Codul cu privire la știință și inovare

Prezentul cod reglementează activităţile în domeniile cercetării și inovării, inclusiv procesul de elaborare și implementare a politicilor, evaluarea organizaţiilor, confirmarea și recunoașterea titlurilor științifice și științifico-didactice.

(1) Activitatea în domeniile cercetării și inovării este reglementată de prezentul cod, de alte acte legislative, de ordonanţe ale Guvernului, de acte normative subordonate legii, care reglementează raporturile juridice prevăzute la art.1 şi care trebuie să fie în concordanţă cu Constituţia Republicii Moldova.

(2) Actele normative subordonate legii se aplică la reglementarea raporturilor juridice din domeniile cercetării și inovării doar în cazurile în care sînt emise în temeiul legii şi nu contravin ei.

(3) Dacă prin tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sînt stabilite alte dispoziţii decît cele prevăzute în prezentul cod, se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional.

În prezentul cod, noţiunile principale au sensul prevăzut în definiţiile date la art.4-46.

Cercetare – activitate de cercetare fundamentală, cercetare aplicativă şi de dezvoltare experimentală luate în ansamblu.

Cercetare fundamentală – activitate teoretică și/sau experimentală desfășurată pentru a obține cunoștințe noi despre fundamentele subiacente fenomenelor și faptelor observabile, fără a avea în vedere vreo aplicare sau utilizare specială.

[Art.5 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

Cercetare aplicată – investigație originală realizată pentru a obține cunoștințe noi, orientată spre atingerea unui scop sau a unui obiectiv practic specific.

[Art.6 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

Dezvoltare experimentală – activitate sistematică, bazată pe cunoștințele obținute din cercetare și din experiența practică, care generează cunoștințe suplimentare și care are drept scop obținerea de noi produse sau procese ori îmbunătățirea substanțială a produselor sau a proceselor existente.

[Art.7 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

Sistem de cercetare-dezvoltare – ansamblul organizațiilor de drept public și de drept privat și al unităților de cercetare și inovare fără personalitate juridică care au ca domeniu de activitate cercetarea-dezvoltarea.

[Art.7¹ introdus prin LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

Politică de stat în sfera cercetare-dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic (în continuare - domeniile cercetării și inovării) – parte componentă a politicii de stat în domeniile social-economic, educativ şi cultural, orientată spre dezvoltarea, coordonarea şi stimularea activităţii în domeniile cercetării și inovării, realizată prin generarea de noi idei şi implementarea realizărilor tehnico-ştiinţifice.

Expertiză – evaluare a programelor, a propunerilor de proiecte, a rezultatelor proiectelor în partea ce ține de excelența științifică, actualitate, perspectiva pentru implementare, precum și argumentarea costurilor solicitate pentru realizare.

[Art.9 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

Expert independent – persoană juridică sau persoană fizică avînd cunoştinţe, abilităţi şi specializare într-un anumit domeniu şi reprezentîndu-se pe sine.

Monitorizare – supraveghere, măsurare şi verificare sistematică a unei activităţi din punctul de vedere al performanţelor şi al eficienţei folosirii resurselor umane, materiale şi financiare, precum şi concepere de măsuri adecvate pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Cofinanţare – finanţare a domeniilor cercetării și inovării prin cooperarea eforturilor statului, ale agenţilor economici şi ale donatorilor.

(1) Finanțare instituțională este finanțarea de la bugetul de stat a organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării, inclusiv a instituțiilor de învățământ superior publice, pentru menținerea și dezvoltarea infrastructurii publice din domeniile cercetării și inovării și pentru cheltuielile de personal, finanțare care este corelată cu resursele umane, infrastructura de cercetare și performanța instituțională.

(2) Mijloacele financiare destinate finanțării instituționale a organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării se alocă anual, prin legea bugetului de stat pentru anul respectiv, și se distribuie de către organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naționale în domeniile cercetării și inovării, prin intermediul fondatorilor organizațiilor din domeniile cercetării și inovării.

(3) Finanțarea instituțională se efectuează în baza solicitărilor organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării și a avizului Consiliului Consultativ pentru Știință și Tehnologie, în conformitate cu metodologia de finanțare instituțională, aprobată de Guvern.

(4) Organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naționale în domeniile cercetării și inovării asigură transparența cu privire la finanțarea instituțională.

[Art.13 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

Subiect al domeniilor cercetării și inovării – persoană juridică cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare şi persoană fizică ce desfăşoară pe teritoriul Republicii Moldova activităţi în domeniile cercetării și inovării.

Organizaţie din domeniile cercetării și inovării – persoană juridică care desfășoară una dintre următoarele activităţi: cercetări fundamentale şi/sau aplicative, dezvoltarea experimentală, implementarea rezultatelor ştiinţifice şi inovaţiilor, transferul tehnologic, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor ştiinţifice.

Organizaţie de drept public din domeniile cercetării și inovării – instituție publică din domeniile cercetării și inovării, constituită de către Guvern, la propunerea organului central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naţionale în domeniile cercetării și inovării, sau de către autorităţile administraţiei publice locale.

Organizaţie de drept privat din domeniile cercetării și inovării – organizaţie comercială fondată şi finanţată de persoane fizice sau juridice de drept privat pentru obţinerea de profit în baza activităţii din domeniile cercetării și inovării.

Organizaţie (asociaţie) obştească din domeniile cercetării și inovării – organizaţie necomercială constituită de persoane fizice şi/sau persoane juridice asociate, în modul prevăzut de lege, prin comunitate de interese, pentru atingerea scopului preconizat în domeniile cercetării și inovării.

Organizaţie de informaţii ştiinţifico-tehnologice – organizaţie specializată şi subdiviziunile ei care desfăşoară în domeniile cercetării și inovării activităţi în domeniul informaţiilor ştiinţifico-tehnologice.

Inovare – activitate de aplicare a rezultatului obţinut de pe urma cercetării şi/sau experienţei practice, care este orientată spre utilizarea în activitatea practică şi/sau comercializarea pe piaţă a materialelor, produselor sau dispozitivelor, procedeelor, sistemelor şi serviciilor noi sau ameliorate substanţial.

Transfer tehnologic – proces de punere în aplicare, în cadrul unor proiecte, a rezultatelor inovării în scopul obținerii produselor și serviciilor noi, sporirii performanțelor, precum și în scopul îmbunătățirii eficienței acestora.

Domeniul inovare și transfer tehnologic – ansamblul activităților care includ crearea şi implementarea inovațiilor şi tehnologiilor noi, inclusiv prin transferul tehnologic, în scopul fabricării produselor competitive noi sau perfecționate, precum și în scopul utilizării unor procese, servicii și tehnologii progresive.

(1) Infrastructură de cercetare – ansamblu de facilități, resurse și servicii conexe necesare, utilizate de comunitățile de cercetare pentru desfășurarea activităților de cercetare în domeniile științifice sau tehnologice și pentru stimularea efectuării inovațiilor în domeniile respective.

(2) Infrastructura de cercetare include: echipamente (seturi de instrumente) științifice importante; resurse bazate pe cunoștințe, precum colecții, arhive sau date științifice; infrastructuri electronice, precum sisteme de informații, baze de date și rețele de comunicații electronice; alte infrastructuri esențiale pentru cercetare și inovare.

(3) Accesul la infrastructura de cercetare finanțată din fonduri publice este asigurat oricărui subiect al domeniilor cercetării și inovării în baza regulamentului intern al organizației din domeniile cercetării și inovării.

[Art.23 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

Membri titulari (academicieni) şi membri corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe – oameni de ştiinţă şi cultură, de o înaltă ţinută civică, cetăţeni ai Republicii Moldova, care s-au distins prin lucrări de mare valoare teoretică sau practică şi au contribuit considerabil la dezvoltarea ştiinţei şi culturii naţionale, specialişti principali notorii în domeniu, aleşi de Adunarea generală a membrilor titulari şi membrilor corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe.

Membri de onoare ai Academiei de Ştiinţe – personalităţi de prestigiu din țară și din străinătate care au obţinut rezultate remarcabile în ştiinţă şi cultură, participă activ la cooperarea tehnico-ştiinţifică cu organizaţii din domeniile cercetării și inovării din Republica Moldova.

Doctor Honoris Causa – titlu onorific acordat de Prezidiul Academiei de Științe şi de senatele instituţiilor de învăţămînt superior unor mari personalităţi din domeniul vieţii social-politice, culturale, ştiinţifice din ţară şi din străinătate.

(1) Programul național în domeniile cercetării și inovării (în continuare – Program național) este principalul document de politici prin care Guvernul stabilește prioritățile strategice și obiectivele de dezvoltare în domeniile cercetării și inovării pe termen mediu în corespundere cu programul strategic de dezvoltare a țării, cu strategiile sectoriale și cu programele-cadru de cercetare ale Uniunii Europene.

(2) Programul național este elaborat de către organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naționale în domeniile cercetării și inovării și aprobat de către Guvern.

(3) Implementarea Programului național se realizează prin finanțare instituțională și finanțare prin competiții de proiecte din domeniile cercetării și inovării, care corespund priorităților strategice de dezvoltare aprobate de Guvern.

[Art.27 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

(1) Evaluare – proces de evaluare multicriterială și sistematică a capacităților și performanțelor organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării și a personalului științific și științifico-didactic al acestora în vederea realizării misiunii asumate, organizat de către Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare. Evaluarea se efectuează de către evaluatori naționali și/sau internaționali în baza metodologiei de evaluare, elaborată în conformitate cu standardele și bunele practici europene și internaționale în domeniu și aprobată de către Guvern.

(2) Evaluarea organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării se finalizează cu clasificarea acestora în funcție de nivelurile de performanță și capacitate, care se iau în considerare la stabilirea finanțării instituționale.

[Art.28 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

Cercetător ştiinţific – persoană cu studii superioare, cunoştinţe, abilităţi și competențe într-un domeniu ştiinţific, care desfăşoară activităţi de cercetare și inovare.

Obiect al proprietăţii intelectuale – rezultate ale activităţii intelectuale, confirmate prin drepturile respective ale titularilor asupra utilizării lor, ce includ: obiectele de proprietate industrială (invenţii, modele de utilitate, soiuri de plante, topografii ale circuitelor integrate, denumiri de origine ale produselor, mărci de produse şi mărci de servicii, desene şi modele industriale), obiectele dreptului de autor şi ale drepturilor conexe (opere literare, de artă, de ştiinţă etc., inclusiv programe pentru calculator şi baze de date), secretul comercial (know-how) etc.

Autor (coautor) de informaţie ştiinţifico-tehnologică – persoană fizică sau persoană juridică prin a cărei activitate intelectuală a fost creată informaţia ştiinţifico-tehnologică.

Bază de date ştiinţifico-tehnologice – ansamblu de date, structurate într-un anumit mod pe suport material, în formă scrisă, grafică, optică sau electromagnetică, accesibile permanent utilizatorilor de informaţii din domeniile cercetării și inovării.

Bancă de date ştiinţifico-tehnologice – sistem informaţional automatizat alcătuit din cel puţin o bază de date ştiinţifico-tehnologice şi dintr-un sistem de căutare, de păstrare şi de prelucrare a informaţiilor.

Beneficiar de informaţii ştiinţifico-tehnologice – persoană fizică sau persoană juridică ce beneficiază, direct sau prin intermediar, de date şi documente din fondurile sau sistemele de informaţii ştiinţifico-tehnologice.

Diseminare a informaţiilor ştiinţifico-tehnologice – transmitere de date, documente şi de rezultate ale experienţei şi activităţii practice, cooperare în vederea promovării acestor informaţii.

Fond de informaţii ştiinţifico-tehnologice – totalitate de date şi documente de bază (primare), sistematizate în monografii, culegeri de articole, în broşuri, ediţii periodice, în recomandări, în acte de invenţii, desene şi modele industriale, în informaţii privind mărcile, în documente tehnico-normative, registre industriale, proiecte şi rapoarte din domeniile cercetării și inovării, în manuscrise depozitate, în traduceri de literatură şi documente ştiinţifico-tehnologice şi altele asemenea, structurate într-un anumit mod pe suport material, în formă scrisă, grafică, optică sau electromagnetică.

Informaţie ştiinţifico-tehnologică – informaţie care reflectă rezultatele activităţii din domeniile cercetării și inovării din ţară şi străinătate.

Infrastructură a sistemului de informaţii ştiinţifico-tehnologice – totalitate de organizaţii care contribuie la derularea procesului informaţional în cadrul activităţii din domeniile cercetării și inovării.

Intermediar de informaţii ştiinţifico-tehnologice – persoană fizică sau persoană juridică împuternicită de autor (coautor) sau de un alt titular de drept să comercializeze produse informaţionale ştiinţifico-tehnologice.

Produs informaţional ştiinţifico-tehnologic – rezultat materializat al activităţii de creaţie a serviciilor informaţionale destinat satisfacerii necesităţilor beneficiarilor de informaţii ştiinţifico-tehnologice.

Produs informaţional ştiinţifico-tehnologic colectiv – produs informaţional ştiinţifico-tehnologic realizat de două sau mai multe persoane fizice din iniţiativa şi/sau sub conducerea unei persoane fizice sau juridice.

Producător (furnizor) de informaţii ştiinţifico-tehnologice – persoană fizică sau persoană juridică împuternicită de titularul de drept să asigure ansamblul acţiunilor de obţinere, colectare, stocare, prelucrare, utilizare şi diseminare a informaţiilor ştiinţifico-tehnologice.

Resurse de informaţii ştiinţifico-tehnologice – informaţii ştiinţifico-tehnologice acumulate şi structurate în fonduri, în fişiere şi în baze de date.

Sistem de informaţii ştiinţifico-tehnologice – ansamblu de resurse şi mijloace informaţionale şi birotice necesare acumulării, prelucrării şi diseminării informaţiilor ştiinţifico-tehnologice în vederea satisfacerii necesităţilor beneficiarilor.

Servicii informaţionale - activităţi şi prestaţii informaţionale ce includ obţinerea, colectarea, stocarea, prelucrarea şi diseminarea informaţiilor ştiinţifico-tehnologice.

Titular de drept - titular al dreptului exclusiv de autor asupra informaţiilor ştiinţifico-tehnologice din domeniile cercetării și inovării, autor (coautor) sau o altă persoană fizică ori juridică învestită cu drepturi patrimoniale asupra produselor informaţionale ştiinţifico-tehnologice.

(1) Prin politicile sale, statul susține în mod prioritar domeniile cercetării și inovării şi le consideră drept bază pentru dezvoltarea socioeconomică şi creșterea competitivității ţării.

(2) Statul promovează cercetarea și inovarea care sporesc competitivitatea produselor, tehnologiilor, proceselor, soldîndu-se cu obținerea, promovarea și însuşirea de cunoștințe noi prin elaborarea și implementarea Programului național, strategiilor sectoriale, planurilor de acțiuni și altor proiecte în domeniile cercetării și inovării, precum și prin aplicarea instrumentelor de stimulare a activităților respective.

(3) Statul identifică prioritățile strategice ale domeniilor cercetării și inovării.

(1) Scopul principal al politicii de stat în domeniile cercetării și inovării rezidă în dezvoltarea societății cunoașterii în Republica Moldova prin stimularea şi valorificarea maximă a potenţialului ştiinţific, tehnico-ştiinţific şi tehnologic, orientat spre crearea şi comercializarea produselor, serviciilor, proceselor moderne, ecologice, competitive, precum şi spre valorile unei societăţi democratice, deschise.

(2) Sarcinile politicii de stat în domeniile cercetării și inovării sînt:

a) integrarea complexă a cercetărilor fundamentale şi aplicate în activitatea de inovare din toate sferele vieţii economice, sociale, culturale, politice şi informaţionale a Republicii Moldova;

b) dezvoltarea şi utilizarea eficientă a potenţialului ştiinţific şi tehnologic;

c) protecţia mediului, a monumentelor naturii şi culturii, utilizarea raţională a resurselor naturale, păstrarea şi dezvoltarea diversităţii biologice şi culturale;

d) protecţia şi dezvoltarea resurselor informaţionale ale ţării;

e) consolidarea interconexiunii dintre ştiinţă şi educaţie.

Politica de stat în domeniile cercetării și inovării se bazează pe următoarele principii:

a) considerarea domeniilor cercetării și inovării drept bază de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova;

b) consolidarea resurselor umane și financiare, orientarea acestora spre priorităţile strategice ale domeniilor cercetării și inovării pentru soluționarea problemelor de importanță naţională;

c) direcționarea mijloacelor financiare, în mod prioritar, spre organizațiile din domeniile cercetării și inovării şi cercetătorii științifici care au dovedit performanță în cercetare și inovare;

d) stimularea şi promovarea talentelor prin finanţarea preferenţială a cercetătorilor științifici cu rezultate recunoscute internaţional;

e) asigurarea transparenței și concurenței loiale în activitățile de cercetare și inovare;

f) promovarea parteneriatului dintre organizațiile din domeniile cercetării și inovării, sistemul educațional și mediul de afaceri, finanţarea preferențială a proiectelor derulate în comun;

g) stimularea excelenţei în domeniile cercetării și inovării;

h) axarea pe cercetătorul științific;

i) respectarea eticii și adoptarea bunelor practici internaționale în domeniile cercetării și inovării;

j) acordarea dreptului la risc motivat în activitatea de cercetare și inovare;

k) internaţionalizarea rezultatelor cercetării și inovării prin finanţare preferenţială a cercetătorilor științifici şi organizațiilor din domeniile cercetării și inovării cu participare și recunoaştere internaţională.

Prioritățile strategice ale domeniilor cercetării și inovării se identifică:

a) în funcție de necesitățile de dezvoltare a țării, de potențialul existent, avantajul competitiv și evoluțiile factorilor externi ce determină dezvoltarea, prin Programul național și strategiile de dezvoltare sectoriale;

b) în urma unui exercițiu amplu de consultare publică.

(1) Proiect din domeniul cercetării se consideră un complex de activități și acțiuni interdependente prin executori, termene și resurse, care au drept scop dobîndirea de noi cunoștințe, formularea și verificarea a noi ipoteze și teorii într-un domeniu sau mai multe domenii ale științei.

(2) Se consideră proiect din domeniul inovării proiectul care, în realizarea activităților preconizate, prevede utilizarea cunoștințelor noi, inclusiv cele ce rezultă din folosirea obiectelor de proprietate intelectuală (brevete de invenţii, modele industriale, topografie a circuitelor integrate, know-how etc.), pentru crearea și aplicarea de noi produse și procese, tehnologii și/sau servicii ori pentru îmbunătățirea celor existente.

(1) Selectarea proiectelor din domeniile cercetării și inovării pentru implementare și susținere financiară se efectuează prin concurs public anunțat de către Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare, în baza metodologiei de finanțare a proiectelor din domeniile cercetării și inovării, aprobată de Guvern.

(2) Proiectele prezentate pentru finanţare se selectează de către Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare pe baza evaluării efectuate de cercetători locali şi/sau străini, în conformitate cu metodologia de finanțare a proiectelor din domeniile cercetării și inovării, aprobată de Guvern. Ierarhia proiectelor, rezultată din procesul de evaluare, este validată de Colegiul Agenției Naționale pentru Cercetare și Dezvoltare.

(3) Lista proiectelor depuse și a celor selectate, cu indicarea instituțiilor beneficiare, a conducătorilor proiectelor și bugetelor alocate, precum și a punctajului proiectelor evaluate, se publică pe pagina web oficială a Agenției Naționale pentru Cercetare și Dezvoltare.

Obiecte ale activităţii din domeniile cercetării și inovării sînt:

a) programele, proiectele al căror scop final este obţinerea de noi cunoştinţe în ştiinţele fundamentale şi aplicate, crearea de produse, servicii, procese competitive, noi sau perfecţionate;

b) rezultatele activităţii din domeniile cercetării și inovării, confirmate prin publicaţii ştiinţifice, brevete, patente de autor, care alcătuiesc obiecte ale proprietăţii intelectuale;

c) procesele organizatorice şi tehnologice cu caracter de producţie, administrativ, comercial, care contribuie la modernizarea structurii şi la îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor, proceselor;

d) infrastructura domeniilor cercetării și inovării.

Statul, în conformitate cu legislaţia în vigoare, garantează subiectelor din domeniile cercetării și inovării susţinere:

a) a programelor şi a proiectelor din domeniile cercetării și inovării orientate spre realizarea politicii de stat în domeniu;

b) a creării şi dezvoltării infrastructurii domeniilor cercetării și inovării;

c) a pregătirii, reciclării şi perfecţionării cadrelor;

d) a brevetării în străinătate a invenţiilor şi a modelelor industriale din componenţa producţiei autohtone exportate sau care urmează a fi exportată;

e) a unor anumite activităţi, prin acordarea de subvenţii;

f) prin garantarea executării obligaţiilor acestora faţă de creditorii şi investitorii autohtoni şi străini;

g) a creării unor produse autohtone competitive pe piaţa mondială, prin reglementare tarifară şi netarifară;

h) prin acordarea de înlesniri fiscale şi vamale;

i) prin acordarea dreptului de utilizare a patrimoniului statului, inclusiv a obiectelor proprietăţii intelectuale;

j) prin asigurarea protecţiei proprietăţii intelectuale;

k) prin asigurarea accesului la informaţii, prin diseminarea acestora în conformitate cu legislaţia în vigoare;

l) a colaborării internaţionale în domeniile cercetării și inovării.

Politica de personal este o componentă strategică a politicii de stat în domeniile cercetării și inovării. Ea prevede creşterea potenţialului ştiinţific şi intelectual al societăţii, dezvoltarea spiritului creator, propagarea culturii ştiinţifice, creşterea prestigiului muncii în domeniile cercetării și inovării, prin stimularea acesteia în funcţie de rezultatele obţinute, de complexitatea şi de calitatea lucrărilor executate.

Înlesnirile fiscale şi vamale pentru practicarea de activităţi în domeniile cercetării și inovării se acordă în conformitate cu legislaţia fiscală şi vamală în vigoare.

Statul, în persoana autorităţilor publice, garantează funcţionarea şi dezvoltarea domeniilor cercetării și inovării prin:

a) asigurarea unei baze normative, instituţionale şi social-economice pentru desfăşurarea şi stimularea activităţii în domeniile cercetării și inovării;

b) finanțarea stabilă ascendentă a dezvoltării potențialului domeniilor cercetării și inovării și stimularea creării unei infrastructuri moderne a acestor domenii;

c) promovarea unei politici financiare, fiscale şi vamale favorabile în domeniile cercetării și inovării;

d) susţinerea activităţii din domeniile cercetării și inovării prin programe şi proiecte în direcţiile ei strategice;

e) crearea unor condiţii de menţinere, dezvoltare şi valorificare a potenţialului ştiinţific, tehnico-ştiinţific şi tehnologic;

f) asigurarea pregătirii, perfecţionării şi reprofilării personalului de înaltă calificare al organizaţiilor din domeniile cercetării și inovării;

g) realizarea parteneriatului între ştiinţă, învăţămînt, sfera producţiei şi sfera financiară;

h) utilizarea eficientă a mecanismelor de piaţă pentru extinderea activităţii în domeniile cercetării și inovării;

i) susţinerea activităţii de întreprinzător în domeniile cercetării și inovării;

j) dezvoltarea infrastructurii domeniilor cercetării și inovării;

k) protecţia proprietăţii intelectuale, a altor interese ale subiectelor din domeniile cercetării și inovării;

l) asigurarea juridică a transmiterii proprietăţii intelectuale, certificarea produselor, serviciilor, proceselor competitive;

m) asigurarea informaţională a subiectelor activităţii din domeniile cercetării și inovării conform legislaţiei în vigoare;

n) promovarea măsurilor de extindere a cooperării internaţionale în domeniile cercetării și inovării;

o) protecţia socială şi salarizarea personalului din domeniile cercetării și inovării în funcţie de calificarea şi abilităţile persoanei.

În domeniile cercetării și inovării, Parlamentul are următoarele atribuții:

a) adoptă acte normative care reglementează activităţile din domeniile cercetării și inovării;

b) aprobă, în legea bugetară anuală, cuantumurile distincte de finanţare a domeniilor cercetării și inovării;

c) ratifică tratatele interstatale privind cooperarea în domeniile cercetării și inovării.

(1) În domeniile cercetării și inovării, Guvernul are următoarele atribuții:

a) aprobă Programul naţional, strategiile sectoriale și planurile de acțiuni privind implementarea acestora;

b) propune Parlamentului spre examinare, în proiectul legii bugetare anuale, cuantumurile distincte ale alocațiilor bugetare pentru finanțarea domeniilor cercetării și inovării;

c) adoptă acte normative de reglementare în domeniile cercetării și inovării;

d) susține crearea și optimizarea infrastructurii în domeniile cercetării și inovării;

e) acordă Premiul Național pentru realizări performante;

f) încheie acorduri interguvernamentale de colaborare;

g) înființează, reorganizează sau lichidează organizaţii de drept public în domeniile cercetării și inovării;

h) alte atribuții care decurg din prevederile cadrului normativ.

(2) Guvernul constituie Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare și stabilește modul de organizare și funcționare a acesteia. În realizarea propriei misiuni, Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare dispune de autonomie administrativă, financiară şi decizională în conformitate cu prevederile cadrului normativ. Agenția este condusă de un director general selectat pe bază de concurs şi confirmat în funcție de Guvern pe un termen de 4 ani. Directorul general este asistat de directori generali adjuncți, numiți de Guvern la propunerea directorului general, potrivit cadrului normativ.

Organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naţionale în domeniile cercetării și inovării are următoarele atribuții:

a) elaborează, în cadrul unui exercițiu larg de consultare cu entitățile interesate, și promovează Programul național, strategiile sectoriale și planurile de acțiuni privind implementarea acestora;

b) propune Guvernului, în limitele mijloacelor bugetare anuale aprobate, revizuirea planurilor de acțiuni de implementare a Programului național și a strategiilor sectoriale;

c) elaborează, conform competenţelor, proiecte de acte normative pentru crearea instrumentelor de stimulare şi promovare a activităţilor în domeniile cercetării și inovării;

d) aprobă bugetele de finanțare instituțională;

e) examinează rapoartele ştiinţifice elaborate în domeniile cercetării și inovării;

f) propune Guvernului înființarea, reorganizarea sau lichidarea organizaţiilor de drept public în domeniile cercetării și inovării;

g) elaborează proiectul cadrului bugetar pe termen mediu în domeniile cercetării și inovării, inclusiv pentru finanţarea instituţională;

h) coordonează, monitorizează și promovează activităţile în domeniile cercetării și inovării ale organizațiilor din subordine;

i) promovează programe bilaterale şi multilaterale în domeniile cercetării și inovării, lansate în cadrul acordurilor de cooperare cu organizaţii şi fundaţii internaţionale;

j) monitorizează implementarea documentelor de politici și a proiectelor în domeniile cercetării și inovării și prezintă anual Guvernului raportul privind realizarea acestora;

k) organizează selectarea prin concurs a conducătorilor organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării aflate în subordine;

l) monitorizează organizațiile de drept public din domeniile cercetării și inovării aflate în subordine, precum și activitatea conducătorilor acestora;

m) atrage mijloace din surse externe pentru dezvoltarea domeniilor cercetării și inovării;

n) elaborează standarde minime pentru conferirea titlurilor științifice și științifico-didactice și întocmeşte acte normative cu privire la recunoaşterea şi echivalarea titlurilor ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice obţinute în alte state, precum şi alte acte normative de reglementare a domeniului dat, pentru a fi prezentate Guvernului spre aprobare;

o) stabilește denumirea domeniilor, ramurilor, profilurilor şi specialităţilor ştiinţifice în consultare cu Academia de Ştiințe a Moldovei și autoritățile publice centrale de resort;

p) alte atribuții care decurg din prevederile cadrului normativ.

(1) Consiliul Consultativ pentru Știință și Tehnologie (în continuare – Consiliu Consultativ) este un organ de consultanță pe lângă organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naționale în domeniile cercetării și inovării.

(2) Consiliul Consultativ oferă consultanță pentru dezvoltarea și finanțarea sistemului de cercetare și dezvoltare. Din componența acestuia fac parte reprezentanți ai organelor centrale de specialitate ale statului, personalități științifice recunoscute la nivel național și/sau internațional.

(3) Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Consultativ și componența acestuia se aprobă de către organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naționale în domeniile cercetării și inovării.

(4) Componența nominală a Consiliului Consultativ se modifică după necesitate, dar nu mai rar decât o dată la 4 ani.

(5) Activitatea în calitate de membru al Consiliului Consultativ nu este remunerată.

[Art.60¹ introdus prin LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare are următoarele atribuții în domeniile cercetării, inovării și dezvoltării:

a) implementează politica statului conform planurilor de acțiuni aprobate de Guvern în vederea implementării Programului naţional și a strategiilor sectoriale;

b) administrează bugetul aprobat pentru finanțarea proiectelor, potrivit cadrului normativ;

c) gestionează fonduri naționale în domeniul dezvoltării și fonduri din programe bilaterale şi multilaterale lansate în cadrul acordurilor de cooperare cu organizaţii şi fundaţii internaţionale, conform deciziei Guvernului;

d) deleagă reprezentanți în cadrul programelor bilaterale şi multilaterale lansate potrivit acordurilor de cooperare cu organizaţii şi fundaţii internaţionale;

e) organizează şi desfăşoară concursuri de proiecte, inclusiv asigură expertizarea şi evaluarea independentă a proiectelor înaintate la concursuri, în scopul distribuției fondurilor publice alocate pentru finanţarea proiectelor;

f) selectează pentru finanțare, în limitele bugetului aprobat și conform planului de acțiuni aprobat de Guvern, proiectele prezentate la concurs, în urma evaluării efectuate de cercetători locali şi/sau străini, potrivit metodologiei de finanțare a proiectelor aprobate de Guvern;

g) organizează şi asigură contractarea proiectelor declarate cîștigătoare;

h) monitorizează implementarea proiectelor și prezintă anual Guvernului rapoarte privind realizarea acestora;

i) prezintă organelor centrale de specialitate ale statului propuneri de perfecţionare a documentelor de politici şi a proiectelor de acte normative;

j) creează, menține și acordă acces publicului larg la baze de date în domeniile cercetării, inovării și dezvoltării, inclusiv baze de date naționale ale cercetătorilor naționali și internaționali care participă la evaluarea proiectelor, baze de date naționale cu toate componentele materiale ale infrastructurii publice din domeniile cercetării și inovării și echipamentul specializat aferent;

k) solicită de la instituţiile publice, organizaţiile din domeniile cercetării, inovării şi dezvoltării și de la agenţii economici informaţii privind activităţile în domeniile cercetării, inovării și dezvoltării;

l) promovează interesele statului asupra obiectelor proprietăţii intelectuale rezultate în cadrul proiectelor selectate pentru finanțare;

m) organizează selectarea prin concurs a administratorilor parcurilor științifico-tehnologice și ai incubatoarelor de inovare;

n) monitorizează activitatea parcurilor științifico-tehnologice și a incubatoarelor de inovare în care rezidenții implementează proiecte de inovare și transfer tehnologic, precum și activitatea administratorilor acestora;

o) alte atribuții care decurg din prevederile cadrului normativ.

Autorităţile administraţiei publice locale:

a) participă la elaborarea şi la promovarea politicii de stat în domeniile cercetării și inovării la nivel regional;

b) finanţează de la bugetul local programe şi proiecte regionale în domeniile cercetării și inovării;

c) creează organizaţii în domeniile cercetării și inovării, finanţate de la bugetul local;

d) promovează politica de implementare a tehnologiilor avansate şi de stabilire a relaţiilor de cooperare cu/între structurile din domeniile cercetării și inovării ale organizaţiilor, instituţiilor şi întreprinderilor din teritoriu.

Academia de Ştiințe a Moldovei este o instituţie publică de interes național, autonomă şi independentă de autorităţile publice, apolitică, care reunește personalități cu realizări deosebite în domeniile cercetării și inovării, constituită pe o durată nedeterminată în condițiile prezentului cod.

Academia de Științe are următoarele atribuții de bază:

a) exercită rolul de consultant strategic al Guvernului la stabilirea priorităților în domeniul cercetării fundamentale și aplicative;

b) consultă, la solicitare, proiectele de acte normative în domeniile cercetării și inovării;

c) elaborează previziuni privind dezvoltarea domeniilor cercetării și inovării;

d) elaborează raportul asupra stării științei, care să reflecte politicile elaborate și modul de implementare a acestora la nivel național;

e) consultă Guvernul la crearea și dezvoltarea infrastructurii publice în domeniile cercetării și inovării;

f) determină, în limitele mijloacelor aprobate, structura sa organizațională;

g) organizează evenimente științifice naționale și internaționale;

h) organizează alegerea membrilor titulari, membrilor corespondenți, membrilor de onoare și Doctorilor Honoris Causa, în conformitate cu Statutul Academiei de Științe și cu alte acte normative;

i) stimulează creația științifică și culturală;

j) susține și mediatizează rezultatele cercetării și dezvoltării;

k) determină partenerii și formele optime de cooperare, stabilind relații de colaborare cu instituții și organizații;

l) prezintă anual Guvernului raportul privind activitatea sa;

m) gestionează patrimoniul Academiei de Științe;

n) prestează servicii conform legislației în vigoare;

o) alte atribuții care decurg din prevederile cadrului normativ.

(1) Membrii titulari, membrii corespondenţi şi membrii de onoare sînt aleşi pe viaţă de Adunarea generală a Academiei de Științe, potrivit propunerilor prezentate de secţiile de științe ale Academiei de Ştiinţe, în conformitate cu Statutul Academiei de Ştiinţe.

(2) Efectivul membrilor titulari și membrilor corespondenți se stabilește în număr de 91 de persoane.

(3) În cazul pierderii cetăţeniei Republicii Moldova de către membrii titulari şi membrii corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe, plata indemnizaţiei lunare viagere se suspendă.

Membrii titulari şi membrii corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe:

a) respectă Statutul Academiei de Ştiinţe şi participă la realizarea prevederilor lui;

b) contribuie prin activitate personală la dezvoltarea ştiinţei, tehnicii şi culturii naţionale;

c) participă la elaborarea programelor de dezvoltare ştiinţifică, social-economică şi culturală a ţării;

d) participă la pregătirea de cadre ştiinţifice;

e) sînt membri ai unei secţii a Academiei de Ştiinţe, corespunzător specialităţii lor ştiinţifice;

f) contribuie la consolidarea comunităţii ştiinţifice, la creşterea prestigiului Academiei de Ştiinţe;

g) sînt responsabili de nivelul de dezvoltare al ştiinţei în domeniul respectiv;

h) participă la lucrările Adunării generale a Academiei de Ştiinţe, la adunările generale ale membrilor titulari şi membrilor corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe şi adunările secţiilor din care fac parte;

i) propun spre examinare probleme ştiinţifice, de inovare şi organizatorice;

j) pot fi aleşi în organele de conducere ale Academiei de Ştiinţe;

k) aduc la cunoştinţă opiniei publice şi autorităţilor publice punctele lor de vedere asupra problemelor ce ţin de ştiinţă şi societate;

l) au drept de acces liber la instituţiile publice;

m) beneficiază de indemnizație lunară viageră. Modalitatea acordării indemnizației lunare viagere se stabileşte de Guvern;

n) aplică, în exclusivitate, titulatura de academician şi cea de membru corespondent, fără indicarea apartenenţei la o academie anumită.

(1) În cadrul Academiei de Ştiinţe, în corespundere cu domeniile ştiinţifice, se constituie următoarele secţii:

a) ştiinţe ale vieţii;

b) ştiinţe exacte şi inginereşti;

c) ştiinţe sociale, economice, umanistice şi arte.

(2) Membrii secțiilor Academiei de Științe sînt:

a) membrii titulari ai Academiei de Științe;

b) membrii corespondenți ai Academiei de Științe;

c) cîte 15 cercetători științifici din domeniile corespunzătoare ale secțiilor de științe, aleși prin concurs, pentru o perioadă de 4 ani, pe baza unui regulament aprobat de Guvern.

(3) Persoanele menționate la alin. (2) sînt membri ai unei singure secții de științe.

(4) Secţiile de ştiinţe au următoarele atribuţii:

a) propun prioritățile în domeniile cercetării și inovării conform domeniului de competență;

b) promovează dezvoltarea științei la nivel național în domeniul de competență;

c) promovează ştiinţa şi cultura, valorile şi principiile deontologice ale cercetării și inovării;

d) organizează, la solicitarea organelor centrale de specialitate ale statului, cu participarea părților interesate, audierea publică a rezultatelor din cadrul proiectelor de cercetare și inovare în domeniul de competență, inclusiv al celor finanţate din bugetul de stat;

e) contribuie la elaborarea raportului asupra stării științei, care să reflecte politicile elaborate și modul de implementare a acestora la nivel național;

f) alte atribuții în domeniile cercetării și inovării care decurg din prevederile cadrului normativ și Statutul Academiei de Ştiinţe.

(5) Conducătorul și adjunctul conducătorului fiecărei secţii de ştiinţe sînt aleşi, pentru o perioadă de 4 ani, cu votul a 3/4 din membrii secției.

(6) Conducătorul secției de științe ocupă din oficiu funcția de vicepreședinte al Academiei de Științe.

(1) Adunarea generală a Academiei de Ştiinţe este organul reprezentativ suprem al acesteia, care întruneşte membrii secțiilor de ştiinţe.

(2) Sesiunile Adunării generale pot fi ordinare şi extraordinare. Sesiunile ordinare se convoacă cel puţin o dată pe an. Sesiunile extraordinare se convoacă la solicitarea preşedintelui Academiei de Ştiinţe, la cererea majorităţii membrilor Prezidiului Academiei de Ştiinţe, la solicitarea a cel puţin 1/2 din numărul membrilor Adunării generale sau la solicitarea a cel puţin două secţii de ştiinţe dintre cele nominalizate la art.67 alin.(1), în conformitate cu Statutul Academiei de Științe.

(3) Sesiunea Adunării generale este deliberativă dacă la ea participă cel puţin 2/3 din membrii acesteia, iar hotărîrile se aprobă cu votul majorității membrilor aleși.

(4) Adunarea generală:

a) aprobă Statutul Academiei de Ştiinţe;

b) alege preşedintele Academiei de Ştiinţe şi secretarul ştiinţific general;

c) aprobă rapoartele secțiilor de științe privind dezvoltarea științei în domeniile de competență;

d) aprobă avizul Academiei de Științe asupra Programului național și strategiilor sectoriale în domeniile cercetărilor fundamentale și aplicative;

e) se expune asupra raportului anual elaborat de organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naționale în domeniile cercetării și inovării privind activitatea de cercetare și inovare;

f) aprobă, în coordonare prealabilă cu Ministerul Finanțelor, efectivul-limită de personal al aparatului administrativ al Prezidiului Academiei de Științe, precum și structura Prezidiului;

g) consultă Guvernul în procesul de elaborare a metodologiei de finanțare instituțională;

h) consultă Guvernul în procesul de înființare, reorganizare sau lichidare a infrastructurii publice în domeniile cercetării și inovării;

i) asigură promovarea rezultatelor cercetării și inovării în țară și peste hotare, precum și stimularea interesului elevilor, studenților pentru studierea științelor și realizarea carierei științifice;

j) aprobă raportul asupra stării științei care să reflecte politicile elaborate și modul de implementare a acestora la nivel național;

k) alte atribuții care decurg din prevederile cadrului normativ și Statutul Academiei de Ştiinţe.

(1) Preşedintele Academiei de Ştiinţe este ales de Adunarea generală prin vot secret, pentru o perioadă de 4 ani (dar cel mult pentru două termene consecutive), dintre membrii titulari ai Academiei de Ştiinţe. El este responsabil în faţa Adunării generale şi Guvernului de activitatea sa. Procedura alegerii preşedintelui Academiei de Ştiinţe este stabilită de Statutul Academiei de Ştiinţe.

(2) Preşedintele Academiei de Ştiinţe:

a) conduce activitatea Academiei de Ştiinţe;

b) prezidează Adunarea generală şi Prezidiul Academiei de Ştiinţe;

c) reprezintă Academia de Ştiinţe în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice, cu agenţi economici, cu organizaţii ştiinţifice internaţionale şi cu alte organizaţii;

d) coordonează elaborarea poziției Academiei de Științe asupra raportului anual prezentat de organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naţionale în domeniile cercetării și inovării privind activitatea în aceste domenii;

e) îndeplineşte alte atribuţii stabilite în Statutul Academiei de Ştiinţe.

(1) Secretarul ştiinţific general face parte din conducerea Academiei de Ştiinţe şi este ales de Adunarea generală prin vot secret, la propunerea preşedintelui Academiei de Ştiinţe, pe un termen de 4 ani, dintre membrii titulari, membrii corespondenţi sau doctorii habilitaţi.

(2) Procedura de alegere şi mandatul secretarului ştiinţific general sînt stabilite în Statutul Academiei de Ştiinţe.

(1) Prezidiul Academiei de Științe (în continuare – Prezidiu) este organul executiv al Academiei de Științe, care activează în conformitate cu Statutul Academiei de Științe.

(2) În componenţa Prezidiului intră președintele Academiei de Științe, vicepreședinții și secretarul științific general al Academiei de Științe.

(3) Ședințele ordinare ale Prezidiului se convoacă conform planului anual, iar cele extraordinare – la necesitate, din inițiativa președintelui Academiei de Științe sau a majorităţii membrilor Prezidiului.

(4) La ședințele Prezidiului pot fi invitați, în funcție de agendă, și alți specialiști, fără drept de vot.

(5) Hotărîrile Prezidiului se adoptă cu votul majorității membrilor.

(6) Prezidiul are un aparat administrativ.

Prezidiul are următoarele atribuţii:

a) coordonează și asigură elaborarea raportului asupra stării științei, care să reflecte politicile elaborate și modul de implementare a acestora la nivel național;

b) convoacă sesiunile ordinare și extraordinare ale Adunării generale în conformitate cu art. 68;

c) propune acordarea distincțiilor de stat, a premiilor naționale, a premiilor internaționale, conferă distincții și titluri onorifice instituite de Academia de Științe, în conformitate cu Statutul Academiei de Științe și cu prevederile cadrului normativ;

d) organizează concursuri pentru editarea publicațiilor periodice, a monografiilor științifice şi pentru găzduirea manifestărilor științifice;

e) asigură utilizarea eficientă a bunurilor primite în gestiune;

f) prezintă, în modul și termenele stabilite, rapoarte de activitate și dări de seamă privind utilizarea mijloacelor bugetare;

g) propune, la solicitarea organelor centrale de specialitate ale statului și a altor autorități administrative, cercetători științifici pentru activități ad-hoc consultative;

h) exercită alte atribuții care decurg din prevederile cadrului normativ și Statutul Academiei de Ştiinţe.

(1) Personalul aparatului administrativ al Prezidiului se angajează prin contract individual de muncă, conform legislației muncii.

(2) Efectivul-limită de personal al aparatului administrativ al Prezidiului se aprobă de către Adunarea generală în coordonare prealabilă cu Ministerul Finanțelor.

Autoritatea responsabilă de evaluarea organizațiilor din domeniile cercetării și inovării, a personalului științific și științifico-didactic este Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare, care este organizată de Guvern și funcționează în conformitate cu prevederile Codului educației.

În domeniile cercetării și inovării, Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare are următoarele atribuții:

a) evaluează complex capacitățile organizațiilor din domeniile cercetării și inovării de a activa în vederea îndeplinirii misiunii asumate;

b) asigură implementarea politicii statului în domeniul evaluării personalului ştiinţific şi ştiinţifico-didactic, formează un sistem unic de stat de evaluare a acestuia şi asigură funcţionarea lui eficientă;

c) participă la elaborarea şi implementarea politicii şi strategiei statului în domeniul evaluării personalului ştiinţific şi ştiinţifico-didactic, formează un sistem unic de stat de evaluare a acestuia şi asigură funcţionarea lui eficientă;

d) participă la elaborarea actelor normative cu privire la recunoaşterea şi echivalarea actelor ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice obţinute în alte state, precum şi la elaborarea altor acte normative de reglementare a domeniului dat pentru a fi prezentate Guvernului spre aprobare;

e) confirmă titlurile ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice;

f) confirmă sau respinge decizia senatului instituției organizatoare de doctorat privind conferirea titlului ştiinţific de doctor şi a titlurilor ştiinţifico-didactice;

g) confirmă şi conferă titlul ştiinţific de doctor habilitat;

h) constituie, prin concurs, comisiile de experţi şi cooptează în comisiile de experţi, după caz, savanţi străini cu renume;

i) recunoaşte şi echivalează actele privind titlurile ştiinţifice ale cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi ale celor străini, eliberate în alte state;

j) menţine în stare funcţională baza de date referitoare la persoanele care au obţinut titluri ştiinţifice şi titluri ştiinţifico-didactice, precum şi la persoanele care au dreptul de conducere de doctorat (teze de doctorat şi de doctor habilitat);

k) organizează conferinţe şi alte manifestări în domeniile de competență;

l) asigură transparenţa activităţii sale;

m) organizează expertiza dosarelor prezentate de candidaţii care doresc să obțină dreptul de conducere de doctorat;

n) participă la elaborarea de criterii şi instrucţiuni privind conferirea titlurilor ştiinţifice și științifico-didactice;

o) participă la elaborarea standardelor minime pentru conferirea titlurilor științifice și științifico-didactice;

p) organizează expertizarea tezelor de doctorat și de doctor habilitat şi a obiectivității deciziilor emise de comisiile de susținere a tezelor de doctorat și de doctor habilitat;

q) monitorizează activitatea de evaluare a conducătorilor de doctorat din cadrul școlilor doctorale;

r) retrage confirmarea titlului de doctor sau de doctor habilitat și iniţiază procedurile de retragere a titlurilor de către instituția emitentă dacă se atestă că titlul a fost acordat cu încălcări;

s) ține registrul electronic al organizațiilor din domeniile cercetării și inovării și al persoanelor cu titluri științifice și științifico-didactice;

t) exercită alte atribuții care decurg din prevederile cadrului normativ.

(1) Cheltuielile de examinare a dosarelor de evaluare pentru confirmarea titlurilor științifice și științifico-didactice, de acordare a dreptului de conducere de doctorat, inclusiv de expertiză, de examinare a contestaţiilor, se efectuează:

a) în cazul doctoranzilor, postdoctoranzilor, competitorilor organizaţiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării care și-au făcut studiile cu finanțare de la bugetul de stat – din mijloacele alocate din bugetul de stat pentru asemenea activităţi;

b) în cazul persoanelor care şi-au făcut studiile în organizațiile de drept public din domeniile cercetării și inovării prin contract cu achitarea taxei, al cetățenilor străini, competitorilor şi doctoranzilor organizaţiilor de drept privat şi organizaţiilor obşteşti din domeniile cercetării și inovării – din contul acestor organizaţii sau din contul propriu al persoanelor interesate, în conformitate cu taxele aprobate de Guvern;

c) în cazul persoanelor care au absolvit programul de studii superioare de doctorat sau au finalizat programul de postdoctorat în organizaţiile de drept public din domeniile cercetării și inovării, al competitorilor şi doctoranzilor care, pe parcursul a 2 ani după absolvirea doctoratului, nu au susţinut public teza – din contul propriu al persoanelor în cauză.

(2) Cheltuielile de perfectare şi eliberare a diplomelor, atestatelor şi certificatelor de recunoaştere şi echivalare a titlurilor ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice, de acordare a dreptului de conducere de doctorat, obţinute în străinătate, le suportă persoanele respective. Mărimea taxelor pentru examinarea și perfectarea actelor ce atestă calificările științifice și științifico-didactice se aprobă de Guvern.

Sînt subiecte ale raporturilor din domeniul informaţiilor ştiinţifico-tehnologice autorităţile publice, persoanele fizice şi juridice din ţară şi străinătate, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma juridică de organizare, recunoscute în calitate de:

a) autori (coautori) de informaţii ştiinţifico-tehnologice;

b) alţi titulari de drept decît cei indicaţi la lit. a);

c) producători (furnizori) de informaţii ştiinţifico-tehnologice;

d) beneficiari de informaţii ştiinţifico-tehnologice.

(1) Sînt obiecte ale informaţiilor ştiinţifico-tehnologice rezultatele activităţii din domeniile cercetării și inovării puse în circuitul social prin publicaţii, invenţii şi tehnologii, resursele şi sistemele din domeniul informaţiilor ştiinţifico-tehnologice.

(2) Rezultat al muncii intelectuale, informaţiile ştiinţifico-tehnologice sînt un bun patrimonial al societăţii şi condiţia primordială a eficientizării activităţii intelectuale, inclusiv a creaţiei ştiinţifice şi tehnice.

(3) Dreptul de obţinere, colectare, stocare, prelucrare, utilizare şi diseminare a informaţiilor ştiinţifico-tehnologice este reglementat de legislaţia în vigoare.

(1) Statul garantează persoanelor fizice şi persoanelor juridice cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare realizarea dreptului de a obţine, colecta, stoca, prelucra, utiliza şi disemina informaţii ştiinţifico-tehnologice, precum şi protecţia drepturilor şi intereselor titularilor de acest drept împotriva accesului neautorizat la astfel de informaţii.

(2) Întru reglementarea şi dezvoltarea domeniului informaţiilor ştiinţifico-tehnologice, statul, în persoana autorităţilor publice, exercită următoarele atribuţii principale:

a) elaborarea şi adoptarea de acte legislative şi de alte acte normative;

b) ajustarea materialelor privind informaţiile ştiinţifico-tehnologice la standardele internaţionale;

c) dezvoltarea unei infrastructuri pertinente şi implementarea de tehnologii informaţionale performante;

d) crearea de condiţii pentru extinderea şi intensificarea schimburilor de informaţii între savanţi şi specialişti din ţară şi străinătate, pentru participarea lor la conferinţe, simpozioane, seminare şi expoziţii ştiinţifice naţionale şi internaţionale, pentru editarea de reviste ştiinţifice naţionale;

e) crearea de resurse ale sistemului naţional de informaţii ştiinţifico-tehnologice şi asigurarea integrităţii lor;

f) susţinerea financiară şi asistarea tehnologică a infrastructurii sistemului de informaţii ştiinţifico-tehnologice, conform legislaţiei în vigoare;

g) crearea unui mediu favorabil diseminării, absorbţiei şi valorificării informaţiilor ştiinţifico-tehnologice în ştiinţă, producţie şi învăţămînt;

h) garantarea dreptului de acces liber şi nediscriminatoriu la resursele de informaţii ştiinţifico-tehnologice;

i) pregătirea şi perfecţionarea cadrelor în domeniul informaţiilor ştiinţifico-tehnologice;

j) integrarea în circuitul informaţional mondial, inclusiv prin schimb interstatal de informaţii ştiinţifico-tehnologice;

k) crearea de condiţii sociale şi de drept pentru eficientizarea activităţii centrelor informaţionale specializate, a bibliotecilor şi a altor structuri de stat şi structuri neguvernamentale, care să contribuie la formarea şi utilizarea resurselor de informaţii ştiinţifico-tehnologice;

l) analiza şi evaluarea tendinţelor de dezvoltare a domeniului informaţiilor ştiinţifico-tehnologice, coordonarea lucrărilor de elaborare a standardelor în domeniul informaţional, de documentare şi biblioteconomic.

(3) Statul asigură condiţii pentru obţinerea şi utilizarea informaţiilor ştiinţifico-tehnologice.

(1) Organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naţionale în domeniile cercetării și inovării formulează politica statului în domeniul informaţiilor ştiinţifico-tehnologice și promovează activitatea organizaţiilor care colectează, prelucrează, stochează şi diseminează informaţii privind rezultatele activităţilor de cercetare și inovare.

(2) Autorităţile publice şi Academia de Ştiinţe contribuie şi participă la realizarea schimbului de informaţii ştiinţifico-tehnologice cu alte state în scopul utilizării informaţiilor pentru creşterea competitivităţii ţării.

(3) Autorul (coautorul) unei informaţii ştiinţifico-tehnologice deţine drepturile asupra rezultatelor activităţii sale realizate din mijloace proprii.

(4) Titular de drept al informaţiei ştiinţifico-tehnologice create din mijloace bugetare devine autorul informaţiei dacă, în cazul comercializării ei, statului i se atribuie 10% din suma obţinută. Chiar şi în cazul încheierii unui contract, statului trebuie să îi revină cel puţin 10% din suma obţinută prin comercializare.

(5) Titularul de drept al informaţiilor ştiinţifico-tehnologice achiziţionate din mijloace de la bugetul de stat este statul în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu contractele încheiate.

(6) Titularul de drept al informaţiei ştiinţifico-tehnologice create sau achiziţionate din mijloace proprii, altele decît mijloacele de la bugetul de stat, este persoana fizică sau persoana juridică ce a primit acest drept în bază de contract.

(1) Raporturile dintre autorul (coautorul) sau un alt titular de drept şi producătorul (furnizorul) şi intermediarul de informaţii ştiinţifico-tehnologice sînt reglementate de contractul încheiat între ei, conform legislaţiei în vigoare.

(2) Modalitatea obţinerii de către beneficiar a informaţiilor ştiinţifico-tehnologice se stabileşte de organele centrale de specialitate şi de autor (coautor) sau de un alt titular de drept, conform legislaţiei în vigoare şi contractului.

(3) Beneficiarul de informaţii ştiinţifico-tehnologice răspunde, conform legislaţiei în vigoare, pentru încălcarea drepturilor autorului (coautorului) sau ale unui alt titular de drept.

(4) Beneficiarul nu este în drept să transmită unui terţ informaţiile ştiinţifico-tehnologice obţinute dacă legislaţia sau contractul pe care l-a încheiat cu autorul (coautorul) sau cu un alt titular de drept al informaţiilor nu prevede altfel.

(1) Persoanele fizice şi persoanele juridice au dreptul la informaţii ştiinţifico-tehnologice şi la sursele lor de documentare.

(2) Titularul de drept poate utiliza informaţii ştiinţifico-tehnologice la necesitate, sub orice formă şi în orice modalitate, dacă faptul nu contravine legislaţiei în vigoare.

(3) În interesul securităţii naţionale, exercitarea dreptului la informaţii ştiinţifico-tehnologice şi la sursele lor de documentare poate fi supusă unor restricţii vizînd respectarea confidenţialităţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(4) Intermediarul poate furniza beneficiarului, cu autorizarea autorului (coautorului) sau a unui alt titular de drept, informaţii ştiinţifico-tehnologice.

(5) Cetăţenii străini şi apatrizii, persoanele juridice străine au aceleaşi drepturi şi obligaţii în domeniul informaţiilor ştiinţifico-tehnologice ca şi cetăţenii Republicii Moldova şi persoanele ei juridice dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu prevăd altfel.

(1) Persoanele fizice şi persoanele juridice antrenate în obţinerea, colectarea, stocarea, prelucrarea, utilizarea şi diseminarea informaţiilor ştiinţifico-tehnologice sînt obligate să asigure integritatea şi protecţia datelor pentru a evita denaturarea, distrugerea sau comunicarea acestor informaţii unor terţi neautorizaţi.

(2) Fără a prejudicia dreptul la informaţiile ştiinţifico-tehnologice şi la sursele lor de documentare, în condiţiile stabilite în contracte, subiectele raporturilor din domeniul informaţiilor ştiinţifico-tehnologice au obligaţia de a păstra caracterul confidenţial al informaţiilor care le sînt comunicate cu titlu confidenţial, purtînd, pentru divulgarea lor, răspundere conform legislaţiei în vigoare.

(1) Organizaţii de informaţii ştiinţifico-tehnologice sînt subdiviziunile şi centrele de informaţii ştiinţifice, întreprinderile şi organizaţiile specializate şi subdiviziunile lor, fondurile şi bibliotecile ştiinţifice, tehnico-ştiinţifice, alte persoane juridice, cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare, al căror obiect de activitate este asigurarea beneficiarilor cu informaţii ştiinţifico-tehnologice.

(2) Structura şi funcţiile organizaţiilor de informaţii ştiinţifico-tehnologice de drept public sînt determinate de către fondator, de comun acord cu organele centrale de specialitate.

(3) Structura şi funcţiile organizaţiilor de informaţii ştiinţifico-tehnologice de drept privat sînt stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare.

În funcţie de nivelul şi sfera deservită, organizaţia de informaţii ştiinţifico-tehnologice are următoarele atribuţii:

a) obţinerea, colectarea, stocarea, prelucrarea, utilizarea şi diseminarea informaţiilor ştiinţifico-tehnologice;

b) monitorizarea, înregistrarea şi evidenţa lucrărilor din domeniile cercetării și inovării, finanţate de la bugetul de stat şi din alte surse, inclusiv în cadrul proiectelor internaţionale;

c) depunerea în fondul Centrului informaţional a manuscriselor de lucrări ştiinţifice cu o arie restrînsă de răspîndire şi schimbul unor astfel de lucrări cu alte ţări;

d) formarea, în baza resurselor naţionale şi străine, a resurselor şi a sistemelor de informaţii ştiinţifico-tehnologice;

e) crearea de registre, baze şi bănci de date, de fonduri de informaţii ştiinţifico-tehnologice pe baza selectării datelor din resurse naţionale şi străine;

f) prelucrarea resurselor primare, crearea pe această bază a informaţiilor ştiinţifico-tehnologice de analiză şi de sinteză pentru autorităţile publice şi pentru persoanele fizice şi juridice;

g) asigurarea accesului liber la resursele de informaţii ştiinţifico-tehnologice;

h) respectarea integrităţii şi confidenţialităţii informaţiilor;

i) publicarea şi diseminarea informaţiilor referative, de semnal şi de sinteză, acordarea de servicii informaţionale;

j) asistenţa metodică şi metodologică în domeniul diseminării informaţiilor ştiinţifico-tehnologice şi extensiunii cunoştinţelor în diverse domenii;

k) implementarea tehnologiilor informaţionale internaţionale.

(1) Orice informaţie ştiinţifică şi ştiinţifico-tehnologică destinată utilizării, fixată în baze şi bănci de date, în fonduri documentare şi literare, reprezintă o resursă de informaţii ştiinţifico-tehnologice.

(2) Resursele de informaţii ştiinţifico-tehnologice, create în baza proprietăţii publice şi a celei private, servesc drept bază pentru crearea unui spaţiu informaţional unic şi realizarea politicii de stat privind informaţiile ştiinţifico-tehnologice.

(3) În componenţa resurselor de informaţii ştiinţifico-tehnologice pot fi incluse şi resursele create în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(4) Resursele de informaţii ştiinţifico-tehnologice trebuie să asigure tuturor cetăţenilor, indiferent de locul lor de muncă, accesul la date exacte ce reflectă nivelul de dezvoltare al domeniilor cercetării și inovării.

(1) Realizate sub formă de produse informaţionale, informaţiile ştiinţifico-tehnologice au statut de marfă.

(2) Piaţa produselor informaţionale ştiinţifico-tehnologice se formează conform reglementărilor stabilite de legislaţia în vigoare.

(3) Persoanele fizice şi persoanele juridice cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare sînt parteneri egali pe piaţa produselor informaţionale ştiinţifico-tehnologice.

(1) Sursele de finanţare a domeniilor cercetării și inovării sînt:

a) resursele bugetului public național;

b) veniturile colectate ale organizaţiilor din domeniile cercetării și inovării, obţinute din:

– efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată, în conformitate cu metodologia aprobată de Guvern;

– locaţiunea şi darea în arendă a patrimoniului public, în conformitate cu prevederile cadrului normativ;

– donaţii, sponsorizări şi alte mijloace băneşti intrate legal în posesia organizaţiilor din domeniile cercetării și inovării;

c) resursele proiectelor finanţate din surse externe;

d) mijloacele organizaţiilor interesate de activitatea din domeniile cercetării și inovării;

e) alte surse legale.

(2) În legea bugetului de stat sînt prevăzute distinct alocații pentru domeniile cercetării și inovării.

(3) Finanţarea proiectelor din domeniile cercetării și inovării se efectuează prin intermediul Agenției Naționale pentru Cercetare și Dezvoltare, în limitele alocațiilor aprobate în acest scop prin legea bugetului de stat pentru anul respectiv.

(4) Statul asigură finanțarea domeniilor cercetării și inovării în baza Programului naţional, a strategiilor sectoriale și planurilor de acțiuni de implementare a acestora.

(5) Mijloacele destinate domeniilor cercetării și inovării de la bugetul de stat se utilizează pentru:

a) cercetări ştiinţifice, lucrări de investigare şi dezvoltare tehnologică;

b) finanțarea instituțională în domeniile cercetării și inovării;

c) finanțarea instituțională a Academiei de Științe în baza regulamentului aprobat de Guvern;

d) organizarea de concursuri pentru selectarea şi finanţarea proiectelor din domeniile cercetării și inovării;

e) organizarea de conferinţe, seminare etc.;

f) editarea de lucrări ştiinţifice şi ştiinţifico-metodice, precum şi de reviste ştiinţifice;

g) susţinerea şi dezvoltarea colaborării ştiinţifice cu organizaţii internaţionale;

h) pregătirea unor cadre ştiinţifice de înaltă calificare prin doctorantură şi postdoctorantură atît în ţară, cît şi peste hotare;

i) asigurarea activităţii consiliilor științifice de profil.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege şi statutele lor, organizaţiile de drept public din domeniile cercetării și inovării utilizează:

a) bunurile imobile transmise în folosinţă în baza hotărîrilor Guvernului;

b) bunurile mobile procurate din mijloace proprii sau transmise în folosință de fondator;

c) rezultatele activității intelectuale a angajaţilor organizaţiilor din domeniile cercetării și inovării, veniturile din prestarea de servicii sau din efectuarea de lucrări pe bază contractuală;

d) bunurile obţinute din donaţii şi sponsorizări din partea persoanelor fizice şi juridice din ţară şi de peste hotare;

e) bunurile obţinute din alte surse legale.

(1) Organizațiile din domeniile cercetării și inovării pot fi de drept public sau de drept privat.

(2) Înfiinţarea, reorganizarea şi lichidarea organizaţiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării se efectuează în modul stabilit de cadrul normativ.

(3) Prin actul de înfiinţare sau de reorganizare a organizaţiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării se stabilesc denumirea, domeniul de activitate, sediul şi patrimoniul, de asemenea se aprobă statutul.

Organizaţia din domeniile cercetării și inovării are următoarele funcții:

a) efectuează cercetări ştiinţifice, lucrări experimentale şi tehnologice, orientate spre obţinerea şi implementarea în circuitul economic a unor produse, servicii şi procese noi sau perfecţionate;

b) elaborează tehnologii avansate în cadrul direcţiilor ştiinţifice ce ţin de domeniul de activitate al organizaţiei;

c) asigură formarea cadrelor de înaltă calificare științifică în parteneriat cu instituțiile de învățămînt superior;

d) elaborează recomandări pentru utilizarea rezultatelor investigaţiilor şi contribuie la implementarea lor în economia naţională;

e) efectuează expertize şi avize, inclusiv contra plată, asupra materialelor ce ţin de profilul organizaţiei;

f) asigură echiparea tehnică şi organizarea procesului de producţie;

g) asigură testarea, certificarea şi standardizarea unor produse, servicii şi procese noi sau perfecţionate;

h) creează şi dezvoltă infrastructura domeniilor cercetării şi inovării;

i) finanţează activitatea din domeniile cercetării şi inovării, inclusiv prin investiţii în proiecte şi programe;

j) exercită alte funcții care decurg din prevederile cadrului normativ.

Organizaţia din domeniile cercetării și inovării are următoarele atribuții:

a) stabileşte structura sa şi mecanismele de funcţionare, conform prevederilor cadrului normativ, alege metodele de activitate;

b) îşi desfășoară activitatea în conformitate cu politica de stat în domeniile cercetării și inovării şi cu tendinţele de dezvoltare a ştiinţei mondiale;

c) susţine şi dezvoltă baza tehnico-ştiinţifică şi cea experimentală;

d) beneficiază de dreptul la risc motivat în activitatea din domeniile cercetării şi inovării;

e) participă la diferite concursuri pentru obţinerea finanţării domeniilor cercetării şi inovării;

f) dezvoltă legături directe cu organizaţii similare din domeniile cercetării şi inovării din ţară şi din străinătate;

g) editează lucrări şi reviste ştiinţifice;

h) creează baze de date tehnico-ştiinţifice, organizează manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale;

i) promovează activitatea de inovare şi stimulează valorificarea realizărilor ştiinţifice şi ştiinţifico-tehnologice;

j) participă la diferite programe ştiinţifice internaţionale şi încheie contracte cu organizaţii internaţionale;

k) deleagă colaboratorii, inclusiv peste hotare, în interes de serviciu sau la manifestări ştiinţifice;

l) stimulează creativitatea ştiinţifică, organizează cursuri de perfecţionare şi de recalificare a specialiştilor în domeniu, evaluează personalul, conform prevederilor cadrului normativ;

m) creează organizaţii experimentale, tehnologice şi de inovare, cu diverse forme de organizare şi finanţare, conform prevederilor cadrului normativ;

n) informează opinia publică, Academia de Ştiinţe şi autorităţile publice despre punctul său de vedere asupra problemelor dezvoltării ştiinţei şi societăţii;

o) antrenează în activitatea sa cetăţeni străini şi apatrizi;

o^1) asigură integritatea și etica activităților de cercetare-inovare în conformitate cu reglementările privind bunele practici naționale și internaționale;

[Art.92 lit.(o^1) introdusă prin LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

p) exercită alte atribuții care decurg din prevederile cadrului normativ.

(1) Organizaţia din domeniile cercetării și inovării este responsabilă de:

a) relaţiile contractuale stabilite cu persoane juridice şi persoane fizice din ţară şi din străinătate;

b) protecţia şi valorificarea obiectelor proprietăţii intelectuale create de propriii angajați;

c) tehnica de securitate a muncii, conform prevederilor cadrului normativ;

d) menţinerea şi gestionarea patrimoniului;

e) alte responsabilități în domeniile cercetării și inovării care decurg din prevederile cadrului normativ.

(2) Organizația de drept public din domeniile cercetării și inovării este responsabilă de asigurarea accesului la infrastructura instituției al cercetătorilor științifici care implementează proiecte din domeniile cercetării și inovării finanțate prin intermediul Agenției Naționale pentru Cercetare și Dezvoltare, în măsura deplină, în conformitate cu metodologia de finanțare a proiectelor din domeniile cercetării și inovării, aprobată de Guvern.

Grupurile de cercetători științifici care implementează proiecte din domeniile cercetării și inovării finanțate prin intermediul Agenției Naționale pentru Cercetare și Dezvoltare sînt responsabile de:

a) respectarea normelor de etică în activitatea de cercetare, inclusiv a celor legate de plagiat;

b) nivelul şi calitatea investigaţiilor sale ştiinţifice;

c) metodele şi mijloacele de activitate;

d) relaţiile contractuale stabilite cu persoane juridice şi persoane fizice din ţară şi din străinătate;

e) utilizarea cu bună-credință a infrastructurii oferite în cadrul proiectelor din domeniile cercetării și inovării;

f) impactul cercetării asupra societăţii și/sau asupra mediului;

g) alte responsabilități în domeniile cercetării și inovării care decurg din prevederile cadrului normativ.

(1) În funcţie de statutul lor ştiinţific, organizatoric şi social, organizaţiile din domeniile cercetării și inovării se împart în următoarele tipuri:

a) institut de cercetare;

b) întreprindere de cercetare;

c) întreprindere de inovare;

d) centru ştiinţific;

e) centru de inovaţie;

f) staţie ştiinţifică;

g) laborator ştiinţific independent;

h) instituție de învățământ superior și unități de cercetare și inovare fără personalitate juridică din cadrul acesteia;

[Art.95 al.(1), lit.(h) în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

i) asociaţie din domeniile ştiinţei şi inovării, cluster ştiinţifico-tehnologic şi cluster ştiinţifico-educaţional;

j) consorțiu;

k) fond ştiinţific;

l) fond de inovaţie;

m) instituţie financiară pentru susţinerea activităţii în domeniile cercetării şi inovării;

n) parc ştiinţifico-tehnologic, incubator de inovare şi tehnopolis;

o) muzeu ştiinţific;

p) bibliotecă ştiinţifică;

q) arhivă ştiinţifică;

r) editură ştiinţifică;

s) alte organizaţii din domeniile cercetării şi inovării.

(2) Structura persoanelor juridice din domeniile cercetării și inovării, elaborată în conformitate cu prioritățile strategice ale domeniilor cercetării și inovării, este aprobată de fondator.

Unitatea de cercetare și inovare fără personalitate juridică este o subdiviziune structurală din cadrul instituției de învățământ superior:

a) care este constituită în temeiul prezentului cod și conform cartei universitare;

b) care are un regulament intern de organizare și funcționare în cadrul persoanei juridice și o denumire proprie, are autonomie în stabilirea subiectelor de cercetare, cu excepția celor din domeniul milităriei;

c) care dispune de personalul prevăzut la art. 97 alin. (1);

d) a cărei evidență de venituri și cheltuieli realizate de către unitatea de cercetare și inovare fără personalitate juridică este ținută separat în cadrul contabilității instituției de învățământ superior, cu excepția celor din domeniul milităriei.

[Art.95¹ introdus prin LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

(1) Pentru executarea unor proiecte din domeniile cercetării și inovării, cercetătorii științifici se pot asocia în grupuri de cercetători științifici pe durata implementării proiectelor.

(2) Pot crea grupuri de cercetători științifici, consorții în domeniile cercetării și inovării persoanele fizice şi persoanele juridice cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare, inclusiv din afara Republicii Moldova.

(3) Conducătorul grupului de cercetători științifici este ales de membrii acestuia.

(4) Proiectele din domeniile cercetării și inovării vor fi depuse în numele organizației în care activează conducătorul grupului de cercetători științifici.

(1) Activitatea organizaţiei din domeniile cercetării şi inovării este exercitată de următoarele categorii de personal:

a) personal ştiinţific şi ştiinţifico-didactic;

b) personal auxiliar;

c) personal de conducere.

(2) Statutul juridic al personalului din domeniile cercetării și inovării se stabileşte de fiecare organizaţie, în funcţie de profilul şi domeniul ei de activitate, conform cadrului normativ.

(1) Modalitatea de alegere și structura conducerii organizației de drept privat din domeniile cercetării și inovării se stabilesc prin statutul organizației.

(2) Conducerea organizației de drept public din domeniile cercetării și inovării se alege de fondator pe bază de concurs.

(3) Conducerea organizației de drept public din domeniile cercetării și inovării asigură accesul la infrastructura instituției al grupurilor de cercetători științifici care implementează proiecte din domeniile cercetării și inovării finanțate prin intermediul Agenției Naționale pentru Cercetare și Dezvoltare în conformitate cu metodologia de finanțare a proiectelor din domeniile cercetării și inovării, aprobată de Guvern.

(4) Conducerea organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării este responsabilă de activitatea organizaţiei, de buna administrare a resurselor umane, materiale şi financiare, conform cadrului normativ.

(5) Conducerea organizațiilor din domeniile cercetării și inovării prezintă, în modul şi în termenele stabilite, rapoarte de activitate, date statistice despre activitatea organizaţiei, dări de seamă privind utilizarea banilor publici.

(1) Numărul de funcţii ştiinţifice şi de funcţii auxiliare ale organizaţiei de drept public din domeniile cercetării și inovării se aprobă de către fondator.

(2) Funcţiile ştiinţifice ale organizaţiei de drept public din domeniile cercetării și inovării se ocupă pe bază de concurs, organizat de conducerea acesteia, în conformitate cu legislația muncii.

(3) Concursul pentru ocuparea funcţiei ştiinţifice în organizaţia de drept public din domeniile cercetării și inovării este transparent şi se anunţă în mijloacele naţionale de informare în masă. La concurs poate lua parte orice persoană care întruneşte condiţiile stabilite de cadrul normativ.

Atribuțiile conducătorului organizației din domeniile cercetării și inovării se stabilesc de către fondator, în conformitate cu prezentul cod și cadrul normativ.

(1) Unitatea primară în domeniile cercetării și inovării este cercetătorul ştiinţific.

(2) Cercetătorii ştiinţifici se pot constitui în grupuri, organizaţii (asociaţii) obşteşti, se pot angaja la organizaţii din domeniile cercetării și inovării cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare, în conformitate cu cadrul normativ.

Cercetătorul ştiinţific are în activitatea sa următoarele obiective: obţinerea şi dezvoltarea de noi cunoştinţe, transferul de cunoştinţe şi tehnologii în viaţa economică, socială şi culturală.

(1) Funcţiile ştiinţifice în organizaţiile din domeniile cercetării și inovării pot fi ocupate de cetăţeni ai Republicii Moldova, de cetăţeni străini şi apatrizi, care întrunesc exigenţele prezentului cod și ale cadrului normativ.

(2) În domeniile cercetării și inovării există următoarele funcţii ştiinţifice:

a) cercetător ştiinţific stagiar;

b) cercetător ştiinţific;

c) cercetător ştiinţific superior;

d) cercetător ştiinţific coordonator;

e) cercetător ştiinţific principal;

f) consultant ştiinţific;

g) cercetător ştiinţific invitat.

(1) Pregătirea cercetătorului ştiinţific se efectuează prin studii universitare, de masterat, rezidenţiat, doctorat şi postdoctorat, ce includ activităţi de studiu şi de cercetare ştiinţifică în scopul dobîndirii calificării respective.

(2) Perfecţionarea profesională a cercetătorului ştiinţific se efectuează prin stagii de nivel naţional şi internaţional şi prin cursuri ale organizaţiilor din domeniile cercetării și inovării.

(1) Pentru ocuparea funcției de cercetător științific stagiar, candidatul trebuie să dețină studii superioare de licență sau echivalente, în cazul studiilor integrate, și aptitudini de cercetare.

[Art.105 al.(1) în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

(2) Pentru ocuparea funcției de cercetător științific, candidatul trebuie să dețină studii superioare de master sau echivalente și să prezinte publicații în reviste științifice de specialitate.

[Art.105 al.(2) în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

(3) Pentru ocuparea funcției de cercetător științific superior, candidatul trebuie să posede titlul științific de doctor sau doctor habilitat în profilul postului, vechime în muncă în domeniile cercetării și inovării de cel puțin 3 ani, să prezinte publicații în revistele științifice naționale și internaționale de specialitate.

(4) Pentru ocuparea funcției de cercetător științific coordonator, candidatul trebuie să posede titlul științific de doctor sau doctor habilitat în profilul postului, vechime în muncă în domeniile cercetării și inovării de cel puțin 5 ani, să prezinte publicații de valoare în revistele științifice naționale și internaționale de specialitate.

(5) Pentru ocuparea funcției de cercetător științific principal, candidatul trebuie să dețină titlul științific de doctor habilitat în profilul postului și/sau titlul științifico-didactic de profesor universitar, și/sau titlul de profesor cercetător, și cel puțin 10 ani vechime în muncă în domeniile cercetării și inovării în țară sau în străinătate.

[Art.105 al.(5) în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

(6) Pentru ocuparea funcției de consultant științific sunt necesare: titlu de membru titular sau de membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei și/sau titlu științific de doctor habilitat și/sau titlu științifico-didactic de profesor universitar și/sau titlu de profesor cercetător, vechime în muncă, în țară sau străinătate, de cel puțin 25 de ani, dintre care 20 în domeniile cercetării și inovării și/sau în sfera științifico-didactică, precum și atingerea limitei de vârstă de pensionare stabilită de legislație.

[Art.105 al.(6) în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]

(7) Cercetătorul ştiinţific invitat este angajat în organizaţia din domeniile cercetării și inovării în funcţia indicată în invitaţie, cu respectarea prevederilor de la alin.(1)-(6), în bază de contract individual de muncă sau contract de prestare a serviciilor, pe durată determinată.

Cercetătorul ştiinţific este în drept:

a) să beneficieze de acces la sursele de informare şi documentare, conform legislaţiei în vigoare;

b) să fie recunoscut ca autor sau coautor al produsului intelectual obţinut prin activitate;

c) să solicite, cu sprijinul organizaţiei, brevete pentru rezultatele originale ale activităţii sale;

d) să beneficieze de rezultatele activităţii sale ştiinţifice, de premii şi de alte recompense pentru astfel de rezultate;

e) să participe la manifestări, concursuri şi colaborări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, la alte acţiuni ştiinţifice;

f) să utilizeze baza tehnico-materială a organizaţiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării pentru implementarea proiectelor finanțate de Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare;

g) să implementeze proiectele conform conceptului aprobat de Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare;

h) să propună spre aplicare idei novatoare;

i) să fie membru al grupurilor, organizaţiilor (asociaţiilor) obşteşti naţionale şi internaţionale, conform legislaţiei în vigoare;

j) să participe la elaborarea concepţiilor şi politicilor în domeniile cercetării și inovării;

k) să se producă, la solicitare, în calitate de expert, de referent, de consultant, de membru al consiliului științific de profil şi al comisiilor de acreditare, de evaluare etc.;

l) să beneficieze, în semn de apreciere a meritelor sale de către stat şi societate, de titluri onorifice pentru contribuţia sa adusă la dezvoltarea ştiinţei şi inovării, la pregătirea de cadre ştiinţifice de înaltă calificare şi pentru aplicarea rezultatelor muncii sale în economia naţională;

m) să participe la concursuri pentru a fi promovat în funcţii ştiinţifice şi administrative, inclusiv în cadrul Academiei de Științe;

n) să practice activitate didactică în instituţii de învăţămînt superior, în funcţii titulare, în bază de concurs;

o) să efectueze alte acţiuni legale pentru a atinge scopul cercetărilor ştiinţifice.

Cercetătorul ştiinţific este obligat:

a) să prezinte, în modul stabilit, rezultatele sale ştiinţifice sub formă de referate ştiinţifice, publicaţii, brevete de invenţie, teze de doctor/doctor habilitat, precum şi dări de seamă asupra activităţii sale ştiinţifice;

b) să utilizeze în activitatea din domeniile cercetării și inovării cele mai bune practici şi cele mai noi cunoştinţe din domeniul specific de activitate;

c) să efectueze cu obiectivitate expertiza programelor/proiectelor din domeniile cercetării și inovării, precum şi a rezultatelor obţinute din realizarea acestora;

d) să respecte deontologia cercetătorului ştiinţific şi statutul organizaţiei;

e) să participe la instruirea tinerilor cercetători ştiinţifici şi să le transmită cunoştinţele şi experienţa din domeniile cercetării și inovării;

f) să efectueze cercetări ştiinţifice ale căror rezultate nu aduc daune materiale, morale sau de orice altă natură omului, societăţii şi naturii;

g) să evite crearea conflictelor de interese sau concurenţei neloiale, să contribuie activ la formarea unui climat benefic cercetării în colectiv;

h) să-şi îmbogăţească neîntrerupt cunoştinţele şi să contribuie la diseminarea informaţiei, la conştientizarea de către public a importanţei ştiinţei şi inovării;

i) să utilizeze patrimoniul organizaţiei exclusiv în activităţi profesionale în interesul acesteia;

j) să respecte confidenţialitatea şi dreptul de proprietate intelectuală.

k) să nu denatureze datele experimentale şi rezultatele investigaţiilor.

(1) Cercetătorul ştiinţific este responsabil de nivelul, corectitudinea, veridicitatea şi consecinţele implementării rezultatelor cercetărilor ştiinţifice, de nerespectarea contractului individual de muncă.

(2) Cercetătorul ştiinţific este responsabil de integritatea utilajului, echipamentului şi a altor bunuri primite în folosinţă.

(1) Cercetătorul ştiinţific titular în vîrstă de pînă la 35 de ani are dreptul, pentru a-şi construi locuinţă proprietate personală, la credit fără dobîndă pe termen lung, conform legislaţiei în vigoare.

(2) Organizaţia din domeniile cercetării și inovării poate asigura, integral sau parţial, din surse proprii, cazarea cercetătorilor ştiinţifici titulari care nu au locuinţă proprietate personală.

(3) Cercetătorilor ştiinţifici titulari, solicitaţi temporar în străinătate să activeze în domeniile cercetării și inovării şi în sfera didactică în bază de contract, în temeiul unor tratate interguvernamentale sau interdepartamentale, precum şi celor delegaţi în străinătate la specializare sau cu misiuni de stat li se păstrează locul de muncă şi li se ia integral în calcul vechimea în muncă în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Cercetătorul ştiinţific beneficiază de concediu anual prelungit şi de concediu de lungă durată în conformitate cu Codul muncii al Republicii Moldova.

(1) Statul susţine extinderea colaborării cu parteneri din străinătate în domeniile cercetării și inovării, creează condiţii de integrare în comunitatea tehnico-ştiinţifică internaţională, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(2) Susţinerea de stat a colaborării internaţionale în domeniile cercetării și inovării se realizează în temeiul tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(3) Pe teritoriul Republicii Moldova pot fi create organizaţii în domeniile cercetării și inovării cu capital mixt, conform legislaţiei în vigoare.

(1) Subiectele raporturilor din domeniul informaţiilor ştiinţifico-tehnologice colaborează cu parteneri din alte ţări şi cu organisme internaţionale în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Coordonarea schimburilor internaţionale de informaţii ştiinţifico-tehnologice se efectuează conform legislaţiei în vigoare.

(3) Produsul informaţional ştiinţifico-tehnologic colectiv obţinut prin executarea de proiecte cu participaţii internaţionale aparţine părţilor participante, potrivit contractului.

(4) Părţile pot să publice doar informaţiile ce le aparţin, cu condiţia exclusivă de a remite în prealabil, în termen de o lună, coexecutanţilor o copie de pe materialele ce urmează a fi publicate şi de a nu autoriza publicarea de informaţii privind procedee industriale sau tehnologii comercializabile.

(5) Modalităţile de utilizare a informaţiilor ştiinţifico-tehnologice obţinute în cadrul colaborării internaţionale se stabilesc de către părţile participante în bază de contract şi în conformitate cu legislaţia privind drepturile de autor.

La data intrării în vigoare a prezentului cod, se abrogă:

a) Legea nr.557-XIV din 29 iulie 1999 privind politica de stat în sfera cercetare-dezvoltare;

b) Legea nr.1181-XIV din 27 iulie 2000 cu privire la Academia de Ştiinţe a Moldovei;

c) Legea nr.1344-XV din 3 octombrie 2002 privind informaţiile ştiinţifico-tehnologice;

d) Legea nr.289-XV din 10 iulie 2003 privind politica de stat pentru inovare şi transfer tehnologic.

(1) Guvernul şi Academia de Ştiinţe, în termen de 2 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod:

a) vor adopta decizia privind transmiterea în cadrul Academiei de Ştiinţe a unor organizaţii de drept public din domeniile cercetării și inovării, finanţate de la bugetul de stat;

b) vor prezenta Preşedintelui Republicii Moldova spre aprobare componenţa nominală a Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare.

(2) Guvernul, în termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentului cod, va crea întreprinderea de Stat "Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală" prin fuziunea întreprinderii de Stat "Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale" şi întreprinderii de Stat "Agenţia de Stat pentru Drepturile de Autor".

(3) Academia de Ştiinţe va aproba, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod, structura Academiei de Ştiinţe, modul ei de reorganizare şi lista organizaţiilor din domeniile cercetării și inovării încadrate în secţiile Academiei de Ştiinţe.

(4) Organizaţiile din domeniile cercetării și inovării care beneficiază de alocaţii de la bugetul de stat sînt supuse acreditării obligatorii în cel mult un an de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(1) Pînă la aducerea în concordanţă cu prezentul cod, prevederile altor acte normative se vor aplica în măsura în care nu contravin acestuia.

(2) Conducerea Academiei de Ştiinţe - preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul ştiinţific general - îşi continuă exercitarea atribuţiilor de funcţie pînă la expirarea mandatului (de 4 ani) pentru care au fost aleşi în conformitate cu Legea nr.1181-XIV din 27 iulie 2000 cu privire la Academia de Ştiinţe a Moldovei.

(3) După expirarea mandatului conducerii Academiei de Ştiinţe prevăzut la alin.(2), consecutivitatea mandatelor preşedintelui, prim-vicepreşedintelui, vicepreşedinţilor şi secretarului ştiinţific general va decurge în conformitate cu art.69-70 ale prezentului cod.

(4) Guvernul, în termen de 3 luni:

a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezentul cod;

b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezentul cod.