1) Administrarea de stat a navigaţiei maritime comerciale o exercită autoritatea centrală de specialitate şi/sau alte autorităţi ale administraţiei publice, conform prezentului cod, altor acte

normative, precum şi convenţiilor internaţionale la· care Republica Moldova este parte.

(2) Autoritatea centrală de specialitate îşi exercită funcţiile în interacţiune cu alte autorităţi ale administraţiei publice , respectînd drepturile întreprinzătorilor, ale altor persoane juridice şi fizice.

(1) Supravegherea de stat este exercitată de autoritatea centrală de specialitate asupra:

a) asigurării siguranţei navigaţiei maritime comerciale, ocrotirii vieţii omeneşti pe mare, protecţiei şi păstrării mediului marin;

b) brevetării de specialişti în domeniul transportului maritim;

c) înregistrării de stat a navelor, serviciului de asistenţă şi salvare, serviciului de pilotaj şi serviciului de dirijare a circulaţiei navelor; .

d) certificării utilajului navelor;

e) respectării legislaţiei naţionale cu privire la navigaţia maritimă comercială şi a convenţiilor internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte.

(2) Supravegherea de stat asupra siguranţei deplasării navelor de pescuit şi asupra respectării convenţiilor internaţionale în domeniul reglementării pescuitului, la care Republica Moldova este parte, se pune în sarcina autorităţii de resort.

1) Supravegherea asupra stării tehnice a navelor și clasificarea lor se efectuează de către

societăţile de clasificare, împuternicite în modul stabilit de Guvernul Republicii Moldova.

(2) Societăţile de clasificare exercită supravegherea asupra stării tehnice:

a) a navelor de pasageri, tancurilor, navelor transportatoare de marfă periculoasă, remorcherelor;

b) a navelor cu autopropulsie neindicate la lit.a) cu puterea motoarelor principale de 55 kW şi mai mult;

c) a navelor neindicate la lit. a) şi b), cu tonajul brut de 80 unităţi şi mai mult.

(3) Supravegherea asupra stării tehnice a navelor care nu intră în sfera de competenţă a societăţilor de clasificare se efectuează în modul stabilit de Guvernul Republicii Moldova .

(4) Supravegherea asupra respectării pe nave a convențiilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, inclusiv a exigenţelor privind starea tehnică a navelor, se efectuează de către organizaţiile recunoscute de Guvernul Republicii Moldova.

(1) Atribuirea de terenuri şi de spaţii acvatice, executarea oricărei lucrări în zona drumurilor maritime şi în zona de funcţionare a instalaţiilor de navigaţie trebuie să fie coordonate cu autoritatea centrală de specialitate.

(2) Persoanele juridice şi fizice care încalcă dispoziţiile alin.(1) sînt obligate, la cererea autorităţii centrale de specialitate, să demoleze, să transleze sau să modifice, în termenul stabilit şi pe cont propriu, construcţiile care sunt obstacole pentru navigaţie şi pentru funcţionarea instalațiilor de navigaţie.

(1) Autoritatea centrală de specialitate elaborează, în conformitate cu prezentul cod, cu alte acte normative și cu convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte, şi aprobă, în limitele competenţei sale, acte normative privind navigaţia maritimă comercială, executorii pentru toate persoanele juridice şi fizice implicate în traficul maritim.

(2) Actele normative speciale de exploatare a navelor de pescuit se elaborează şi se aprobă

de autoritatea de resort.

În cazul cînd nava cauzează daune ce nu cad sub incidenţa art. 302 şi 320, reparaţia lor se face în conformitate cu legislaţia statului în al cărui teritoriu s-a produs evenimentul sau a apărut circumstanţa ce serveşte drept temei pentru revendicarea reparaţiei daunei, iar dacă evenimentul sau circumstanţa a avut loc în largul mării, reparaţia se face în conformitate cu legislaţia statului al cărui pavilion îl poartă nava .

Includerea în contractele prevăzute de prezentul cod de clauze privind aplicarea legislaţiei străine şi a uzanţelor navigației maritime comerciale se admite în cazul în care părţile sînt în drept să deroge de la dispoziţiile prezentului cod.

Dacă prevederile prezentului cod diferă de cele ale acordurilor, tratatelor şi convenţiilor

internaţionale la care Republica Moldova este parte, se aplică prevederile acordurilor, tratatelor şi convenţiilor internaţionale.

(1) Litigiile patrimoniale ce apar în relaţiile contractuale şi în alte raporturi civile şi de drept în domeniul navigaţiei maritime comerciale se soluţionează de instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova .

(2) Litigiile patrimoniale în domeniul navigaţiei maritime comerciale în care sînt implicate persoane juridice şi fizice străine pot fi remise spre soluţionare, cu acordul părţilor, instanţei judecătoreşti din o altă ţară.

(1) Unitatea de calcul menţionată la art.183 196, 313, 324 şi 354 reprezintă unitatea drepturilor speciale de tragere în accepţia Fondului Monetar Internaţional.

(2) Sumele indicate la art.183 şi 196 se transferă în valuta naţională a Republicii Moldova la cursul stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data emiterii hotărârii judecătoreşti sau la data convenită de către părţi.

(3) Sumele indicate la art.313, 324 şi 354 se transferă în valuta naţională a Republicii Moldova la cursul stabilit de Banca Naţională·a Moldovei la data înfiinţării fondului limitativ, iar dacă nu se creează fond limitativ, la data efectuării plăţii.

Tarifele pentru ·transportul maritim de mărfuri, pasageri, bagaje şi poştă, precum şi regulile de aplicare a tarifelor se aprobă în modul stabilit de Guvern.

(1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică după cum urmează:

a) din secţiunea II "Nava" (cu excepţia art.44) şi din secțiune III "Echipajul navei" - navelor ·înmatriculate în Republica Moldova;

b) din secţiunea IV "Portul maritim" - porturilor maritime comerciale din Republica Moldova;

din secţiunea IV:

• - capitolul 3·"Serviciul de pilotaj" - raporturilor apărute în legătură cu pilotajul navelor de către piloţi maritimi din Republica Moldova pe drumul de acces în portul acesteia, în acvatoriul lui; - capitolul 6 "Bunurile scufundate" - raporturilor apărute în legătură cu bunurile scufundate în apele interioare ale Republicii Moldova;

c) din secţiunea IX "Sinistrele şi accidentele maritime extraordinare" capitolul 7 "Protestul de mare" - în cazul în care protestul de mare este depus notarului sau unui alt funcţionar abilitat prin lege cu instrumentarea actelor notariale;

d) din secţiunea X "Limitarea răspunderii armatorului":

• - capitolul 1 "Limitele răspunderii armatorului" – armatorilor ale căror nave poartă pavilionul Republicii. Moldova.

Limitele răspunderii armatorului şi a operatorului de navă atomică sub pavilion străin sînt stabilite de legislaţia statului acelui pavilion. Dacă limitele sînt mai mici decît cele stipulate în prezentul cod, se aplică dispoziţiile acestuia din urmă atunci cînd diferendul privind gradul de răspundere se soluţionează în instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova;

• - capitolul 2 "Revendicările privilegiate" - atunci cînd litigiul se soluţionează de instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova;

e) din secţiunea XI " Pretenţii şi acţiuni" - cînd raporturile cad sub incidenţa prezentului cod.

(2) Raporturile care nasc din contractul de transport maritim de mărfuri, din contractul de navlosire (navlosire pe timp; închiriere a navei nude), din contractele: de leasing, de remorcaj, de asigurare maritimă, de gaj maritim (ipotecă maritimă) sînt reglementate de legea prevăzută în acordul părţilor, iar raporturile ce apar în traficul maritim de pasageri şi în croaziere - şi de normele indicate în biletul de călătorie.

(3) Dacă între părţi nu există o înţelegere relativă la dreptul aplicabil, raporturile lor sînt reglementate de legea statului în care s-a constituit, îşi are reşedinţa şi îşi desfăşoară activitatea de bază partea ce reprezintă:

a) transportatorul - conform contractului de transport maritim de mărfuri sau contractului de croazieră;

b) armatorul - conform contractului de navlosire pe timp sau contractului de închiriere a navei nude;

c) locatorul - conform contractului de leasing;

d) armatorul de remorcher - conform contractului de remorcaj;

e) asigurătorul - conform contractului de asigurare maritimă;

f) debitorul gajist (ipotecar) - conform contractului de gaj maritim (ipotecă maritimă).

(1) În sensul prezentului cod, navă înseamnă orice construcţie plutitoare cu/sau fără propulsie (cu excepţia platformelor plutitoare şi sistemelor de colectare a informaţiei oceanice), utilizată în navigaţia maritimă comercială în conformitate cu art. l.

(2) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi navelor noi din momentul lansării lor la apă, după construcţie .

(1) În sensul prezentului cod, navă de pescuit înseamnă orice navă comercială utilizată pentru pescuit.

(2) Echipamentele de pescuit sînt componentele indispensabile ale navei de pescuit.

În sensul prezentului cod, navă atomică înseamnă orice navă comercială dotată cu instalaţii energetice nucleare autonome.

(1) Referitor la nave, în Republica Moldova sînt în vigoare toate tipurile de proprietate, cu derogările prevăzute de legislaţia naţională.

(2) Nava atomică poate fi numai proprietate de stat.

(1) Dreptul de proprietate asupra navei sau asupra unei părţi din ea apare în momentul înscrierii ei în registrul de stat al navelor al Republicii Moldova sau în catalogul naval al Republicii Moldova (denumite în continuare registru al navelor şi catalog naval).

(2) Dreptul de proprietate asupra navei în construcţie apare în momentul înscrierii ei în registrul navelor în construcţie.

(1) În sensul prezentului cod, proprietar de navă este subiectul dreptului de proprietate sau persoana care îşi exercită dreptul de proprietate asupra navei în conformitate cu legislaţia privind

proprietatea.

(2) În sensul prezentului cod, armator este persoana juridică sau fizică ce exploatează o navă, indiferent de faptul dacă este proprietarul ei sau o exploatează în alt temei legal.

Navele proprietate de· stat a Republicii Moldova nu pot fi sechestrate sau urmărite fără consimţămîntul Guvernului ei în cazul în care acestea sînt exploatate exclusiv în serviciu necomercial de stat.

(1) Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale asupra navei, precum şi apariţia, modificarea şi încetarea acestor drepturi sînt stabilite în legislaţia statului al cărui pavilion îl poartă nava.

(2) Drepturile asupra navei în construcţie sînt stabilite în legislaţia statului care a acceptat să construiască sau în care se construieşte nava, dacă contractul de construcţie a navei nu prevede altfel.

(1) Proprietarul de navă este în drept să întreprindă în raport cu nava sa orice acţiune care nu contravine legislaţiei, inclusiv să transmită unei alte persoane dreptul său de posesiune, folosinţă şi dispoziţie asupra navei, să o dea în administrare, sau să o vîndă sau să dispună de ea în alt mod.

(2) Vînzarea către un alt stat ori către o persoană juridică sau fizică străină a unei nave proprietate de stat se permite în modul prevăzut de legislaţia Republicii Moldova.

(1) Nava trebuie să poarte un nume, atribuit de proprietar.

(2) Nava dotată cu aparatură de comunicaţie are indicativ de apel, iar în funcţie de înzestrarea ei tehnică posedă număr de identificare al staţiei de comunicaţie prin satelit şi/sau număr de apel selectiv al staţiei radio de transmisie.

(3) Modul de atribuire către navă a unui nume, indicativ de apel, număr de identificare al staţiei de comunicaţie prin satelit şi număr de apel selectiv al staţiei radio de transmisie este stabilit ·de autoritatea centrală de specialitate.

Se acordă permis de navigaţie doar după ce se stabileşte că nava satisface exigenţele de siguranţă a navigaţiei maritime, de ocrotire a vieţii omeneşti pe mare şi de protecţie a mediului înconjurător, prevăzute de legislaţia naţională şi de convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Exigenţele pe care trebuie să le satisfacă nava de navigație interioară a Republicii Moldova care iese în mare, precum şi limitele zonale de navigaţie maritimă pentru această navă le stabileşte autoritatea centrală de specialitate.

Nava atomică poate intra în apele interioare ale Republicii Moldova doar cu permisiunea Guvernului acesteia.

Dreptul de navigaţie sub pavilionul Republicii Moldova se acordă navelor care aparţin persoanelor rezidente în Republica Moldova şi care:

a) se află în proprietatea unor persoane juridice şi fizice;

b) sînt exploatate conform contractului de închiriere a navei nude sau contractului de leasing.

(1) Dreptul navei de a naviga sub pavilionul Republicii Moldova apare în momentul înscrierii în registrul navelor sau în catalogul naval.

(2) Nava cumpărată sau construită în alt stat primește dreptul de a naviga sub pavilionul Republicii Moldova în momentul eliberării, de către consulul Republicii Moldova, unui certificat provizoriu care atestă acest drept. Certificatul este valabil pînă la înscrierea navei în registrul navelor sau în catalogul naval, dar cel mult un an.

(3) Nava căreia i s-a acordat dreptul de a naviga sub pavilionul Republicii Moldova primeşte naţionalitatea acestui stat, fiind obligată să navigheze numai sub pavilionul lui.

(4) Arborarea pavilionului Republicii Moldova fără un astfel de drept atrage răspunderea stabilită de lege.

(1) Navele Republicii Moldova a căror stare tehnică este supravegheată de societăţile de clasificare în conformitate cu art.7 sînt înscrise în registrul navelor.

(2) Navele Republicii Moldova care nu sînt pasibile de înscriere în registrul navelor se înscriu în catalogul naval.

(3) La cererea navlositorului, în cazul închirierii navei nude, aceasta poate fi înscrisă provizoriu (cel mult pe termenul de valabilitate al contractului de închiriere a navei nude) în registrul navelor sau în catalogul naval dacă în momentul închirierii:

a) nu este înscrisă în registrul navelor unui alt stat; sau

b) este înscrisă în registrul navelor unui alt stat, însă dreptul de a arbora pavilionul acelui stat a fost retras, fapt ce se confirmă de către armator prin certificat.

(4) Modul de ţinere a registrului navelor şi a catalogului naval se stabileşte de autoritatea centrală de specialitate.

(1) Nava trebuie înscrisă în registrul navelor sau în catalogul naval numai al unui singur port maritim al Republicii Moldova.

(2) La latitudinea proprietarului de navă, portul de înregistrare poate fi schimbat, respectîndu-se exigenţele de la alin.(1).

(1) Înscrierea navei în registrul navelor este atestată de certificatul de naţionalitate, prin care se confirmă dreptul de navigaţie sub pavilionul Republicii Moldova, iar înscrierea în catalogul naval - de actul de navigaţie.

(2) Pentru înscrierea navei în registrul navelor sau în catalogul naval şi pentru orice modificare ulterioară a înscrisurilor din ele se încasează taxă.

(1) Nava este radiată din registrul navelor sau din catalogul naval dacă:

a) nu mai poate fi exploatată şi reparată;

b) a pierdut dreptul de a naviga sub pavilionul Republicii Moldova;

c) a naufragiat sau a dispărut fără veste.

(2) Republica Moldova nu recunoaşte înscrierea unei nave a ei în registrul navelor unui alt stat dacă nava nu a fost radiată, în modul stabilit, din registrul navelor sau din catalogul naval.

(3) Nava înscrisă în registrul navelor unui stat străin poate fi trecută în registrul navelor sau în catalogul naval după radierea ei din registrul navelor statului străin şi certificarea radierii.

În cazul în care proprietarul dă nava, prin contract de închiriere a navei nude, unei persoane juridice sau fizice din alt stat, nava pierde temporar dreptul de a naviga sub pavilionul Republicii Moldova dacă:

a) legislaţia acelui alt stat nu interzice schimbarea pavilionului;

b) proprietarul consimte ca nava să treacă temporar sub pavilionul acelui alt stat;

c) creditorul gajist (ipotecar) acceptă ca nava grevată cu gaj maritim înregistrat(ipotecă maritimă înregistrată) să treacă temporar sub pavilionul acelui alt stat.

Proprietarul sau armatorul, în cazul contractului de închiriere a navei nude, trebuie să notifice, în termen de două săptămîni, organului de înregistrare a navei orice schimbare a datelor despre ea, înscrise în registrul navelor sau în catalogul naval.

Eschivarea de la înregistrarea navei sau înregistrarea ei frauduloasă ori încălcarea art.37 atrage răspunderea stabilită de lege.

(1) Nava trebuie să deţină următoarele acte de bord:

a) certificatul de naţionalitate;

b) certificatul de proprietate asupra navei;

c) certificatul de bună stare de navigabilitate;

d) certificatul de clasă;

e) certificatul de tonaj (pentru navele a căror stare tehnică este supravegheată de societăţile de clasificare);

f) certificatul de bord liber (înălţimea minimă de bord liber);

g) certificatul echipajului minim;

h) rolul de echipaj;

i) lista de pasageri aflaţi la bord;

j) certificatul de pasageri, dacă nava transportă mai mult de 12 pasageri;

k) jurnalul de bord;

l) jurnalul de maşini;

m) jurnalul sanitar;

n) patenta de sănătate;

o) licenţa pentru exploatarea staţiei radio de transmisie, jurnalul radio-telegrafic (dacă nava are staţie radio);

p) jurnalul operaţiunilor de prevenire a poluării mării.

(2) Rolul de echipaj, lista de pasageri aflaţi la bord, jurnalul de bord, jurnalul de maşini, jurnalul sanitar şi jurnalul radiotelegrafic se ţin conform tipizatelor şi regulilor stabilite de autoritatea centrală de specialitate. Tipizatele şi regulile de ţinere a actelor nominalizate se coordonează, după caz, cu organele interesate.

(3) Navele înscrise în catalogul naval trebuie să deţină act de navigaţie în locul actelor prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b).

(4) Nava care se deplasează în apele teritoriale ale unui alt stat trebuie să deţină actele prevăzute de convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Nava de pescuit trebuie să deţină, în afară de actele prevăzute la art.39, certificat internaţional de siguranţă pentru nava de pescuit. Această regulă nu se aplică navelor exploatate pentru:

a) prelucrarea şi transportul de peşte şi de alte produse biologice ale mării;

b) investigaţii şi instruire;

c) sport şi agrement.

(1) Nava aflată în serviciu de stat special, precum şi nava sportivă pot să nu deţină certificat de tonaj. Capacitatea navei aflate în serviciu de stat special poate fi stabilită printr-o modalitate simplificată, eliberîndu-i-se certificatul respectiv.

(2) Cu autorizaţia societăţilor de clasificare, unele categorii de nave se pot dispensa de certificatul de tonaj sau de certificatul de bord liber.

(3) Nava care se deplasează în ape portuare sau în ape costiere poate să nu deţină jurnal de maşini şi jurnal sanitar dacă organul de supraveghere a siguranţei navigaţiei nu prevede altfel.

(1) Certificatul de naţionalitate şi certificatul de proprietate asupra navei le eliberează căpitanul portului unde nava este înscrisă în registrul navelor. Actul de navigaţie este eliberat de organul care înscrie nava în catalogul naval.

(2) Certificatul de bună stare de navigabilitate, certificatul de tonaj, certificatul de bord liber, certificatul de pasageri, alte acte de bord, prevăzute de convenţiile internaţionale privind siguranţa navigaţiei maritime la care Republica Moldova este parte, sînt eliberate de societăţile de clasificare.

(3) Licenţa pentru exploatarea staţiei radio de transmisie este eliberată de autoritatea centrală de specialitate.

(4) Modul de percepere a taxei pentru eliberarea actelor de bord prevăzute la art.39 şi 40 este stabilit de Guvern.

Actele indicate la art.39 trebuie să se păstreze la bord în original, cu excepţia certificatului de proprietate asupra navei şi a actului de navigaţie, care se pot păstra în copii, legalizate notarial.

(1) Recunoaşterea certificatului de bună stare de navigabilitate, certificatului de tonaj, certificatului de bord liber, certificatului de pasageri, licenţei pentru exploatarea staţiei radio de transmisie ale unei nave străine care intră în portul Republicii Moldova se efectuează în modul stabilit de convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Navele străine care nu au la bord actele prevăzute la alin.(1) sînt supuse, la intrare în portul Republicii Moldova, ca şi navele sub pavilionul Republicii Moldova, unui examen obligatoriu.

(3) La intrare în portul Republicii Moldova, navele străine, ca şi navele sub pavilionul Republicii Moldova, indiferent de faptul dacă au la bord actele de rigoare, pot fi supuse, atunci cînd există îndoieli că ele ar corespunde exigenţelor de siguranţă a navigaţiei, unui examen tehnic.

(1) În sensul prezentului cod, sechestrarea navei înseamnă reţinerea ei sau restricţia de navigaţie operată în timpul aflării navei în portul maritim al Republicii Moldova pentru garantarea reclamaţiei specificate la art.46. Sechestrarea navei nu prevede aplicarea de măsuri pentru executarea hotărîrii judecătoreşti irevocabile.

(2) Nava poate fi sechestrată numai în temeiul unei reclamaţii.

(3) Sechestrarea şi scoaterea de sub sechestru a navei se fac în temeiul unei hotărîri a instanţei judecătoreşti din Republica Moldova.

(4) Dreptul instanţei judecătoreşti de a sancţiona sechestrarea navei în temeiul alin.(3) nu aduce atingere dreptului directorului de port maritim şi nici al căpitanului de port maritim de a reţine nava în modul stabilit la art.84-86 şi 95.

Reclamaţie înseamnă orice revendicare privind dreptul de proprietate şi alte drepturi reale asupra navei, făcută în legătură cu:

a) cauzarea de daune prin pierderea sau deteriorarea (avarierea) de bunuri în timpul exploatării navei;

b) pierderea de vieţi omeneşti sau lezarea sănătăţii oamenilor pe mare şi pe uscat condiţionate direct de exploatarea navei;

c) retribuirea operaţiunilor de salvare sau orice contract de salvare;

d) acordarea de compensaţii şi de alte drepturi băneşti cuvenite pentru înlăturarea pericolului sau pentru încercarea de a fi evitată producerea de daune, pentru luarea de măsuri preventive;

e) ranfluarea, îndepărtarea sau nimicirea navei sfărîmate ori a mărfurilor de la bordul ei, cheltuielile aferente;

f) orice contract de exploatare sau de închiriere a navei;

g) orice contract de transport de pasageri sau de mărfuri;

h) pierderea sau deteriorarea de mărfuri şi bagaje în timpul transportului sau în consecinţa lui;

i) avaria comună;

j) pilotajul;

k) remorcajul;

l) furnizarea de produse alimentare, de materiale şi de combustibili, de utilaj şi containere pentru exploatarea şi întreţinerea navei;

m) construcţia, reparaţia, reconstrucţia sau reutilarea navei;

n) taxele portuare, taxele de canal, taxele de alte ape navigabile;

o) salariul, alte drepturi băneşti, cuvenite comandantului, altor membri de echipaj pentru îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu la bordul navei, cu cheltuielile de repatriere şi contribuţiile de asigurări, achitate în numele lor;

p) cheltuielile navei în portul de escală (cheltuieli disbursements);

q) prima de asigurare, inclusiv contribuţiile de asigurări mutuale, achitate de proprietarul navei sau de navlositor potrivit contractului de închiriere a navei nude;

r) orice comision, remuneraţie a curtierilor sau agenţilor, efectuate de proprietarul navei sau de navlositor potrivit contractului de închiriere a navei nude;

s) orice litigiu privind dreptul de proprietate sau de posesiune asupra navei;

t) orice litigiu, între doi sau cîţiva proprietari ai navei, născut din modul exploatării acesteia şi al distribuirii profitului;

u) gajul maritim(ipoteca maritimă);

v) orice litigiu născut din contractul de vînzare-cumpărare a navei.

(1) Nava care a dat naştere unei reclamaţii poate fi sechestrată numai dacă reclamaţia:

a) face parte din categoria revendicărilor privilegiate expuse la art.360 lit.a), c), d), e) ori g);

b) se întemeiază pe gajul maritim înregistrat(ipoteca maritimă înregistrată);

c) vizează dreptul de proprietate sau de posesiune asupra navei;

d) nu cade sub incidenţa lit.a), b) şi c) din prezentul articol, dar

• - persoana care deţine nava cu titlu de proprietate în momentul naşterii reclamaţiei poartă răspundere pentru această reclamaţie şi rămîne proprietarul navei la instituirea sechestrului asupra ei;

• - navlositorul, în baza contractului de închiriere a navei nude, poartă răspundere pentru această reclamaţie, iar la instituirea sechestrului asupra navei rămîne navlositor sau devine proprietarul navei.

(2) Orice altă navă (sau alte nave) poate fi sechestrată (pot fi sechestrate) dacă, la instituirea sechestrului asupra ei (lor), se află în proprietatea persoanei care poartă răspundere în temeiul reclamaţiei şi care, în momentul naşterii reclamaţiei, este:

a) proprietarul navei care a dat naştere reclamaţiei; sau

b) navlositorul unei astfel de nave conform contractului de închiriere a navei nude, contractului de navlosire pe timp sau contractului de navlosire pentru un singur transport.

(3) Regula stabilită la alin.(2) nu se aplică în cazul revendicării dreptului de proprietate sau de posesiune asupra navei.

(1) Nava este scoasă de sub sechestru în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, cu condiţia depunerii unei garanţii suficiente de o formă acceptabilă.

(2) Dacă părţile nu au convenit, forma şi cuantumul garanţiei sînt stabilite de instanţa judecătorească. Cuantumul garanţiei nu trebuie să depăşească valoarea navei.

(3) Cererea de scoatere a navei de sub sechestru în schimbul depunerii unei garanţii nu înseamnă recunoaşterea culpabilităţii, renunţarea la mijloacele de apărare sau la dreptul de limitare a răspunderii.

(4) Persoana care a depus garanţie în conformitate cu alin.(1) poate adresa oricînd instanţei judecătoreşti o cerere de reducere, de anulare a garanţiei sau de modificare a formei ei.

(1) În cazul în care nava este scoasă de sub sechestru ori, pentru evitarea sechestrării ei, s-a depus garanţie, ea poate fi sechestrată din nou sau sechestrată în temeiul aceleiaşi reclamaţii dacă:

a) garanţia depusă nu este suficientă, cu condiţia că valoarea garanţiei revendicate nu va depăşi valoarea navei;

b) persoana care a depus garanţie nu poate îndeplini, integral sau parţial, obligaţiile;

c) nava a fost scoasă de sub sechestru sau garanţia depusă a fost retrasă:

• - la cererea sau cu consimţămîntul reclamantului, dacă există temeiuri în acest sens;

• - deoarece reclamantul nu a putut evita, prin acţiuni rezonabile, scoaterea navei de sub sechestru.

(2) În cazul în care nava este scoasă de sub sechestru ori, pentru evitarea sechestrării ei, s-a depus garanţie, orice altă navă poate fi sechestrată în temeiul aceleiaşi reclamaţii:

a) dacă garanţia depusă pentru aceeaşi reclamaţie nu este suficientă;

b) în cazurile specificate la alin.(1) lit.b) şi c).

(3) Sub incidenţa prezentului articol nu cade nava scoasă în mod fraudulos de sub sechestru.

(1) Persoana la a cărei revendicare a fost sechestrată nava poartă răspundere pentru daunele cauzate proprietarului de navă sau navlositorului din contractul de închiriere a navei nude prin sechestrarea neîntemeiată a navei sau prin depunerea unei garanţii excesive.

(2) Instanţa judecătorească poate obliga persoana revendicativă a sechestrului sau a prelungirii sechestrului aplicat deja să depună o garanţie, în cuantumul şi în condiţiile stabilite de instanţă, pentru orice pierdere care poate fi cauzată proprietarului de navă sau navlositorului din contractul de închiriere a navei nude prin sechestrarea navei sau prin depunerea unei garanţii excesive şi pentru care această persoană este pasibilă de răspundere.

Prevederile din prezentul capitol se aplică de asemenea navelor proprietate de stat şi exploatate de stat în activităţi comerciale.

(1) Echipajul navei se compune din corpul de comandă şi din echipajul de bord.

(2) Din corpul de comandă al navei fac parte: comandantul, secunzii, mecanicii, electromecanicii, radiooperatorii, medicul de bord. Armatorul poate include în corpul de comandă şi alţi specialişti.

(3) Din echipajul de bord fac parte celelalte persoane angajate, care nu fac parte din corpul de comandă.

Echipajul minim cu care navei i se permite ieşirea în larg se stabileşte de către autoritatea centrală de specialitate în funcţie de tipul şi destinaţia navei, de zona de navigaţie şi în conformitate cu convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(1) Statutul juridic al echipajului, inclusiv raporturile dintre membrii lui legate de exploatarea navei, este stabilit de legislaţia statului al cărui pavilion îl poartă aceasta.

(2) Raporturile dintre membrii echipajului şi armator sînt reglementate de legislaţia statului al cărui pavilion îl poartă nava, dacă contractul ce reglementează astfel de raporturi nu prevede altfel.

(1) În funcţiile de pe navă sînt admise persoane care au brevet (certificat de capacitate) sau acte de confirmare a acestuia, stabilite printr-un regulament de brevetare a membrilor de echipaj pentru navele maritime, aprobat de Guvern. Brevetul (certificatul de capacitate) se eliberează după susţinerea unui test în faţa unei comisii de calificare.

(2) Brevetul (certificatul de capacitate) poate fi retras în temeiul unei hotărîri judecătoreşti.

Este înrolată pe navă persoana cu capacitate de exerciţiu, adeverită prin certificat de sănătate.

(1) Membru de echipaj al navei care poartă pavilionul Republicii Moldova poate fi cetăţeanul oricărui stat.

(2) Comandant al navei proprietate de stat din Republica Moldova poate fi doar cetăţeanul Republicii Moldova.

(1) Modul de înrolare şi de concediere a membrului de echipaj, drepturile şi obligaţiile lui, condiţiile de muncă şi de retribuţie sînt stabilite de legislaţia Republicii Moldova, inclusiv de prezentul cod, de regulamentul serviciului pe nave maritime, de acordurile (contractele) colective şi individuale de muncă.

(2) Regulamentul serviciului pe nave maritime este aprobat de autoritatea centrală de specialitate.

(1) Armatorul asigură pe navă:

a) condiţiile de muncă în siguranţă;

b) ocrotirea sănătăţii membrilor de echipaj;

c) aprovizionarea cu alimente şi apă potabilă;

d) mijloacele de salvare;

e) încăperile corespunzătoare de serviciu, de locuit şi de alte destinaţii.

(2) Normele minime de asigurare prevăzute la alin.(1) nu pot fi sub standardele stabilite în convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(1) Membrul de echipaj are dreptul la repatriere în caz de:

a) expirare a contractului de muncă;

b) reziliere a contractului de muncă din iniţiativa armatorului;

c) incapacitate a armatorului de a executa obligaţiile contractuale;

d) îmbolnăvire sau traumatizare care necesită tratament pe uscat;

e) naufragiu.

(2) Membrul de echipaj este repatriat în portul indicat în contractul individual şi în contractul colectiv de muncă, iar în lipsa unor astfel de clauze, în portul în care a fost înrolat.

(3) Armatorul este obligat să organizeze repatrierea membrului de echipaj şi să suporte cheltuielile de plată a salariului şi a indemnizaţiilor, de deplasare, de cazare, de hrană, de transport al bagajelor şi de tratament (pînă cînd acesta devine transportabil).

(4) Dacă armatorul nu poate organiza repatrierea membrului de echipaj şi nici achita cheltuielile aferente repatrierii, aceste obligaţii revin Guvernului, căruia armatorul este obligat să repare ulterior cheltuielile.

(1) Membrul de echipaj are dreptul să ţină pe navă bunuri de uz personal.

(2) În cazul pierderii sau deteriorării bunurilor de uz personal ale membrului de echipaj ca urmare a unui sinistru şi accident maritim, armatorul este obligat să-i repare daunele la preţurile în vigoare la obiectele de acelaşi tip şi de aceeaşi calitate. Vinovatului în producerea sinistrului şi accidentului maritim nu i se repară daunele.

(3) Transportul pe navă, fără permisiunea armatorului, de bunuri nedestinate uzului personal este interzis. Membrul de echipaj care transportă astfel de bunuri este obligat să repare armatorului daunele ocazionate în acest mod.

(1) Comandantul este investit cu putere unică de comandă, conducere şi administrare a navei în navigaţie, cu dreptul de a lua măsuri adecvate pentru asigurarea siguranţei navigaţiei, evitarea poluării mării, menţinerea disciplinei la bord, prevenirea daunelor ce pot fi cauzate navei, persoanelor îmbarcate şi mărfurilor.

(2) La încheierea de tranzacţii dictate de necesităţile navei, mărfurilor sau navigaţiei, precum şi în cazul intentării de acţiune în justiţie privind bunurile încredinţate, comandantul este considerat din oficiu reprezentantul armatorului şi al proprietarilor de mărfuri dacă la faţa locului nu se află alţi reprezentanţi ai acestora.

(3) În caz de sinistru şi de accident maritim, soldate cu alterarea, deteriorarea şi pierderea mărfurilor sau bagajelor, traumarea persoanelor, şi în alte cazuri pentru care armatorului i se pot expune pretenţii, comandantul este obligat să dispună consemnarea documentară a acestor situaţii în modul stabilit şi să procedeze din oficiu la cercetarea preliminară a sinistrului şi a accidentului maritim.

(1) Comandantul este obligat, dacă nu periclitează serios nava, echipajul şi pasagerii:

a) să acorde asistenţă oricărei persoane vizibile, aflate în pericol de pieire pe mare;

b) să se îndrepte cu viteză maximă posibilă spre locul incidentului, în cazul interceptării unui apel de primejdie, pentru a acorda asistenţă persoanelor aflate în pericol.

(2) Neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin.(1) atrage răspunderea stabilită de lege.

(3) Armatorul nu poartă nici o răspundere pentru neîndeplinirea de către comandant a obligaţiilor prevăzute la alin.(1).

(1) În caz de abordaj (coliziune), comandantul fiecăreia dintre navele intrate în coliziune are obligaţia ca, fără un pericol serios pentru pasageri, echipaj şi navă, să acorde toată asistenţa posibilă celeilalte nave, pasagerilor şi echipajului ei.

(2) Comandanţii navelor intrate în coliziune sînt obligaţi ca, în măsura posibilităţilor, să facă cunoscut unul altuia numele şi portul de înregistrare a navei sale, portul de plecare, portul de destinaţie sau primul port de escală.

(3) Neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin.(1) şi (2) atrage răspunderea stabilită de lege.

(4) Armatorul nu poartă nici o răspundere pentru neîndeplinirea de către comandant a obligaţiilor prevăzute la alin.(1) şi (2).

Dacă o persoană la bord are nevoie de asistenţă medicală urgentă care nu i se poate acorda în larg, comandantul are obligaţia de a face escală în portul proxim, comunicînd armatorului faptul.

În cazul unui pericol de război sau al unor acţiuni piratereşti, comandantul este obligat să ia toate măsurile de salvare a persoanelor îmbarcate şi să nu admită capturarea navei, actelor, mărfurilor şi altor bunuri aflate la bord.

Comandantul are dreptul să poarte, să păstreze şi să aplice arma de foc din dotare pentru asigurarea securităţii sale, a persoanelor şi a bunurilor de la bord.

(1) În cazul în care comandantul consideră că naufragiul este iminent, după ce a luat toate măsurile de salvare a pasagerilor, permite echipajului să părăsească nava. Comandantul părăseşte ultimul nava, întreprinzînd toate măsurile ce depind de el pentru a salva jurnalul de bord, jurnalul de maşini, jurnalul radiotelegrafic, hărţile de drum, actele, obiectele de valoare şi banii bordului.

(2) În caz de naufragiu, comandantul păstrează drepturile şi obligaţiile faţă de echipaj oriunde acesta din urmă ar fi transportat.

(1) Dispoziţiile comandantului, emise în limita competenţei lui, sînt executorii pentru toate persoanele aflate la bord. În cazul neexecutării dispoziţiilor legale ale comandantului, acesta va aplica vinovatului măsurile de rigoare.

(2) Comandantul are dreptul să aplice măsuri de stimulare şi de pedeapsă disciplinară membrilor de echipaj, inclusiv destituirea, în condiţiile legii.

(3) Comandantul este în drept să izoleze persoana ale cărei fapte, deşi nu sînt penale, periclitează siguranţa navei, a persoanelor şi a bunurilor aflate la bord.

(4) În cazul izolării ilegale a persoanei sau al unui alt abuz de autoritate în menţinerea ordinii la bord, comandantul poartă răspunderea prevăzută de lege.

(1) Nici o persoană nu poate fi înrolată în echipajul navei fără consimţămîntul comandantului.

(2) Refuzul comandantului de a înrola în echipajul navei o persoană trimisă de armator trebuie să fie întemeiat. Un astfel de refuz, făcut în scris, se remite armatorului şi persoanei respinse.

(1) În cazul în care la bordul navei în cursă sînt comise fapte penale, comandantul exercită funcţiile de organ de anchetă prealabilă, călăuzindu-se de legislaţia procesual - penală a Republicii·Moldova şi de instrucţiunile respective.

(2) Comandantul este în drept să reţină persoana suspectată de comiterea unor fapte penale pînă a fi predată autorităţilor competente din portul proxim. Comandantul poate expedia,

după caz, persoana suspectată şi materialele anchetei prealabile în Republica Moldova cu o altă navă sub pavilionul acesteia.

(3) Dacă în portul Republicii Moldova, la bordul navei au fost comise fapte· pasibile de pedeapsă conform legislaţiei penale a Republicii Moldova, comandantul are obligaţia de a preda persoana suspectată autorităţilor de resort.

În cazul epuizării mijloacelor de subzistenţă, inclusiv a proviziilor intangibile de la bordul navei, comandantul este în drept să rechiziţioneze, pentru a fi distribuită egal între persoanele îmbarcate, cantitatea necesară din alimentele deţinute de acestea şi din mărfurile alimentare de la bord. Rechiziţia se consemnează în act. Alimentele şi mărfurile rechiziţionate vor fi plătite la costul lor de către armator.

(1) În cazul în care survine o necesitate stringentă de bani pentru continuarea navigaţiei, în special pentru reparaţia navei sau întreţinerea echipajului, comandantul este în drept, dacă nu poate primi la timp dispoziţiile armatorului, să vîndă o parte din bunurile încredinţate care nu sînt indispensabile continuării navigaţiei. Comandantul va alege modul de procurare a mijloacelor băneşti cel mai puţin prejudiciabil armatorului şi proprietarilor de mărfuri.

(2) Mărfurile vîndute urmează să fie plătite proprietarului la costul lor, cu excepţia cazurilor cînd daunele suportate de acesta cad sub incidenţa avariei comune sau cînd vînzarea a fost efectuată pentru salvarea caricului.

Dacă în timpul cursei se naşte un copil, comandantul este obligat să întocmească, în prezenţa a doi martori şi a medicului de bord, un act şi să consemneze faptul în jurnalul de bord. Actul va fi prezentat autorităţii de resort pentru eliberarea certificatului de naştere.

(1) Comandantul este obligat să autentifice testamentul făcut de o persoană aflată la bord şi să-l păstreze pînă ce va fi remis autorităţilor de resort.

(2) În caz de deces survenit pe navă, comandantul este obligat să întocmească un act în prezenţa a doi martori, precum şi a unui medic sau felcer, dacă se află la bord, să consemneze faptul în jurnalul de bord şi să anexeze la actul de deces lista bunurilor de la bord ale decedatului, asigurînd păstrarea acestor bunuri pînă a fi predate rudelor sau autorităţilor de resort.

(3) Comandantul este obligat să dispună păstrarea corpului neînsufleţit şi expedierea lui în patrie. În cazul imposibilităţii, el va întreprinde acţiuni pentru înmormîntarea defunctului în portul proxim. Dacă nava urmează să se afle timp îndelungat în largul mării, iar corpul defunctului nu poate fi păstrat, comandantul are dreptul să dispună înmormîntarea în mare, conform obiceiurilor marinăreşti, întocmindu-se actul respectiv şi consemnîndu-se faptul în jurnalul de bord.

Raporturile comandantului şi ale altor membri de echipaj cu consulatele sînt reglementate de legislaţia Republicii Moldova şi de normele de drept internaţional.

(1) În sensul prezentului cod, port maritim comercial înseamnă întreprindere cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare, înzestrată cu instalaţii costiere, destinată deservirii navelor şi pasagerilor, manipulării mărfurilor şi prestării altor servicii, în teritoriul şi acvatoriul atribuite special, ultimul situat în zonă de navigaţie maritimă.

(2) În sensul prezentului cod, port maritim pescăresc înseamnă întreprindere cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare, înzestrată cu instalaţii costiere, destinată deservirii navelor de pescuit.

(3) Portul maritim este persoană juridică.

(4) Statutul juridic al unui port maritim este stabilit în prezentul cod, în alte acte normative ale Republicii Moldova şi în statutul portului.

(5) Faptul că portul maritim al Republicii Moldova este deschis navelor străine se anunţă oficial.

(1) Teritoriu . al portului maritim este suprafaţa terestră atribuită acestuia, precum şi uscatul format de aluviuni.

(2) Acvatoriu al portului maritim sînt spaţiile acvatice atribuite acestuia.

(3) Pămînturile portului maritim, precum şi construcțiile portuare (spărgătoare de valuri, îngrădiri, acostamente şi altele de acest fel), căile de acces feroviare şi auto alte bunuri din teritoriul portului, care, după lege, sînt proprietate a statului, se dau portului în administrare sau în arendă.

(4) Repartizarea suprafeţei terestre şi spaţiilor acvatice către portul maritim şi retragerea lor se efectuează în modul stabilit de lege.

(1) Portul maritim exercită următoarele funcţii de asigurare a siguranţei în navigaţie şi a ordinii în perimetrul său:

a) crearea de condiţii pentru siguranţa circulaţiei în apele portuare, siguranţa staţionării şi tratării navelor;

b) menţinerea în bună stare de funcţionare a construcţiilor hidrotehnice;

c) menţinerea în bună stare a mijloacelor de telecomunicaţie şi de electroradionavigaţie din dotarea portului;

d) menţinerea în bună stare a semnelor de navigaţie din dotarea portului;

e) menţinerea adîncimilor declarate;

f) stabilirea zonelor în care utilizarea remorcherelor este obligatorie;

g) asigurarea salubrităţii şi ordinii în acvatoriul şi teritoriul portului, îndeplinirea prescripţiilor privind protecţia mediului înconjurător;

h) primirea gunoiului, a apei de santină şi de balast, a apei cu conţinut de petrol, a altor substanţe nocive, acumulate pe nave;

i) acordarea de asistenţă pe apă.

(2) Actele normative care reglementează modul de exercitare a funcţiilor enumerate la alin.(1) sînt prezentate de către directorul portului spre aprobare autorităţii centrale de specialitate.

(1) Administraţia portului maritim se instituie de către autoritatea centrală de specialitate.

(2) Administraţia portului maritim este în drept să dea în arendă, în modul stabilit de lege, construcţiile portuare şi altele de acest fel, primite în administrare, întreprinderilor arimatoare, de transport şi de expediţie şi altor unităţi economice pentru executarea de operaţiuni portuare.

(3) Administraţia portului maritim supraveghează exploatarea tehnică a construcţiilor portuare şi a altora de acest fel şi asigură reînnoirea lor.

(1) Autorităţile administrative ale portului maritim, modul de constituire şi funcţiile lor sînt stabilite în prezentul cod şi în statutul portului maritim.

(2) Portul maritim proprietate de stat este administrat de directorul portului, desemnat de autoritatea centrală de specialitate, abilitat şi cu conducerea administraţiei portului maritim.

(1) Directorul de port maritim aprobă hotărîrile, executorii în cadrul portului, privind siguranţa navigaţiei, protecţia mărfurilor şi a bunurilor portului, privind acţiunile de sanitărie şi de apărare împotriva incendiilor, protecţia mediului înconjurător, intrarea şi ieşirea navelor, editează culegerea uzanţelor portuare, emite ordine privind retenţia navelor şi a mărfurilor în condiţiile art.84.

(2) Dacă portul maritim are acvatoriu limitrof acvatoriului unui port militar, modul de intrare în/şi de ieşire din portul maritim a navelor este stabilit de comandamentul portului militar, de comun acord cu directorul portului maritim.

Directorul de port maritim conduce activitatea economică portuară şi are dreptul să sisteze lucrările de transbordare, circulaţia navelor dacă astfel de acţiuni, starea navelor nu sînt conforme regulilor şi normelor de siguranţă sau dacă nu sînt îndeplinite hotărîrile, executorii în cadrul portului, indicate la art.82.

(1) Nava sau mărfurile pot fi reţinute în portul maritim de către directorul acestuia în cazul revendicărilor născute dintr-o avarie comună, din acţiuni de salvare, dintr-un contract de transport de mărfuri, din coliziunea navelor sau din alte acţiuni, precum şi în cazul avarierii construcţiilor şi instalaţiilor portuare, utilajelor de navigaţie, pînă cînd armatorul sau posesorul de mărfuri nu va depune o garanţie suficientă.

(2) Răspunderea pentru daunele cauzate prin retenţia neîntemeiată a navei sau a mărfurilor o poartă persoana la a cărei revendicare a fost dispusă retenţia.

Dispoziţia directorului de port asupra retenţiei navei sau a mărfurilor în temeiurile expuse la art.84 este valabilă timp de 72 de ore. Dacă, pînă la expirarea acestui termen, instanţa judecătorească din Republica Moldova nu va emite o hotărîre privind instituirea de sechestru asupra navei sau mărfurilor, acestea vor fi eliberate imediat.

Nu poate fi sechestrată în temeiul unor revendicări patrimoniale nava străină utilizată exclusiv în serviciul statului, cu excepţiile prevăzute în Codul de procedură civilă al Republicii Moldova.

În portul maritim, organele supravegherii de stat sînt asigurate cu localuri şi condiţii de muncă.

Într-un port maritim se încasează următoarele taxe portuare: taxa navală, taxa de platformă, taxa de staţionare la cheu, taxa de ancoraj, taxa de canal, taxa de far, taxa de mărfuri, alte taxe, în modul stabilit de legislaţie. O parte din mijloacele încasate ca taxe portuare se folosesc la întreţinerea căpităniei şi administraţiei portului maritim.

În portul maritim este obligatorie respectarea prevederilor actelor normative privind siguranţa navigaţiei în port, controlul vamal, controlul de frontieră, controlul sanitar şi fitosanitar, privind regulile , de pilotaj, de remorcaj, de efectuare a lucrărilor de salvare şi ranfluare a navelor, de ancoraj şi de repartizare a locurilor la cheu, de încărcare şi descărcare a mărfurilor, de îmbarcare şi debarcare a·pasagerilor, de prestare a altor servicii, privind taxele portuare şi prevenirea poluării mediului înconjurător.

(1) Supravegherea de stat asupra siguranţei navigaţiei şi asupra ordinii într-un port maritim este exercitată de căpitanul portului, în conformitate cu regulamentul căpitanului de port maritim, aprobat de autoritatea centrală de specialitate.

(2) În portul maritim se instituie căpitănia lui, condusă de căpitanul de port.

(3) În portul maritim comercial cu acvatoriu limitrof acvatoriului altui port - pescăresc sau fluvial - se constituie o căpitănie unică sub conducerea căpitanului de port maritim comercial.

(1) Căpitanul de port maritim este numit în funcţie de autoritatea centrală de specialitate.

(2) În exercitarea funcţiilor prevăzute la art. 92, căpitanul de port maritim se subordonează autorităţii centrale de specialitate.

Căpitanul de port maritim exercită următoarele funcţii:

a) supraveghează respectarea legislaţiei navigaţiei maritime comerciale şi îndeplinirea convenţiilor internaţionale în acest domeniu la care Republica Moldova este parte;

b) înscrie navele în registrul navelor şi în catalogul naval, eliberează actele de bord;

c) eliberează brevetele (certificatele de capacitate), actele de confirmare a acestora;

d) verifică actele de bord, precum şi brevetele (certificatele de capacitate) şi actele de confirmare a acestora;

e) eliberează membrilor de echipaj carnetele de marinar (paşapoartele);

f) supraveghează respectarea regulilor de intrare în şi de ieşire din port a navelor;

g) perfectează, legalizează şi eliberează actele de intrare în şi de ieşire din port a navelor;

h) conduce serviciul de pilotaj şi serviciul de dirijare a circulaţiei navelor;

i) supraveghează pilotarea navelor de către spărgătoarele de gheaţă pe căile , de acces în port şi în acvatoriul lui;

j) conduce ţinerea evidenţei și cercetarea sinistrelor şi accidentelor maritime în conformitate cu regulamentul aprobat de autoritatea centrală de specialitate;

k) autorizează ranfluarea bunurilor scufundate în mare, lucrările de ,construcţie, hidrotehnice şi de altă natură în teritoriul şi acvatoriul portului.

Dispoziţiile căpitanului de port în problemele siguranţei navigaţiei maritime şi ale ordinii în port, atribuite în competenţă, sînt executorii pentru toate navele, persoanele juridice şi fizice din teritoriul şi acvatoriul portului.

(1) Înainte de ieşirea navei din port, căpitanul sau un alt reprezentant al căpităniei portului efectuează un control, după reguli stabilite de autoritatea centrală de specialitate, verificînd actele de bord, conformitatea cu aceste acte a principalelor caracteristici ale navei, respectarea exigenţelor de înrolare a membrilor de echipaj.

(2) Dacă lipsesc actele de bord sau se constată, cu suficiente temeiuri, că nava nu satisface exigenţele de siguranţă a navigaţiei, căpitănia portului este în drept să examineze nava.

(3) Pentru a verifica înlăturarea deficienţelor din a căror cauză nava nu a primit permis de plecare, căpitănia portului o poate supune unui examen repetat.

(1) Nava poate ieşi din port doar cu permis de plecare, eliberat de căpitanul de port. ·

(2) Căpitanul de port nu eliberează permis de plecare dacă:

a) se constată starea de navigabilitate necorespunzătoare a navei, încălcarea normelor de încărcare şi aprovizionare a acesteia, a exigenţelor de înrolare a membrilor de echipaj şi altor condiţii, fapt care periclitează siguranţa navigaţiei ori sănătatea persoanelor îmbarcate sau care poate aduce daune mediului înconjurător;

b) sînt încălcate regulile actelor de bord;

c) nu sînt achitate taxele şi amenzile;

d) serviciul sanitar şi de carantină, inspectoratul piscicol, serviciul de migraţie, organul de frontieră, organul vamal sau alte organe de stat abilitate prin lege au emis decizie care interzice plecarea navei.

(3) Căpitanul de port poate reţine nava în temeiurile indicate la alin.(2) pînă la remedierea viciilor sau pînă la achitarea taxelor şi amenzilor datorate de navă. În cazul în care viciile nu pot fi lichidate pe loc, navei i se va da posibilitatea de a se deplasa acolo unde pot fi executate reparaţiile. Retenţia navei se aduce imediat la cunoştinţa armatorului.

(4) Cheltuielile aferente exercitării drepturilor cu care este investit căpitanul de port prin prezentul articol sînt suportate de către armator.

(1) Pentru siguranţa navigaţiei, nava este condusă de către pilot pe căile de acces în portul maritim şi în acvatoriul lui.

(2) Regulamentul serviciului de pilotaj se aprobă de autoritatea centrală de specialitate.

(3) Serviciul de pilotaj se află în subordinea căpitanului de port.

(1) Autoritatea centrală de specialitate stabileşte zonele de pilotaj obligatoriu şi zonele de pilotaj facultativ, precum şi categoria navelor scutite de pilotajul obligatoriu, dîndu-le publicităţii prin editarea de acte normative, cărţi-pilot şi prin comunicate oficiale.

(2) În zona de pilotaj obligatoriu, nava nu are dreptul să navigheze fără pilot dacă nu se raportă la categoria navelor scutite de pilotaj obligatoriu.

(3) În zona de pilotaj facultativ, comandantul de navă are dreptul să ia la bord un pilot, după caz.

(4) În zona de pilotaj facultativ, căpitanul de port maritim poate institui pilotaj obligatoriu pentru nava:

a) care poate genera ea însăşi sau caricul ei pericol pentru mediul înconjurător. Navele din această categorie sînt indicate în o hotărîre executorie în cadrul portului;

b) cu carcasa, mecanismele sau utilajele deteriorate serios, ceea ce poate periclita grav siguranţa navigaţiei în acvatoriul portului. În astfel de cazuri, comandantul primeşte un aviz că nava lui trebuie să fie asistată de un pilot.

(1) Timpul de pilotaj al navei este stabilit de căpitanul de port şi se anunţă în o hotărîre executorie în cadrul portului maritim.

(2) Căpitanul de port este în drept să interzică pilotajul navelor dacă siguranţa pilotajului este periclitată de fenomene naturale, de alte circumstanţe care generează pericole de navigaţie.

Pentru serviciile pilotului se percepe o taxă de pilotaj, al cărei cuantum şi mod de încasare se stabilesc de autoritatea centrală de specialitate.

Pilot poate fi orice persoană domiciliată în Republica Moldova, titular al unui brevet de căpitan, care îndeplineşte exigenţele regulamentului serviciului de pilotaj.

În timpul pilotajului, pilotul este obligat:

a) să supravegheze starea pasei şi marcarea ei justă, funcţionarea semnelor costiere de navigaţie;

b) să comunice imediat căpitanului de port informaţii despre orice schimbare de pe pasă, precum şi despre sinistrele şi accidentele maritime din zona de pilotaj;

c) să ceară înlăturarea încălcării în cazul în care comandantul navei pilotate a încălcat hotărîrea executorie din cadrul portului, regulile de navigaţie sau alte reguli, iar dacă acesta nu execută exigenţele legale, să notifice imediat căpitanului de port faptul.

(1) La primirea cererii de pilotaj, serviciul de pilotaj trimite un pilot la bordul navei, comunicînd comandantului timpul sosirii pilotului.

(2) Pilotul poate fi asistat de un elev pilot.

Comandantul este obligat să primească în mod operativ pilotul la bord în condiţii de siguranţă, să-l asigure gratuit cu încăpere separată şi cu hrană.

După ce a sosit la bordul navei, pilotul prezintă comandantului buletinul de pilotaj, în care acesta din urmă consemnează numele şi pavilionul navei, pescajul, lungimea, lăţimea, tonajul ei net, locul şi ora prezentării pilotului, precum şi locul şi ora încheierii pilotajului şi, după caz, circumstanţele lui, autentificînd înscrisurile prin semnătură.

Indicarea eronată a pescajului, lungimii şi lăţimii navei sau a tonajului ei net atrage aplicarea unei amenzi echivalente cu 2 taxe de pilotaj. Pe lîngă aceasta, neindicarea sau indicarea eronată a datelor de mai sus se pedepseşte în conformitate cu legea.

(1) Prezenţa pe navă a pilotului nu-l exonerează pe comandant de responsabilitate pentru conducerea navei.

(2) În cazul în care părăseşte puntea de comandă, comandantul este obligat să comunice pilotului cine este responsabil de conducerea navei în absenţa sa.

Pilotul nu poate părăsi nava fără consimţămîntul comandantului înainte de ancorarea sau acostarea navei într-un loc de refugiu ori înainte de ieşirea ei în larg, ori înainte de a fi înlocuit de un alt pilot.

(1) Atunci cînd se îndoieşte de justeţea recomandărilor date de pilot, comandantul poate renunţa la serviciile lui. Dacă astfel de cazuri au loc în zona de pilotaj obligatoriu, comandantul va opri mişcarea navei pînă la venirea unui alt pilot.

(2) Comandantul care cheamă pilot la bordul navei şi renunţă la serviciile lui este obligat să achite integral taxa de pilotaj.

În cazul reţinerii pilotului la bordul navei mai mult de două ore peste program din cauza încărcării sau descărcării, defectării mecanismelor, carantinei pe navă sau în alte circumstanţe, cu excepţia cazurilor de forţă majoră, comandantul este obligat să plătească un onorariu, stabilit de administraţia portului maritim.

Dacă nava, avînd la bord un pilot şi un elev pilot, s-a deplasat în afara zonei lor de pilotaj, comandantul este obligat să le repare cheltuielile aferente întoarcerii la locul de serviciu (costul călătoriei retur, cazarea la hotel, diurnele) şi, pe lîngă taxa de pilotaj, să plătească onorariul prevăzut la art.110.

Răspunderea pentru sinistrul şi accidentul maritim produse din culpa pilotului o poartă organizaţia în care lucrează. Această răspundere se poate limita la mărimea fondului special, constituit prin defalcarea a 10 procente din sumele încasate ca taxe de pilotaj în anul imediat anterior anului în care s-au produs sinistrul şi accidentul maritim.

Taxele, amenzile şi onorariile prevăzute în prezentul capitol se încasează de către organizaţia din care face parte serviciul de pilotaj şi se fac venit la bugetul ei.

(1) În zonele de navigaţie intensă se efectuează deservirea de radiolocaţie a navelor de către serviciul de dirijare a circulaţiei navelor (denumit în continuare serviciu de dirijare), instituit de comun acord cu autoritatea centrală de specialitate.

(2) Prin deservirea de radiolocaţie a navelor se înţelege dirijarea circulaţiei navelor, pilotajul radar, informarea despre circulaţia navelor, despre starea instalaţiilor de navigaţie, despre condiţiile hidrometeorologice şi despre alţi factori care influenţează siguranţa navigaţiei, acordarea de asistenţă navelor în operaţiunile de salvare şi de lichidare a urmărilor sinistrelor şi accidentelor maritime.

(3) Funcţiile şi zona de activitate ale serviciului de dirijare, regimul circulaţiei în zonă şi nomenclatorul de servicii se stabilesc în reguli, aprobate de autoritatea centrală de specialitate, şi se specifică în hotărîri executorii în cadrul portului, în cărţi-pilot şi în comunicate oficiale.

(1) Serviciul de dirijare se instituie în conformitate cu regulamentul-tip al serviciului de dirijare.

(2) În cazul instituirii unui serviciu regional de dirijare, modul de constituire şi subordonare a acestuia este stabilit de comun acord cu autoritatea centrală de specialitate.

(3) Statutul juridic al serviciului de dirijare este stabilit de prezentul cod, de alte acte normative, de regulamentul serviciului de dirijare.

(1) În cazurile stipulate în hotărîrea executorie în cadrul portului, serviciul de dirijare transmite, la cerere, prin pilotul său operator informaţii şi indicaţii necesare navei.

(2) Pilotul operator al serviciului de dirijare este obligat să atenţioneze, după caz, comandantul navei pilotate că a încălcat regulile de navigaţie şi/sau hotărîrea executorie în cadrul portului şi să ceară înlăturarea încălcărilor.

(3) Serviciul de dirijare poartă răspundere materială pentru indicaţiile greşite date comandantului, pentru caracterul neveridic al informaţiei furnizate.

(4) Faptul că serviciul de dirijare acordă asistenţă navei nu exonerează comandantul acesteia de responsabilitatea pentru siguranţa navigaţiei şi de obligaţia angajării unui pilot în zona de pilotaj obligatoriu.

Poate fi pilot operator al serviciului de dirijare oricare cetăţean al Republicii Moldova care satisface exigenţele regulamentului pilotului operator, aprobat de autoritatea centrală de specialitate.

În cazul în care comandantul nu respectă recomandările date de pilotul operator, acesta din urmă este în drept să declare că refuză să continue pilotajul radar. Pilotul operator, deşi a refuzat să presteze în continuare serviciul, este obligat să ţină legătura cu nava şi, la solicitare, să acorde comandantului ei informaţii, necesare unei navigaţii în siguranţă. În cazul în care comandantul va cere pilotului operator să reia pilotajul, acesta trebuie să se execute.

Răspunderea pentru sinistrele şi accidentele maritime produse din culpa pilotului operator o poartă organizaţia din care face parte serviciul de dirijare. Această răspundere se poate limita la mărimea fondului special, constituit prin defalcarea a 10 la sută din sumele încasate ca taxe de pilotaj radar în anul imediat anterior anului în care s-au produs sinistrul şi accidentul maritim.

(1) Pentru asistenţa serviciului de dirijare se percepe taxă de pilotaj radar în cuantumul şi în modul stabilit de autoritatea centrală de specialitate.

(2) Comandantul care a solicitat asistenţă serviciului de dirijare şi care ulterior refuză să o primească este obligat să achite integral taxa pentru asistenţa solicitată.

(1) În portul maritim sau în afara lui activează, în calitate de reprezentanţi permanenţi ai armatorului, agenţi maritimi - persoane juridice, care se obligă, prin contract de agenturare maritimă, să acorde, contra unui comision de agenţie, servicii în domeniul navigaţiei comerciale.

(2) La încheierea unui contract în numele armatorului, agentul maritim poate acţiona şi în favoarea altei părţi contractante dacă aceasta l-a abilitat şi dacă armatorul este de acord.

(1) Agentul maritim:

a) îndeplineşte formalităţi şi întreprinde acţiuni ce ţin de intrarea, aflarea în şi ieşirea din port a navei;

b) îl asistă pe comandant în diversele lui relaţii cu autorităţile portuare şi cu autoritatea administraţiei publice locale;

c) participă la organizarea aprovizionării, deservirii şi reparaţiei navei în port;

d) perfectează actele pentru navă şi pentru caric;

e) plăteşte, la dispoziţia armatorului şi a comandantului, taxele portuare;

f) încasează navlul şi alte plăţi ale drepturilor revendicate în reclamaţia armatorului;

g) procură caricuri pentru navă;

h) expediază mărfuri;

i) exercită alte funcţii.

(2) Agentul maritim este obligat:

a) să-şi desfăşoare activitatea în interesul armatorului şi/sau al unui alt mandant, potrivit uzului de agenturare maritimă;

b) să acţioneze în limita împuternicirilor sale;

c) să nu-şi delege funcţiile către o altă persoană (subagent), cu excepţia cazului în care a fost autorizat de către mandant;

d) să ţină evidenţa cheltuielilor.

(1) Armatorul şi/sau un alt mandant este obligat:

a) să pună la dispoziţia agentului maritim sumele necesare îndeplinirii funcţiilor acestuia;

b) să compenseze agentului maritim orice cheltuială efectuată în numele şi cu consimţămîntul său;

c) să poarte răspundere pentru consecinţele oricărei acţiuni întreprinse de agentul maritim în limitele împuternicirilor lui.

(2) În cazul cînd mandantul limitează obişnuitele împuterniciri ale agentului maritim, orice tranzacţie încheiată de acesta din urmă cu un terţ, care se manifestă ca o persoană de bună-credinţă, este validă şi îl obligă pe mandant dacă terţul nu a fost la curent cu această limitare.

(1) Contractul de agenturare maritimă încheiat pe un anumit termen expiră la încheierea termenului.

(2) Contractul de agenturare maritimă încheiat pe un termen nedefinit poate fi denunţat. Partea denunţătoare urmează să notifice celeilalte părţi intenţia sa cel tîrziu cu 3 luni înainte de data denunţării.

(1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică la recuperarea (ranfluarea), evacuarea, nimicirea bunurilor scufundate în apele interioare ale Republicii Moldova.

(2) Prin bunuri scufundate se înţeleg navele şi alte mijloace plutitoare naufragiate, epavele lor, aeronavele şi părţi ale lor, mărfurile şi alte obiecte, indiferent de faptul dacă plutesc la suprafaţă, sub apă ori s-au lăsat la fund, au fost aruncate la o mică adîncime sau pe ţărm.

(3) Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică:

a) la recuperarea, evacuarea, nimicirea bunurilor din dotarea militară;

b) la recuperarea bunurilor de importanţă culturală, istorică şi arheologică.

(4) Recuperarea, evacuarea, nimicirea bunurilor enumerate la alin.(3) se efectuează în conformitate cu legislaţia specială a Republicii Moldova. Dacă astfel de bunuri se află în acvatoriul portului maritim, organul responsabil de recuperarea, evacuarea, nimicirea lor trebuie să-şi coordoneze acţiunile cu căpitănia portului.

(1) Drepturile asupra bunurilor scufundate în apele interioare sau în apele teritoriale ale unui alt stat, raporturile care apar în legătură cu astfel de bunuri sînt reglementate de legislaţia acelui stat.

(2) Nava scufundată în marea liberă, mărfurile şi alte bunuri de la bordul ei cad sub incidenţa legislaţiei statului al cărui pavilion îl purta nava.

(1) Dacă proprietarul bunurilor scufundate doreşte să le recupereze, el este dator să comunice intenţia sa căpităniei portului proxim în termen de un an de la data scufundării.

(2) Căpitănia portului, de comun acord cu autoritatea centrală de specialitate, stabileşte atît un termen rezonabil pentru recuperarea bunurilor scufundate, cît şi ordinea lucrărilor, aducînd faptul la cunoştinţa proprietarului acelor bunuri.

(1) Dacă bunurile scufundate reprezintă un obstacol pentru navigaţie şi pentru activităţile pe mare, pentru lucrările hidrotehnice şi de altă natură, dacă pun în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor, mediul înconjurător, proprietarul lor este obligat să anunţe neîntîrziat căpitănia portului proxim despre sinistrul şi accidentul maritim, să efectueze recuperarea, evacuarea şi/sau nimicirea acelor bunuri în termenul stabilit de căpitănie.

(2) Dacă bunurile scufundate prezintă un pericol iminent pentru navigaţie, pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, pentru mediul înconjurător şi dacă proprietarul nu le recuperează în termenul stabilit de căpitănia portului, aceasta este în drept să întreprindă, din contul proprietarului, acţiuni de recuperare imediată a bunurilor, de evacuare şi/sau de nimicire a lor, după caz.

(3) Dacă proprietarul bunurilor periculoase scufundate nu poate fi identificat, căpitănia portului va da publicităţii o informaţie despre termenele de recuperare a bunurilor. Dacă naţionalitatea navei scufundate este identificată, căpitănia portului informează autoritatea centrală de specialitate, care va anunţa prin canale diplomatice ţara al cărei pavilion îl purta nava scufundată.

Dacă există suficiente temeiuri, căpitănia portului este în drept să nu permită proprietarului de bunuri scufundate recuperarea acestora cu mijloacele lui sau cu mijloacele întreprinderii de ranfluare angajate de el. În astfel de cazuri, căpitănia portului organizează ranfluarea bunurilor din contul proprietarului lor.

Proprietarul bunurilor scufundate pierde dreptul asupra lor dacă nu face declaraţie de revendicare sau nu le recuperează în termenele specificate la art.127 şi 128.

(1) Bunurile recuperate de căpitănia portului în condiţiile art.128 şi bunurile recuperate în mod accidental pot fi revendicate în termen de 2 ani de la recuperare. Proprietarul bunurilor recuperate va repara căpităniei portului costul lucrărilor de ranfluare, alte cheltuieli şi pierderi aferente.

(2) În cazul în care căpitănia portului comercializează bunurile recuperate a căror păstrare este imposibilă sau neraţională, diferenţa dintre suma încasată şi cheltuielile aferente ranfluării, păstrării şi comercializării acestor bunuri se restituie proprietarului. Dacă suma încasată din comercializarea bunurilor recuperate nu acoperă cheltuielile suportate de căpitănia portului, proprietarul bunurilor trebuie să depună suma care nu ajunge.

(3) Renunţarea la bunurile scufundate sau recuperate nu-l scuteşte pe proprietarul lor de obligaţia reparării cheltuielilor şi pierderilor suportate de căpitănia portului în cazurile prevăzute la art.128, 129 şi în prezentul articol alin.(1) şi (2).

(1) Condiţiile transportului maritim de mărfuri se stipulează în contract.

(2) Transportul maritim de mărfuri pentru necesităţile statului se efectuează în conformitate cu legislaţia.

(3) Transportatorul şi posesorul de mărfuri, care efectuează sistematic transporturi maritime de mărfuri, pot încheia contract pe termen lung pentru organizarea unor astfel de transporturi. Conform contractului, transportatorul se obligă să transporte o anumită cantitate de mărfuri cu una sau mai multe nave în cîteva curse şi într-un anumit timp, iar posesorul de mărfuri să prezinte cantitatea de marfă stabilită şi să achite navlul. Transportatorul poate încheia contract cu cîţiva posesori de mărfuri.

(1) Organizaţia de transport maritim în comun:

a) este obligată să recepţioneze orice marfă dacă dispune de spaţii libere, utile pentru transport şi dacă marfa poate fi transportată fără să fie prejudiciate mărfurile primite anterior;

b) nu este în drept să acorde preferinţă vreunui posesor la recepţionarea mărfurilor şi la stabilirea condiţiilor de trafic, cu excepţia cazurilor de transport urgent al încărcăturilor militare ale Ministerului Apărării şi a altor cazuri prevăzute de legislaţie;

c) trebuie să dea publicităţii tarifele şi condiţiile de transport maritim.

(2) Orice acord încheiat între organizaţia de transport maritim în comun şi posesorul de mărfuri privitor la exonerarea de răspundere sau la limitarea răspunderii care, conform prevederilor prezentului cod, cade în seama transportatorului în caz de pierdere, diferenţă în minus, avariere sau aducere cu întîrziere a mărfurilor este nul.

(1) Recepţionarea mărfurilor pentru a fi transportate în anumite direcţii poate fi interzisă numai în cazuri excepţionale de către autoritatea centrală de specialitate, care va comunica din timp acest lucru Guvernului şi organizaţiilor interesate.

(2) În cazul întreruperii traficului maritim din cauza unor fenomene naturale, sinistre şi accidente maritime şi în cazul instaurării unui regim de carantină, recepţionarea mărfurilor poate fi suspendată sau limitată temporar prin decizie a directorului de port, fapt care trebuie adus de urgenţă la cunoştinţa autorităţii centrale de specialitate, aceasta urmînd să stabilească termenele de suspendare sau de limitare a recepţionării mărfurilor.

(3) Recepţionarea mărfurilor poate fi interzisă, suspendată sau limitată pentru transport în anumite direcţii, din şi spre anumite porturi, fapt care trebuie adus, de către directorul portului, la cunoştinţa expeditorilor, iar în cazul transportului de mărfuri prin trafic direct mixt sau prin trafic direct pe apă, şi la cunoştinţa organizaţiilor altor tipuri de transport.

(1) Subdiviziunilor autorităţii centrale de specialitate li se acordă dreptul de a transporta poştă cu nave sub pavilionul Republicii Moldova care efectuează curse regulate.

(2) Poşta poate fi transportată pe mare:

a) însoţită de angajaţi ai operatorului de poştă; sau

b) neînsoţită, fiind predată la secţia de bagaje.

(3) Pe navele care transportă poştă însoţită de lucrători ai operatorului de poştă, acestora li se pun la dispoziţie încăperi pentru păstrarea şi prelucrarea poştei şi încăperi pentru odihnă.

(4) Transportul maritim de poştă se efectuează conform unor reglementări speciale, aprobate de autoritatea centrală de specialitate.

(5) Transportatorul poartă răspundere faţă de operatorii de poştă pentru pierderea, deteriorarea sau distrugerea din culpa sa a poştei.

Transportul de mărfuri între porturile Republicii Moldova şi porturile unor alte state poate fi efectuat atît de nave moldoveneşti, cît şi de nave străine.

(1) Prin contractul de transport maritim de mărfuri, transportatorul îşi asumă obligaţia să transporte spre portul de destinaţie mărfurile încredinţate sau care îi vor fi încredinţate de către expeditor şi să le predea persoanei legal împuternicite pentru a le lua în primire (destinatarul), iar expeditorul sau navlositorul se obligă să achite pentru aceasta taxa convenită, denumită navlu.

(2) Poate fi încheiat contract de transport maritim de mărfuri:

a) cu stipularea închirierii (navlosirii) navei în întregime, a unei părţi din ea sau a unor anumite spaţii pentru transportul de mărfuri (charter);

b) fără stipularea de la lit.a).

(3) Navlositorul este persoana care încheie cu transportatorul un contract de navlosire.

(4) Expeditorul este persoana care încheie contractul de transport maritim de mărfuri specificat la alin.(2) lit.b) şi orice persoană care, în numele său, predă transportatorului mărfurile.

Contractul de transport maritim de mărfuri se face în scris. Existenţa şi conţinutul unui astfel de contract pot fi dovedite prin charter, conosament sau prin alte acte.

(1) Raporturile dintre transportator şi destinatarul mărfurilor care nu este parte a contractului de transport se specifică în conosament. Clauzele charterului sînt obligatorii pentru destinatar dacă în conosament se face trimitere la ele.

(2) Condiţiile conosamentului referitoare la raporturile dintre transportator şi navlositor se aplică în cazul în care nu vin în contradicţie cu clauzele charterului.

(1) În charter se indică:

a) numele părţilor;

b) navlul;

c) numele navei;

d) mărfurile cu specificul lor;

e) locul de încărcare;

f) locul de destinaţie al mărfurilor sau direcţia spre care se îndreaptă nava.

În contract pot fi incluse, prin acordul părţilor, şi alte stipulaţii şi excepţii.

(2) Charterul este semnat de transportator şi navlositor sau de reprezentanţii lor.

(1) După recepţionarea mărfurilor spre transportare, transportatorul, la cererea expeditorului, îi eliberează un conosament, care constituie actul probatoriu al recepţionării mărfurilor.

(2) Conosamentul se întocmeşte în baza unui act, semnat de expeditor, care trebuie să conţină datele specificate la art.143 alin.(1) lit.d)-h).

(3) Expeditorul poartă răspundere faţă de transportator pentru toate consecinţele pe care le poate comporta informaţia incorectă sau incompletă, inserată în actul indicat la alin.(2).

(4) Expeditorul este în drept să ceară transportatorului eliberarea, în loc de conosament, a unui bon maritim de livrare sau a unui alt act probatoriu al primirii mărfurilor spre transportare.

(1) În conosament se indică în mod obligatoriu:

a) numele navei, dacă mărfurile sînt recepţionate spre transportare pe o anumită navă;

b) numele transportatorului şi sediul lui;

c) locul şi data primirii sau încărcării mărfurilor de către transportator;

d) numele expeditorului şi sediul lui;

e) locul de destinaţie al mărfurilor sau, în cazul charterului, locul de destinaţie sau direcţia navei;

f) numele destinatarului (clauza conosamentului nominativ) sau menţiunea eliberării conosamentului "la ordinul expeditorului" sau "la ordinul destinatarului" (clauza conosamentului "la ordin"), sau menţiunea eliberării conosamentului "la purtător" (clauza conosamentului "la purtător");

g) însemnele ce ţin de specificul mărfurilor, mărcile aplicate pe ele, numărul de coţade sau de obiecte, masa mărfurilor sau cantitatea lor desemnată în alt mod, iar în cazurile respective, datele privind ambalajul, aspectul exterior şi calităţile specifice ale mărfurilor (aceste date se expun exact aşa cum au fost prezentate de expeditor);

h) navlul şi alte drepturi cuvenite transportatorului cu indicaţia că acestea urmează să i se plătească conform charterului sau unui alt act, ori că au fost plătite anticipat;

i) data, ora şi locul eliberării conosamentului;

j) numărul de exemplare originale ale conosamentului;

k) semnătura şi ştampila transportatorului sau ale mandatarului acestuia.

(2) Dacă, la primirea în vrac a mărfurilor lichide, solide sau granulare, datele specificate la alin.(1) lit.g) nu au fost controlate, transportatorul este în drept să includă în conosament clauza respectivă. El poate include în conosament o astfel de clauză şi la recepţionarea unor alte tipuri de mărfuri.

(3) În conosament pot fi incluse, prin acordul părţilor, şi alte clauze şi excepţii.

(1) Transportatorul poate elibera expeditorului, la solicitare, cîteva exemplare originale de conosament, în care se specifică numărul de exemplare originale emise.

(2) La predarea mărfurilor conform unui exemplar de conosament, celelalte exemplare devin nule.

Conosamentul se transmite cu respectarea următoarelor reguli:

a) conosamentul nominativ - prin andosare nominală în folosul persoanei numite sau în alte modalităţi după regulile cesiunii de creanţă;

b) conosamentul "la ordin" - prin andosare nominală în folosul persoanei numite sau andosare în alb;

c) conosamentul "la purtător" - prin simplă remitere, adică fără andosare.

(1) Expeditorul are dreptul de a dispune de mărfuri pînă la predarea lor către destinatar ori pînă la transmiterea acestui drept către destinatar sau către un terţ, anunţînd transportatorul despre transmitere.

(2) Expeditorul este în drept să ceară returnarea mărfurilor în locul de încărcare, pînă la plecarea navei, sau într-un port de escală, ori predarea lor către un alt destinatar decît cel indicat în conosament, cu condiţia că va prezenta toate exemplarele conosamentului sau că va face dovada garanţiei conosamentului şi va respecta prevederile din prezentul cod privind denunţarea contractului de transport maritim. De aceste drepturi beneficiază şi deţinătorul legal al tuturor exemplarelor de conosament, eliberate expeditorului de mărfuri.

(1) Pentru a se asigura integritatea lor deplină, mărfurile se prezintă, după caz, în ambalaje de o singură utilizare sau în ambalaje refolosibile, care trebuie să fie în stare bună şi să corespundă standardelor sau condiţiilor tehnice.

(2) Expeditorul este obligat să marcheze mărfurile în modul stabilit şi să prezinte transportatorului datele necesare despre ele. Dacă mărfurile necesită o manipulare specifică, expeditorul trebuie să informeze transportatorul despre particularităţile şi modul lor de manipulare.

Expeditorul este dator să remită la timp transportatorului, pentru mărfuri, toate actele cerute de regulile portuare, vamale, sanitare şi de alte reguli administrative şi este răspunzător în faţa lui de daunele cauzate prin remiterea tardivă a acestor acte, prin perfectarea lor neconformă ori incompletă.

(1) Transportatorul este obligat să aducă nava, pînă la data plecării ei în cursă, în bună stare de navigabilitate, să asigure deplina ei conformitate cu normele tehnice de navigaţie, să o echipeze şi să o aprovizioneze cu tot necesarul, să o asigure cu echipajul reglementar, să amenajeze calele, magaziile şi celelalte compartimente, destinate transportului, pentru buna încărcare, transportare şi păstrare a mărfurilor.

(2) Transportatorul nu poartă răspundere de lipsa bunei stări de navigabilitate a navei dacă va demonstra că această lipsă a fost cauzată de viciile ascunse ale navei, imposibil de depistat cînd a depus diligenţa rezonabilă cerută.

(3) Acordul părţilor privind transportul de mărfuri care contravine alin.(1) este nul.

Dacă mărfurile sînt recepţionate spre a fi transportate pe o anumită navă, ele nu pot fi încărcate pe o altă navă decît cu acordul scris al expeditorului sau al navlositorului, exceptîndu-se cazurile de transbordare dictate de necesităţile tehnice care au apărut după demararea operaţiunilor de încărcare.

Expeditorul sau navlositorul plasează din contul său mărfurile de-a lungul bordului navei. Cheltuielile de încărcare şi de arimare (stivuire) a mărfurilor le suportă transportatorul.

(1) Mărfurile sînt arimate potrivit dispoziţiilor comandantului, însă nici o marfă nu va fi stivuită pe punte fără consimţămîntul scris al expeditorului, cu excepţia celor permise de a fi transportate pe punte în conformitate cu reglementările în vigoare şi cu uzanţele de cutumă.

(2) Transportatorul este responsabil de arimarea corectă a mărfurilor. Dispoziţiile transportatorului referitoare la arimare sînt obligatorii pentru organizaţiile şi persoanele care efectuează manipularea mărfurilor.

(1) Dacă transportul maritim se face în bază de charter, transportatorul este obligat să pună nava la dispoziţie spre încărcare în termenul stipulat în contract. În caz contrar, navlositorul este în drept să denunţe contractul şi să ceară reparaţia daunelor.

(2) În cazul transportului maritim în bază de charter, transportatorul trebuie să notifice în scris navlositorului sau expeditorului (dacă acesta din urmă este indicat de navlositor în contract) că nava este gata de încărcare sau va fi gata într-un anumit timp. Notificarea se face atunci cînd nava se află în portul de încărcare sau în dana de aşteptare.

(3) Data şi ora la care se face notificarea amintită la alin.(2) se stabilesc prin acordul părţilor, iar în lipsa unui astfel de acord, prin uzanţele portului de încărcare.

(4) Dacă nava nu este gata să primească mărfurile în timpul indicat în notificarea de la alin.(2), se consideră că notificarea nu a fost făcută, transportatorul fiind obligat să repare navlositorului daunele cauzate de acest fapt.

(1) Staliile, care înseamnă timpul acordat navlositorului de către transportator pentru încărcarea navei, se stabilesc prin acordul părţilor, iar în lipsa unui astfel de acord, prin uzanţele portului de încărcare.

(2) Staliile se calculează în zile, ore şi minute de muncă, începînd cu ziua imediat următoare zilei în care a fost prezentată notificarea privind punerea navei la dispoziţie spre încărcare. Se exceptă din calculul staliilor timpul în care nu s-a efectuat încărcarea din cauze dependente de transportator sau în virtutea unor forţe majore, sau a condiţiilor hidrometeorologice care ameninţă integritatea mărfurilor sau împiedică încărcarea fără de pericole. Timpul în care nu se efectuează încărcarea din cauze dependente de navlositor intră în calculul staliilor.

(3) Dacă încărcarea s-a efectuat înainte de curgerea staliilor, timpul real consumat pentru încărcare se consideră stalii.

(4) Pentru terminarea încărcării înainte de expirarea staliilor, poate fi stabilită navlositorului, prin acord între părţi, o indemnitate de celeritate, denumită despatch. În lipsa unui acord între părţi, despatch-ul va fi egal cu jumătate din taxa de staţionare a navei.

(1) Părţile pot stabili, printr-un acord, contrastalii, care înseamnă timp suplimentar pentru continuarea încărcării mărfurilor după expirarea staliilor, precum şi o indemnitate de întîrziere, denumită demurrage, ce se cuvine transportatorului pentru staţionarea navei.

(2) Contrastaliile operează fără întrerupere în zile calendaristice, ore şi minute consecutive din momentul expirării staliilor. În calculul contrastaliilor intră duminicile şi zilele de sărbătoare stabilite oficial, timpul considerat în port în afara orelor de program, precum şi timpul întreruperilor din operaţiunea de încărcare cauzate de forţe majore sau de condiţii hidrometeorologice care ameninţă integritatea mărfurilor sau împiedică încărcarea fără de pericole. Timpul în care nu s-au efectuat operaţiuni de încărcare din cauze dependente de transportator se exceptă din calculul contrastaliilor.

(3) În lipsa unui acord între părţi, contrastaliile şi indemnitatea de întîrziere (demurrage) se stabilesc în funcţie de uzanţele portului de încărcare. Dacă astfel de uzanţe nu există, demurrage-ul se determină luîndu-se în calcul cheltuielile de întreţinere a navei şi a echipajului.

(1) Transportatorul are dreptul ca, după expirarea contrastaliilor, să expedieze nava în cursă chiar dacă nu toată marfa este încărcată pe navă din cauze independente de el, urmînd să-şi păstreze dreptul de a primi navlul în întregime.

(2) În cazul punerii la dispoziţie a întregii nave, transportatorul nu este în drept să refuze primirea mărfurilor aduse înainte de expirarea staliilor sau a contrastaliilor dacă părţile au convenit asupra acestui lucru, chiar dacă primirea şi arimarea mărfurilor pot reţine nava după expirarea termenului stabilit.

(3) În cazul punerii la dispoziţie numai a unei părţi din navă, transportatorul este în drept să refuze, pînă la expirarea staliilor şi contrastaliilor, primirea mărfurilor care, fiind prezentate cu întîrziere, nu pot fi încărcate în modul cuvenit şi fără prejudicii pentru restul încărcăturii decît reţinîndu-se nava. În acest caz, transportatorul îşi păstrează dreptul de a primi navlul în întregime.

Dacă navlositorul care a închiriat numai o parte din navă sau anumite magazii ale ei depistează în ele mărfuri străine, el poate cere eliminarea lor în portul de plecare, iar dacă a închiriat întreaga navă - în orice port de escală. Dacă mărfurile nu au fost eliminate la timpul oportun, navlositorul are dreptul să ceară reducerea respectivă a navlului şi reparaţia daunelor suportate astfel.

(1) Mărfurile uşor inflamabile, explozive sau nocive prezentate sub alte denumiri sau sub denumiri aproximative şi admise pentru transport ca urmare a faptului că transportatorul, examinîndu-le aspectul, nu le-a depistat periculozitatea pot fi oricînd evacuate sau nimicite (dezamorsate), în dependenţă de posibilităţi, fără ca transportatorul să fie obligat a repara expeditorului daunele cauzate.

(2) Expeditorul este răspunzător de toate daunele cauzate prin transportul mărfurilor indicate la alin.(1).

(3) Navlul pentru transportul mărfurilor indicate la alin.(1) nu se restituie, iar în cazul neachitării lui la expediere, transportatorul este în drept să-l perceapă integral.

(4) Dacă mărfurile indicate la alin.(1) au fost încărcate cu ştirea şi consimţămîntul transportatorului şi dacă în timpul cursei prezintă pericol pentru navă, pentru celelalte mărfuri sau pentru persoanele de la bord, transportatorul procedează cu ele în modul stabilit la numitul alineat. În acest caz, transportatorul nu repară daunele pricinuite expeditorului, cu excepţia avariei comune, avînd dreptul la un navlu proporţional distanţei parcurse de navă cu mărfurile periculoase la bord.

În cazul închirierii întregii nave, transportatorul este obligat să pornească nava în marş la cererea navlositorului chiar dacă mărfurile nu au fost încărcate în volumul convenit. În o astfel de situaţie, transportatorul are dreptul la navlul întreg, stabilit în contract.

(1) Orice parte este în drept să denunţe contractul de transport maritim de mărfuri înainte de plecarea navei, fără a repara celeilalte părţi daunele cauzate astfel, în cazul:

a) declanşării de acţiuni militare sau de alte acţiuni, în timpul cărora apare pericolul capturării navei şi/sau a mărfurilor;

b) blocării portului de plecare sau portului de destinaţie;

c) antrenării navei în executarea unor misiuni speciale pentru necesităţile statului;

d) reţinerii navei la ordinul autorităţilor din motive neimputabile părţilor;

e) interdicţiei, date de autorităţi, scoaterii din portul de plecare sau introducerii în portul de destinaţie a mărfurilor recepţionate spre transportare.

(2) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.d) şi e), dacă reţinerea navei este de scurtă durată, contractul de transport maritim de mărfuri nu poate fi denunţat decît cu condiţia reparării daunelor cauzate celeilalte părţi.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(1), transportatorul nu suportă cheltuielile de descărcare.

(4) Orice parte este în drept, în unul din cazurile enumerate la alin.(1), să denunţe contractul şi în timpul cursei. Atunci, expeditorul sau navlositorul va repara transportatorului toate cheltuielile suportate la transportul de mărfuri, inclusiv cheltuielile de descărcare, şi va achita navlul proporţional distanţei parcurse de navă cu mărfurile la bord.

(1) Contractul de transport maritim de mărfuri încetează fără a fi denunţat de părţi şi fără ca acestea să-şi onoreze obligaţiunile de reparaţie a daunelor cauzate prin încetarea lui dacă, înainte de ieşirea navei din portul de încărcare, în circumstanţe independente de părţi:

a) nava a fost distrusă prin acte de violenţă sau a fost capturată;

b) nava a fost declarată în stare de nenavigabilitate;

c) s-a distrus o cantitate determinată de marfă;

d) s-a produs pierderea mărfii datorită naturii ei proprii după ce a fost recepţionată spre transportare, expeditorul nereuşind să o înlocuiască în termen cu o altă marfă.

(2) Contractul de transport maritim de mărfuri poate înceta, din cauzele expuse la alin.(1), şi în timpul cursei. În acest caz, transportatorul este în drept să încaseze un navlu proporţional distanţei efectiv parcurse, luîndu-se în calcul cantitatea de mărfuri salvate şi predate destinatarului.

(1) Dacă nava nu poate intra în portul de destinaţie din cauza interdicţiei date de autorităţi, fenomenelor naturale sau din alte cauze independente de transportator, acesta trebuie să informeze imediat expeditorul sau navlositorul, sau persoana împuternicită să administreze mărfurile în cazul cînd ultima este cunoscută transportatorului.

(2) Dacă, într-un termen rezonabil din momentul expedierii înştiinţării despre imposibilitatea intrării în portul de destinaţie, comandantul navei închiriate integral nu a primit dispoziţia expeditorului sau a navlositorului, sau a persoanei împuternicite să administreze mărfurile, el este în drept să le descarce, la latitudinea sa, într-un port proxim ori să le returneze în portul de plecare, în funcţie de faptul care soluţie ar fi, în opinia comandantului, mai avantajoasă pentru navlositor ori pentru persoana împuternicită să administreze mărfurile.

(3) În cazul închirierii unei părţi din navă, mărfurile care nu pot fi aduse în portul de destinaţie vor fi descărcate în alt port, conform dispoziţiei expeditorului sau navlositorului, sau persoanei împuternicite să administreze mărfurile. Dacă comandantul nu primeşte o astfel de dispoziţie în termen de 3 zile calendaristice din momentul expedierii înştiinţării specificate la alin.(2), el este în drept să lase mărfurile într-un port proxim, la latitudinea sa, şi să informeze despre acest fapt expeditorul sau navlositorul, sau persoana împuternicită să administreze mărfurile. Comandantul are dreptul să procedeze în aceeaşi manieră şi atunci cînd executarea dispoziţiei primite ar prejudicia interesele posesorilor celorlalte mărfuri de la bord.

(4) Transportatorul are dreptul la reparaţia cheltuielilor sale, ocazionate de aşteptarea, într-un termen rezonabil, a dispoziţiei expeditorului sau a navlositorului, sau a persoanei împuternicite să administreze mărfurile, a cheltuielilor de manipulare a mărfurilor, precum şi la navlu, proporţional distanţei parcurse cu mărfurile la bord.

(1) Transportatorul are obligaţia de a transporta mărfurile în termenele stabilite de părţile contractante şi pe drumul de navigaţie stipulat în contract, iar dacă acestea nu sînt stabilite, să le transporte în termenele uzuale şi pe drumuri de navigaţie obişnuite.

(2) Nu se consideră derogare de la contractul de transport maritim de mărfuri abaterea navei din drumul de navigaţie stabilit săvîrşită în scopul salvării pe mare de vieţi omeneşti, de nave şi mărfuri, alte abateri din drum rezonabile, neprovocate de acţiunile greşite ale transportatorului.

(1) La descărcarea mărfurilor în portul de destinaţie se aplică regulile stabilite la art.154 şi 155.

(2) Cheltuielile de descărcare de pe navă şi de amplasare a mărfurilor de-a lungul bordului ei sînt suportate de transportator.

(1) În portul de destinaţie, mărfurile sînt predate:

a) conform conosamentului nominativ - destinatarului indicat în conosament sau persoanei căreia conosamentul i-a fost transmis prin andosare sau în alte modalităţi după regulile cesiunii de creanţă;

b) conform conosamentului "la ordin" - expeditorului sau destinatarului, în funcţie de faptul dacă conosamentul este "la ordinul expeditorului" sau "la ordinul destinatarului", iar dacă în conosament sînt andosări (girări) - ultimului andosant girant din ordinea succesivă a andosărilor (girărilor) sau purtătorului de conosament cu ultima andosare în alb;

c) la prezentarea conosamentului "la purtător" - purtătorului său.

(2) Dacă a fost eliberat un bon de livrare maritim sau un alt act similar, transportatorul poate preda mărfurile doar destinatarului indicat în bon sau act ori destinatarului indicat de expeditor.

(1) La primirea mărfurilor, destinatarul este obligat să repare transportatorului cheltuielile aferente transportatorului de mărfuri, indemnitatea de staţionare în portul de destinaţie, să plătească navlul şi indemnitatea de staţionare în portul de încărcare, dacă achitarea lor de către destinatar este prevăzută în conosament sau în alt act în a cărui bază au fost transportate mărfurile, iar în caz de avarie comună să depună contribuţia la avaria comună sau să prezinte garanţia cuvenită.

(2) Transportatorul are dreptul de a reţine mărfurile pînă la efectuarea plăţilor din alin.(1). El poate exercita dreptul de retenţie a mărfurilor şi atunci cînd le predă la un depozit ce nu aparţine destinatarului, însă cu condiţia informării posesorului de depozit despre exercitarea acestui drept.

(3) După ce predă destinatarului mărfurile, transportatorul pierde dreptul de a cere expeditorului sau navlositorului plăţile neefectuate de destinatar, cu excepţia cazurilor cînd transportatorul nu a avut posibilitatea să exercite dreptul de retenţie a mărfurilor din cauze independente de el.

(1) Pentru a asigura executarea art.166 alin.(1), transportatorul are dreptul de a da în gaj mărfurile transportate.

(2) Dreptul de gaj asupra mărfurilor încetează în cazul:

a) predării lor către destinatar;

b) satisfacerii revendicărilor transportatorului garantate prin gaj;

c) acceptării de către transportator a altor garanţii corespunzătoare.

(3) Transportatorul are dreptul de a vinde, în condiţiile legii, mărfurile care fac obiectul gajului, anunţînd în prealabil expeditorul sau navlositorul şi destinatarul. În astfel de cazuri, cheltuielile specificate la art.166 alin.(1) sînt reparate din încasările din vînzarea mărfurilor, după acoperirea cheltuielilor de judecată, de depozitare şi comercializare a mărfurilor.

(4) Dacă mijloacele băneşti obţinute din vînzarea mărfurilor nu sînt suficiente pentru reparaţia cheltuielilor transportatorului specificate la art.166 alin.(1), acesta este în drept să ceară expeditorului sau navlositorului diferenţa neîncasată.

Destinatarul şi transportatorul sînt în drept să ceară, pînă la momentul predării mărfurilor, examinarea sau verificarea lor cantitativă. Cheltuielile aferente acestor proceduri sînt suportate de solicitantul examinării sau verificării.

(1) În cazul în care, la primirea mărfurilor transportate în bază de conosament, destinatarul nu a făcut transportatorului nici o reclamaţie scrisă referitoare la pierderi, la diferenţa în minus sau la avarierea de mărfuri, se va considera, dacă nu va fi demonstrat contrariul, că mărfurile au fost primite în condiţiile conosamentului.

(2) Destinatarul, în cazul în care, la primirea mărfurilor le-a examinat sau verificat împreună cu transportatorul, poate să nu facă reclamaţia specificată la alin.(1).

(3) Dacă pierderea, diferenţa în minus ori avarierea mărfurilor nu a putut fi depistată prin modalităţile uzuale de primire a lor, destinatarul urmează să adreseze transportatorului reclamaţia de rigoare în termen de 3 zile calendaristice de la primirea mărfurilor.

(4) Acordul privind primirea de mărfuri care contravine prezentului articol este nul.

(1) În cazul în care destinatarul mărfurilor transportate pe o navă închiriată parţial nu le-a revendicat în portul de destinaţie, nu a emis dispoziţii în privinţa lor sau a renunţat la ele, transportatorul este în drept să le predea la păstrare, anunţînd expeditorul, într-un depozit sau în alt loc sigur.

(2) În cazul în care de la expeditorul, navlositorul sau persoana împuternicită să administreze mărfurile, transportate pe o navă închiriată integral, nu vor parveni dispoziţii, comandantul va dispune descărcarea şi depozitarea mărfurilor numai după expirarea staliilor şi contrastaliilor. Timpul pierdut la predarea mărfurilor spre păstrare se consideră staţionare neproductivă a navei.

(3) Dacă, în termen de 2 luni din ziua sosirii navei în port, mărfurile predate spre păstrare nu vor fi revendicate, iar expeditorul sau navlositorul, sau persoana împuternicită să administreze mărfurile nu va plăti transportatorului sumele datorate, acesta din urmă are dreptul să vîndă mărfurile. Mărfurile perisabile nerevendicate pot fi vîndute înainte de expirarea termenului indicat.

(4) Termenele şi modul de păstrare, în portul maritim, a mărfurilor pînă a fi primite de către destinatar, modul de comercializare a mărfurilor nerevendicate de către destinatar sînt stabilite în regulile emise de autoritatea centrală de specialitate.

(1) Mijloacele obţinute din comercializarea mărfurilor specificate la art.170 alin.(3), din care se scad sumele datorate transportatorului, se trec la contul acestuia, urmînd să fie eliberate expeditorului sau navlositorului. Dacă mijloacele obţinute din comercializarea mărfurilor nerevendicate nu sînt suficiente acoperirii plăţilor şi cheltuielilor de păstrare şi comercializare a mărfurilor efectuate de transportator, acesta este în drept să ceară expeditorului sau navlositorului diferenţa neîncasată.

(2) Dacă, în termen de 6 luni din ziua comercializării mărfurilor, nici o persoană juridică sau fizică nu-şi revendică drepturile asupra mijloacelor încasate, acestea, după ce din ele se scad sumele datorate transportatorului, se fac venit la bugetul Republicii Moldova. În cazul vînzării de mărfuri nerevendicate şi nedocumentate, mijloacele încasate se fac venit transportatorului pentru acoperirea pierderilor aferente satisfacerii reclamaţiilor de pierdere a mărfurilor.

Toate sumele datorate transportatorului le plăteşte expeditorul sau navlositorul. În cazurile prevăzute în înţelegerea dintre expeditor sau navlositor cu transportatorul şi cu condiţia încorporării acestei înţelegeri în conosament, cheltuielile de transport sînt suportate de către destinatar.

(1) Navlul se stabileşte prin acordul părţilor. În lipsa unui astfel de acord, navlul se calculează după tarifele în vigoare în locul şi în timpul încărcării mărfurilor.

(2) Dacă pe navă s-a încărcat o cantitate mai mare de mărfuri decît prevede contractul de transport, navlul se majorează respectiv.

(3) Dacă, în locul mărfurilor prevăzute de contract, pe navă s-au încărcat alte mărfuri pentru al căror transport navlul este mai mare decît cel stabilit în contract, se plăteşte navlul pentru transportul mărfurilor încărcate.

(4) Dacă navlul pentru transportul mărfurilor încărcate este mai mic decît navlul pentru transportul mărfurilor prevăzute în contract, se plăteşte navlul prevăzut în contract.

Dacă valoarea mărfurilor încărcate nu acoperă navlul şi cheltuielile, aferente mărfurilor, suportate de transportator, iar expeditorul sau navlositorul nu a achitat navlul întreg şi nu a prezentat garanţia suplimentară cuvenită, transportatorul este în drept ca, înainte de plecarea navei, să denunţe contractul şi să ceară achitarea a jumătate din navlul convenit, a indemnităţii de staţionare, dacă nava a staţionat, precum şi reparaţia altor cheltuieli aferente mărfurilor. În astfel de cazuri, descărcarea se va efectua din contul expeditorului sau al navlositorului.

(1) În cazul închirierii întregii nave, expeditorul sau navlositorul are dreptul să denunţe contractul, fiind obligat să achite:

a) jumătate din navlul global, indemnitatea de staţionare nejustificată, dacă nava a staţionat, şi partea din cheltuielile aferente mărfurilor, suportate pînă la acel moment de către transportator şi neincluse în navlu dacă contractul a fost denunţat pînă la expirarea staliilor sau contrastaliilor, ori înainte de plecarea navei în cursă, în funcţie de faptul care dintre momentele indicate s-a produs mai întîi;

b) navlul global, indemnitatea şi cheltuielile indicate la lit.a) dacă contractul a fost denunţat după una din situaţiile specificate la aceeaşi literă, iar contractul a fost încheiat pentru o singură cursă;

c) navlul global pentru prima cursă, indemnitatea şi cheltuielile indicate la lit.a), precum şi jumătate din navlul global pentru celelalte curse dacă contractul a fost denunţat după una din situaţiile specificate la aceeaşi literă, iar contractul a fost încheiat pentru cîteva curse.

(2) Dacă expeditorul sau navlositorul denunţă contractul de transport maritim înainte de plecarea navei în cursă, transportatorul este obligat să-i restituie mărfurile chiar dacă descărcarea ar putea reţine nava peste termenul preconizat.

(3) Dacă expeditorul sau navlositorul denunţă contractul de transport maritim în timpul cursei, el este în drept să pretindă restituirea mărfurilor numai în portul de destinaţie, stabilit în contract, sau în portul de escală.

(1) În cazul închirierii unei părţi de navă, expeditorul sau navlositorul poate denunţa contractul numai cu condiţia achitării navlului întreg, indemnităţii de staţionare, dacă nava a staţionat, şi reparaţiei cheltuielilor aferente mărfurilor, suportate de transportator şi neincluse în navlu.

(2) La cererea expeditorului sau navlositorului, transportatorul trebuie să elibereze mărfurile pînă a fi aduse în portul de destinaţie numai dacă astfel nu vor fi prejudiciate interesele transportatorului, ale altor expeditori sau navlositori.

(1) În cazul pierderii mărfurilor în timpul transportului nu se percepe navlu, iar navlul plătit în prealabil se restituie.

(2) Dacă marfa pierdută este salvată, transportatorul are dreptul la un navlu proporţional distanţei parcurse de navă cu mărfurile la bord. În astfel de cazuri, în calculul navlului se ia:

a) raportul dintre drumul parcurs de navă cu mărfurile la bord şi lungimea întregii curse convenite în contract;

b) raportul dintre cheltuielile financiare, de timp, de muncă, precum şi pericolele din distanţa parcursă cu mărfuri la bord, şi cheltuielile financiare, de timp, de muncă şi pericolele care, de obicei, revin părţii de drum parcurse fără mărfuri la bord.

(3) Pentru mărfurile pierdute sau deteriorate prin proprietăţile lor naturale sau în circumstanţe dependente de expeditor sau navlositor, se plăteşte navlu întreg.

(1) Expeditorul şi navlositorul sînt obligaţi să repare transportatorului daunele cauzate din culpa lor sau din culpa persoanelor de ale căror acţiuni sînt responsabili.

(2) Expeditorul care nu s-a constituit parte a contractului de transport maritim de mărfuri răspunde pentru daunele cauzate transportatorului din culpa sa.

(1) Transportatorul răspunde pentru pierderea, diferenţa în minus şi avarierea mărfurilor, precum şi pentru încălcarea termenului de transport, din momentul preluării mărfurilor spre transportare şi pînă în momentul predării lor.

(2) Transportatorul nu răspunde pentru pierderea, diferenţa în minus şi avarierea mărfurilor preluate şi nici pentru încălcarea termenului de transport dacă va demonstra că acestea au avut loc din cauza:

a) unor cazuri de forţă majoră;

b) unor pericole produse nu din culpa sa, unor sinistre şi avarii pe mare sau pe alte căi navigabile;

c) unui incendiu izbucnit nu din culpa sa;

d) salvării pe mare de vieţi omeneşti, de nave şi bunuri;

e) acţiunilor sau ordinelor autorităţilor publice (sechestru, arest, carantină etc.), în cazul în care nu există culpa sa;

f) unor acţiuni militare, acte de terorism, tulburări civile;

g) imprudenţei sau greşelilor expeditorului ori ale destinatarului;

h) viciilor ascunse ale navei;

i) defectelor latente ale mărfurilor, proprietăţilor lor naturale sau perisabilităţii lor;

j) defectelor latente ale ambalajului;

k) insuficienţei sau imperfecţiunii mărcilor aplicate pe mărfuri;

l) unor acţiuni de prevenire a poluării mediului înconjurător;

m) altor factori independenţi de transportator, angajaţi sau agenţi ai lui.

(3) Transportatorul nu răspunde pentru diferenţa în minus a mărfurilor aduse în portul de destinaţie:

a) în cale, cu mahoane şi în containere în bună stare şi cu sigiliile expeditorului intacte;

b) în alte ambalaje intacte, fără semne că ar fi fost deschise;

c) sub supravegherea reprezentantului expeditorului sau al destinatarului, cu excepţia cazurilor cînd destinatarul dovedeşte că diferenţa în minus a mărfurilor este imputabilă transportatorului.

Transportatorul nu răspunde pentru pierderea, diferenţa în minus, avarierea mărfurilor şi nici pentru încălcarea termenului de transport dacă va dovedi că acestea sînt consecinţa acţiunilor sau imprudenţei comandantului, membrilor de echipaj sau pilotului din timpul navigaţiei sau al administrării navei.

(1) Pentru daunele cauzate de pierderea, diferenţa în minus sau avarierea mărfurilor, transportatorul poartă răspundere:

a) egală cu valoarea efectivă a mărfurilor pierdute sau aflate în minus - în caz de pierdere sau de diferenţă în minus;

b) egală sumei cu care s-a redus valoarea globală a mărfurilor - în caz de avariere a mărfurilor.

(2) Transportatorul restituie de asemenea navlul primit dacă acesta nu intră în valoarea mărfurilor pierdute sau aflate în minus.

(1) Valoarea efectivă a mărfurilor pierdute sau avariate se determină luîndu-se în calcul valoarea mărfurilor în portul de destinaţie la data sosirii reale sau la data sosirii preconizate a navei. Dacă mărfurile nu pot fi evaluate în acest mod, se va lua în calcul valoarea mărfurilor din portul de ieşire la data plecării navei, adăugîndu-se cheltuielile pentru transportul lor.

(2) Din suma reparatorie a daunelor cauzate de pierderea, diferenţa în minus sau avarierea mărfurilor se scad cheltuielile de transport al mărfurilor pierdute, aflate în minus sau avariate (navlu, taxe etc.), care ar fi trebuit să fie suportate de posesorul mărfurilor, dar care nu au fost suportate din cauza pierderii, diferenţei în minus sau avarierii lor.

(1) Dacă valoarea mărfurilor nu a fost declarată şi nici consemnată în conosament, răspunderea transportatorului nu poate depăşi 666,67 unităţi de calcul pentru o coţadă sau pentru o altă unitate de încărcare ori 2,0 unităţi de calcul pentru un kilogram de masă brută de marfă pierdută, aflată în minus sau avariată, în funcţie de faptul care sumă este mai mare. Totodată, nu se ia în calcul valoarea containerelor sau a altui echipament de transport al expeditorului sau navlositorului, care se determină conform art.184.

(2) Răspunderea transportatorului pentru încălcarea termenului de transport al mărfurilor nu poate depăşi navlul.

(3) Întreaga răspundere a transportatorului, în temeiul alin.(1) şi (2), nu poate depăşi limita răspunderii care poate fi stabilită conform alin.(1) pentru pierderea totală a mărfurilor, în raport cu care a apărut o astfel de răspundere.

(4) Dacă în conosament se indică numărul de coţade sau de alte unităţi de încărcare cuprinse într-un container sau în alt echipament de transport, numărul de coţade sau de alte unităţi de încărcare vor fi primite în conformitate cu conosamentul. Dacă astfel de date nu sînt indicate în conosament, un container sau un echipament de transport se va considera drept o coţadă sau o unitate de încărcare.

(5) Transportatorul nu beneficiază de dreptul limitării răspunderii prevăzut la alin.(1) şi (2) dacă se face dovada faptului că pierderea, diferenţa în minus, avarierea mărfurilor sau încălcarea termenului de transport sînt consecinţa acţiunii sau inacţiunii lui, săvîrşite cu intenţie sau din prezumţie, cu conştiinţa posibilităţii de prejudiciere sau din imprudenţă gravă.

(6) Funcţionarul şi agentul transportatorului nu cad sub incidenţa prezentului articol dacă se face dovada faptului că pierderea, diferenţa în minus, avarierea mărfurilor sau încălcarea termenului de transport sînt consecinţa acţiunii sau inacţiunii lor, săvîrşite cu intenţie sau din prezumţie, cu conştiinţa posibilităţii de prejudiciere sau din imprudenţă gravă.

Pentru pierderea, avarierea unui container sau a unui alt echipament de transport aparţinînd expeditorului sau navlositorului, transportatorul poartă răspundere după cum urmează:

a) în cazul pierderii unui container sau unui alt echipament de transport, plăteşte valoarea lui efectivă, luîndu-se în considerare uzura la momentul pierderii;

b) în cazul avarierii unui container sau unui alt echipament de transport, plăteşte reparaţia lui în portul de destinaţie, dacă nu îl va repara de sine stătător sau din contul său pînă la momentul predării către destinatar.

(1) Dacă transportul mărfurilor se efectuează în bază de conosament, acordul privind exonerarea transportatorului de răspundere sau limitarea ei în alt mod decît cel prevăzut la art.179 şi 183 este nul.

(2) Dacă conosamentul este eliberat în conformitate cu charterul, prevederile alin.(1) se aplică din momentul transmiterii conosamentului către un terţ.

(3) Sub incidenţa alin.(1) nu cad acordurile privind:

a) responsabilitatea transportatorului din momentul recepţionării mărfurilor pînă la încărcarea lor pe navă şi din momentul descărcării mărfurilor pînă la predarea lor;

b) transportul de animale vii şi de mărfuri pe punte;

c) transportul de mărfuri în condiţii speciale, cînd tipul, aspectul şi starea mărfurilor sau circumstanţele, termenele şi condiţiile în care trebuie să se efectueze transportul justifică încheierea unui acord special, dacă nu se eliberează conosament, iar condiţiile de transport sînt incluse într-un act neordonator de mărfuri, care conţine indicaţii în acest sens.

(1) Prin contractul de transport maritim de pasageri, transportatorul îşi asumă obligaţia de a transporta pînă în portul de destinaţie pasagerul, bagajul de cabină şi bagajele predate în magazia de bagaje şi de a le preda persoanei împuternicite legal. În cadrul acestui contract, pasagerul îşi asumă obligaţia de a plăti taxa de călătorie, iar dacă a predat bagaje în magazia de bagaje, şi taxa pentru transportul lor.

(2) Transportul pasagerului include timpul în care acesta, cu bagajul lui de cabină, este dus de pe mal spre navă cu ambarcaţiunea transportatorului, costul acestui transport intrînd în costul biletului de călătorie, durata îmbarcării, timpul în care pasagerul şi bagajul lui de cabină sînt transportaţi pe mare şi durata debarcării.

(3) Transportul bagajelor predate în magazia de bagaje include timpul care începe să curgă din momentul recepţionării bagajelor de către transportator, angajatul sau agentul acestuia, în exerciţiul funcţiunii pe ţărm sau la bordul navei, şi care se termină o dată cu restituirea, în modul stabilit, a bagajelor în portul de destinaţie.

Prevederile prezentului capitol se aplică transportului de pasageri şi de bagaje în cazul în care:

a) nava se află sub pavilionul Republicii Moldova;

b) contractul de transport maritim de pasageri este încheiat în teritoriul Republicii Moldova;

c) conform contractului de transport maritim de pasageri, locul de plecare sau locul de destinaţie este situat în teritoriul Republicii Moldova;

d) prin acordul părţilor, nu s-au stabilit alte condiţii de transport.

(2) Acordul părţilor care limitează drepturile pasagerului prevăzute în prezentul capitol este nul.

Orice clauză inclusă în contract înainte de survenirea evenimentului ce a cauzat moartea pasagerului sau deteriorarea sănătăţii lui ori pierderea sau avarierea bagajelor acestuia, clauză care prevede exonerarea transportatorului de răspundere faţă de pasager sau limitarea acestei răspunderi sub nivelul stabilit la art.196, precum şi orice clauză care stipulează degrevarea transportatorului de sarcina dovezilor este nulă. Nulitatea clauzei însă nu atrage nulitatea contractului de transport maritim de pasageri dacă celelalte clauze sînt conforme prevederilor prezentului capitol.

Drept dovadă că pasagerul a încheiat contract de transport maritim şi că a plătit costul drumului serveşte biletul nominal eliberat de transportator. Preluarea de către transportator a bagajelor se adevereşte prin recipisa de bagaje.

(1) Pasagerul este în drept să denunţe contractul de transport maritim în orice moment înainte de plecarea navei, iar după începerea cursei, în orice port de escală.

(2) Dacă pasagerul a anunţat transportatorul că denunţă contractul de transport, el are dreptul de a i se restitui taxa de călătorie şi taxa pentru bagaje în modul, cuantumul şi în termenul stabilite în regulile traficului de pasageri pe mare, aprobate de autoritatea centrală de specialitate.

(3) Pasagerului i se restituie integral taxa pentru călătorie şi pentru transportul bagajelor dacă:

a) a denunţat contractul:

• - în termenul stabilit în regulile traficului de pasageri pe mare; sau

• - pînă la plecarea navei, din cauză de sănătate adeverită prin certificat; sau

• - din cauze dependente de transportator;

b) nu a venit la îmbarcare din cauză de sănătate.

(1) Transportatorul este în drept să denunţe contractul de transport maritim de pasageri în circumstanţe independente de el, indicate la art.160 alin.(1) lit.a)-d) şi la art.161 alin.(1) lit.a) şi b). La denunţarea contractului înainte de ieşirea navei din port, pasagerului i se restituie integral taxa de călătorie şi de bagaje, iar la denunţarea contractului după începerea cursei, din aceste taxe i se va restitui o sumă proporţională distanţei neparcurse.

(2) Transportatorul este în drept să amîne plecarea navei, să schimbe itinerarul, locul de îmbarcare şi/sau debarcare a pasagerului dacă astfel de acţiuni îi sînt impuse de fenomene naturale, de condiţii sanitar-epidemiologice nefavorabile din portul de plecare, portul de destinaţie sau portul de escală din itinerar, precum şi de alte evenimente şi fenomene independente de transportator care fac imposibilă executarea contractului de transport maritim de pasageri.

(3) În cazurile prevăzute de prezentul articol, transportatorul este obligat să transporte din cont propriu pasagerul, la cererea acestuia, în portul de îmbarcare sau să-i repare daunele cauzate prin denunţarea contractului.

(1) Pasagerul are dreptul, în modul stabilit în regulile traficului de pasageri pe mare:

a) să-şi transporte copiii gratuit sau cu reduceri de tarif;

b) să transporte gratuit bagajele de cabină în limita normelor stabilite;

c) să predea în magazie bagajele, achitînd taxa.

(2) Pasagerul va expedia o înştiinţare scrisă transportatorului sau agentului acestuia în cazul:

a) deteriorării grave a bagajelor de cabină - înainte de debarcare sau în timpul debarcării;

b) deteriorării grave a bagajelor predate în magazie - pînă la sau la luarea lor în primire;

c) pierderii sau deteriorării aparent nevizibile - în termen de 15 zile din ziua debarcării sau primirii bagajelor (sau din ziua în care trebuiau să-i fie predate).

(3) Dacă pasagerul nu a înştiinţat transportatorul în cazurile specificate la alin.(2), rezultă, în virtutea faptului că nu s-a adus dovada contrariului, că a primit bagajele intacte.

(4) Dacă starea bagajelor a fost verificată în comun de către părţi la momentul luării lor în primire, înştiinţarea nu este necesară.

(5) Bagajele nerevendicate timp de 3 luni din ziua sosirii în port a navei pot fi comercializate în modul stabilit.

Pasagerul care participă la contractul de transport maritim este asigurat în mod obligatoriu, conform legislaţiei Republicii Moldova, pentru caz de accident. Prima de asigurare achitată de pasager intră în costul biletului de călătorie.

Transportatorul este obligat să aducă nava în bună stare de navigabilitate pînă la data plecării în cursă, asigurînd transportul de pasageri în condiţii de siguranţă, dotarea navei cu echipament şi aprovizionarea necesară pentru navigaţie, echipajul reglementar, şi să o menţină în această stare în timpul cursei.

(1) Transportatorul răspunde pentru dauna adusă prin moartea pasagerului sau deteriorarea sănătăţii lui ori prin pierderea sau avarierea bagajului acestuia dacă evenimentul care a cauzat dauna s-a produs în timpul transportului pe mare al pasagerului din culpa ori imprudenţa transportatorului, angajatului sau agentului acestuia în exerciţiul funcţiunii.

(2) Pentru pierderea sau avarierea bagajului de cabină, transportatorul răspunde numai dacă pasagerul aduce probe suficiente că pierderea sau avarierea a avut loc din intenţia sau imprudenţa transportatorului.

(3) Transportatorul nu poartă răspundere pentru pierderea sau deteriorarea banilor, hîrtiilor de valoare, metalelor preţioase şi articolelor confecţionate din ele, podoabelor, operelor de artă şi altor valori, cu excepţia cazurilor cînd astfel de valori îi sînt predate spre păstrare şi el acceptă să le păstreze în condiţii de siguranţă. În astfel de cazuri, transportatorul răspunde de valorile încredinţate, dar numai în limitele stabilite la art.196 alin.(4).

(4) Transportatorul este exonerat, parţial sau total, de răspundere dacă dovedeşte că moartea pasagerului sau deteriorarea sănătăţii lui ori pierderea sau avarierea bagajelor acestuia a fost consecinţa culpei, intenţiei sau a imprudenţei grave a pasagerului.

(1) Răspunderea transportatorului pentru moartea pasagerului sau deteriorarea sănătăţii lui nu va depăşi 175000 unităţi de calcul raportate la întreaga cursă.

(2) Răspunderea transportatorului pentru pierderea sau avarierea bagajului de cabină nu va depăşi 1800 unităţi de calcul pentru un pasager raportate la întreaga cursă.

(3) Răspunderea transportatorului pentru pierderea sau avarierea autoturismului pasagerului, inclusiv a bagajului din el, nu va depăşi 10000 unităţi de calcul pentru un autoturism raportate la întreaga cursă.

(4) Răspunderea transportatorului pentru pierderea sau avarierea bagajului, altul decît cel indicat la alin.(2) şi (3), nu va depăşi 2700 unităţi de calcul pentru un pasager raportate la întreaga cursă.

(5) Transportatorul şi pasagerul pot stabili, printr-un acord special întocmit în scris, răspunderea peste limitele specificate la alin.(1)-(4).

(6) Transportatorul, angajatul şi agentul lui nu cad sub incidenţa prezentului articol dacă se face dovada faptului că dauna este consecinţa acţiunii sau inacţiunii lor, săvîrşite cu intenţie sau din prezumţie, cu conştiinţa posibilităţii de prejudiciere sau din imprudenţă gravă.

Prin contractul de croazieră, organizatorul croazierii îşi asumă obligaţia de a efectua un voiaj colectiv pe mare (croazieră) conform unui program şi de a acorda participantului la croazieră serviciile necesare (transport maritim, alimentare, deservire socială, excursii etc.), iar participantul la croazieră - de a achita pentru aceste servicii taxa stabilită.

(1) Prevederile prezentului capitol reglementează raporturile dintre organizatorul croazierei şi participantul la ea.

(2) Acordul părţilor care limitează drepturile participantului la croazieră prevăzute în prezentul capitol este nul.

Dovadă a încheierii contractului de croazieră este biletul nominal de croazieră sau un alt act echivalent, eliberat de organizatorul croazierei.

Organizatorul croazierei este obligat să asigure aducerea navei în bună stare de navigabilitate pînă la începutul croazierei, conform art.194, şi să o menţină în această stare în timpul croazierei.

(1) Participantul la croazieră este în drept să denunţe în orice moment pînă la începutul croazierei contractul de croazieră. În astfel de cazuri, el are dreptul de a i se restitui, în modul, cuantumul şi în termenele stabilite în contractul de croazieră, suma plătită pentru croazieră.

(2) În cazul în care organizatorul croazierei nu poate acorda participantului, la bordul navei, locul prevăzut în contract sau, cu asentimentul acestuia, un loc similar pe o altă navă cu caracteristicile şi în clasa de confort contractuale, participantul are dreptul să denunţe contractul şi să i se restituie integral suma plătită pentru croazieră.

Organizatorul croazierei este în drept să denunţe contractul de croazieră înainte de începutul ei, în circumstanţele specificate la art.160 alin.(1) lit.a)-d). În astfel de cazuri, participantului i se restituie întreaga sumă plătită pentru croazieră. Dacă circumstanţele au survenit după începutul croazierei conducînd la suspendarea ei, organizatorul este obligat să restituie participantului o sumă proporţională părţii nerealizate din croazieră şi să-l transporte, la cerere, în portul de plecare.

Dacă, în virtutea unor circumstanţe neprevăzute, croaziera depăşeşte termenul stabilit, organizatorul ei suportă cheltuielile suplimentare aferente prestării de servicii către participantul la croazieră.

(1) Organizatorul de croazieră răspunde pentru daunele cauzate prin moartea sau deteriorarea sănătăţii participantului la croazieră, precum şi prin pierderea sau avarierea bagajului acestuia, în condiţiile art.192, 195 şi 196.

(2) Organizatorul croazierei, dacă a reparat participantului la ea daunele cauzate de transportator sau de o altă persoană, este în drept să reclame acestora o despăgubire egală sumei cu care a reparat daunele.

(1) Conform contractului de navlosire, prin care, în prezentul cod, se înţeleg două tipuri de contracte - contractul de navlosire pe timp şi contractul de închiriere a navei nude, armatorul se obligă să pună la dispoziţia navlositorului contra plată (navlu) nava pentru o anumită perioadă în vederea transportului de mărfuri, de pasageri sau în alte scopuri ce ţin de domeniul navigaţiei comerciale.

(2) Prin contractul de navlosire pe timp (time charter), armatorul se obligă să pună la dispoziţia navlositorului nava în bună stare de navigabilitate, dotată corespunzător şi completată cu echipajul reglementar, pentru a fi folosită în scopurile stipulate.

(3) Prin contractul de închiriere a navei nude (bareboat charter), armatorul se obligă să dea nava, neutilată şi fără echipaj, în folosinţă şi dispoziţie navlositorului în scopurile stipulate.

Prevederile prezentului capitol reglementează relaţiile dintre armator şi navlositor, care nasc din contractul de navlosire, dacă prin acordul părţilor nu este stabilit altfel.

Contractul de navlosire se întocmeşte în scris. Existenţa şi conţinutul unui astfel de contract pot fi confirmate numai prin acte scrise.

În contractul de navlosire se indică:

a) numele părţilor;

b) scopul contractului;

c) numele navei;

d) parametrii tehnici şi parametrii de exploatare ai navei (capacitatea de ridicare, capacitatea de încărcare, viteza etc.);

e) zona de navigaţie;

f) cota navlului;

g) termenul contractului;

h) locul de preluare şi locul de predare a navei.

(1) Navlositorul poate, în limitele drepturilor atribuite prin contractul de navlosire, să cedeze nava unui terţ (subnavlositor), încheind în nume propriu un nou contract de navlosire. Încheierea unui contract de subnavlosire nu îl degrevează pe navlositor de obligaţia executării contractului de navlosire original, încheiat cu armatorul.

(2) Contractul de subnavlosire cade sub incidenţa prezentului capitol.

(1) Armatorul este dator să aducă nava în bună stare de navigabilitate pînă la momentul punerii ei la dispoziţia navlositorului:

a) în cazul contractului de navlosire pe timp, să asigure buna stare a navei (a corpului ei, a maşinii principale de propulsie, a utilajului) pentru a fi folosită în scopurile stipulate, să doteze nava corespunzător, să o completeze cu echipajul reglementar;

b) în cazul contractului de închiriere a navei nude, să asigure buna stare a navei (a corpului ei, a maşinii principale de propulsie şi a utilajului) pentru a fi folosită în scopurile stipulate.

(2) Armatorul este obligat să menţină nava, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului de navlosire pe timp, în bună stare de navigabilitate, nepurtînd răspundere pentru nenavigabilitate dacă dovedeşte că aceasta a fost provocată de viciile ascunse ale navei.

(3) Navlositorul este obligat să menţină nava, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului de închiriere a navei nude, în bună stare de navigabilitate, lichidarea viciilor ascunse fiind însă obligaţia armatorului.

(1) Navlositorul este obligat să exploateze nava în conformitate cu scopurile şi condiţiile de navlosire, stipulate în contractul de navlosire.

(2) În cazul contractului de navlosire pe timp, armatorul suportă cheltuielile de asigurare a navei şi de întreţinere a echipajului ei. Navlositorul suportă costul combustibilului pentru navă (buncăr), taxele şi alte cheltuieli aferente exploatării comerciale a navei.

(3) În cazul contractului de închiriere a navei nude, navlositorul suportă cheltuielile de asigurare a navei, de întreţinere a echipajului, taxele şi alte cheltuieli aferente exploatării navei.

(4) După expirarea contractului de navlosire, navlositorul este obligat să restituie armatorului nava în starea în care a primit-o, exceptîndu-se uzura normală.

În cazul navlosirii pentru transportul de mărfuri, navlositorul este în drept să încheie în nume propriu contract de transport maritim de mărfuri, să semneze contracte charter, să elibereze conosamente şi alte acte de transport, fiind responsabil de obligaţiile asumate prin aceste acte.

(1) În cazul contractului de navlosire pe timp, comandantul şi alţi membri de echipaj rămîn angajaţii armatorului şi se subordonează dispoziţiilor lui referitoare la conducerea navei, la regimul de la bord şi la componenţa echipajului. Pentru comandant şi pentru alţi membri de echipaj, dispoziţiile navlositorului ce ţin de exploatarea comercială a navei sînt executorii.

(2) În cazul contractului de închiriere a navei nude, navlositorul completează echipajul cu persoane noi sau, în conformitate cu clauzele contractului, angajează persoane din echipajul vechi sau întreg echipajul, acesta, împreună cu comandantul, devenind angajaţii navlositorului şi supunîndu-i-se pe deplin.

Navlositorul răspunde pentru daunele ocazionate prin salvarea, avarierea sau pierderea navei dacă nu va face dovada nevinovăţiei sale în producerea daunelor.

(1) Navlositorul plăteşte navlu armatorului în modul şi în termenele prevăzute în contractul de navlosire.

(2) Navlositorul este degrevat de plata navlului şi de cheltuielile de întreţinere a navei numai pe perioada în care aceasta este inutilizabilă din cauza stării ei de nenavigabilitate, cu excepţia cazurilor cînd inutilizabilitatea a survenit din culpa navlositorului.

(3) În caz de întîrziere a plăţii navlului cu peste 14 zile calendaristice, armatorul are dreptul să retragă fără preîntîmpinare nava şi să ceară navlositorului reparaţia daunelor cauzate prin întîrziere.

În caz de pierdere a navei, navlul se plăteşte pînă la data pierderii navei, iar cînd este imposibilă stabilirea acestei date, pînă la data primirii ultimei veşti despre navă.

(1) Remuneraţia cuvenită unei nave, închiriate prin contract de navlosire pe timp, pentru servicii de salvare pe mare acordate în perioada de valabilitate a contractului se repartizează în părţi egale armatorului şi navlositorului după ce se scad din ea cheltuielile de salvare şi suma datorată echipajului.

(2) Remuneraţia cuvenită navei, din contractul de închiriere a navei nude, pentru servicii de salvare pe mare acordate în perioada de valabilitate a contractului aparţine navlositorului după ce din remuneraţie se scade suma datorată echipajului.

(1) Prin contractul de leasing, proprietarul navei (locatorul) se obligă să pună la dispoziţia navlositorului (locatarului), pe un anumit timp, contra unei chirii, nava nudă pentru a fi folosită în comerţul maritim. La expirarea contractului, locatarul dobîndeşte sau poate dobîndi dreptul de proprietate asupra navei, plătind partea, din valoarea ei contractuală, neacoperită de chirie.

(2) Contractul de leasing a navei moldoveneşti de stat poate fi încheiat doar în condiţiile art.25.

Contractul de leasing se întocmeşte în scris. Existenţa şi conţinutul unui astfel de contract pot fi confirmate numai prin acte scrise.

În contractul de leasing se indică:

a) numele părţilor;

b) scopul contractului;

c) numele navei;

d) anul lansării, clasa, capacitatea de ridicare, capacitatea de încărcare, puterea motoarelor, viteza şi consumul de combustibil;

e) termenul de folosinţă, la a cărui expirare locatarul dobîndeşte dreptul de proprietate asupra navei;

f) rata chiriei şi termenele ei de achitare;

g) locul şi data preluării navei de către locatar;

h) alte date necesare.

(1) Locatorul este dator să pună la dispoziţia locatarului nava în bună stare de navigabilitate pentru a fi folosită în scopurile stipulate în contractul de leasing.

(2) Locatorul răspunde pentru toate deficienţele navei, existente şi nedeclarate la momentul punerii ei la dispoziţia locatarului.

(3) Locatarul poate formula pretenţii asupra viciilor navei în decursul unui an de la data primirii ei.

(1) Locatarul este dator să menţină nava în bună stare de navigabilitate şi să suporte cheltuielile de întreţinere şi reparaţie a acesteia.

(2) Riscul pierderii accidentale sau avarierii accidentale a navei trece asupra locatarului o dată cu preluarea ei.

(1) Chiria se varsă de către locatar periodic, în rate.

(2) Locatarul nu este scutit de plata chiriei pentru timpul în care nu a folosit nava, chiar dacă nu din culpa sa, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.221 alin.(2).

(3) În caz de pierdere sau de avariere a navei, fapt ce exclude posibilitatea utilizării ei ulterioare, locatarul este obligat să plătească chiria conform contractului de leasing dacă despăgubirile de asigurare i se acordă lui în condiţiile contractului de asigurare a navei.

(1) Locatarul este în drept să denunţe contractul de leasing şi să ceară reparaţia daunelor dacă:

a) locatorul nu-i pune la dispoziţie nava în termenul stabilit în contract;

b) din cauza deficienţelor specificate la art.221 alin.(2), nava nu poate fi utilizată în conformitate cu contractul.

(2) În cazul denunţării contractului de către locatar, lui i se restituie chiria plătită pentru perioada în care nu a putut folosi nava.

(3) Locatorul este în drept să denunţe contractul de leasing şi să ceară restituirea navei şi reparaţia daunelor în cazul în care locatarul a încetat să plătească chiria în decursul a 3 luni consecutive.

(1) Dacă nava urmează să fie restituită locatorului, acesta are dreptul la o plată de utilizare. În acest caz, chiria plătită în contul preţului contractual al navei urmează să fie rambursată locatarului.

(2) Locatarul este obligat să restituie locatorului nava în starea în care a primit-o, exceptîndu-se uzura normală. În cazul înrăutăţirii stării tehnice a navei, locatarul repară locatorului daunele cauzate astfel.

(3) Elementele detaşabile de pe navă îmbunătăţite de către locatar pot fi ridicate dacă locatorul nu este de acord să achite valoarea îmbunătăţirilor.

(1) Prin contractul de remorcaj maritim, armatorul unei nave (remorcher) se obligă să remorcheze, contra taxă, o altă construcţie plutitoare (remorcă) pe o anumită distanţă.

(2) Contractul de remorcaj maritim se încheie în scris.

(1) Fiecare parte din contractul de remorcaj maritim este obligată să-şi aducă remorcherul sau remorca în bună stare de navigabilitate pentru a fi folosite în scopurile stipulate în contract.

(2) Armatorul remorcherului şi armatorul remorcii nu poartă răspundere pentru viciile ascunse ale acestora.

Armatorul remorcherului nu răspunde pentru dauna pricinuită remorcii, oamenilor sau bunurilor de la bordul ei în timpul remorcajului prin gheţuri dacă nu se va face dovada faptului că daunele au survenit din cauza remorcherului.

(1) Conform contractului de remorcaj maritim, răspunderea armatorului de remorcher începe din momentul preluării navei la remorcă în punctul iniţial al remorcajului şi sfîrşeşte în momentul acostării ei la dană sau al staţionării la ancoră în punctul final convenit.

(2) Dacă părţile nu convin altfel, răspunderea pentru dauna cauzată remorcii, oamenilor sau bunurilor de la bordul ei în timpul remorcajului condus de comandantul remorcherului revine armatorului de remorcher, cu excepţia cazurilor cînd acesta face dovada nevinovăţiei sale.

Dacă părţile nu convin altfel, răspunderea pentru dauna cauzată remorcherului, oamenilor sau bunurilor de la bordul lui în timpul remorcajului condus de comandantul remorcii revine armatorului de remorcă, cu excepţia cazurilor cînd acesta face dovada nevinovăţiei sale.

Dacă remorca suportă un accident maritim din cauze străine remorcherului, comandantul acestuia trebuie să pună la dispoziţia remorcii accidentate mijloace de salvare şi să-i acorde ajutorul necesar pînă cînd nu va mai necesita asistenţă de salvare. În o astfel de situaţie, se repară numai cheltuielile aferente operaţiunilor de salvare.

(1) Prin contractul de remorcaj portuar, armatorul unui remorcher se obligă, pentru o taxă, să aducă în sau să scoată din port o remorcă, asigurînd executarea manevrelor ei, a operaţiunilor de acostare şi de altă natură în limitele acvatoriului.

(2) Contractul de remorcaj portuar poate fi încheiat şi verbal.

Conducerea remorcajului portuar este efectuată de comandantul remorcii. Sarcina de a conduce remorcajul poate fi atribuită comandantului de remorcher numai în baza unui acord scris.

Pentru a asigura securitatea navigaţiei, căpitanul de port este în drept să instituie folosirea obligatorie a remorcherelor pentru intrarea în, ieşirea din şi deplasarea în acvatoriul portuar a navelor, pentru executarea de manevre, de operaţiuni de acostare şi de altă natură şi să stabilească condiţiile de remorcaj.

Prin contractul de remorcaj maritim între porturi, armatorul unui remorcher se obligă, pentru o taxă, să ducă o remorcă dintr-un port în altul.

(1) Contractul de remorcaj maritim între porturi se întocmeşte în scris.

(2) Contractul de remorcaj maritim între porturi va conţine clauze referitoare la:

a) portul de plecare;

b) portul de destinaţie;

c) durata remorcajului;

d) drepturile şi obligaţiile părţilor;

e) răspunderea pentru încălcarea contractului;

f) particularităţile remorcii susceptibile de a avea un impact negativ asupra siguranţei remorcajului;

g) alte date a căror specificare expresă părţile o consideră necesară.

Remorcajul maritim între porturile Republicii Moldova poate fi efectuat atît de nave moldoveneşti, cît şi de nave străine.

Remorcajul maritim între porturile Republicii Moldova, precum şi din/spre porturi străine, efectuat de nave sub pavilionul Republicii Moldova se reglementează potrivit normelor prezentului cod.

(1) Conducerea remorcajului maritim între porturi cade în sarcina comandantului de remorcher. Acesta însă nu are dreptul să se implice în ordinea interioară a remorcii.

(2) În cazul efectuării remorcajului de către mai multe remorchere, relaţiile de drept dintre comandanţii tuturor navelor implicate sînt reglementate de contractul de remorcaj maritim între porturi.

(1) Dacă remorca nu este pregătită de remorcaj în termenele prevăzute în contract, armatorul remorcherului sosit în portul de plecare este în drept să denunţe contractul de remorcaj maritim între porturi şi să reclame armatorului remorcii reparaţia cheltuielilor suportate astfel, precum şi a venitului ratat.

(2) Dacă remorcherul se prezintă în portul de plecare în stare de nenavigabilitate şi de nepregătire pentru remorcaj, armatorul remorcii este în drept să denunţe contractul şi să reclame armatorului remorcherului reparaţia cheltuielilor suportate astfel.

Prin contractul de asigurare maritimă, asigurătorul se obligă, în schimbul unei sume denumite primă de asigurare, să repare·asiguratului ori unui alt beneficiar al asigurării (denumit ·în

continuare alt beneficiar), în mărimea sumei asigurate sau a despăgubirii de asigurare, daunele suportate la producerea cazului asigurat (la survenirea riscului asigurat).

Prevederile prezentului capitol se aplică dacă în acordul părţilor nu este stabilit altfel. Acordul dintre părţi care vine în contradicţie cu aceste prevederi este nul.

Contractul de asigurare maritimă se întocmeşte în scris. Existenţa şi conţinutul lui pot fi confirmate numai prin acte scrise.

(1) Drept obiect al asigurării maritime poate servi orice . bun, orice interes patrimonial ce ţine de navigaţia maritimă comercială, precum ar fi: nava (inclusiv nava în construcţie), mărfurile, navlul, taxa de călătorie, chiria pentru navă, beneficiul prezumtiv din mărfurile transportate, revendicările garantate cu navă, cu mărfuri sau cu navlu, salariul şi alte drepturi cuvenite comandantului şi altor membri de echipaj, inclusiv mijloacele de repatriere, răspunderea civilă a armatorului şi a transportatorului, precum şi riscul asumat de asigurător (în cazul reasigurării).

(2) Obiectul asigurării trebuie să fie indicat în contractul de asigurare maritimă.

(1) La încheierea contractului de asigurare maritimă , asiguratul este dator să comunice asigurătorului informaţia pe care o deţine despre circumstanţele esenţiale în determinarea gradului de risc, precum şi alte date solicitate de asigurător pe care acesta trebuie să le cunoască în virtutea obligaţiilor sale de serviciu. Asiguratul este degrevat de această obligaţie numai în cazul informaţiilor notorii, precum şi al celor care sînt sau trebuie să ·fie cunoscute asigurătorului.

(2) Asigurătorul este ·în drept să denunţe contractul de asigurare maritimă dacă asiguratul nu. i-a comunicat datele solicitate sau i-a furnizat date eronate.

Asigurătorul eliberează asiguratului un act (poliţă de asigurare, certificat de asigurare etc.) care atestă încheierea contractului de asigurare maritimă şi care conţine condiţiile asigurării.

Asiguratul este dator să plătească asigurătorului prima de asigurare în termenul stabilit în contract. Contractul de asigurare maritimă intră în vigoare la data achitării primei de asigurare dacă· nu prevede altfel.

(1) Contractul de asigurare maritimă poate fi încheiat de asigurat în nume propriu ori în favoarea unui alt beneficiar, indiferent dacă acesta din urmă figurează sau nu în contract.

(2) În cazul cînd contractul de asigurare maritimă este încheiat în favoarea unui alt beneficiar, asiguratul îşi asumă toate obligaţiile contractuale. Aceleaşi obligaţii îşi asumă şi alt beneficiar care a acceptat sau a dispus încheierea contractului sau care ulterior a consimţit să fie asigurat.

(3) La asigurarea în favoarea unui alt beneficiar, asiguratul îşi exercită toate drepturile care nasc din contractul de asigurare maritimă fără a avea procură din partea acelui alt beneficiar.

La plata despăgubirii de asigurare, asigurătorul este în drept să ceară poliţa de asigurare sau un alt act de asigurare eliberat anterior.

(1) La încheierea contractului de asigurare maritimă , asiguratul este obligat să declare suma la care evaluează obiectul asigurării (suma asigurată).

(2) Dacă suma asigurată declarată este mai mică decît valoarea reală a obiectului asigurării (denumită în continuare valoare de asigurare), asigurătorul poartă pentru daune o răspundere proporţională raportului dintre suma asigurată şi valoarea de asigurare.

(3) Dacă suma asigurată, consemnată în contractul de asigurare maritimă, este mai mare decît valoarea de asigurare, contractul este nul referitor la partea cu care suma asigurată depăşeşte valoarea de asigurare.

Dacă obiectul este asigurat de cîţiva asigurători la sume care depăşesc în ansamblu valoarea lui de asigurare, asigurătorii răspund în limitele valorii de asigurare,fiecare fiind răspunzător proporţional sumei asigurate, consemnate în contractul de asigurare maritimă.

Printr-un acord special (poliţă, generală de asigurare) pot fi asigurate toate mărfurile primite sau expediate de asigurat într-o anumită perioadă .

(1) Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului, la fiecare partidă de mărfuri expediate indicate în· poliţa generală de asigurare, imediat la primirea ei, toate datele, în special numele navei care a transportat mărfurile, itinerarul şi suma asigurată. Asiguratul nu este degrevat ·de această obligație nici atunci cînd mărfurile au ajuns intacte la destinaţie.

(2) Dacă asiguratul nu comunică asigurătorului datele prevăzute la alin.(1) sau le comunică cu întîrziere, acesta din urmă este în drept să refuze a-i repara daunele suferite la transportul mărfurilor respective. Totodată, asigurătorului i se păstrează dreptul la prima de asigurare, cu excepţia cazurilor cînd asiguratul face dovada nevinovăţiei sale în necomunicarea datelor sau în comunicarea lor tardivă.

(3) Asigurătorul poate denunţa asigurarea prin poliţă generală dacă asiguratul, în mod intenţionat, a comunicat cu întîrziere datele de la alin:(1) ori a evitat să le comunice, ori a indicat eronat genul şi tipul mărfurilor, ori a consemnat o sumă asigurată eronată, menţinîndu-i-se dreptul la prima de asigurare pe care ar fi primit-o dacă asiguratul îndeplinea obligaţiile care nasc din contractul de asigurare maritimă.

(1) Asigurătorul este obligat. să elibereze asiguratului, la cerere, poliţe de asigurare sau certificate de asigurare separat pentru anumite partide de mărfuri care fac obiectul poliţei generale.

(2) În cazul în care clauzele poliţei de asigurare sau ale certificatului de asigurare nu corespund celor ale poliţei generale, prioritate se acordă poliţei de asigurare sau certificatului de asigurare.

(1) În cazul înstrăinării mărfurilor asigurate, contractul de asigurare maritimă rămîne în vigoare, toate drepturile şi obligaţiile care nasc din el trecînd asupra cumpărătorului.

(2) Dacă prima de asigurare a mărfurilor nu a fost plătită înainte de înstrăinarea lor, obligaţia plăţii revine atît asiguratului, cît şi cumpărătorului. Cererea de plată a primei nu are putere juridică faţă de deţinătorul unei poliţe sau unui alt act de asigurare în care nu se menţionează că prima de asigurare nu a fost plătită.

În cazul înstrăinării navei asigurate, contractul de asigurare maritimă încetează în momentul înstrăinării. Dacă înstrăinarea navei se produce în timpul cursei, contractul rămîne în vigoare pînă la încheierea ei, drepturile şi obligaţiile asiguratului trecînd asupra cumpărătorului.

(1) Contractul de asigurare maritimă îşi menţine valabilitatea şi în cazul cînd, în momentul încheierii lui, pericolul producerii daunelor ce urmau să fie reparate a trecut sau cînd daunele s-au produs. Dacă, la momentul încheierii contractului, asigurătorul ştie sau este obligat să ştie că se exclude posibilitatea producerii cazului asigurat sau dacă asiguratul ştie sau este obligat să ştie că s-au produs daune care urmează să-i fie reparate de asigurător, partea care nu cunoaşte aceste circumstanţe nu este obligată să execute contractul.

(2) Prima de asigurare se cuvine asigurătorului chiar dacă executarea contractului de asigurare maritimă nu este obligatorie.

Asigurătorul nu răspunde pentru daunele cauzate de acţiunile dolosive sau de imprudenţa gravă a asiguratului sau a reprezentantului acestuia.

(1) La asigurarea navei, asigurătorul nu poartă răspundere pentru daunele cauzate de faptul că nava a plecat în larg în stare de nenavigabilitate, cu excepţia cazurilor cînd nenavigabilitatea se datorează unor vicii ascunse ale navei.

(2) Asigurătorul nu răspunde pentru daunele cauzate de îmbătrînirea fizică şi morală a navei, a dotărilor ei şi nici pentru daunele cauzate de articole şi substanţe explozive sau autoinflamante, încărcate pe navă cu acordul asiguratului sau al reprezentantului acestuia, dar fără ştirea asigurătorului.

La asigurarea mărfurilor sau a cîştigului prezumat, asigurătorul nu este răspunzător de daune dacă va dovedi că ele se datorează:

a) naturii mărfurilor (alterare, perisabilitate, ruginire, mucegăire, scurgere, deteriorare, autoinflamare etc.);

b) unui ambalaj neconform normelor stabilite.

La asigurarea navlului, asigurătorul este exonerat de răspundere conform art.258, 259 şi 260.

Asigurătorul nu poartă răspundere pentru daunele cauzate de explozii nucleare, de radiaţii sau de contaminări radioactive, dacă prezentul cod nu prevede altfel.

Asigurătorul nu poartă răspundere pentru daunele cauzate de acţiuni militare, precum şi de consecinţele acestora, de acte de piraterie, de tulburări sociale, greve, precum şi de confiscarea, rechiziţionarea, sechestrarea sau nimicirea navei ori a caricului ei la ordinul autorităţilor.

(1) Asiguratul este obligat să informeze asigurătorul, imediat cum intră în posesiunea datelor, despre orice modificare esenţială a obiectului asigurării ori a condiţiilor care îl vizează nemijlocit (supraîncărcarea, schimbarea modului de transport, a portului de descărcare, devierea de la itinerar sau cursă, staţionarea pentru iernare etc.).

(2) Modificările enumerate la alin.(1), susceptibile să majoreze riscul asigurat, dacă nu sînt generate de salvarea de vieţi omeneşti, de nave sau mărfuri, dau asigurătorului dreptul de a revizui clauzele contractului de asigurare maritimă sau de a solicita o primă de asigurare suplimentară. În cazul în care asiguratul nu acceptă astfel de clauze, contractul de asigurare maritimă încetează în momentul operării de modificări.

(1) La producerea cazului asigurat, asiguratul sau un alt beneficiar este obligat să întreprindă tot ceea ce depinde de el pentru evitarea sau diminuarea daunelor, să anunţe imediat asigurătorul despre cele întîmplate şi să execute întocmai indicaţiile lui dacă le va da.

(2) Asigurătorul nu poartă răspundere pentru daunele cauzate de faptul că asiguratul sau un alt beneficiar nu a luat, intenţionat sau din imprudenţă gravă, măsurile de rigoare pentru a le evita sau diminua.

La cererea asiguratului sau a altui beneficiar, asigurătorul trebuie să efectueze, în limitele sumei asigurate, plata contribuţiei la avaria comună.

La întocmirea dispaşei avariei comune, asiguratul este dator să protejeze interesele asigurătorului.

(1) La producerea cazului asigurat, asigurătorul are dreptul, achitînd integral suma asigurată, să nu îndeplinească celelalte obligaţii care nasc din contractul de asigurare maritimă. În acest caz, el trebuie să avizeze asiguratul sau un alt beneficiar, în termen de 7 zile, că intenţionează a-şi exercita acest drept şi să repare cheltuielile pe care asiguratul sau un alt beneficiar le-a efectuat, pînă la primirea avizului, pentru evitarea sau diminuarea daunelor.

(2) Plătind suma asigurată în cazul specificat la alin.(1), asigurătorul nu dobîndeşte nici un drept asupra bunurilor asigurate.

(1) Asigurătorul este obligat să repare cheltuielile suportate de asigurat sau de un alt beneficiar pentru:

a) evitarea sau diminuarea daunelor de care răspunde asigurătorul;

b) îndeplinirea, în conformitate cu art.265 alin.(1), a indicaţiilor asigurătorului;

c) constatarea şi evaluarea întinderii daunelor;

d) întocmirea dispaşei avariei comune.

(2) Cheltuielile indicate la alin.(1) se repară în mod proporţional raportului dintre suma asigurată şi valoarea de asigurare.

(1) Asigurătorul răspunde pentru daune numai în limita sumei asigurate, fiind obligat să repare cheltuielile enumerate la art.269 şi să depună contribuţia la avaria comună, chiar dacă cheltuielile şi contribuţia, plusate la despăgubirea de asigurare, ar putea depăşi suma asigurată.

(2) Asigurătorul răspunde pentru daunele cauzate prin survenirea consecutivă a cîtorva cazuri asigurate, chiar dacă întinderea tuturor daunelor depăşeşte suma asigurată.

(1) Se consideră dispărută fără urme nava de la care nu se primesc veşti într-un timp rezonabil. Se consideră rezonabil intervalul cuprins între o lună şi trei luni de la data primirii ultimei veşti despre navă. În cazul unor acţiuni militare, timpul rezonabil nu poate fi mai mic de 6 luni.

(2) În cazul dispariţiei fără urme a navei, asigurătorul poartă răspundere egală cu suma asigurată.

(3) Potrivit contractului de asigurare maritimă pe un anumit timp, asigurătorul poartă răspundere pentru dispariţia fără urme a navei dacă ultima veste despre ea a fost primită pînă la expirarea contractului şi dacă asigurătorul nu va face dovada faptului că nava a dispărut fără urme după expirarea contractului.

(1) Asiguratul sau alt beneficiar este în drept să facă asigurătorului o declaraţie de abandon, prin care să arate că renunţă la drepturile sale asupra bunurilor asigurate, în schimbul întregii sume asigurate, în cazul:

a) dispariţiei fără urme a navei;

b) lipsei de raţiune economică a restaurării sau reparaţiei navei asigurate (pierdere totală prin interpretare);

c) lipsei de raţiune economică a recondiţionării mărfurilor sau a transportării lor la destinaţie;

d) capturării navei şi/sau a mărfurilor asigurate împotriva unui astfel de risc dacă reţinerea lor va depăşi 2 luni;

e) pierderii totale reale a navei şi/sau a mărfurilor.

(2) Acordul dintre părţi care vine în contradicţie cu prevederile alin.(1) din prezentul articol este nul.

(1) În cazurile prevăzute la art.272, către asigurător trec:

a) drepturile asupra întregii mase de bunuri asigurate - în cazul asigurării bunurilor la valoarea lor totală;

b) drepturile asupra unei părţi din bunurile asigurate proporţional raportului dintre suma asigurată şi valoarea de asigurare - în cazul asigurării bunurilor la o parte din valoarea lor.

(2) Acordul dintre părţi care vine în contradicţie cu alin.(1) este nul.

(1) Declaraţia de abandon trebuie depusă asigurătorului în decursul a 6 luni de la data expirării termenelor sau a apariţiei circumstanţelor expuse la art.271 şi, respectiv, 272.

(2) După expirarea termenului de 6 luni, asiguratul sau un alt beneficiar pierde dreptul de abandon, avînd însă dreptul de a cere reparaţia daunelor pe baze generale.

(3) Declaraţia de abandon nu poate fi depusă, de asigurat sau de un alt beneficiar, în mod convenţional şi nu poate fi retrasă.

(4) Acordul dintre părţi care vine în contradicţie cu prevederile prezentului articol este nul.

Dacă asigurătorul a plătit asiguratului sau altui beneficiar despăgubire de asigurare şi se constată că nava nu a dispărut fără urme sau nava şi/sau mărfurile capturate vor fi eliberate, asigurătorul este în drept să ceară asiguratului sau altui beneficiar, care îşi va păstra bunurile, să restituie despăgubirea de asigurare, din care se scad daunele suportate.

(1) Asigurătorului care a plătit despăgubirea de asigurare i se cedează, în limita sumei plătite, dreptul de reclamaţie pe care asiguratul sau un alt beneficiar îl are faţă de persoana răspunzătoare de cauzarea daunelor. Acest drept se exercită de către asigurător în modul stabilit pentru persoana care a primit despăgubirea de asigurare.

(2) Dacă asiguratul sau un alt beneficiar renunţă la dreptul de reclamaţie pe care îl are faţă de persoana răspunzătoare de cauzarea daunelor sau dacă exercitarea acestui drept a devenit imposibilă din culpa lui, asigurătorul va fi scutit, total sau parţial, de plata despăgubirii de asigurare.

În cazurile prevăzute la art.272, 273 şi 276, asiguratul sau un alt beneficiar este obligat să remită asigurătorului actele şi corpurile delicte şi să comunice datele necesare exercitării drepturilor în care asiguratul este subrogat.

Dacă asiguratul sau un alt beneficiar a primit despăgubire de la persoana răspunzătoare de cauzarea daunelor, asigurătorul plăteşte doar diferenţa dintre suma care trebuie plătită în conformitate cu contractul de asigurare maritimă şi suma primită de asigurat sau de un alt beneficiar de la persoana răspunzătoare.

Armatorii şi asigurătorii au dreptul de a fonda societăţi de asigurare mutuală şi/sau de a intra în societăţi internaţionale de acest fel.

(1) Societatea de asigurare mutuală, pe lîngă activitatea sa de asigurare, acordă servicii de consultanţă în probleme juridice şi comerciale din domeniul navigaţiei maritime comerciale.

(2) Competenţa şi structura societăţii de asigurare mutuală se stabilesc în statut, aprobat în condiţiile legii.

(1) Se consideră avarie comună sacrificiul extraordinar sau cheltuielile extraordinare făcute intenţionat şi raţional pentru salvarea navei, caricului şi navlului de un pericol comun, în prezentul capitol prin navlu înţelegîndu-se şi plata pentru transportul de pasageri şi de bagaje ale acestora.

(2) Avaria comună se suportă de către navă, caric şi navlu în mod proporţional cu valoarea lor netă.

(1) Raporturile de drept în cazul avariei comune se reglementează în conformitate cu legislaţia statului în care nava şi-a încheiat cursa după avaria comună dacă acordul dintre părţi nu prevede altfel.

(2) Dacă părţile care au beneficiat de pe urma actului de avarie comună aparţin unui singur stat, se aplică legislaţia acelui stat.

(3) Pe teritoriul Republicii Moldova, reglementarea avariei comune se efectuează în conformitate cu prezentul cod.

Art.284-292 se aplică în cazul în care acordul dintre părţi nu prevede altfel.

La avaria comună, în conformitate cu art.281, se raportă:

a) pierderile suportate prin aruncarea peste bord a mărfurilor, materialelor de dotare, precum şi pierderile cauzate de deteriorarea navei sau a mărfurilor în timpul acţiunilor de salvare comună, în parte din cauza apei care a pătruns în cală prin gurile de magazie, deschise pentru aruncarea mărfurilor, sau prin găurile practicate în acest scop;

b) pierderile cauzate navei sau mărfurilor în timpul stingerii incendiului de la bord, inclusiv pierderile ocazionate de scufundarea, pentru stingere, a navei arzînde;

c) pierderile ocazionate de eşuarea voluntară a navei şi de operaţiunile de dezeşuare a ei;

d) pierderile cauzate de deteriorarea motoarelor, cazanelor, altor echipamente în timpul dezeşuării navei;

e) pierderile ocazionate de închirierea de barcazuri, de transbordarea în barcazuri a mărfurilor, combustibilului, materialelor de dotare şi proviziilor de pe nava eşuată şi de transbordarea lor din nou pe navă după dezeşuare;

f) pagubele cauzate de deteriorarea sau pierderea mărfurilor, combustibilului, materialelor de dotare şi proviziilor în timpul deplasării lor la, al descărcării de la, al reîncărcării, restivuirii şi păstrării la bord, în cazul în care cheltuielile aferente acestor operaţiuni sînt considerate avarie comună;

g) pierderile cauzate prin operaţiunile de salvare, indiferent de existenţa unui contract de salvare;

h) pierderea navlului provocată de pierderea mărfurilor în cazul în care pierderea mărfurilor se repară în ordinea reglementării avariei comune, din navlu excluzîndu-se cheltuielile care, pentru obţinerea navlului, ar fi fost efectuate de către transportator, dar care nu s-au efectuat din cauza sacrificiului extraordinar.

La avaria comună de asemenea se raportă:

a) cheltuielile ocazionate de necesitatea intrării navei într-un loc de refugiu sau întoarcerii ei în portul de plecare în caz de accident sau în alte circumstanţe extraordinare pentru siguranţă comună;

b) cheltuielile de ieşire a navei cu caric iniţial sau cu o parte din caric din locul de refugiu sau din portul de plecare, în care nava a fost nevoită să se întoarcă;

c) cheltuielile aferente deplasării la bord, descărcării mărfurilor, combustibilului, materialelor de dotare şi proviziilor în portul de plecare, în portul de intrare sau în locul de refugiu, efectuate pentru siguranţă comună sau pentru repararea deteriorărilor suportate de navă din cauza unui accident sau unor alte circumstanţe extraordinare, dacă reparaţia ar fi necesară pentru continuarea în siguranţă a cursei;

d) cheltuielile de reîncărcare sau restivuire a mărfurilor, combustibilului, materialelor de dotare şi proviziilor deplasate la bord sau descărcate în situaţiile menţionate la lit.c), precum şi cheltuielile de păstrare şi de asigurare. Dacă nava a fost recunoscută inaptă pentru navigaţie sau dacă nu şi-a continuat cursa, cheltuielile de păstrare se raportă la avaria comună pînă la data recunoaşterii navei inaptă pentru navigaţie sau pînă la data refuzului de a efectua cursa, sau pînă la data încheierii operaţiunilor de descărcare a caricului dacă nava a fost recunoscută inaptă pentru navigaţie ori a refuzat, pînă la data respectivă, să efectueze cursa;

e) cheltuielile de salarizare şi de întreţinere a echipajului, cheltuielile pentru combustibil, materiale de dotare şi provizii, suportate din cauza prelungirii cursei, întrerupte de necesitatea intrării navei în locul de refugiu sau întoarcerii ei în portul de plecare în condiţiile menţionate la lit.a) şi c). Dacă nava a fost recunoscută inaptă pentru navigaţie ori dacă nu şi-a continuat cursa, cheltuielile aferente acestor situaţii se trec la avaria comună pînă la data considerării navei inaptă pentru navigaţie sau pînă la refuzul navei de a-şi continua cursa, sau pînă la data încheierii operaţiunilor de descărcare a caricului, dacă nava a fost considerată inaptă pentru navigaţie ori dacă ea a refuzat să-şi continue cursa pînă la această dată;

f) cheltuielile de salarizare şi de întreţinere a echipajului în timpul staţionării navei pentru siguranţă comună după un accident sau în o altă circumstanţă extraordinară, ori pentru repararea deteriorărilor suportate de navă în astfel de situaţii, dacă reparaţia ar fi necesară pentru continuarea în siguranţă a cursei. Cheltuielile pentru combustibil, materiale de dotare şi provizii, pentru taxele portuare aferente staţionării navei se repară în ordinea reglementării avariei comune, cu excepţia cheltuielilor de reparaţie care nu se consideră avarie comună;

g) cheltuielile menţionate la lit.a)-f), ocazionate de trecerea navei dintr-un loc de refugiu în altul din cauza faptului că în primul nu era posibilă efectuarea reparaţiei, precum şi cheltuielile aferente acestei treceri, inclusiv cheltuielile de reparaţie provizorie şi de remorcaj;

h) costul reparaţiei provizorii, efectuate în portul de plecare, în portul de intrare sau în locul de refugiu pentru siguranţă comună, precum şi costul reparaţiei provizorii a deteriorărilor raportate la avaria comună; costul reparaţiei provizorii a deteriorărilor accidentale, reparaţie necesară încheierii cursei, se restituie însă în limitele cheltuielilor evitate, care ar fi fost raportate la avaria comună dacă aceste deteriorări nu ar fi fost reparate;

i) cheltuielile extraordinare, efectuate în locul altor cheltuieli care ar fi fost raportate la avaria comună. Aceste cheltuieli însă se repară în limitele cheltuielilor evitate, independent de economia făcută prin substituirea unor astfel de cheltuieli de vreo persoană ale cărei interese sînt atinse de avaria comună.

Avaria comună se suportă în modul stabilit la art.281 şi atunci cînd pericolul, care a ocazionat sacrificii extraordinare şi cheltuieli extraordinare, a apărut din vina unei persoane cu interese materiale faţă de navă, mărfuri sau navlu. O astfel de reglementare însă nu le privează pe celelalte persoane, ale căror interese sînt atinse de avaria comună, de dreptul perceperii de la persoana răspunzătoare a reparaţiei pierderilor suportate şi nu o lipseşte pe aceasta din urmă de posibilitatea apărării.

(1) Daunele pricinuite prin avarierea sau pierderea mărfurilor încărcate pe navă fără ştiinţa armatorului sau a agenţilor lui, prin avarierea sau pierderea mărfurilor predate spre transportare sub o denumire voit falsă nu se suportă în modul stabilit la art.281. Dacă astfel de mărfuri sînt salvate, posesorii lor au obligaţia de a plăti pe baze generale contribuţia la avaria comună.

(2) Posesorii de mărfuri care au declarat un preţ mai mic decît costul real al mărfurilor predate spre transportare plătesc contribuţia la avaria comună proporţional preţului real al mărfurilor, însă vor obţine o despăgubire proporţională preţului declarat.

(1) Pierderile, cauzate prin deteriorarea navei, a motoarelor, cazanelor şi altor echipamente, care urmează să fie reparate în cadrul avariei comune se determină:

a) conform costului real al reparaţiei sau înlocuirii - în cazul reparaţiei sau înlocuirii unor piese ale navei;

b) prin scăderea din valoarea navei a valorii deteriorărilor care nu depăşeşte valoarea estimativă a reparaţiei - în celelalte cazuri.

(2) Dacă se înlocuiesc materialele sau piesele folosite peste 15 ani, din costul reparaţiei, care se consideră avarie comună, se fac reduceri egale cu o treime (scăderi de la vechi la nou).

(3) În caz de pierdere totală reală sau de pierdere totală prin interpretare a navei, cuantumul reparaţiei pierderilor în avaria comună reprezintă diferenţa dintre valoarea estimativă a navei neavariate (din care s-a scăzut valoarea estimativă a reparaţiei deteriorărilor neraportate la avaria comună) şi costul navei avariate, cost ce se poate determina după încasările nete din vînzarea navei, dacă aceasta ar fi comercializată.

(1) Cuantumul reparaţiei pierderilor în avaria comună, cauzate de avarierea sau de dispariţia mărfurilor sacrificate, se determină în funcţie de costul lor din timpul descărcării stabilit în baza contului prezentat de destinatarul mărfurilor, iar în lipsa unui astfel de cont, în funcţie de costul mărfurilor existent în timpul încărcării. Costul mărfurilor din timpul descărcării include cheltuielile de asigurare şi navlul dacă navlul este asigurat de posesorul de mărfuri.

(2) Dacă mărfurile avariate prin sacrificare sînt vîndute, cuantumul reparaţiei pierderilor este egal cu diferenţa dintre costul mărfurilor în stare neavariată, stabilit conform alin.(1), şi încasările nete din vînzarea lor.

(1) Cheltuielile reparabile în avaria comună (în afară de cheltuielile pentru salariul şi întreţinerea echipajului, de cheltuielile pentru combustibilul, proviziile şi materialele de dotare care nu se înlocuiesc în timpul cursei) se majorează cu 2 procente.

(2) La avaria comună se raportă cheltuielile efectuate prin gajarea navei, vînzarea mărfurilor sau asigurarea creditului pentru a se obţine mijloace necesare contribuţiei la avaria comună.

La cheltuielile şi la alte mijloace reparabile în avaria comună se adaugă 7 procente anual din momentul în care aceste cheltuieli au fost efectuate şi pînă la întocmirea dispaşei. Dacă la reglementarea avariei comune au fost plătite taxe pentru întocmirea dispaşei, procentele la suma plătită se calculează pînă la data plăţii.

(1) Valoarea contribuentă sau contribuţia la avaria comună, care se stabileşte în funcţie de valoarea bunurilor (navei, mărfurilor, navlului), este determinată, în condiţiile prezentului articol, în baza valorii nete reale a acestor bunuri de la sfîrşitul cursei. La valoarea netă reală se adaugă suma contribuţiei la acoperirea valorii bunurilor sacrificate în avarie comună dacă această sumă nu este inclusă în ea. În calculul valorii contribuente nu se iau cheltuielile suplimentare, aferente acestor bunuri, efectuate după actul avariei comune, cu excepţia cheltuielilor recunoscute ca avarie comună.

(2) Valoarea contribuentă a mărfurilor se determină în funcţie de costul lor din timpul descărcării, stabilit în baza contului prezentat destinatarului, iar în lipsa unui astfel de cont, în baza valorii lor din timpul încărcării. Cheltuielile de asigurare şi navlul, dacă navlul este asigurat de către posesorul de mărfuri, intră în valoarea mărfurilor, din care se exclude cuantumul daunelor cauzate de avarierea sau pierderea mărfurilor de pînă la descărcare şi din timpul ei. Valoarea contribuentă a mărfurilor comercializate în apropiere de locul destinaţiei se determină în funcţie de venitul net obţinut din vînzare, la care se adaugă suma contribuţiei la avaria comună.

(3) Valoarea contribuentă a navei se determină fără a se ţine cont de faptul că, în momentul actului avariei comune, nava era obiectul unui contract de navlosire pe timp sau al unui contract de închiriere a navei nude.

(4) La determinarea valorii contribuente a bunurilor, din navlul neasigurat de către armator se exclud cheltuielile de percepere a navlului şi cheltuielile de salarizare a echipajului, care puteau să nu fie suportate dacă nava şi mărfurile s-ar fi pierdut în circumstanţe care generează avaria comună, dar care nu pot fi raportate la ea.

(5) Bagajele predate în magazie şi bagajele de cabină ale pasagerilor pentru care nu s-a eliberat conosament nu se iau în calcul la determinarea valorii contribuente a bunurilor şi a contribuţiei la avaria comună.

La cererea persoanelor interesate, avaria comună se constată şi calculele de reglementare a acesteia se efectuează în dispaşă de către experţi speciali (dispaşori) avînd cunoştinţe şi experienţă în domeniul dreptului maritim.

(1) Partea care solicită reglementarea avariei comune este obligată să demonstreze că pierderile sau cheltuielile declarate pot fi recunoscute ca avarie comună.

(2) Accesul la actele în a căror bază se întocmeşte dispaşa trebuie să fie liber persoanei interesate. La cererea ei, dispaşorul este obligat să-i elibereze contra plată copii autentificate de pe actele menţionate.

Pentru întocmirea dispaşei se percepe o taxă, care se consemnează în dispaşă şi care se repartizează, proporţional contribuţiei la avaria comună, persoanelor interesate.

(1) Erorile depistate în dispaşă după înscrierea ei în registrul dispaşelor pot fi corectate de dispaşor din proprie iniţiativă sau la cererea persoanelor cărora li s-a stabilit proporţia de participare la avaria comună, prin întocmirea unui supliment la dispaşă (addendum), parte a ei integrantă.

(2) Persoana interesată poate contesta dispaşa în instanţă judecătorească în termen de 6 luni de la data primirii dispaşei sau a addendumului la ea, aducînd faptul la cunoştinţa dispaşorului şi expediindu-i copia de pe cererea de chemare în judecată.

(3) Dispaşorul este în drept, iar după caz este obligat, să participe la judecarea în instanţă a litigiului dispaşei şi să dea lămuriri în esenţă.

(1) Dacă dispaşa nu a fost contestată în termenul stabilit la art.296 alin.(2) sau a fost contestată, dar instanţa judecătorească a lăsat-o în vigoare, încasarea în baza ei se face în modul stabilit de legislaţie.

(2) Încasarea în baza dispaşei modificate de instanţa judecătorească se face de asemenea în modul stabilit de legislaţie.

La determinarea tipului de avarie, la calcularea avariei comune şi la întocmirea dispaşei, dispaşorul poate, după caz, să se călăuzească de normele juridice internaţionale din domeniul navigaţiei maritime comerciale.

Pierderile şi cheltuielile care nu au indicii de avarie comună, conform art.281, 284 şi 285, precum şi cele menţionate la art.300, se consideră avarie particulară. Aceste pierderi şi cheltuieli sînt suportate de partea care le-a suferit sau de partea care răspunde de cauzarea lor.

Vor fi recunoscute ca avarie particulară, chiar şi în cazul în care există indicii de avarie comună prevăzuţi la art.281, următoarele pierderi:

a) valoarea mărfurilor aprinse spontan aruncate peste bord şi a mărfurilor transportate la bord cu încălcarea regulilor şi uzanţelor navigaţiei maritime comerciale;

b) pierderile cauzate de fum sau căldură în timpul stingerii incendiului de la bord;

c) pierderile cauzate de retezarea şi de pierderea elementelor deteriorate ale navei în condiţii de pericol maritim;

d) cheltuielile aferente deplasării la bord sau descărcării mărfurilor, combustibilului, materialelor de dotare şi proviziilor în portul de plecare, în portul de intrare sau în locul de refugiu dacă avarierea navei a fost depistată în portul de plecare sau în portul de intrare, cu condiţia că în timpul cursei nu s-a produs nici un accident şi nici un alt caz extraordinar de avariere, dacă astfel de cheltuieli s-au efectuat exclusiv pentru restivuirea caricului, deplasat în timpul cursei, şi dacă restivuirea nu era necesară securităţii întregii nave;

e) pierderile cauzate de forţarea motoarelor, cazanelor şi altor utilaje ale navei flotante;

f) cheltuielile de salarizare şi întreţinere a echipajului, cheltuielile pentru combustibil, materiale de dotare şi provizii, suportate în timpul reparaţiei daunelor produse navei (chiar dacă reparaţia se efectuează pentru continuarea în siguranţă a cursei), dacă avarierea navei a fost depistată în portul de plecare sau în portul de intrare şi dacă în timpul cursei nu s-a produs nici un accident şi nici un alt caz extraordinar de avariere;

g) orice daună sau orice cheltuială aferentă prelungirii cursei (inerente staţionării navei, schimbării de preţuri etc.).

În sensul prezentului capitol, se consideră abordaj (coliziune) atît ciocnirea directă, materială, între nave, precum şi avaria produsă navei sau caricului ei, altor bunuri, ca şi accidentarea oamenilor de la bord, de o altă navă prin manevre sau prin nerespectarea regulilor de navigaţie, chiar dacă nu a fost o lovire directă.

(1) Raporturile ce ţin de reparaţia daunelor cauzate de abordajul dintre nave în apele interioare sau în apele teritoriale sînt reglementate de legislaţia statului în ale cărui ape s-a produs abordajul.

(2) În cazul în care abordajul s-a produs în largul mării, iar litigiul se judecă în Republica Moldova, se aplică prevederile art.303-308.

(3) În cazul în care navele aflate în coliziune au pavilionul aceluiaşi stat, se aplică legislaţia acelui stat, indiferent de faptul unde s-a produs abordajul.

(1) Prevederile prezentului capitol se aplică în cazul abordajului între nave maritime în ape maritime sau în alte ape, precum şi în cazul abordajului între o navă maritimă şi una de navigaţie interioară.

(2) Dispoziţiile prezentului capitol nu influenţează răspunderea, stipulată în contract, a părţilor contractante şi nici dreptul acestora de a-şi limita răspunderea în conformitate cu prezentul cod.

(3) La acordarea de asistenţă navelor în coliziune se aplică prevederile art.64.

Dacă abordajul s-a produs accidental sau dacă se datorează unui caz de forţă majoră, sau dacă este imposibilă identificarea culpabilului de abordaj, cheltuielile le suportă nava abordată. Acelaşi principiu este în vigoare şi atunci cînd navele (sau una din ele), în momentul abordajului, erau ancorate sau staţionate în alt mod.

Dacă abordajul s-a produs din culpa uneia dintre nave, daunele vor fi reparate de nava abordatoare.

(1) În cazul în care abordajul a fost cauzat din culpa comună a navelor, răspunderea se determină proporţional gravităţii culpei fiecăreia. Dacă gravitatea culpei fiecărei nave nu se poate stabili, răspunderea se împarte egal între părţi.

(2) Armatorii navelor intrate în coliziune răspund solidar faţă de terţi pentru daunele cauzate prin moartea sau lezarea sănătăţii oamenilor. Armatorul care a plătit o sumă mai mare decît se cuvenea are dreptul să intenteze acţiune de regres împotriva celorlalţi armatori.

Răspunderea stabilită la art.305 şi 306 este atrasă şi de abordajul produs din vina pilotului sau pilotului operator.

Nici una dintre navele intrate în coliziune nu poate fi considerată ca fiind culpabilă, pînă cînd culpabilitatea ei nu va fi dovedită.

În sensul prezentului cod, prin daună cauzată de poluare se înţelege prejudiciul adus de imersiunea de petrol şi de produse petroliere, de alte substanţe nocive pentru oameni, pentru flora şi fauna marină, scurse sau evacuate de pe navă. Această daună include şi costul acţiunilor rezonabile întreprinse de orice persoană în urma unui accident, care ar fi putut provoca sau chiar a provocat poluarea, în scopul prevenirii sau limitării daunei, şi cheltuielile aferente acestor acţiuni.

(1) Proprietarul de navă răspunde pentru daunele cauzate de poluare, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2).

(2) Proprietarul de navă este exonerat de răspundere pentru daunele cauzate de poluare dacă demonstrează că ele sînt consecinţa:

a) unui caz de forţă majoră;

b) unor operaţiuni militare sau unor tulburări civile;

c) acţiunii sau inacţiunii unor terţi săvîrşite cu intenţia de a provoca daune;

d) defectării luminilor şi altor mijloace de navigaţie din imprudenţa sau din incompetenţa responsabililor de funcţionarea lor;

e) evacuării forţate a apelor uzate, reziduurilor şi altor substanţe nocive pentru mediul înconjurător, în cazul în care portul nu le-a preluat.

Dacă proprietarul navei demonstrează că dauna cauzată de poluare a fost făcută, total sau parţial, din intenţia sau din imprudenţa păgubaşului, acestuia din urmă i se reduce despăgubirea sau nu i se acordă nici o despăgubire, în funcţie de gradul de culpabilitate.

Pentru daunele cauzate de poluare din culpa cîtorva nave, proprietarii acestora răspund în mod solidar dacă determinarea răspunderii fiecăruia este imposibilă.

(1) Răspunderea proprietarului de navă pentru daunele cauzate de poluare cu substanţe nocive evacuate o singură dată de pe propria navă poate fi limitată la suma calculată în modul următor:

a) pentru nava cu capacitatea de pînă la 5000 unităţi - 3 milioane unităţi de calcul;

b) pentru nava cu capacitatea de peste 5000 unităţi - 3 milioane unităţi de calcul, la care se adaugă 420 unităţi de calcul pentru fiecare unitate următoare de capacitate, cu condiţia că suma totală nu va depăşi 59,7 milioane unităţi de calcul.

(2) În prezentul articol, prin capacitate a navei se înţelege capacitatea netă de încărcare, plus volumul sălii de maşini.

(1) În scopul limitării răspunderii în conformitate cu art.313 pentru daune cauzate de poluare, proprietarul navei trebuie să înfiinţeze în instanţa judecătorească, unde îi este prezentată revendicarea reparării daunei, un fond de limitare a răspunderii, egal cu cuantumul răspunderii sale, prin transfer de bani (depozit) sau prin alte garanţii, recunoscute de instanţă ca fiind acceptabile şi suficiente.

(2) Dacă, pînă la repartizarea fondului de limitare a răspunderii, proprietarul navei sau asigurătorul repară daunele cauzate de poluare, el cîştigă, în limita sumei plătite, drepturile care, conform prezentului capitol, ar fi aparţinut persoanei care primea recompensa.

(3) Cheltuielile şi sacrificiile extraordinare, efectuate de proprietarul navei în mod benevol pentru evitarea daunelor cauzate de poluare sau pentru diminuarea lor, îi dau aceleaşi drepturi faţă de fondul de limitare a răspunderii pe care le au şi alţi creditori.

(1) O acţiune în daune cauzate de poluare poate fi intentată unui proprietar de navă numai în condiţiile prezentului capitol.

(2) În condiţiile respectării alin.(3), nu poate fi intentată, nici în temeiul prezentului capitol, nici în alte temeiuri, acţiune în daunele cauzate de poluare:

a) lucrătorilor, inclusiv membrilor de echipaj, agenţilor proprietarului navei;

b) pilotului, unei alte persoane care, nefiind membru de echipaj, lucrează pe navă;

c) navlositorului, inclusiv navlositorului din contractul de închiriere a navei nude;

d) oricărei persoane care, cu acordul proprietarului sau la dispoziţia autorităţii de resort, a executat operaţiuni de salvare;

e) oricărei persoane care a întreprins măsuri de preîntîmpinare;

f) lucrătorilor şi agenţilor persoanelor menţionate la lit.c), d) şi e), dacă daunele nu sînt o consecinţă a acţiunii sau inacţiunii intenţionate sau a imprudenţei lor grave.

(3) Prevederile prezentului articol nu pot împiedica proprietarul de navă să intenteze acţiuni de regres împotriva unor terţi.

(1) Proprietarul tancului care transportă peste 2000 tone de petrol sau de produse petroliere trebuie să-şi garanteze răspunderea (primind garanţie bancară sau de alt fel) pentru eventualele daune cauzate de poluare, la o sumă egală cu cuantumul răspunderii lui, conform art.313.

(2) Acţiunea în daunele cauzate de poluare cu petrol sau cu produse petroliere poate fi intentată nemijlocit împotriva celui care a asigurat răspunderea proprietarului navei sau unei alte persoane care oferă proprietarului navei garanţia răspunderii. Persoana împotriva căreia s-a intentat o astfel de acţiune este în drept, conform art.313 şi 314, să-şi limiteze răspunderea şi să înfiinţeze un fond egal cu cuantumul răspunderii chiar şi atunci cînd răspunderea, conform art.352, nu poate fi limitată.

(3) Reclamatul din acţiunea menţionată la alin.(2) este în drept să ridice împotriva revendicărilor păgubaşului o obiecţie care poate fi invocată de proprietarul navei, cu excepţia insolvabilităţii proprietarului sau lichidării întreprinderii acestuia.

(4) Reclamatul din acţiunea menţionată la alin.(2) poate fi exonerat de răspundere dacă va demonstra că daunele cauzate de poluare cu petrol sau cu produse petroliere au fost făcute cu intenţie de către proprietarul navei.

(5) La cererea reclamatului din acţiunea menţionată la alin.(2), proprietarul navei trebuie atras în cauză în calitatea de coreclamat.

(1) Tancul care transportă peste 2000 tone de petrol sau de produse petroliere trebuie să dispună de un act care certifică garantarea, conform art.316, a răspunderii proprietarului navei pentru eventualele daune cauzate de poluare cu petrol şi cu produse petroliere.

(2) Modul de eliberare, de control şi de validare a actului menţionat la alin.(1) îl stabileşte autoritatea centrală de specialitate.

La determinarea răspunderii prevăzute de prezentul capitol pentru daune cauzate de poluare se aplică şi art.352, 355, 356 alin.(2) şi (3), 357-359.

(1) Se consideră incident nuclear evenimentul sau un şir de evenimente care au fost provocate de una şi aceeaşi cauză şi care au generat daune nucleare.

(2) Daunele nucleare includ daunele pricinuite oamenilor, bunurilor sau mediului înconjurător de proprietăţile radioactive sau de proprietăţile radioactive îmbinate cu cele toxice, explozive şi cu alte proprietăţi nocive ale combustibilului nuclear, ale substanţelor radioactive de pe nava atomică sau ale reziduurilor lor, precum şi cheltuielile de prevenire a daunelor nucleare sau de limitare a acestora.

(3) Dacă, o dată cu daunele nucleare, au fost pricinuite şi alte daune, inseparabile de daunele nucleare, aceste alte daune se consideră nucleare.

(1) Sub incidenţa prezentului capitol cad atît daunele nucleare pricinuite de nava atomică aflată în apele interioare ale Republicii Moldova, cît şi daunele nucleare pricinuite de nava atomică sub pavilionul Republicii Moldova, indiferent de locul în care s-au produs daunele.

(2) Sub incidenţa prezentului capitol nu cade răspunderea operatorului navei atomice pentru daunele nucleare cauzate navei, echipamentului, combustibilului şi proviziilor ei.

(1) Operator al navei atomice este persoana care exploatează o astfel de navă în bază de autorizaţie, eliberată de autoritatea de resort a statului pavilionului navei.

(2) Operatorul navei atomice răspunde pentru daunele nucleare din momentul preluării combustibilului nuclear, substanţelor radioactive şi pînă la predarea combustibilului nuclear, substanţelor radioactive şi reziduurilor acestora unei alte persoane, legal împuternicite, care devine răspunzătoare de daunele nucleare prezumtive.

(1) Operatorul navei atomice este exonerat de răspundere dacă demonstrează că daunele nucleare sînt consecinţa unor acţiuni militare, unor tulburări civile sau unui caz de forţă majoră.

(2) Operatorul navei atomice este exonerat de răspundere dacă demonstrează că daunele nucleare au fost pricinuite cu intenţie de către păgubaş.

(1) Dacă operatorul navei atomice a reparat daunele nucleare, el este în drept să intenteze o acţiune în regres împotriva persoanei care:

a) a pricinuit cu intenţie daune nucleare;

b) a efectuat, fără consimţămîntul operatorului sau fără permisiunea statului sub al cărui pavilion se află nava atomică naufragiată, operaţiuni de ranfluare a acesteia, în cazul în care daunele nucleare sînt o consecinţă a acestor operaţiuni;

c) şi-a asumat responsabilitatea reparaţiei daunelor nucleare de comun acord cu operatorul navei atomice.

(2) În cazurile prevăzute la alin.(1), acţiunea în regres poate fi intentată, în conformitate cu art.329 alin.(1), şi de persoana care a reparat păgubăşilor daunele nucleare.

(1) Răspunderea operatorului navei atomice pentru daunele nucleare, cauzate de un incident nuclear al navei, se limitează la o sumă echivalentă a 99,75 milioane unităţi de calcul, în care se includ şi cheltuielile de judecată.

(2) Dacă după incidentul nuclear se revendică reparaţia daunelor cauzate oamenilor şi bunurilor, din suma indicată la alin.(1), o parte, echivalentă a 69,825 milioane unităţi de calcul, este prevăzută în exclusivitate pentru reparaţia daunelor cauzate persoanelor, iar o altă parte, echivalentă a 29,925 milioane unităţi de calcul, pentru reparaţia daunelor cauzate bunurilor. Dacă prima parte a sumei va fi insuficientă pentru satisfacerea revendicărilor de reparaţie a daunelor cauzate persoanelor, soldul neplătit al unor astfel de revendicări urmează să fie acoperit din a doua parte a sumei, concomitent cu satisfacerea revendicărilor de reparaţie a daunelor cauzate bunurilor.

(3) Sumele destinate satisfacerii revendicărilor de reparaţie a daunelor nucleare se repartizează între reclamanţi proporţional revendicării fiecăruia.

(1) Operatorii navelor atomice culpabili de cauzarea unor daune nucleare care nu pot fi împărţite echitabil poartă răspundere solidară, fiecare în limitele stabilite la art.324 alin.(1).

(2) Dacă daunele consemnate la alin.(1) sînt reparate de un singur operator de navă atomică, acesta este în drept să revendice celorlalţi o despăgubire proporţională gradului de culpabilitate al fiecăruia sau în părţi egale dacă acest grad nu poate fi stabilit.

Dacă nava atomică a cauzat o daună nucleară, iar în momentul incidentului operatorul nu dispunea de autorizaţia specificată la art.321 alin.(1), răspunderea revine armatorului. În acest caz, răspunderea operatorului navei atomice nu cade sub incidenţa art.324.

(1) Dacă printr-un incident nuclear au fost cauzate daune persoanelor, în exerciţiul funcţiunii, din serviciul operatorului navei atomice, acesta poartă răspundere în conformitate cu prevederile prezentului capitol, fiind obligat să plătească pentru ei contribuţia de asigurare socială.

(2) Reparaţia daunelor nucleare, plata indemnizaţiei şi/sau pensiei sociale acordate păgubaşilor din incidentul nuclear se efectuează în modul prevăzut de legislaţia Republicii Moldova.

(1) Răspunderea operatorului navei atomice trebuie să fie garantată financiar prin asigurare sau în alt mod în cuantumul stabilit la art.324 alin.(1).

(2) Asigurarea sau un alt mod de garantare financiară consemnate la alin.(1) nu sînt cerute navei al cărei operator este statul. Nava însă trebuie să dispună de un certificat, eliberat şi înregistrat de autoritatea de resort, prin care se adevereşte că operatorul ei este statul şi că răspunderea operatorului este garantată în cuantumul stabilit la art.324 alin.(1). Condiţiile de eliberare a certificatului sînt stabilite de autoritatea centrală de specialitate.

(1) Poate fi intentată acţiune în daună nucleară nemijlocit asigurătorului sau unei alte persoane care a prestat operatorului navei atomice garanţia financiară în conformitate cu art.328 alin.(1).

(2) La cererea reclamatului din acţiunea în daună nucleară, operatorul navei atomice trebuie să fie antrenat în cauză în calitate de coreclamat.

(1) În cazul în care întinderea daunei nucleare depăşeşte limita răspunderii operatorului navei atomice stabilită la art.324 alin.(1), la cererea acestuia, a reclamantului sau a autorităţii de resort care a eliberat autorizaţia de exploatare a navei atomice, în instanţa judecătorească a statului respectiv se înfiinţează un fond de limitare a răspunderii, egal cu cuantumul răspunderii sale, prin transfer de bani (depozit) sau prin alte garanţii, recunoscute de instanţă ca fiind acceptabile şi suficiente.

(2) Crearea şi repartizarea fondului de limitare a răspunderii se efectuează în condiţiile art.356 alin.(3) şi 357.

Răspunderea operatorului navei atomice pentru daune nucleare se limitează în condiţiile art.354 alin.(2), 355 şi 359.

(1) Prevederile prezentului capitol se aplică salvării de nave maritime aflate în pericol, precum şi salvării de către nave maritime a navelor de navigaţie interioară sau a oricăror alte obiecte plutitoare ori remorcate, indiferent de faptul în ce ape au fost acordate serviciile de salvare, în cazul în care dezbaterile judiciare în problemele de salvare au loc în Republica Moldova.

(2) Prevederile prezentului capitol nu se aplică platformelor fixe sau flotante ori instalaţiilor de foraj costiere dacă astfel de platforme sau instalaţii se află în zona unor lucrări de prospecţiune, de explorare ori de exploatare a resurselor minerale de la fundul mării.

(3) Fără acordul statului nici o dispoziţie din prezentul capitol nu poate servi drept temei pentru confiscarea, sechestrarea sau retenţia mărfurilor necomerciale care se află în proprietatea statului şi care, în timpul operaţiunilor de salvare, beneficiau de imunitate suverană potrivit principiilor dreptului internaţional.

(1) Dacă nava salvatoare şi nava salvată se află sub pavilionul aceluiaşi stat, se aplică legislaţia acelui stat, indiferent de locul evenimentului.

(2) La repartizarea remuneraţiei de salvare între armator şi echipajul navei salvatoare, precum şi între membrii echipajului, se aplică legislaţia statului sub al cărui pavilion se află nava.

(1) Acţiunile, cu rezultat util, de salvare a navei, a caricului ei, a navlului, a taxei de transport de pasageri şi de bagaje şi a altor bunuri, precum şi acţiunile de prevenire de daune mediului înconjurător acordă dreptul la remuneraţie de salvare. Dacă încercările de salvare nu au fost de nici un folos şi nu au adus un beneficiu material bunului aflat în pericol, nu se datorează o astfel de remuneraţie.

(2) Pentru salvarea de persoane nu se datorează remuneraţie de salvare.

(3) Salvatorul de persoane care a acordat şi alte servicii de salvare are dreptul la o remuneraţie de salvare de navă sau de alte bunuri ori la o remuneraţie de prevenire sau limitare de daune mediului înconjurător.

(4) Dacă nava salvatoare aparţine aceluiaşi armator ca şi nava salvată, primei i se datorează remuneraţie de salvare.

(5) Remuneraţia de salvare se acordă sub formă de bani, servicii sau bunuri.

Dacă serviciile de salvare a navei sau a altor bunuri care nu se află şi nici nu s-au aflat la bordul ei au fost acordate în mod arbitrar, în pofida interdicţiei clare a armatorului, a comandantului sau a posesorului de bunuri, nu se datorează remuneraţie de salvare.

(1) Cuantumul remuneraţiei de salvare se stabileşte prin acordul părţilor, iar în lipsa unui astfel de acord, de către instanţa judecătorească. Orice acord de salvare, încheiat în momentul şi sub influenţa pericolului, la cererea uneia dintre părţi, va fi declarat nul sau va fi modificat de către instanţă dacă aceasta va considera condiţiile lui ca fiind inechitabile.

(2) Remuneraţia de salvare poate să fie redusă ori să nu fie plătită dacă salvatorii au provocat din culpă necesitatea salvării sau au comis alte acţiuni contra legii.

(1) Remuneraţia de salvare se stabileşte în funcţie de:

a) valoarea navei şi a altor bunuri salvate;

b) caracterul şi gradul pericolului;

c) iscusinţa în salvarea oamenilor, navei, altor bunuri, eforturile depuse de salvatori pentru prevenirea şi limitarea daunelor mediului înconjurător;

d) succesul obţinut de salvatori;

e) timpul consumat de salvatori, cheltuielile şi daunele suportate;

f) promptitudinea cu care s-a acţionat;

g) riscul răspunderii şi alte riscuri la care au fost supuşi salvatorii sau utilajul acestora;

h) prezenţa şi utilizarea navelor, a echipamentelor de salvare;

i) gradul de pregătire, eficienţa folosirii echipamentelor de salvare, costul lor.

(2) Remuneraţia de salvare stabilită se plăteşte de către toate persoanele interesate proporţional valorii navei şi a bunurilor salvate. Dacă remuneraţia de salvare este plătită de către o singură persoană, aceasta are dreptul la acţiune în regres împotriva celorlalte persoane interesate.

(1) Remuneraţia de salvare, inclusiv cheltuielile de judecată compensabile, nu poate depăşi valoarea navei şi a altor bunuri salvate.

(2) Plata remuneraţiei pentru salvare se efectuează în acea valută , în care a fost recepţionată.

(1) Remuneraţia de salvare se repartizează între participanţii la operaţiunea de salvare conform acordului dintre părţile interesate, iar în lipsa unui acord, de către instanţa judecătorească în baza criteriilor consemnate la art.337.

(2) Remuneraţia de salvare se repartizează între armator, membrii echipajului şi alţi participanţi la acţiunea de salvare în funcţie de aportul fiecăruia, cu acordul părţilor interesate, iar în lipsa unui acord, în temeiul unei hotărîri judecătoreşti.

(3) Prevederile alin.(2) nu se aplică navelor de salvare profesioniste pentru acţiunile lor de salvare care constituie o obligaţie de serviciu.

Dacă salvatorul a efectuat operaţiuni de salvare a unei nave (aceasta sau caricul ei putînd pricinui daune mediului înconjurător) şi nu a primit remuneraţie de salvare, el are dreptul să primească de la armatorul navei o compensaţie specială, egală cu cheltuielile suportate, care poate fi majorată cu cel mult 30% faţă de aceste cheltuieli. Dacă instanţa judecătorească, ţinînd cont de criteriile stabilite la art.337, consideră echitabilă majorarea acestei compensaţii, atunci majorarea nu va depăşi 100% din cheltuielile suportate de salvator.

(1) Persoana responsabilă de plata remuneraţiei de salvare sau a compensaţiei speciale acordă, la solicitarea salvatorului, garanţia cuvenită revendicărilor lui, inclusiv cheltuielilor de judecată.

(2) Armatorul navei salvate trebuie să valorifice toate posibilităţile pentru a garanta că posesorii de mărfuri vor acorda, pînă la data predării acestora, garanţie suficientă revendicării făcute împotriva lor de către salvator, inclusiv revendicării de reparare a cheltuielilor de judecată.

(3) Nava şi alte bunuri salvate nu pot fi strămutate, fără consimţămîntul salvatorului, din port sau din locul unde au fost aduse după încheierea operaţiunilor de salvare, pînă cînd nu va fi acordată garanţia cuvenită revendicărilor salvatorului faţă de ele.

(1) Dacă, în timpul navigaţiei sau staţionării navei, s-a produs un eveniment care poate servi drept temei pentru a înainta armatorului revendicări patrimoniale, comandantul, pentru a garanta dovezile în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale armatorului, trebuie să facă, în modul stabilit, un protest de mare.

(2) În protestul de mare trebuie să fie expuse circumstanţele şi cauzele evenimentului, datele despre daunele şi despre măsurile întreprinse pentru prevenirea sau limitarea lor.

Protestul de mare se depune:

a) în portul Republicii Moldova - notarului sau unui alt funcţionar căruia i s-a încredinţat prin lege instrumentarea actelor notariale;

b) într-un port străin - consulului Republicii Moldova sau funcţionarului competent din acel stat, în modul prevăzut de legislaţia acelui stat.

Protestul de mare se depune:

a) în 24 de ore după eveniment, dacă acesta s-a produs în port;

b) în 24 de ore de la sosirea navei sau a comandantului ei în portul proxim, după eveniment, dacă acesta s-a produs în timpul cursei.

(1) Dacă protestul de mare nu poate fi depus în termenele stabilite la art.344, cauzele vor fi menţionate în protest.

(2) Dacă există temei de a presupune că evenimentul produs a cauzat daune caricului, protestul de mare trebuie depus înainte de deschiderea sabordurilor. Caricul poate fi descărcat înainte de depunerea protestului numai în caz de necesitate imperioasă.

(1) Pentru a confirma circumstanţele expuse în protestul de mare, comandantul este obligat să prezinte, concomitent cu protestul ori în termen de cel mult 7 zile de la sosire a navei în port sau de la evenimentul produs în port, notarului sau unui alt funcţionar menţionat la art.343 jurnalul de bord şi un extras din acesta, iscălit.

(2) În cazul pierderii jurnalului de bord, faptul şi circumstanţele trebuie să fie consemnate în protestul de mare.

Notarul sau un alt funcţionar menţionat la art.343, în baza protestului de mare, a altor documente, inclusiv a jurnalului de bord, a mărturiilor date de comandant la interogatoriu, iar, după caz, şi de alţi membri ai echipajului navei, întocmeşte un act privind protestul de mare şi îl legalizează în modul stabilit.

Primirea protestului de mare de la comandanţii de nave străine şi întocmirea actului privind protestul de mare se efectuează de către consulii în Republica Moldova pe principii de mutualitate.

Prevederile prezentului capitol se aplică armatorului, navlositorului (care este şi transportator), operatorului de navă şi salvatorului.

Armatorul răspunde pentru obligaţiile sale prin bunurile care îi aparţin şi care, conform legislaţiei, pot fi urmărite.

(1) Armatorul poartă răspundere în limitele stabilite la art.354 pentru revendicările făcute în caz:

a) de moarte sau de lezare corporală a persoanelor de la bord, de pierdere sau avariere a bunurilor aflate la bord;

b) de daune, legate de exploatarea navei, cauzate persoanelor sau bunurilor care nu se aflau la bordul ei.

(2) Dacă daunele consemnate la alin.(1) lit.b) au fost cauzate de o persoană care nu se afla la bordul navei, armatorul, răspunzător pentru acţiunea sau neglijenţa acestei persoane, poate să-şi limiteze răspunderea dacă acţiunea sau neglijenţa este legată de pilotarea ori de conducerea navei, de încărcarea, transportarea sau descărcarea caricului, bagajelor de magazie sau bagajelor de cabină, de îmbarcarea ori debarcarea pasagerilor.

Răspunderea armatorului nu poate fi limitată dacă s-a dovedit că daunele sînt o consecinţă a acţiunii sau inacţiunii sale, săvîrşite cu intenţie sau din prezumţie, cu conştiinţa posibilităţii de cauzare sau din imprudenţă gravă.

Nu cade sub incidenţa art.351 răspunderea armatorului privind revendicarea:

a) remuneraţiei de salvare, inclusiv compensaţiei speciale, şi contribuţiei la avaria comună;

b) reparaţiei daunelor cauzate vieţii, sănătăţii sau bunurilor membrilor de echipaj sau altor angajaţi ai armatorului sau ai salvatorului, care au îndatoriri de serviciu faţă de navă, precum şi revendicarea satisfacerii dreptului moştenitorilor acestora sau al cetăţenilor de a primi din partea lor indemnizaţie dacă, în conformitate cu legislaţia care reglementează raporturile dintre astfel de persoane şi armator, răspunderea lui pe marginea acestor revendicări nu poate fi limitată sau dacă ea depăşeşte limitele prevăzute la art.354;

c) remuneraţiei pentru recuperarea şi evacuarea bunurilor scufundate;

d) reparaţiei daunelor cauzate prin poluare, cînd răspunderea pentru o astfel de daună cade sub incidenţa secţ.IX cap.4;

e) reparaţiei daunelor nucleare, cînd răspunderea pentru o astfel de daună cade sub incidenţa secţ.IX cap.5.

(1) Răspunderea persoanelor menţionate la art.349 şi 358 poate fi limitată:

1) în cazul revendicărilor ocazionate de pierderea de vieţi omeneşti sau de lezarea sănătăţii:

a) la 333000 unităţi de calcul, cînd nava are capacitatea de cel mult 500 de unităţi;

b) la suma menţionată la lit.a) din prezentul punct, cînd nava are capacitatea de peste 500 de unităţi, la care se adaugă:

• - 500 unităţi de calcul pentru fiecare unitate de la 501 pînă la 3000 de unităţi;

• - 333 unităţi de calcul pentru fiecare unitate de la 3001 pînă la 30 000 de unităţi;

• - 250 unităţi de calcul pentru fiecare unitate de la 30001 pînă la 70000 de unităţi;

• - 167 unităţi de calcul pentru fiecare unitate care depăşeşte 70000 de unităţi;

2) în cazul altor revendicări:

a) la 167000 unităţi de calcul, cînd nava are capacitatea de cel mult 500 de unităţi;

b) la suma menţionată la lit.a) din prezentul punct, cînd nava are capacitatea de peste 500 de unităţi, la care se adaugă:

• - 167 unităţi de calcul pentru fiecare unitate de la 501 pînă la 30000 de unităţi;

• - 125 unităţi de calcul pentru fiecare unitate de la 30 001 pînă la 70 000 de unităţi;

• - 83 unităţi de calcul pentru fiecare unitate care depăşeşte 70000 de unităţi.

(2) Dacă suma calculată pentru satisfacerea revendicărilor ocazionate de pierderile de vieţi omeneşti sau de lezarea sănătăţii nu este suficientă, partea de revendicări rămase nesatisfăcute se acoperă din suma calculată pentru satisfacerea altor revendicări. Această acoperire se efectuează paralel cu satisfacerea proporţională a revendicărilor indicate la alin.(1) pct.2).

(3) În cazul limitării răspunderii:

a) prin capacitate a navei cu motor mecanic se înţelege capacitatea netă de încărcare plus volumul sălii de maşini, iar prin capacitate a celorlalte nave se înţelege capacitatea netă de încărcare;

b) limitele răspunderii salvatorului care a acţionat în afara navei sau care a acţionat exclusiv la bordul ei, prestîndu-i servicii de salvare, se calculează în funcţie de capacitatea de încărcare de 1500 de unităţi.

(4) Sub incidenţa prezentului articol cad toate revendicările ocazionate de unul şi acelaşi eveniment, făcute armatorului sau persoanei menţionate la art.358.

Dacă armatorul, a cărui răspundere se limitează în temeiul art.351, are dreptul la revendicare reconvenţională născută din acelaşi eveniment, răspunderea se limitează doar asupra diferenţei formate prin compensarea revendicărilor reciproce de plată.

(1) Pentru a-şi garanta răspunderea, armatorul poate înfiinţa, în instanţa judecătorească unde i-a fost intentată acţiunea sau în instanţa unde ar fi posibilă intentarea unei astfel de acţiuni, un fond de limitare a răspunderii.

(2) Fondul de limitare a răspunderii se creează, în cuantumul sumei calculate în modul stabilit la art.354, prin transfer, în instanţa judecătorească, de bani (depozit) sau prin alte garanţii, recunoscute de instanţă ca fiind acceptabile şi suficiente.

(3) Fondul de limitare a răspunderii este destinat în exclusivitate satisfacerii revendicărilor, răspunderea pentru care poate fi limitată.

(4) Fondul nu se creează în cazul în care toate persoanele implicate în litigiile privind răspunderea armatorului reprezintă anumite organizaţii sau cetăţeni ai Republicii Moldova.

(1) Soluţionarea problemelor de distribuire a fondului creat în conformitate cu art.356 ţine exclusiv de competenţa instanţei judecătoreşti în care a fost înfiinţat.

(2) Fondul de limitare a răspunderii se distribuie revendicătorilor proporţional cuantumului revendicărilor stabilit de instanţa judecătorească.

Dacă revendicarea în raport cu care răspunderea armatorului poate fi limitată este făcută nemijlocit persoanei pentru ale cărei acţiuni şi a cărei neglijenţă răspunde armatorul, aceasta poate beneficia de dreptul limitării răspunderii acordat armatorului dacă nu se dovedeşte că persoana a cauzat cu intenţie daunele.

Acordul care limitează răspunderea armatorului stabilită în prezentul capitol este nul.

Sînt satisfăcute cu preferinţă faţă de alte revendicări, inclusiv faţă de cele garantate cu gaj, în următoarea succesiune, revendicările:

a) care nasc din raporturile juridice de muncă, de reparaţie a daunelor cauzate prin moarte sau prin lezare a sănătăţii, iar după satisfacerea lor deplină, revendicările de asigurare socială;

b) generate de daunele nucleare şi de poluarea mediului marin;

c) referitoare la taxele de canal şi la taxele portuare;

d) privind remuneraţia de salvare şi achitarea contribuţiei la avaria comună;

e) de reparaţie a daunelor cauzate de abordaj sau de un alt incident pe mare, de deteriorarea construcţiilor sau a altor bunuri care se află în port, precum şi a echipamentelor de navigaţie;

f) generate de acţiunile întreprinse de comandant, în virtutea drepturilor acordate de lege, pentru păstrarea navei sau continuarea cursei;

g) de reparaţie a daunelor pricinuite caricului sau bagajelor;

h) de plată a navlului şi altor taxe care se cuvin pentru transportul de mărfuri;

i) de achitare a serviciilor prestate în port.

(1) Revendicările menţionate la art.360 lit.a)-g) sînt pasibile de a fi satisfăcute cu prioritate din contul:

a) navei;

b) navlului şi taxei pentru transportul de pasageri şi bagaje din cursa în care a apărut temeiul revendicărilor;

c) părţii din contribuţiile la avaria comună cuvenite armatorului la reglementarea avariei comune;

d) despăgubirii cuvenite armatorului pentru pierderea navlului şi pentru deteriorările, încă nereparate, pricinuite navei;

e) remuneraţiei cuvenite armatorului pentru servicii de salvare prestate în timpul cursei, din care se scad sumele pe care armatorul trebuie să le plătească membrilor de echipaj.

(2) Revendicările menţionate la art.360 lit.c), d), f) şi h) sînt pasibile de a fi satisfăcute cu prioritate din contul:

a) mărfurilor nepredate destinatarului;

b) despăgubirilor cuvenite pentru caric deteriorat;

c) părţii din contribuţiile la avaria comună cuvenite posesorului de mărfuri la reglementarea avariei comune.

(1) Revendicările menţionate la art.360 se vor satisface în modul stabilit şi în funcţie de prioritatea stabilită la litera respectivă, proporţional cuantumului revendicării. Revendicările menţionate la acelaşi articol lit.d) şi f) se satisfac în cadrul fiecărei litere, în ordinea inversă apariţiei lor.

(2) Revendicările generate de acelaşi eveniment se consideră concomitente.

(1) Revendicările raportate la ultima cursă se satisfac cu preferinţă faţă de revendicările similare din cursele precedente.

(2) Revendicările menţionate la art.360 lit.a), generate de evenimente din cîteva curse, sînt asimilate revendicărilor similare din ultima cursă.

Dreptul la satisfacerea cu preferinţă încetează după expirarea unui an de la apariţia revendicărilor, cu excepţia celor de la art.360 lit.f) referitor la care dreptul de a fi satisfăcute cu preferinţă încetează după expirarea a 6 luni de la apariţie.

(1) Prin contractul de gaj maritim (în continuare contract de gaj), nava înscrisă în registrul navelor sau în catalogul naval este afectată de către armator (debitorul gajist) pentru a garanta revendicările creditorului gajist.

(2) Prin contractul de ipotecă maritimă (în continuare contract de ipotecă), nava înscrisă în registrul navelor sau în catalogul naval este afectată de către proprietar (debitorul ipotecar) pentru a obţine mijloace băneşti şi pentru a garanta o creanţă bănească faţă de creditorul ipotecar.

(3) Creditor ipotecar poate fi orice persoană juridică sau fizică către care poate fi afectată nava în conformitate cu legislația.

(4) Gajul (ipoteca) nu înseamnă înstrăinarea navei către creditorul gajist (ipotecar), la fel nu se consideră că debitorul ipotecar şi-a pierdut dreptul de proprietate asupra navei.

În contractul de gaj (ipotecă), întocmit în scris, se indică:

a) numele părţilor, sediul lor;

b) esenţa revendicărilor garantate cu gaj (ipotecă) şi termenul de executare.;

c) numele navei, evaluarea şi locul aflării ei;

d) alte condiţii stabilite cu acordul părţilor.

(1) Gajul trebuie să fie consemnat în registrul ·unic al gajului la notariatul în a cărui rază de acţiune se află locul de înregistrare a navei, precum şi în registrul navelor· sau în catalogul naval. ·

(2) Ipoteca trebuie să fie consemnată în registrul navelor sau în catalogul ·naval.

(3) În registrul unic al gajului, în registrul navelor sau în catalogul naval se înscriu datele menţionate în cererea de înregistrare a gajului (ipotecii):

a) numele şi tipul navei, tonajul, locul de înregistrare) numărul oficial;

b) numele şi adresa creditorului gajist (ipotecar);

c) numele şi adresa debitorului gajist (ipotecar);

d) cuantumul revendicărilor garantate cu gaj (ipotecă);

e) data expirării contractului de gaj (ipotecă);

f) documentele care dovedesc existenţa gajului (ipotecii). ·

(4) Pentru înregistrarea gajului (ipotecii), pentru eliberarea certificatului de înregistrare şi extraselor din registre se încasează taxă în modul stabilit.

(5) Gajul (ipoteca) se înregistrează şi se execută în conformitate cu legislaţia ţării în care este înregistrată nava.

(1) Debitorul gajist este obligat să ţină cartea gajului modul stabilit de legislaţie.

(2) Debitorul gajist este responsabil de oportunitatea și exactitatea înscrierii informaţiilor .

(1) Dacă o navă gajată (ipotecată)· deja devine obiectul unui nou gaj (unei noi ipoteci), dreptul de gaj (ipotecă) creditorului gajist (ipotecar) precedent rămîne în vigoare.

(2) Revendicările creditorului gajist (ipotecar) următor sînt satisfăcute din contul navei după satisfacerea revendicărilor creditorului gajist (ipotecar) precedent.

(3) Debitorul gajist (ipotecar) este obligat să informeze fiecare creditor gajist (ipotecar) următor despre gajurile (ipotecile) anterioare ale navei şi să repare daunele cauzate ·prin neexecutarea acestei obligaţii.

(1) În cazul în care creditorul gajist cesionează către un terţ o creanţă garantată cu gaj sau în cazul în care debitorul gajist transferă către un terţ o datorie născută din obligaţia garantată cu gaj, gajul rămîne valid dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

(2) Creditorul ipotecar este în drept să cesioneze ipoteca numai împreună cu creanţa bănească garantată cu acea ipotecă.

(3) În cazurile menţionate la alin.(1) şi (2), în registrul respectiv se consemnează schimbările privind gajul (ipoteca).

(4) O dată cu primirea actului de cesiune a creanţelor garantate cu gaj sau de transfer a datoriei garantate cu gaj, în cartea gajului se consemnează numele persoanei la care trec , drepturile creditorului gajist sau obligaţiile debitorului gajist.

Debitorul gajist (ipotecar) trebuie să păstreze în bună stare nava grevată cu gaj (ipotecă). În cazul cînd neîndeplinirea acestei obligaţii duce la devalorizarea considerabilă a navei, creditorul gajist (ipotecar) este în drept să ceară vînzarea ei silită chiar dacă termenul de executare a obligaţiilor nu a expirat.

(1) Creditorul gajist (ipotecar) obţine dreptul de a urmări nava grevată cu gaj (ipotecă) dacă obligaţiile nu vor fi executate în termen, cu excepţia cazurilor cînd, în conformitate cu legea sau cu contractul de gaj (ipotecă) , un astfel de drept apare mai tîrziu sau poate fi exercitat mai devreme.

(2) Creditorul gajist (ipotecar) poate să-şi satisfacă, din contul navei grevate cu gaj(ipotecă), revendicările, inclusiv penalităţile de întîrziere şi pierderile cauzate de neexecutarea în termen a obligaţiilor debitorului. Vor fi reparate de asemenea cheltuielile creditorului gajist (ipotecar) aferente satisfacerii revendicărilor garantate cu gaj(ipotecă).

Falimentul debitorului gajist nu limitează dreptul creditorului gajist de a urmări nava gajată pentru a o comercializa independent de procedurile aplicate altor bunuri ale debitorului falit pentru satisfacerea revendicărilor formulate de creditori.

(1) Nava gajată poate fi urmărită în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Nava urmărită se comercializează în conformitate cu legislaţia, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

(1) Persoana care revendică vînzarea silită a navei gajate trebuie să prezinte instanţei judecătoreşti un extras din registrul respectiv, cu o anexă în care să .indice denumirea şi adresa creditorilor gajişti înregistraţi şi revendicările lor enumerate la art.360.

(2) Avizul despre decizia emisă de instanţa judecătorească privitor la vînzarea navei gajate se publică, în decursul a 3 zile consecutive, într-un ziar de cea mai mare circulaţie .

(3) Avizul consemnat la alin.(2) trebuie să conţină:

a) denumirea instanţei judecătoreşti care a emis decizia, data emiterii;

b) cauzele şi temeiul vînzării navei;

c) modalitatea, locul şi ziua vînzării navei;

d) informaţia despre navă;

e) propunerea adresată către creditori de a prezenta instanţei revendicările lor faţă de navă în decursul a 60 de zile de la data publicării avizului;

f) alte date necesare.

(4) Instanţa judecătorească trebuie, cu cel puţin 30 de zile înainte de comercializarea navei, să expedieze recomandat o înştiinţare (cu aviz de primire) despre data şi locul vînzării navei:

a) autorităţii care a înregistrat nava;

b) tuturor creditorilor gajişti înregistraţi care au înaintat revendicări enumerate la art. 360, precum şi tuturor creditorilor ipotecari înregistraţi.

(1) În cazul vînzării silite a navei, dreptul de gaj (ipotecă), cu excepţia gajurilor (ipotecilor) ale căror obligaţii şi le-a asumat, cu consimţămîntul creditorilor, cumpărătorul navei, şi de alte grevări se stinge dacă:

a) la data vînzării, nava se afla pe teritoriul Republicii Moldova; şi

b) vînzarea ei s-a efectuat în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, inclusiv cu art.375 din prezentul cod.

(2) Dacă prevederile alin.(1) sînt respectate, instanţa judecătorească eliberează cumpărătorului, la cerere, un certificat despre faptul că nava este vîndută şi că nu este grevată cu gaj (ipotecă) , excepţie fiind obligaţiile asumate de cumpărător cu consimţămîntul creditorilor gajişti (ipotecari).

(3) O dată cu prezentarea certificatului menţionat la alin.(2), autoritatea care a înregistrat nava trebuie să radieze din registrul navelor sau din catalogul naval înscrisurile despre gajurile (ipotecile) navei cu care se garantează revendicările, cu excepţia gajurilor (ipotecilor) cu care se garantează obligaţiile asumate de cumpărător.

(4) Dacă cumpărătorul navei este persoană juridică sau fizică din Republica Moldova, nava poate fi înregistrată pe numele lui.

(5) Dacă cumpărătorul navei este persoană juridică sau fizică străină, autoritatea care a înregistrat nava trebuie să-i elibereze, la cerere, un certificat despre radierea navei din registrul navelor sau din catalogul naval pentru a fi trecută în registrul din ţara respectivă sau să reînregistreze nava pe numele lui.

Cheltuielile de sechestrare sau de retenţie, de vînzare a navei, inclusiv cheltuielile de întreţinere a ei din momentul sechestrului sau retenţiei, de repatriere a echipajului se suportă din mijloacele încasate din vînzarea acesteia. Restul din mijloace se distribuie proporţional cuantumului revendicărilor, în succesiunea stabilită la art.369.

(1) Dreptul de gaj (ipotecă) se stinge:

a) în cazul executării obligaţiilor garantate prin gaj (ipotecă);

b) în cazul pierderii navei, cu excepţia cazurilor cînd creditorul gajist (ipotecar) poate obţine, în conformitate cu contractul de asigurare, reparaţia daunei cauzate de pierderea navei;

c) o dată cu transferul către creditor a drepturilor asupra navei gajate(ipotecate);

d) în cazul vînzării silite a navei;

e) în caz de acord între debitor şi creditor;

f) în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) Autoritatea care a înregistrat gajul(ipoteca) consemnează în registrul respectiv stingerea dreptului de gaj (ipotecă) dacă există dovezi privind stingerea în cazurile prevăzute la alin.(1).

(1) Dreptul de a expune pretenţii şi de a intenta acţiuni îl are:

a) navlositorul, dacă nava nu a fost pusă la dispoziţie sau a fost pusă la dispoziţie cu întîrziere;

b) expeditorul sau destinatarul, în cazul pierderii mărfurilor, dacă este prezentat conosamentul;

c) expeditorul sau destinatarul, în cazul diferenţei în minus sau avarierii mărfurilor, dacă este prezentat conosamentul, actul comercial sau un alt act similar întocmit în conformitate cu regulile portului de destinaţie;

d) destinatarul, în cazul încălcării termenului de expediere sau de predare a mărfurilor, dacă este prezentat conosamentul;

e) prezentatorul chitanţei de bagaj în cazul pierderii bagajului sau încălcării termenului de expediere a bagajului, prezentatorul actului comercial în cazul lipsei sau avarierii bagajului;

f) navlositorul, expeditorul sau destinatarul, în cazul încasării unor taxe de transport exagerate, dacă este prezentat conosamentul.

(2) La expunerea de pretenţii referitoare la transportul maritim de mărfuri efectuat cu scrisoare de trăsură sau cu un alt act de transport, în loc de conosament se prezintă acest act de transport.

(3) Lipsa actului comercial nu privează de dreptul expunerii de pretenţii şi intentării de acţiuni dacă se demonstrează că întocmirea actului a fost respinsă şi că această respingere a fost reclamată.

(1) Transferul dreptului de a expune pretenţii şi de a intenta acţiuni este permis numai în cazul cesiunii lui:

a) de expeditor către destinatar;

b) de destinatar către expeditor;

c) de destinatar sau expeditor către organizaţia de transport şi expediţie sau către asigurător.

(2) Transferul dreptului de a expune pretenţii şi de a intenta acţiuni se autentifică printr-un înscris pe conosament sau pe un alt act de transport.

(1) Circumstanţele care pot servi temei pentru răspunderea navlositorului, transportatorului, expeditorului, destinatarului şi pasagerului se constată prin act comercial sau prin alte acte similare. Într-un port străin, aceste circumstanţe se constată după regulile în vigoare în acel port.

(2) Actul comercial se întocmeşte pentru constatarea:

a) necorespunderii dintre denumirea, masa mărfurilor sau ale bagajelor, numărul lor de locuri din realitate şi denumirea, masa şi numărul lor de locuri din actul de transport;

b) avarierii mărfurilor şi/sau bagajelor;

c) existenţei de mărfuri şi/sau de bagaje fără acte, precum şi existenţei de acte fără mărfuri sau bagaje;

d) returnării către transportator a mărfurilor şi bagajelor furate.

(3) Formularul actelor consemnate la alin.(1), modul de întocmire şi de constatare a circumstanţelor care nu necesită astfel de acte se stabilesc de autoritatea centrală de specialitate.

(1) La suma de satisfacere a revendicărilor născute din raporturile reglementate de prezentul cod se calculează o dobîndă egală cu rata medie a dobînzii bancare de la locul de reşedinţă (de domiciliu) al creditorului. Dobînda se calculează de la data prezentării în scris a revendicării de plată pînă la data efectuării plăţii.

(2) Sub incidenţa alin.(1) nu cade revendicarea reparaţiei daunelor cu titlu de reglementare a avariei comune.

(1) Înainte de a prezenta transportatorului revendicări aferente transportului maritim de mărfuri, pasageri şi bagaje, se vor expune în mod obligatoriu pretenţii.

(2) Pretenţiile se expun transportatorului care a efectuat transportul sau celui care, conform contractului de transport maritim, trebuia să-l efectueze.

(3) Pretenţiile aferente transportului de pasageri şi bagaje pot fi expuse transportatorului, portului de plecare sau portului de destinaţie, la latitudinea reclamantului.

(1) Pretenţiile care apar în legătură cu transportul de mărfuri în trafic mixt se expun transportatorului mărfurilor în punctul terminus.

(2) Dacă punctul terminus al traficului este staţie auto, gară feroviară sau aeroport, pretenţiile se expun transportatorului în modul stabilit pentru tipul respectiv de transport.

(1) La pretenţie, expusă în scris, se anexează actele care confirmă dreptul de a expune pretenţii. Documentele de transport se prezintă în original.

(2) La pretenţiile referitoare la pierderea, diferenţa în minus sau avarierea mărfurilor, pe lîngă actele care confirmă dreptul de a expune pretenţii, se anexează un act care certifică costul mărfurilor expediate.

Pretenţiile faţă de transportator care nasc din contractul de transport maritim de mărfuri sau de pasageri pot fi expuse în decursul a 6 luni.

(1) Transportatorul este obligat să examineze în termen de 3 luni pretenţiile aferente transportului maritim şi în termen de 6 luni pretenţiile aferente transportului în trafic mixt, avizîndu-l pe reclamant asupra satisfacerii sau respingerii pretenţiei.

(2) Din momentul în care transportatorului i s-au expus pretenţiile, curgerea prescripţiei se suspendă pînă la primirea avizului consemnat la alin.(1) sau pînă la expirarea termenului stabilit pentru avizarea reclamantului.

Reclamaţiile care nasc din contractul de transport maritim de mărfuri au o prescripţie, stabilită de legislaţie, care începe să curgă:

a) de la expirarea a 30 de zile din data cînd mărfurile trebuiau predate, iar la traficul mixt de la expirarea a 4 luni din data primirii mărfurilor pentru transport - pentru revendicarea reparaţiei daunelor cauzate de pierderea mărfurilor;

b) de la data predării mărfurilor, iar dacă ele nu au fost predate, de la data cînd mărfurile trebuiau predate - pentru revendicarea reparaţiei daunelor cauzate de diferenţa în minus a mărfurilor sau de avarierea lor, de încălcarea termenului de transport al mărfurilor, pentru revendicarea restituirii încasării în plus a taxelor de transport sau revendicarea taxelor de transport încasate în minus;

c) de la data semnării de către părţi a actului de inventariere anuală - pentru revendicarea reparaţiei daunelor cauzate de diferenţa în minus a mărfurilor lichide, solide şi pulverulente transportate în vrac, în cazurile prevăzute de acordul dintre părţi;

d) din ziua expirării lunii imediat următoare lunii în care s-a început sau trebuia să înceapă transportul - pentru revendicarea reparaţiei daunelor cauzate prin nepunerea la dispoziţie a navei sau prin punerea ei tardivă la dispoziţie, pentru revendicarea taxelor de staţionare a navei şi a indemnităţii de celeritate (despatch) pentru încărcarea sau descărcarea navei înainte de expirarea staliilor;

e) din ziua în care s-a produs evenimentul ce a servit temei pentru prezentarea revendicării - în alte cazuri.

(1) Revendicările care nasc din contractele de transport de pasageri, de navlosire, de leasing, de remorcaj, de pilotaj, de asigurare maritimă, din tranzacţiile încheiate de comandant, din abordaj, precum şi din efectuarea operaţiunilor de salvare, au prescripţie stabilită de legislaţie, care începe să curgă:

a) pentru revendicările care nasc din contractul de transport maritim de pasageri:

• - privind pasagerul - de la data cînd pasagerul a părăsit sau trebuia să părăsească nava, iar dacă revendicarea a fost expusă în legătură cu lezarea în timpul cursei a sănătăţii lui, finalizată cu moartea, - din ziua decesului, însă în cel mult 3 ani de la data cînd pasagerul a părăsit nava;

• - privind bagajele - de la data predării sau de la data cînd bagajele trebuiau predate;

b) pentru revendicările care nasc din contractul de navlosire, de leasing, de remorcaj, de pilotaj, de asigurare maritimă, din tranzacţiile încheiate de comandant, în temeiul art.62, 72,

73, - de la data apariţiei dreptului de a intenta acţiune;

c) pentru revendicările de reparaţie a daunelor cauzate de abordajul navelor - de la data abordajului;

d) pentru revendicările generate de operaţiuni de salvare - de la data încheierii lor.

(2) Acţiunea de regres prevăzută la art.306 alin.(2) are un an de prescripţie, care curge de la data achitării sumei respective.

(1) Revendicările de reparaţie a daunelor cauzate de poluare şi a daunelor nucleare au o prescripţie, stabilită de legislaţie, care începe să curgă de la data cînd victima a aflat sau trebuia să afle că i s-a cauzat dauna, însă în cel mult 6 ani de la data incidentului care a provocat poluarea şi în cel mult 15 ani de la data incidentului care a cauzat dauna nucleară.

(2) Dacă răspunderea operatorului de navă nucleară este asigurată sau garantată financiar în alt mod pe un termen de peste 15 ani în conformitate cu legislaţia statului care a eliberat autorizaţia de exploatare a navei, revendicările de reparaţie a daunelor sînt satisfăcute după expirarea termenului pentru care a fost garantată răspunderea.

Revendicările pentru care prezentul cod nu prevede prescripţii au prescripţii generale stabilite de legislaţia civilă a Republicii Moldova dacă pentru astfel de revendicări convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte nu prevăd alte prescripţii.

Dacă calculul revendicării depinde de calculul avariei comune, curgerea prescripţiei se suspendă de la data deciziei dispaşorului asupra existenţei avariei comune pînă la data primirii dispaşei de către persoana interesată.

Prescripţia stabilită pentru revendicările prevăzute în prezentul cod se prelungeşte de către instanţa judecătorească dacă nava faţă de care se fac revendicările nu s-a putut afla în prescripţie în apele interioare ale Republicii Moldova.