Codul fiscal

(1) Prin prezentul cod se stabilesc principiile generale ale impozitării în Republica Moldova, statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale şi al altor participanţi la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii, principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse, modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, precum şi modul de contestare a acţiunilor organelor fiscale şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora.

(2) Prezentul cod reglementează relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale în ce priveşte impozitele şi taxele generale de stat, stabilind, de asemenea, principiile generale de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale.

(3) Noţiunile şi prevederile prezentului cod se aplică în exclusivitate în limitele relaţiilor fiscale şi ale altor relaţii legate de acestea.

Sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, a principiilor, formelor si metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora, prevăzute de prezentul cod, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor.

(1) Legislaţia fiscală se compune din prezentul cod şi din alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.

(2) Actele normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanţelor, Serviciul Fiscal de Stat, Departamentul Controlului Vamal de pe lîngă Ministerul Finanţelor, de alte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale, în temeiul şi pentru executarea prezentului cod, nu trebuie să contravină prevederilor lui sau să depăşească limitele acestuia.

(3) În cazul apariţiei unor discrepanţe între actele normative indicate la alin.(2) şi prevederile prezentului cod, se aplică prevederile codului.

(4) Impozitarea se efectuează în baza prezentului cod şi a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta, publicate în mod oficial, şi care sînt în vigoare pe perioada stabilită pentru achitarea impozitelor şi taxelor.

(5) Interpretarea (explicarea) prevederilor prezentului cod şi a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta este de competenţa autorităţii care le-a adoptat dacă actul respectiv nu prevede altfel. Orice interpretare (explicare) urmează a fi publicată în mod oficial.

(1) Dacă un acord (o convenţie) internaţional(ă) privind evitarea dublei impuneri, la care Republica Moldova este parte şi care este ratificat(ă) în modul stabilit, stipulează alte reguli şi prevederi decît cele fixate în prezentul cod sau în alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta, se aplică regulile şi prevederile acordului (convenţiei) internaţional(e).

(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazurile cînd rezidentul statului cu care a fost încheiat acordul (convenţia) internaţional(ă) este folosit pentru obţinerea facilităţilor fiscale de către o altă persoană care nu este rezident al statului cu care a fost încheiat acordul (convenţia) şi care nu are dreptul la facilităţi fiscale.

(3) Sub incidenţa alin.(1) şi (2) se află şi alte acorduri (convenţii) internaţionale, ratificate în modul stabilit, la care Republica Moldova este parte, în ce priveşte normele care reglementează impozitarea.

Următoarele noţiuni se aplică în scopul impozitării, fără modificarea statutului juridic al persoanelor juridice şi fizice prevăzut de legislaţia în vigoare:

1) Persoană - orice persoană fizică sau juridică.

2) Contribuabil, subiect al impunerii - persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective; persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să reţină sau să perceapă de la altă persoană şi să achite la buget plăţile indicate.

3) Persoană fizică:

a) cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin, apatrid;

b) întreprindere cu statut de persoană fizică - întreprindere individuală, gospodărie ţărănească (de fermier).

4) Persoană juridică:

a) orice întreprindere (inclusiv reprezentanţa permanentă a nerezidentului în Republica Moldova), instituţie, asociaţie şi alte organizaţii, cu excepţia subdiviziunilor structurale ale organizaţiilor nominalizate ce nu dispun de patrimoniu autonom, precum şi a întreprinderilor individuale şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier);

b) nerezident care are prezenţă economică pe teritoriul Republicii Moldova.

5) Rezident:

a) orice persoană fizică care corespunde uneia din cerinţele de mai jos:

i) are domiciliu permanent în Republica Moldova, inclusiv:

• - se află la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare peste hotare;

• - este persoană cu funcţii de răspundere a Republicii Moldova, aflată în exerciţiul funcţiunii peste hotare;

ii) se află în Republica Moldova cel puţin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;

b) orice persoană juridică sau întreprindere individuală, sau gospodărie ţărănească (de fermier), a cărei activitate este organizată sau gestionată în Republica Moldova ori al cărei loc de bază de desfăşurare a activităţii este Republica Moldova.

6) Nerezident:

a) orice persoană fizică care nu este rezident în conformitate cu pct. 5) lit.a) ori, deşi corespunde cerinţelor pct.5) lit.a), se află în Republica Moldova:

• - în calitate de persoană cu statut diplomatic sau consular ori în calitate de membru al familiei unei asemenea persoane;

• - în calitate de colaborator al unei organizaţii internaţionale, create în baza acordului interstatal la care Republica Moldova este parte, sau în calitate de membru al familiei unui asemenea colaborator;

• - la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare, dacă această persoană fizică s-a aflat în Republica Moldova exclusiv în aceste scopuri;

• - exclusiv în scopul trecerii dintr-un stat străin în alt stat străin prin teritoriul Republicii Moldova (trecere tranzit);

b) orice persoană juridică sau întreprindere individuală, sau gospodărie ţărănească (de fermier), care nu corespunde cerinţelor pct. 5) lit. b).

7) Întreprindere individuală - întreprindere care se află în proprietatea persoanei fizice sau a membrilor unei familii.

8) Gospodărie ţărănească (de fermier) - întreprindere agricolă, cu statut de persoană fizică, constituită în conformitate cu legislaţia.

9) Societate - orice organizaţie, cu excepţia societăţilor pe acţiuni şi societăţilor cu răspundere limitată, care desfăşoară activitate de întreprinzător pe bază de parteneriat şi se constituie în conformitate cu legislaţia, care:

a) are cel mult 20 de membri rezidenţi sau persoane care, în cazul decesului membrilor societăţii, administrează averea celor decedaţi;

b) corespunde cerinţelor repartizării proporţionale a veniturilor şi pierderilor între proprietarii capitalului.

10) Acţionar - orice persoană proprietar al unei sau mai multor acţiuni ale unei societăţi pe acţiuni.

11) Asociat - orice persoană care posedă o cotă-parte în capitalul unei persoane juridice.

12) Persoană interdependentă - membru al familiei contribuabilului sau agentul economic care controlează contribuabilul, este controlat de contribuabil sau se află împreună cu acesta sub controlul unui terţ. În sensul prezentului punct:

a) familia contribuabilului include: soţia (soţul) contribuabilului; părinţii contribuabilului; copiii contribuabilului şi soţii (soţiile) lor; bunicii contribuabilului; nepoţii (nepoatele) contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; fraţii şi surorile contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; străbunicii contribuabilului; strănepoţii contribuabilului şi soţii (soţiile) lor; fraţii şi surorile părinţilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; nepoţii (nepoatele) contribuabilului de pe frate (soră) şi soţiile (soţii) lor; fraţii şi surorile bunicilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; copiii fraţilor şi surorilor părinţilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; copiii nepoţilor (nepoatelor) contribuabilului de pe frate (soră) şi soţii (soţiile) lor; precum şi persoanele enumerate din partea soţiei (soţului) contribuabilului;

b) prin control se înţelege posesia (directă sau prin una ori mai multe persoane interdependente) a cel puţin 50% din capitalul sau din drepturile de vot ale unui agent economic. În acest caz, persoana fizică este considerată posesor al tuturor cotelor de participaţie în capital, cote ce aparţin, în mod direct sau indirect, membrilor familiei sale.

13) Agent economic - orice persoană ce desfăşoară activitate de întreprinzător.

14) Organizaţie necomercială - persoană juridică a cărei activitate nu are drept scop obţinerea venitului şi care nu foloseşte vreo parte din proprietate sau din venit în interesele vreunui membru al organizaţiei, ale unui fondator sau ale unei persoane particulare.

15) Reprezentanţă permanentă a nerezidentului în Republica Moldova- filială sau reprezentanţă a întreprinderii unui stat străin, înregistrată în Republica Moldova conform legislaţiei.

16) Activitate de întreprinzător, afacere (business) - orice activitate conform legislaţiei, cu excepţia muncii efectuate în baza contractului (acordului) de muncă, desfăşurată de către o persoană, avînd drept scop obţinerea venitului, sau, în urma desfăşurării căreia, indiferent de scopul activităţii, se obţine venit.

17) Servicii - servicii materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea proprietăţii în arendă, transmiterea drepturilor, inclusiv pe bază de leasing, privind folosirea oricăror mărfuri; lucrări de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări ştiinţifice, de construcţii experimentale şi alte lucrări.

18) Prezenţă economică - desfăşurarea activităţii de întreprinzător de către nerezident în urma căreia se obţine un venit ce depăşeşte 13.000 lei lunar.

19) Piaţă - sistem de relaţii economice ce se formează în procesul producţiei, circulaţiei şi distribuirii mărfurilor, prestării serviciilor, precum şi circulaţiei mijloacelor băneşti, care se caracterizează prin libertatea subiecţilor la alegerea cumpărătorilor şi vînzătorilor, determinarea preţurilor, formarea şi folosirea resurselor.

20) Piaţa comerţului cu ridicata (angro) - tip de piaţă în cadrul căreia mărfurile, serviciile, de regulă, se comercializează de către unele persoane altor persoane ce desfăşoară activitate de întreprinzător, care ulterior utilizează mărfurile, serviciile în procesul de producţie sau le comercializează pe piaţa comerţului cu amănuntul.

21) Piaţa comerţului cu amănuntul - tip de piaţă în cadrul căreia mărfurile, serviciile se comercializează populaţiei pentru consum final.

22) Piaţă cu reducere - tip de piaţă în cadrul căreia oferta depăşeşte cererea ori se comercializează mărfuri, servicii ce nu corespund standardelor de calitate sau sînt deteriorate în urma calamităţilor naturale, a catastrofelor, a altor evenimente excepţionale care au avut loc ori vînzătorul are dificultăţi financiare condiţionate de insolvabilitate temporară, de lichidare sau de faliment, ori există alte situaţii similare cînd mărfurile, serviciile se oferă spre vînzare la un preţ mai mic decît cel stabilit pe piaţă.

23) Piaţă închisă - tip de piaţă în cadrul căreia comercializarea mărfurilor, serviciilor se efectuează între coproprietari sau persoane interdependente. Preţurile de pe piaţa închisă nu constituie o dovadă a preţurilor de piaţă.

24) Preţ de piaţă, valoare de piaţă - preţul mărfii, serviciului, format prin interacţiunea cererii şi ofertei pe piaţa comerţului cu ridicata a mărfurilor, serviciilor identice, iar în cazul lipsei mărfurilor, serviciilor identice - în urma tranzacţiilor încheiate între persoanele ce nu sînt coproprietari sau persoane interdependente pe piaţa respectivă a comerţului cu ridicata. Tranzacţiile între coproprietari sau persoanele interdependente pot fi luate în considerare numai cu condiţia că interdependenţa acestor persoane nu a influenţat rezultatul tranzacţiei.

Drept surse de informaţie despre preţurile de piaţă, la momentul încheierii tranzacţiei, servesc:

a) informaţia organelor de stat de statistică şi a organelor care reglementează formarea preţurilor; iar în cazul lipsei acesteia -

b) informaţia despre preţurile de piaţă, publicată în presă sau adusă la cunoştinţa opiniei publice prin intermediul mijloacelor de informare în masă; iar în cazul lipsei acesteia -

c) informaţia oficială şi/sau dată publicităţii despre cotările bursiere (tranzacţiile care au avut loc) la bursa cea mai apropiată de sediul (domiciliul) vînzătorului (cumpărătorului), iar în cazul lipsei tranzacţiilor la bursa menţionată ori comercializării (procurării) la o altă bursă - informaţia despre cotările bursiere ce au avut loc la această altă bursă, precum şi informaţia despre cotările hîrtiilor de valoare de stat şi ale obligaţiunilor de stat.

Contribuabilul are dreptul să prezinte organelor fiscale informaţia, din alte surse, despre preţurile de piaţă la momentul transmiterii mărfurilor, serviciilor, iar organele fiscale au dreptul să folosească informaţia prezentată dacă există motive de a o considera veridică.

25) Discont - reducere din preţul mărfii, serviciului, valutei şi al altor active financiare.

26) Cod fiscal - număr personal de identificare al contribuabilului, atribuit în modul stabilit de prezentul cod.

(1) Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.

(2) Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.

(3) Alte plăţi efectuate în limitele relaţiilor reglementate de legislaţia nefiscală nu fac parte din categoria plăţilor obligatorii, denumite impozite şi taxe.

(4) În Republica Moldova se percep impozite şi taxe generale de stat şi locale.

(5) Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include:

a) impozitul pe venit;

b) taxa pe valoarea adăugată;

c) accizele;

d) impozitul privat;

e) taxa vamală;

f) taxele percepute în fondul rutier.

(6) Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:

a) impozitul funciar;

b) impozitul pe bunurile imobiliare;

c) impozitul pentru folosirea resurselor naturale;

d) taxa pentru amenajarea teritoriului;

e) taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale şi loterii;

f) taxa hotelieră;

g) taxa pentru amplasarea publicităţii (reclamei);

h) taxa pentru dreptul de a aplica simbolica locală;

i) taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale;

j) taxa de piaţă;

k) taxa pentru parcarea autovehiculelor;

l) taxa balneară;

m) taxa de la posesorii de cîini;

n) taxa pentru dreptul de a efectua filmări cinematografice şi televizate;

o) taxa pentru trecerea frontierei de stat;

p) taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală;

q) taxa pentru dreptul de a presta servicii de transportare a călătorilor.

(7) Relaţiile ce ţin de toate impozitele şi taxele enumerate la alin.(5) şi (6) se reglementează de prezentul cod şi de alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.

(8) La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină:

a) subiecţii impunerii;

b) obiectele impunerii şi baza impozabilă;

c) cotele impozitelor şi taxelor;

d) modul şi termenele de achitare a impozitelor şi taxelor;

e) facilităţile (înlesnirile) privind impozitele şi taxele sub formă de scutire parţială sau totală ori de cote reduse.

(9) Impozitele şi taxele, percepute în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta, reprezintă una din sursele de venit ale bugetului consolidat. Impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată (în partea ce ţine de taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse şi serviciile prestate în Republica Moldova) şi taxele percepute în fondul rutier (în partea ce ţine de taxa pentru folosirea drumurilor, percepută de la posesorii mijloacelor de transport înmatriculate în Republica Moldova) reprezintă surse de reglementare a veniturilor sistemului bugetar.

(1) Impozitele şi taxele generale de stat şi locale se stabilesc, se modifică sau se anulează exclusiv prin modificarea şi completarea prezentului cod.

(2) Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de noi impozite şi taxe generale de stat şi locale, în afară de cele prevăzute de prezentul cod, sau anularea ori modificarea impozitelor şi taxelor în vigoare privind determinarea subiecţilor impunerii şi a bazei impozabile, modificarea cotelor şi aplicarea facilităţilor fiscale se permit numai concomitent cu modificarea

corespunzătoare a bugetului de stat.

(3) Impozitele locale, lista şi plafoanele taxelor locale se aprobă de către Parlament.

(4) Deciziile autorităţilor administraţiei publice – ale municipiilor, oraşelor, satelor (comunelor), precum şi ale altor unităţi administrativ-teritoriale instituite în condiţiile legislaţiei, - cu privire la punerea în aplicare, la modificarea, în limitele competenţei lor, a cotelor, a modului şi termenelor de achitare şi la aplicarea facilităţilor se adoptă pe parcursul anului fiscal concomitent cu modificările corespunzătoare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.

(1) Contribuabilul are dreptul:

a) să obţină pe gratis de la organele fiscale, la locul de evidenţă, informaţii despre impozitele şi taxele în vigoare, precum şi despre actele normative care reglementează modul şi condiţiile de achitare a acestora;

b) să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor fiscale şi a persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;

c) să-şi reprezinte interesele în organele fiscale personal sau prin intermediul reprezentantului său;

d) să beneficieze de facilităţile fiscale stabilite;

e) să obţină amînarea, eşalonarea, trecerea în cont a impozitelor în modul şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod;

f) să prezinte organelor fiscale şi persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora explicaţii referitoare la calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor;

g) să conteste, în modul stabilit, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor fiscale şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;

h) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţia fiscală.

(2) Contribuabilul este obligat:

a) să respecte modul stabilit de înregistrare (reînregistrare) de stat şi de desfăşurare a activităţii de întreprinzător;

b) să se pună la evidenţă la organul fiscal în a cărui rază îşi are sediul stabilit în documentele de constituire (înregistrare) şi să-şi primească certificatul de atribuire a codului fiscal, să prezinte informaţiile iniţiale (şi să comunice modificările ulterioare) cu privire la sediul său, sediul subdiviziunilor sale structurale, denumirea şi sediul instituţiilor financiare în care sînt deschise conturi. Informaţiile privind sediul filialelor sau reprezentanţelor se comunică, de asemenea, organului fiscal în a cărui rază teritorială acestea îşi au sediul;

c) să ţină evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte. organelor fiscale dările de seamă fiscale (declaraţii fiscale, calcule şi alte documente) prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu cerinţele legislaţiei;

d) să prezinte informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de întreprinzător, precum şi despre alte obiecte ale impunerii;

e) să achite la timp şi integral la buget şi în fondurile extrabugetare sumele calculate ale impozitelor şi taxelor asigurînd exactitatea şi veridicitatea calculelor prezentate;

f) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor fiscale şi ale altor organe învestite cu funcţii. de control documentele contabile, dările de seamă, declaraţiile fiscale, calculele şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător, calcularea şi achitarea la buget şi în fondurile. extrabugetare a impozitelor şi taxelor şi acordarea facilităţilor;

g) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să asigure persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor fiscale şi ale altor organe învestite cu funcţii de control accesul liber în spaţiile de producţie, în depozite, în localurile de comerţ, în alte încăperi şi locuri (cu excepţia încăperilor utilizate exclusiv ca spaţiu locativ) pentru inspectarea lor în scopul verificării autenticităţii datelor din documentele contabile din dările de seamă, din declaraţiile fiscale, din calcule, precum şi a verificării îndeplinirii obligaţiilor faţă de buget şi fondurile extrabugetare;

h) să asiste la efectuarea controlului privind respectarea legislaţiei fiscale, să semneze actele privind rezultatul controlului, să dea explicaţii în scris sau oral·

i) în caz de calculare greşită şi determinare incorectă de către organele fiscale a sumei impozitului, penalităţii, dobînzii sau amenzii, să dovedească acest lucru prin documente justificative;

j) să îndeplinească deciziile adoptate de organele·fiscale şi alte organe învestite cu funcţii de control pe marginea rezultatelor controalelor efectuate, respectînd cerinţele legislaţiei fiscale·

k) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală.

(3) În caz de absenţă a conducătorului întreprinderii, obligaţiile prevăzute la alin.(2) lit.f) şi g) sînt îndeplinite de alte persoane cu funcţii de răspundere, gestionare ale subiectului impunerii, în limitele competenţei lor.

Administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile de asigurarea colectării depline şi la termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor şi amenzilor în bugetele de .toate nivelurile şi în fondurile extrabugetare, precum şi de efectuarea acţiunilor de cercetare penală în caz de existenţă a unor circumstanţe ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale.

(1) Drepturile şi obligaţiile organelor fiscale sînt reglementate de prezentul cod şi de alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.

(2) Organele fiscale sînt autorizate să atribuie coduri·fiscale oricăror persoane.

(3) Actul de control documentar privind respectarea legislaţiei fiscale întocmit de organul fiscal sau decizia adoptată în baza acestui act trebuie să descrie obiectiv, clar, laconic şi exact încălcările depistate ale legislaţiei fiscale şi ale modului de evidenţă a veniturilor sau a altor obiecte ale impunerii. Referitor la fiecare încălcare fixată în actul de control sau în decizia adoptată în baza acestui act trebuie să fie expus clar conţinutul încălcării cu referire la documentele contabile respective şi la alte materiale, indicîndu-se, totodată, care legi sau alte acte normative emise în baza lor au fost încălcate.

(4) Organele fiscale şi persoanele cu funcţii de răspundere ale acestora sînt obligate să păstreze secretul comercial şi secretul datelor privind contribuabilul, să îndeplinească celelalte obligaţii prevăzute de legislaţie.

(5) Organele fiscale şi persoanele cu funcţii de răspundere ale acestora care nu-şi îndeplinesc corespunzător obligaţiile poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

(1) Apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute de prezentul cod şi de alte acte ale legislaţiei. Toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

(2) Pagubele pricinuite contribuabilului ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de către organul fiscal şi persoanele .cu funcţii de răspundere ale acestuia se recuperează conform deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau a instanţei de judecată.

(3) .Organele fiscale restituie contribuabilului suma supraplăţii şi dobînda calculată la această sumă (inclusiv mijloacele decontate ilicit de pe conturile contribuabilului conform dispoziţiilor organelor fiscale), în modul stabilit la art.1 alin.(2). din Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului Fiscal.

În sensul prezentului titlu, se definesc următoarele noţiuni:

1) Royalty - recompensă regulată (plată) obţinută de la darea în folosinţă a activelor nemateriale sau din dreptul de folosinţă a acestora, precum şi din dreptul de folosinţă a resurselor naturale.

2) Anuităţi - plăţi regulate ale sumelor de asigurare, ale pensiilor sau indemnizaţiilor (prestaţiilor).

3) Dividend - orice plată efectuată de către o persoană juridică în folosul acţionarului (asociatului) acestei persoane juridice, în conformitate cu cota sa de participaţie, cu excepţia dividendelor sub formă de acţiuni, prevăzute la art.56 alin.(2), şi a plăţilor efectuate în cazul lichidării complete a agentului economic, conform art.57 alin.(2). Recunoaşterea plăţii drept dividend are loc indiferent de faptul dacă persoana juridică a avut sau nu venit în anul fiscal în curs sau în anii precedenţi.

4) Venit din investiţii - venit obţinut din investiţiile de capital şi din investiţiile în activele financiare, dacă participarea contribuabilului la organizarea acestei activităţi nu este regulată, permanentă şi substanţială.

5) Venit financiar - venit obţinut sub formă de royalty, anuităţi, de la darea bunurilor în arendă, pe diferenţa de curs valutar, de la activele ce au intrat în mod gratuit, alte venituri obţinute ca rezultat al activităţii financiare, dacă participarea contribuabilului la organizarea acestei activităţi nu este regulată, permanentă şi substanţială.

6) Dobîndă, venit sub formă de dobîndă - orice venit obţinut conform creanţelor de orice fel (indiferent de modul întocmirii), inclusiv veniturile de pe depunerile băneşti.

7) Opţion - condiţie care prevede dreptul la alegere.

8) Contract future - tip de tranzacţie încheiată la bursa de valori sau la bursa de mărfuri.

9) Distribuire - plăţile efectuate de către un agent economic în folosul unuia sau mai multor proprietari care au dreptul la încasarea acestor plăţi.

10) Deducere - sumă care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului conform cap.3, art.21 alin.(2), art.36, art.50 alin.(2) şi (3), art.66 alin.(1) şi (2).

11) Scutire - sumă care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului conform art.33, 34 şi 35.

12) Trecere în cont - sumă scăzută din impozitul care urmează a fi achitat conform cap.12 şi 13.

(1) Subiecţi ai impunerii sînt persoanele juridice şi fizice cu excepţia societăţilor specificate la art.5 pct.9) care obţin pe parcursul anului fiscal venit din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi persoanele juridice şi fizice rezidente care obţin venit investiţional şi financiar din surse aflate în afara Republicii Moldova.

(2) Subiecţii impunerii sînt obligaţi să declare venitul brut obţinut din toate sursele.

(1) Obiect al impunerii este venitul brut (inclusiv facilităţile) obţinut din toate sursele de către orice persoană juridică sau fizică, exceptînd deducerile şi scutirile la care are dreptul această persoană.

(2) Sursele de venit sînt stabilite în cap.2 şi 11.

Suma totală a impozitului pe venit se determină:

a) pentru persoanele fizice, inclusiv gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi întreprinderile individuale:

• - în mărime de 10% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 12180 lei;

• - în mărime de 15% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 12180 lei şi nu depăşeşte suma de 16200 lei;

• - în mărime de 28% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 16200 lei;

b) pentru persoanele juridice - în mărime de 28% din venitul impozabil.

Contribuabilii au dreptul să treacă în cont impozitele în conformitate cu cap.12 şi 13.

(1) Venitul proprietarului decedat se consideră venit al persoanei fizice şi se impozitează ca atare, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin (2) lit.b).

(2) În cazul decesului unei persoane, rezidente la momentul decesului:

a) venitul proprietarului (inclusiv venitul din averea rămasă după decesul acestuia) se consideră venit al unei singure persoane fizice, aplicîndu-se art.15 lit.a) pentru anul fiscal în care a avut loc decesul;

b) suma totală a impozitului pe venit pentru anii fiscali ulteriori se determină conform cotei de 28% din venitul impozabil, scutirile nefiind permise.

În venitul brut se includ:

a) venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activităţi similare;

b) venitul de la activitatea societăţilor obţinut de către membrii societăţilor şi venitul obţinut de către acţionarii fondurilor de investiţii, conform prevederilor cap.9;

c) plăţile pentru munca efectuată şi serviciile prestate (inclusiv salariile), facilităţile acordate de patron, onorariile, comisioanele, primele şi alte retribuţii similare;

d) venitul din chirie (arendă);

e) creşterea de capital definită la art. 37 alin (7);

f) creşterea de capital peste pierderile de capital, neluată în considerare în alte tipuri de venit;

g) venitul obţinut sub formă de dobîndă;

h) royalty

i) anuităţile, cu excepţia prestaţiilor de asigurări sociale şi a prestaţiilor (indemnizaţiilor) - pensii, compensaţii etc., primite în baza acordurilor (convenţiilor) interstatale;

j) venitul rezultat din neachitarea·datoriei de către agentul economic, cu excepţia cazurilor cînd formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilităţii contribuabilului;

k) dotaţiile de stat, primele şi premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile în legile prin care se stabilesc aceste plăţi;

l) sumele obţinute de pe urma acordului (convenţiei) de neangajare în activitatea de concurenţă;

m) dividendele obţinute de la un agent economic nerezident.

n) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă primite de către persoana fizică de la bugetul asigurărilor sociale de stat;

o) alte venituri care nu au fost specificate la literele menţionate.

Facilităţile impozabile acordate de patron includ:

a) plăţile acordate salariatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale precum şi plăţile în favoarea lucrătorului, efectuate altor persoane, cu excepţia plăţilor în bugetul asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de stat;

b) suma anulată a datoriei salariatului faţă de patron;

c) suma plătită suplimentar de patron la orice plată a salariatului pentru locuinţa acordată de către patron;

d) suma dobînzii, obţinută ca rezultat al depăşirii ratei de bază (majorată sau diminuată cu o marjă) stabilite de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului ce precede anul fiscal de gestiune la creditele pe termen scurt, mediu şi lung (rotunjite pînă la următorul procent întreg), faţă de rata dobînzii calculată pentru împrumuturile acordate de către patron salariatului, în funcţie de termenul lor de acordare;

e) cheltuielile patronului pentru darea proprietăţii în folosinţă salariatului în scopuri personale:

• - în cazul în care bunurile sînt proprietate a patronului, cheltuielile acestuia, determinate în procente din baza valorică, pentru fiecare bun dat în folosinţă, în funcţie de categoria de proprietate prevăzută la art.26 alin.(6): I - 0,0082%, II - 0,0137%, III - 0,0274%, IV - 0,0548% şi V - 0,0822 %, pentru fiecare zi de folosinţă;

• - în cazul în care bunurile nu sînt proprietate a patronului - cheltuielile acestuia pentru obţinerea dreptului de folosinţă asupra bunurilor, pentru fiecare zi de folosinţă;";

f) vărsămintele în fondurile de pensii, cu excepţia celor efectuate în fondurile de pensii calificate, prevăzute la art.64 alin.(1) şi 69.

În venitul brut nu se includ următoarele tipuri de venit:

a) sumele şi despăgubirile de asigurare (cu excepţia anuităţilor) primite în baza contractelor de asigurare, în afara celor primite în cazul înlocuirii forţate a proprietăţii conform articolului 22;

b) despăgubirile primite pentru repararea daunelor în caz de vătămare a sănătăţii, inclusiv în caz de invaliditate;

c) plăţile, precum şi alte forme de compensaţii acordate în caz de boală, de traumatisme, sau în alte cazuri de incapacitate temporară de muncă, conform contractelor de asigurare de sănătate;

d) compensarea cheltuielilor angajaţilor, legate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, în limitele şi în modul stabilite de Guvern, iar pentru aparatul Preşedintelui Republicii Moldova, Parlament şi aparatul acestuia - în limitele si în modul stabilite de Preşedintele Republicii Moldova şi, respectiv, de Parlament;

e) bursele elevilor, studenţilor şi persoanelor aflate la învăţămînt postuniversitar sau la învăţămînt postuniversitar specializat la instituţiile de învăţămînt de stat şi particulare, în conformitate cu legislaţia cu privire la învăţămînt, stabilite de aceste instituţii de învăţămînt, precum şi bursele acordate de către organizaţiile filantropice, cu excepţia retribuţiei pentru activitatea didactică sau de cercetare;

f) pensiile alimentare şi indemnizaţiile pentru copii;

g) indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei;

h) compensaţiile nominative plătite păturilor insuficient asigurate, social vulnerabile ale populaţiei, precum şi prestaţiile de asigurări sociale, care nu sînt achitate sub formă de anuităţi, cu excepţia indemnizaţiilor prevăzute la art. 18 lit. n);

i) averea primită ca donaţie sau ca moştenire;

j) veniturile de la transmiterea gratuită a proprietăţii, cu excepţia mijloacelor băneşti, unei persoane conform deciziei Guvernului sau a autorităţilor competente ale administraţiei publice locale sau de la transmiterea gratuită a proprietăţii de la orice persoană autorităţilor menţionate;

k) dividendele, cu excepţia celor primite de la agenţii economici nerezidenţi;

l) ajutoarele primite din partea organizaţiilor filantropice;

m) contribuţiile la capitalul unui agent economic, prevăzute la art.55;

n) veniturile organizaţiilor statelor străine, organizaţiilor internaţionale şi personalului acestora, prevăzute la art. 54.

o) sumele pe care le primesc donatorii de sînge de la instituţiile medicale de stat;

p) cîştigurile de la loterii.

r) ajutorul material obţinut de persoanele fizice din fondurile de rezervă ale Guvernului, ale autorităţilor administraţiei publice locale, din mijloacele Fondului republican şi fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei, precum şi din mijloacele sindicatelor, în conformitate cu regulamentele care prevăd acordarea unui astfel de ajutor;

s) ajutorul financiar obţinut de către sportivi şi antrenori de la Comitetul Internaţional Olimpic, precum şi premiile obţinute de aceştia la competiţiile sportive internaţionale;

t) ajutorul financiar obţinut de Comitetul Naţional Olimpic şi de federaţiile sportive naţionale de profil de la Comitetul Internaţional Olimpic, federaţiile sportive europene şi internaţionale de profil şi de la alte organizaţii sportive internaţionale;

u) premiul naţional al Republicii Moldova în domeniul literaturii, artei, arhitecturii, ştiinţei şi tehnicii.

( modificat prin LP 1428 din 28.12.2001, MOF 8-10/25.02.2001, art 25)

(1) Venitul brut obţinut sub formă nemonetară se evaluează la preţuri de piaţă conform prezentului cod şi în modul stabilit de Guvern.

(2) În cazul anuităţilor, partea oricărei anuităţi care este inclusă în venitul anual se deduce la calcularea venitului impozabil. Deducerea este egală cu suma vărsată de contribuabil în fondul de pensii nestatal calificat şi nededusă din venitul lui brut conform art.66 alin.(2), precum şi cu suma primelor de asigurare achitate de către contribuabil persoană fizică conform contractului de asigurare şi împărţită la numărul de ani presupuşi pentru efectuarea plăţilor (din momentul în care a început plata anuităţilor).

(3) În cazul efectuării operaţiunilor în valută străină:

1) La calcularea venitului impozabil, venitul brut şi alte încasări, precum şi cheltuielile suportate în valută străină se recalculează în valută naţională la cursul de schimb al Băncii Naţionale a Moldovei la data tranzacţiei. Pentru unele grupuri de operaţiuni, Ministerul Finanţelor poate stabili un curs de schimb mediu.

2) Orice datorie atît a contribuabilului, cît şi faţă de contribuabil, a cărei sumă de bază (fără dobîndă) este exprimată în valută străină, se recalculează conform preţurilor de piaţă şi se consideră ca fiind vîndută de către contribuabil în ultima zi a anului fiscal la preţul ei de piaţă la acea dată.

3) Orice venit sau pierdere de pe urma vînzării presupuse a datoriei, conform pct.2), se consideră venit obţinut sau pierdere suportată în ultima zi a anului fiscal, iar baza valorică a acestei datorii a contribuabilului sau faţă de contribuabil devine valoarea ei de piaţă.

4) Operaţiunile în care intervin obligaţii de plată în valută străină se referă la:

a) cheltuielile care urmează să fie efectuate sau venitul care urmează să fie obţinut în urma calculelor;

b) contractele futures, opţioanele şi alte operaţiuni financiare similare.

5) Modul de calculare a obligaţiilor fiscale se stabileşte de către Guvern.

(1) Nu se recunoaşte venitul la înlocuirea proprietăţii cu o proprietate de acelaşi tip în cazul pierderii ei forţate.

(2) În cazul nerecunoaşterii venitului în conformitate cu alin.(1), baza valorică a proprietăţii de înlocuire se consideră bază valorică ajustată a proprietăţii înlocuite.

(3) Proprietatea se consideră pierdută în mod forţat, dacă ea este parţial sau total distrusă, furată, sechestrată sau destinată demolării ori dacă contribuabilul este forţat într-un oarecare alt mod să-şi abandoneze proprietatea din cauza pericolului sau iminenţei uneia din acţiunile sau evenimentele menţionate mai sus.

(4) Proprietatea de înlocuire se consideră de acelaşi tip atunci cînd ea are aceleaşi însuşiri sau este de aceeaşi natură ca şi proprietatea înlocuită (indiferent de faptul dacă este sau nu o proprietate de acelaşi nivel sau calitate).

(5) Perioada de înlocuire este perioada care expiră în anul fiscal următor celui în care s-a produs pierderea.

Nu se permite deducerea cheltuielilor personale şi familiale, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul titlu prevede un alt mod de reglementare.

(1) Se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător.

(2) În cazul în care cheltuielile suportate de contribuabil cuprind cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător şi cheltuielile personale, deducerea se permite numai atunci cînd cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător le depăşesc pe cele personale şi numai pentru acea parte a cheltuielilor care se referă nemijlocit la desfăşurarea activităţii de întreprinzător.

(3) Deducerea cheltuielilor de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a persoanelor juridice se permite în limitele stabilite de Guvern.

(4) Nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea terenurilor.

(5) Nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea proprietăţii pe care se calculează uzura (amortizarea) şi faţă de care se aplică prevederile art.26, 28 şi 29 sau la procurarea mijloacelor fixe cu un termen de exploatare mai mare de un an.

(6) Nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobînzilor, plăţii pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu funcţie de răspundere sau al unui conducător de agent economic, al unui membru al societăţii sau al altei persoane interdependente, dacă nu există justificarea plăţii unei astfel de sume.

(7) Nu se permite deducerea pierderilor în urma vînzării sau schimbului proprietăţii, efectuate, în mod direct sau mijlocit, între persoanele interdependente.

(8) Nu se permite deducerea cheltuielilor legate de procurarea, administrarea sau întreţinerea oricărei proprietăţi, venitul de pe urma căreia este scutit de impozit.

(9) Nu se permite deducerea cheltuielilor dacă contribuabilul nu poate confirma documentar că aceste cheltuieli au fost suportate într-un anumit cuantum şi în modul stabilit de Guvern.

(1) Deducerea dobînzilor se permite în conformitate cu art.24.

(2) Deducerea dobînzilor plătite sau calculate de către o persoană juridică poate fi limitată în cazul în care organele Serviciului Fiscal de Stat au stabilit că acţionarii (asociaţii) acestei persoane juridice sînt în majoritatea lor cetăţeni străini sau persoane scutite de la plata impozitului şi că o mare parte a capitalului persoanei juridice se finanţează, direct sau indirect, prin împrumuturi sau credite acordate de acţionari (asociaţi).

(3) În cazul emisiunii unor titluri de creanţă după 1 ianuarie 1998, partea discontului iniţial, în raport cu titlul de creanţă care este permis emitentului ca deducere a dobînzii, va fi echivalentă cu partea acestui discont repartizat proporţional în anul fiscal.

(1) Mărimea deducerii uzurii calculate a proprietăţii se determină în conformitate cu prezentul articol şi cu art.27.

(2) Proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 1000 lei.

(3) Mărimea uzurii mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulţirea bazei valorice a mijloacelor fixe, la sfîrşitul perioadei de gestiune, ce se raportă la o anumită categorie de proprietate, la norma de uzură respectivă prevăzută la alin. (6). Baza valorică a mijloacelor fixe la sfîrşitul perioadei de gestiune se determină ca valoare a mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune, majorată cu valoarea mijloacelor fixe nou-procurate şi cu suma corectărilor şi micşorată cu suma de la comercializarea lor sau cu baza valorică ajustată în cazul donaţiei sau pierderii forţate. Valoarea mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune ce se raportă la categoria respectivă de proprietate se determină ca diferenţă dintre baza valorică a mijloacelor fixe la sfîrşitul perioadei de gestiune precedente şi suma uzurii calculate a perioadei de gestiune precedente.

(4) Întreaga proprietate a contribuabilului trebuie să fie raportată la una din categoriile de proprietate, în ordinea stabilită de Guvern.

(5) Se stabileşte următoarea ordine de evidenţă a proprietăţii pe categorii:

a) pentru proprietatea raportată la categoria I, calcularea uzurii se face pentru fiecare obiect;

b) pentru proprietatea raportată la categoriile II-V, calcularea uzurii se efectuează prin aplicarea normei de uzură la baza valorică a categoriei respective. Raportarea proprietăţii la categoriile de proprietate se efectuează în modul prevăzut de Guvern.

(6) La fiecare categorie de proprietate se aplică următoarele norme de uzură:

(7) Calcularea uzurii şi deducerea acesteia pentru întreţinerea autoturismului se efectuează în felul următor:

a) în cazul în care valoarea autoturismului este de pînă la 100.000 lei, uzura calculată se deduce integral, în funcţie de valoarea autoturismului;

b) în cazul în care valoarea autoturismului depăşeşte 100.000 lei, deducerea se limitează la suma calculată a uzurii, reieşind din valoarea autoturismului egală cu 100.000 lei.

(1) Valoarea mijloacelor fixe nou-procurate se compune din preţul lor de procurare, precum şi din toate cheltuielile aferente procurării lor, inclusiv cheltuielile de transportare, asamblare şi asigurare, dobînzile plătite sau calculate pînă la punerea obiectului în exploatare. Valoarea mijloacelor fixe aferente proprietăţii create cu forţe proprii include toate impozitele şi taxele, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată achitate sau care urmează a fi achitată de către subiecţii impozabili înregistraţi, cheltuielile şi plata dobînzilor aferente acestor mijloace fixe pentru întreaga perioadă de pînă la punerea lor în exploatare. Baza valorică a mijloacelor fixe la finele perioadei de gestiune se majorează cu valoarea mijloacelor fixe nou-procurate sau create cu forţe proprii şi cu suma corectărilor în perioada de gestiune, prevăzute la alin. (8).

(2) Mijloacele obţinute de la înstrăinarea mijloacelor fixe se raportează la reducerea bazei valorice a categoriei respective de proprietate. Dacă reducerea indicată conduce la sfîrşitul perioadei de gestiune la un rezultat negativ pe categoria de proprietate, atunci acest rezultat se include în venit, iar valoarea categoriei respective de proprietate la începutul perioadei de gestiune corespunzătoare se egalează cu zero.

(3) Includerea iniţială a mijloacelor fixe la categoria respectivă de proprietate se face la momentul punerii lor în exploatare.

(4) Valoarea iniţială a unei proprietăţi aflate în posesia contribuabilului la data de 1 ianuarie 1998 va fi baza ei valorică, determinată conform art.38 alin.(1) şi (2), la această dată. În acest caz, calculele uzurii şi toate celelalte ajustări ale valorii pentru perioadele precedente se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare în perioada respectivă.

(5) Dacă la sfîrşitul anului fiscal la categoria respectivă nu se află nici o proprietate sau suma rămasă este mai mică de 1000 lei, după efectuarea ajustărilor specificate la alin.(1) şi (2) ale prezentului articol şi la art.26 alin.(3), valoarea restantă urmează a fi dedusă.

(6) Se permite deducerea cheltuielilor legate de investigaţii şi cercetări ştiinţifice, achitate sau suportate pe parcursul anului fiscal în calitate de cheltuieli curente.

(7) Prevederile alin.(6) nu se aplică faţă de terenuri sau alte bunuri supuse uzurii, precum şi faţă de orice alte cheltuieli achitate sau suportate în scopul descoperirii sau precizării locului de amplasare a resurselor naturale, determinării cantităţii şi calităţii lor.

(8) Deducerea cheltuielilor pentru reparaţia proprietăţii se efectuează după cum urmează:

a) dacă cheltuielile suportate pe parcursul anului fiscal pentru reparaţia proprietăţii nu depăşesc 10% din baza valorică a categoriei respective de proprietate (determinată fără a lua în considerare schimbările pe parcursul anului fiscal respectiv), cheltuielile în cauză vor fi permise spre deducere în anul respectiv;

b) dacă cheltuielile suportate pe parcursul anului fiscal pentru reparaţia proprietăţii depăşesc 10% din baza valorică a categoriei respective de proprietate, mărimea acestui surplus se consideră drept cheltuieli pentru recondiţionare şi se reflectă la majorarea bazei valorice a categoriei respective de proprietate.

Prin derogare de la lit.a) şi b), se permite, în anul fiscal respectiv, deducerea cheltuielilor pentru reparaţia drumurilor ca cheltuieli curente.

(9) Baza valorică a mijloacelor fixe pe fiecare categorie de proprietate se ajustează cu:

a) suma taxei pe valoarea adăugată, ce urmează a fi trecută în cont în conformitate cu prezentul cod, calculată din valoarea de bilanţ a mijloacelor fixe comercializate, care sînt trecute, în evidenţa contabilă, cu taxa pe valoarea adăugată;

b) suma valorii restante presupuse a mijloacelor fixe în cazul trecerii lor la pierderi, în evidenţa contabilă, în legătură cu uzura totală.

Se permite deducerea amortizării fiecărei unităţi de proprietate nematerială amortizabilă (brevete de invenţie, drepturi de autor, desene şi modele industriale, contracte, drepturi speciale etc.) cu termen de exploatare limitat, calculînd perioada ei de exploatare prin aplicarea metodei liniare.

(1) Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile se permite în conformitate cu art.24 alin.(1).

(2) Cheltuielile legate de explorarea şi exploatarea zăcămintelor de resurse naturale, suportate pînă la începutul exploatării, precum şi plăţile aferente ale dobînzii se reflectă la creşterea valorii resurselor naturale.

(3) Mărimea deducerii cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale se determină prin înmulţirea bazei valorice a resurselor naturale cu rezultatul obţinut de la împărţirea volumului extracţiei pe parcursul anului fiscal la volumul prognozat total al extracţiei pentru zăcămîntul dat (în expresie naturală).

(4) Deducerea cheltuielilor viitoare pentru recultivarea terenurilor se permite în limitele mărimii calculate, care se determină ca raport al cheltuielilor necesare pentru recultivare la soldul rezervelor industriale ale substanţelor utile de la zăcămîntul respectiv, înmulţit la volumul substanţelor utile extrase pe perioada de gestiune.

(5) Deducerea cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole în cazul atribuirii terenurilor prin hotărîre de Guvern se permite în limitele mărimii calculate, care se determină ca raport al costului pierderilor la soldul rezervelor industriale din conturul terenului existent atribuit, înmulţit la volumul substanţelor utile extrase pe perioada de gestiune.

(1) Nu se permite deducerea impozitului pe venit, instituit în prezentul titlu, a penalităţilor şi a amenzilor aferente lui precum şi a amenzilor şi penalităţilor aferente altor impozite, taxe şi plăţi obligatorii la buget, cu toate că, potrivit art.24, se permite deducerea cheltuielilor aferente activităţii de întreprinzător.

(2) Nu se permite deducerea impozitelor achitate în numele unei persoane, alta decît contribuabilul.

(1) Se permite deducerea oricărei datorii compromise, care pe parcursul anului fiscal şi-a pierdut valoarea şi a devenit nerambursabilă, dacă această datorie s-a format în cadrul activităţii de întreprinzător. Datoria se consideră compromisă după expirarea a doi ani calendaristici de la data apariţiei acesteia. Mărimea deducerii pentru orice datorie compromisă, apărută din comercializarea proprietăţii, se determină reieşind din baza valorică a acestei proprietăţi, redusă cu mărimea uzurii, epuizării sau altor modificări ale valorii proprietăţii în cauză care diminuează valoarea mijloacelor fixe ale categoriei respective ori majorată cu valoarea recondiţionărilor sau altor modificări ale valorii proprietăţii în cauză care majorează valoarea mijloacelor fixe ale categoriei respective.

(2) Nu se permite deducerea defalcărilor în fondurile de rezervă, cu excepţia defalcărilor de reduceri pentru pierderi la credite (în fondul de risc), efectuate conform alin.(3).

(3) Instituţiilor financiare li se permite deducerea defalcărilor de reduceri pentru pierderi la credite (în fondul de risc), volumul cărora se determină conform Regulamentului cu privire la clasificarea creditelor şi formarea reducerilor pentru pierderile la credite (fondul de risc), aprobat de Banca Naţională a Moldovei. La calcularea mărimii reducerii pentru pierderile la credite (fondul de risc), în calcul nu se includ creditele preferenţiale ale căror pierderi se compensează din contul diminuării impozitului pe venit aferent plăţii la bugetul de stat ori din contul mijloacelor bugetului de stat. Dacă volumul reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc), calculat la sfîrşitul anului fiscal (perioadei gestionare), este mai mic decît mărimea reală, reflectată în bilanţul instituţiei financiare la aceeaşi dată, diferenţa se include în venitul impozabil anual (pentru perioada gestionară), cu micşorarea defalcărilor în acest fond, efectuate din mijloacele proprii în perioada anterioară.

(1) Dacă, pe parcursul anului fiscal, cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător depăşesc venitul brut al contribuabilului în anul curent, suma pierderilor rezultate din această activitate va fi reportată eşalonat pe următorii trei ani.

(2) Suma reportată pe unul din anii fiscali următori celui în care s-au înregistrat pierderile este egală cu suma totală a pierderilor, redusă cu suma totală permisă spre deducere în fiecare din următorii doi ani.

(3) Dacă contribuabilul a suportat pierderi pe parcursul a mai mult de un an, prevederile prezentului articol se aplică faţă de aceste pierderi în ordinea în care au apărut.

(1) Fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire personală în sumă de 2520 lei pe an.

(2) Suma scutirii personale, stabilită la alin.(1), va constitui 10000 lei pe an pentru orice persoană care:

a) s-a îmbolnăvit şi a suferit de boala actinică provocată de consecinţele avariei de la C.A.E. Cernobîl;

b) este invalid şi s-a stabilit că invaliditatea sa este în legătură cauzală cu avaria de la C.A.E. Cernobîl;

c) este părintele sau soţia (soţul) unui participant căzut sau dat dispărut în acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei Republicii Moldova cît şi în acţiunile de luptă din Republica Afghanistan;

d) este invalid ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei Republicii Moldova, precum şi în acţiunile de luptă din Republica Afghanistan;

e) este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I şi II sau pensionar - victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată.

Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 2520 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală

(1) Contribuabilul (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire în sumă de 120 lei anual pentru fiecare persoană întreţinută cu excepţia invalizilor din copilărie pentru care scutirea constituie 2520 lei anual.

(2) În înţelesul prezentului titlu, persoană întreţinută este persoana care întruneşte toate cerinţele de mai jos:

a) este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soţiei (soţului) contribuabilului (părinţii sau copiii, inclusiv înfietorii şi înfiaţii);

b) locuieşte împreună cu contribuabilul sau nu locuieşte cu acesta, dar îşi face studiile la secţia cu frecvenţă a unei instituţii de învăţămînt mai mult de 5 luni pe parcursul anului fiscal;

c) este întreţinută de contribuabil;

d) are un venit ce nu depăşeşte suma de 1000 lei anual.

(1) Contribuabilul rezident are dreptul la deducerea oricăror donaţii făcute de el în scopuri filantropice pe parcursul anului fiscal, cu condiţia ca acestea să nu fie mai mari de 7% din venitul impozabil. Totodată, venitul impozabil al contribuabilului se determină fără a se lua în considerare scutirile care i se acordă conform prezentului capitol.

(2) Donaţiile în scopuri filantropice reprezintă daruri şi donaţii în favoarea instituţiilor publice prevăzute la art. 51, a organizaţiilor necomerciale prevăzute la art.52 alin. (1) lit. a) şi b), precum şi în favoarea organizaţiilor religioase prevăzute la art. 52 alin.(1) lit.c).

(3) Donaţiile în scopuri filantropice vor fi deduse numai în cazul în care ele pot fi confirmate în modul stabilit de Guvern.

(4) Se permite deducerea cheltuielilor de investiţii ce ţin de:

a) cheltuielile ordinare şi necesare, achitate sau suportate pe parcursul anului fiscal în scopul obţinerii venitului din investiţii;

b) dobînzile pe datorie, cu condiţia ca dobînda să nu depăşească suma venitului din investiţii, adică suma dobînzii sau chiria (arenda), sau royalty, sau creşterea de capital ca urmare a vînzării proprietăţii (obţinute din activităţi, altele decît activitatea de întreprinzător).

(5) Se permite deducerea defalcărilor obligatorii în Fondul republican şi fondurile locale de susţinere socială a populaţiei, efectuate pe parcursul anului fiscal în cuantumurile stabilite de legislaţie.

(1) Suma creşterii sau pierderilor de capital, provenită din vînzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital, se recunoaşte în volumul ei deplin, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul titlu prevede altceva.

(2) Active de capital sînt:

a) acţiunile şi alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător;

b) titlurile de creanţă;

c) proprietatea privată nefolosită în activitatea de întreprinzător, care este vîndută la un preţ ce depăşeşte baza ei valorică ajustată;

d) terenurile;

e) opţionul la procurarea sau vînzarea activelor de capital.

(3) Dreptul de a obţine venituri din activele de capital pe parcursul unei perioade ce depăşeşte 10 ani se consideră active de capital, dacă este tratat separat.

(4) Suma încasată ca urmare a vînzării, schimbului sau altui mod de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital este egală cu suma mijloacelor băneşti şi valoarea evaluată la preţul de piaţă a activelor de capital obţinute sub formă nemonetară.

(5) Mărimea creşterii de capital provenită din vînzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital este egală cu excedentul sumei încasate în raport cu baza valorică a acestor active.

(6) Mărimea pierderilor de capital suportate în urma vînzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital este egală cu excedentul bazei valorice a acestor active în raport cu venitul obţinut.

(7) Suma creşterii de capital în anul fiscal este egală cu 50% din suma excedentară a creşterii de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul anului fiscal.

(1) Bază valorică a activelor de capital înseamnă:

a) valoarea activelor de capital procurate sau create de contribuabil;

b) baza valorică ajustată a activelor de capital:

• - pentru persoana care transmite activele de capital contribuabilului; sau

• - pentru activele de capital înlocuite cu active noi.

(2) Baza valorică ajustată a activelor de capital se majorează (sau se reduce), în mod corespunzător, cu mărimea compensaţiei acordate (sau primite) de către contribuabil.

(3) Baza valorică a tuturor activelor de capital nesupuse uzurii, aflate în posesia contribuabilului la data de 1 ianuarie 1998, nu trebuie să fie mai mică decît valoarea lor la acea dată sau decît preţul de piaţă al obiectelor identice. La dorinţa contribuabilului, această valoare poate fi determinată ca bază valorică ajustată a activelor de capital, înmulţită la coeficientul corespunzător anului procurării lor, aprobat de către Guvern.

(4) Bază valorică ajustată a activelor de capital reprezintă baza valorică a activelor de capital:

a) redusă cu mărimea uzurii, epuizării sau altor modificări ale valorii activelor de capital, care se anulează de pe contul mijloacelor fixe;

b) majorată cu valoarea recondiţionărilor şi altor modificări ale valorii activelor de capital, care se acumulează pe contul mijloacelor fixe.

(5) Reducerile şi majorările bazei valorice a activelor de capital care au avut loc pînă la 1 ianuarie 1998 se efectuează conform actelor normative în vigoare pînă la acea dată.

(1) Contribuabilului (persoană fizică sau juridică), deducerea pierderilor de capital i se permite numai în limitele creşterii de capital.

(2) Pierderile de capital a căror deducere nu este permisă, conform alin.(1), în anul fiscal respectiv sînt considerate ca pierderi de capital suportate în anul următor.

(3) Restricţiile privind deducerea pierderilor de capital prevăzute la alin.(1) nu se aplică persoanei fizice pentru anul fiscal în care a decedat.

(1) Creşterea sau pierderile de capital nu se recunosc în cazul redistribuirii (transmiterii) proprietăţii:

a) între soţi; sau

b) între foştii soţi, dacă o astfel de redistribuire (transmitere) rezultă din necesitatea împărţirii proprietăţii comune în caz de divorţ.

(2) Baza valorică a proprietăţii indicate la alin.(1), pentru beneficiar, reprezintă baza valorică ajustată a proprietăţii persoanei care o transmite.

(1) La vînzarea, schimbul sau alte forme de înstrăinare în alt mod a locuinţei de bază a contribuabilului, creşterea capitalului se recunoaşte cu excepţiile prevăzute la alin.(3).

(2) În înţelesul prezentului titlu, se consideră locuinţă de bază a contribuabilului locuinţa care s-a aflat în posesia lui în decurs de 3 ani, perioadă care expiră la data înstrăinării acestei locuinţe, şi care i-a servit pe tot parcursul acestei perioade drept domiciliu de bază.

(3) Mărimea creşterii de capital, supusă impunerii, pentru orice locuinţă se micşorează cu suma de 10000 lei pentru fiecare din anii ce urmează după anul 1997, pe parcursul căruia (sau cărora) contribuabilul a fost posesorul acestei proprietăţi şi a folosit-o ca locuinţă de bază.

(4) Nu se permite deducerea pierderilor de pe urma vînzării sau schimbului proprietăţii care a servit ca locuinţă de bază.

(1) Persoana care face o donaţie se consideră că a vîndut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă din baza lui valorică ajustată sau preţul lui de piaţă la momentul donării. Calcularea bazei valorice ajustate a proprietăţii la momentul donaţiei se efectuează ţinînd cont de prevederile art.26 şi conform art.38 alin. (1) şi (2), separat pe fiecare obiect donat.

(2) Baza valorică a proprietăţii donate se consideră, pentru destinatar, mărimea determinată în conformitate cu alin.(1).

(3) Persoana care face o donaţie sub formă de mijloace băneşti se consideră drept persoană care a obţinut venit în mărimea sumei mijloacelor băneşti donate.

(1) La data decesului contribuabilului, toată proprietatea acestuia se transmite prin moştenire şi se consideră ca fiind vîndută la preţul ei de piaţă (cu excepţia celei, venitul de pe urma căreia este scutit de impozite).

(2) Baza valorică a proprietăţii indicate la alin.(1) este egală cu valoarea ei de piaţă.

(3) Baza valorică a proprietăţii, venitul de pe urma căreia este scutit de impozite, este egală cu baza valorică ajustată a proprietăţii persoanei decedate.

(4) Proprietatea, venitul de pe urma căreia este scutit de impozite, include:

a) locuinţa de bază rămasă după decesul proprietarului;

b) proprietatea privată materială a persoanei decedate, care nu a fost nici proprietate utilizată în activitatea de întreprinzător, nici proprietate rezultată din activitatea de investiţii;

c) anuităţile şi alt venit de pe urma proprietăţii, cu caracter de plăţi periodice, care sînt impozabile pentru moştenitori.

(5) Dacă pachetul de control (50% sau mai multe cote de participaţie) al agentului micului business trece în urma decesului proprietarului în posesia moştenitorilor, aceştia în locul recunoaşterii creşterii sau pierderilor de capital conform alin.(1), pot să determine bazele valorice ale cotelor lor în acest pachet de control, pornind de la baza valorică ajustată a pachetului de control care a aparţinut persoanei decedate.

(6) Dacă la momentul decesului contribuabilul se află în posesia pachetelor de control a mai mulţi agenţi ai micului business, prevederile alin.(5) se aplică numai faţă de un singur agent, la alegerea moştenitorilor de gradul întîi.

(1) Cu excepţia cazurilor cînd este prevăzut altceva, se aplică următoarele metode de evidenţă:

a) pentru persoanele fizice - metoda de casă sau metoda calculelor;

b) pentru persoanele juridice - metoda calculelor;

c) pentru întreprinderile de stat în 1998 şi 1999 - una din metodele de evidenţă aplicate în anul 1997, la alegere.

(2) Prin metodă de casă se înţelege metoda conform căreia:

a) venitul este raportat la anul fiscal în care acesta este obţinut în numerar (sau în echivalentul lui) sau sub formă de proprietate materială;

b) deducerea se permite în anul fiscal pe parcursul căruia au fost suportate cheltuielile, cu excepţia cazurilor cînd aceste cheltuieli trebuie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului.

(3) Prin metoda calculelor se înţelege metoda conform căreia:

a) venitul este raportat la anul fiscal în care a fost cîştigat;

b) deducerea se permite în anul fiscal în care au fost calculate sau au fost suportate cheltuielile ori au fost efectuate alte plăţi, cu condiţia că aceste cheltuieli şi plăţi nu trebuie raportate la un alt an fiscal în scopul reflectării corecte a venitului.

(4) Contribuabilul care foloseşte metoda calculelor poate efectua deducerea cheltuielilor sau a altor plăţi numai în condiţiile cînd:

a) sînt prezente circumstanţele care determină obligaţia fiscală a contribuabilului;

b) s-a desfăşurat activitatea de întreprinzător în cadrul căreia au fost suportate cheltuieli;

c) poate fi determinată suma obligaţiilor fiscale ale contribuabilului.

(5) Contribuabilul care foloseşte metoda calculelor nu are dreptul să facă nici un fel de deduceri pînă la momentul efectuării plăţilor dacă el are obligaţii faţă de o persoană interdependentă care foloseşte metoda de casă.

(6) În scopul reflectării corecte a venitului de pe urma activităţii de întreprinzător, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să ceară persoanei care practică afaceri de proporţii folosirea metodei calculelor.

(7) În scopuri fiscale se pot folosi metode de evidenţă financiară care nu contravin prevederilor prezentului titlu.

(8) În cazul în care contribuabilul îşi schimbă metoda de evidenţă, corectările corespunzătoare în articolele care reflectă venitul, deducerile, trecerile în cont şi alte operaţiuni se fac astfel încît nici un articol să nu fie omis sau să se repete. Dacă schimbarea metodei de evidenţă duce la majorarea venitului impozabil al contribuabilului în chiar primul an fiscal de aplicare a noii metode, atunci mărimea excedentului care rezultă exclusiv din schimbarea metodei de evidenţă se distribuie în părţi egale pe anul fiscal curent şi pe fiecare din următorii doi ani.

(1) Evidenţa venitului, deducerilor, trecerilor în cont şi a altor operaţiuni care ţin de contracte (acorduri) pe termen lung se face după metoda procentajului îndeplinit.

(2) În sensul prezentului titlu, prin contract (acord) pe termen lung se înţelege orice contract cu privire la producere, construire, instalare sau montare încheiat pe un termen de cel puţin 24 de luni.

(3) Evidenţa tuturor veniturilor şi cheltuielilor se face, în modul stabilit de Ministerul Finanţelor, în anul fiscal cuprins în termenul de acţiune al contractului (acordului) pe termen lung, pe baza determinării procentajului de îndeplinire a lucrărilor prevăzute de contract (acord) pe parcursul anului respectiv. Declaraţiile fiscale pentru anul respectiv, cu excepţia anului în care expiră contractul (acordul), se perfectează prin metoda procentajului îndeplinit.

(4) După încheierea executării contractului (acordului), în scopul determinării corectitudinii calculării plăţilor sub formă de dobîndă (penalităţilor, dobînzilor), repartizarea impozitului pe anii fiscali, conform metodei procentajului îndeplinit, se recalculează pe baza indicilor reali. Plăţile sub formă de dobîndă pentru orice plată incompletă sau supraplată a impozitului în orice an, descoperite în urma unei astfel de recalculări, se determină în conformitate cu prevederile art.1 din Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal şi urmează a fi achitate la termenul prevăzut pentru prezentarea declaraţiei fiscale pentru anul în care se încheie executarea contractului (acordului). Această prevedere se aplică tuturor contractelor (acordurilor) pe termen lung la prezentarea declaraţiei fiscale pentru anul în care s-a încheiat executarea contractului (acordului) şi nicidecum de la o dată anterioară.

(1) Orice persoană care deţine stocuri de mărfuri şi materiale destinate procesului de producţie sau stocuri de producţie finită este obligată să ţină evidenţa lor, dacă aceasta este necesară pentru reflectarea corectă a venitului.

(2) Gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nu ţin evidenţa stocurilor de mărfuri şi materiale în procesul producţiei agricole, cu excepţia cazurilor de prelucrare a acesteia în scopul obţinerii venitului.

(3) Metodele de evidenţă a rezervelor de mărfuri şi materiale se aplică de către contribuabil în conformitate cu legislaţia contabilităţii.

Venitul rezultat din proprietatea comună se consideră drept un venit obţinut de către coproprietari proporţional cotelor-părţi deţinute de fiecare dintre ei.

În cazul în care contribuabilului i se restituie pe parcursul anului fiscal cheltuielile, pierderile sau datoriile compromise deduse anterior, suma restituită se ia în calcul şi se include în venitul brut al contribuabilului pe anul în care ea a fost încasată.

(1) Întreprinderile agricole care obţin venit impozabil din producerea şi comercializarea produselor agricole proprii, precum şi din comercializarea produselor obţinute din materia primă proprie ca rezultat al prelucrării ei industriale, au dreptul la reducerea cotelor de impozit, prevăzute la art.15, cu 80% - în 1998, cu 60 % - în 1999, cu 40 % - în 2000, cu 20 % - în 2001.

(2) Agenţii micului business care obţin venit de la comercializarea producţiei proprii şi/sau de la prestarea serviciilor au dreptul la o reducere de 35 %, în decurs de 2 ani, a cotelor impozitului prevăzute la art.15:

a) la expirarea termenului de acordare acestora a scutirii de plată a impozitului la care aceste întreprinderi au avut dreptul conform alin. (3) şi (4); şi

b) cu condiţia asigurării creşterii numărului mediu scriptic anual al salariaţilor cu cel puţin 20% faţă de anul fiscal precedent.

(3) Întreprinderile cu un număr mediu anual de salariaţi de la 1 la 19 persoane inclusiv şi cu suma vînzărilor nete anuale a producţiei proprii şi/sau a serviciilor prestate pînă la 3.000.000 lei sînt scutite de plata impozitului pe un termen de 3 ani.

(4) Scutirea de plata impozitului se acordă cu condiţia că cel puţin 80% din suma scutirii se repartizează pentru dezvoltarea producţiei proprii, dezvoltarea sferei serviciilor şi crearea locurilor noi de muncă.

(5) Condiţiile de obţinere a scutirii şi de restituire a sumei de scutire, în cazul neîndeplinirii cerinţelor prezentului articol, se indică în acordul încheiat între agentul micului business şi Serviciul Fiscal de Stat. Procedura de încheiere, acţiune şi reziliere a acordului se determină de către Ministerul Finanţelor în comun cu Ministerul Economiei şi Reformelor.

(6) Exercitarea dreptului la facilitate sub formă de scutire de plata impozitului începe din momentul încheierii acordului.

(7) Termenul de acordare a scutirii de plata impozitului agenţilor micului business începe cu perioada fiscală respectivă, prevăzută la art. 84, în cadrul căreia a fost obţinut venit impozabil, şi expiră peste 3 ani. Termenul de acordare a scutirii de plata impozitului nu depinde de faptul dacă a fost obţinut venit impozabil sau au fost suportate pierderi în perioadele ulterioare după prima perioadă fiscală în cadrul căreia a fost obţinută scutirea.

(8) Dispoziţiile alin. (2)-(7) ce prevăd micşorarea cotelor de impozit, scutirea de plata impozitului, precum şi încheierea acordului, sînt aplicabile şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), independent de numărul salariaţilor, de volumul producţiei fabricate, de volumul serviciilor prestate şi de alte condiţii şi limitări prevăzute de prezentul articol pentru agenţii micului business.

(9) Gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) li se acordă scutire de plata impozitului şi ele, ulterior, au dreptul la reducerea cotelor impozitului în conformitate cu alin. (2), cu condiţia achitării, în termenele stabilite de legislaţia fiscală, a impozitului funciar, lipsei restanţelor la acest impozit sau stingerii tuturor restanţelor la impozitul funciar pe perioadele fiscale precedente adresării în organele fiscale.

(1) Prevederile prezentului articol se aplică acelei părţi a afacerilor contribuabilului, care constă în practicarea activităţii de asigurare.

(2) Se permite deducerea sumelor şi despăgubirilor de asigurare, precum şi a altor plăţi efectuate în favoarea deţinătorilor poliţelor de asigurare care au dreptul la obţinerea lor, poliţe care urmează a fi achitate în conformitate cu contractele de asigurare şi reasigurare şi cu condiţiile anuităţilor.

(3) Se permite deducerea cheltuielilor legate de formarea rezervei de prime a asigurărilor pe termen lung şi a fondului de asigurare a pensiilor, a fondului de rezervă pentru alte tipuri de asigurare (rezervele tehnice) şi a fondului măsurilor preventive în modul stabilit de Guvern

Sînt scutite de impozit autorităţile publice şi instituţiile publice finanţate din bugetul de stat, din bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi din bugetul asigurărilor sociale de stat.

(1) La organizaţiile necomerciale scutite de impozit pot fi atribuite:

a) instituţiile care activează în sferele ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului, ştiinţei şi culturii;

b) societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor, precum şi întreprinderile create pentru realizarea scopurilor statutare ale acestor societăţi, societăţile veteranilor şi alte asociaţii obşteşti, fundaţiile, organizaţiile filantropice care se ocupă în mod exclusiv de:

• - acordarea de ajutor material şi de servicii gratuite invalizilor, oamenilor bolnavi, persoanelor singure, orfanilor sau copiilor rămaşi fără îngrijire părintească, familiilor cu mulţi copii, şomerilor, persoanelor care au avut de suferit în urma războaielor, calamităţilor naturale, catastrofelor ecologice, epidemiilor;

• - activitatea ce ţine de apărarea drepturilor omului, învăţămînt, dobîndirea şi propagarea cunoştinţelor, ocrotirea sănătăţii, acordarea ajutorului social populaţiei, cultură, artă, sport de amatori, lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale, protecţia mediului şi de alte domenii cu caracter social-util, în conformitate cu legislaţia cu privire la asociaţiile obşteşti şi cu privire la fundaţii;

c) organizaţiile sindicale, religioase, asociaţiile de economii şi împrumuturi ale cetăţenilor, asociaţiile patronilor, întreprinzătorilor şi fermierilor şi alte societăţi organizate în scopul creării unor condiţii favorabile pentru realizarea şi apărarea intereselor de producţie, tehnico-ştiinţifice, sociale şi altor interese comune ale agenţilor economici;

d) barourile şi uniunile avocaţilor, uniunile şi asociaţiile notarilor şi camerele notariale;

e) partidele şi alte organizaţii social-politice.

(2) Organizaţiile necomerciale specificate la alin.(1) sînt scutite de impozit în cazul în care corespund următoarelor cerinţe:

a) sînt înregistrate sau create în conformitate cu legislaţia, iar în statut, în regulament sau într-un alt document sînt indicate genurile de activitate concrete desfăşurate de către organizaţia necomercială şi statutul ei de organizaţie necomercială, precum şi interdicţia privind distribuirea venitului sau proprietăţii între membrii organizaţiei, între fondatori sau între persoane particulare, inclusiv în procesul reorganizării şi lichidării organizaţiei necomerciale;

b) întregul venit de la activitatea prevăzută de statut, de regulament sau de alt document să fie folosit în scopurile prevăzute de statut, de regulament sau de alt document;

c) nu folosesc vreo parte din proprietate sau din venit în interesele vreunui membru al organizaţiei, vreunui fondator sau vreunei persoane particulare;

d) nu susţin vreun partid politic, bloc electoral sau candidat la vreo funcţie în cadrul autorităţilor publice şi nu folosesc vreo parte din venit sau proprietate pentru finanţarea acestora.

(3) Restricţiile prevăzute la alin.(2) lit. d) nu se extind asupra organizaţiilor menţionate la alin.(1) lit. e).

(4) Organizaţiile specificate la alin. (1) lit. a), c), d) şi e) sînt recunoscute drept necomerciale şi sînt scutite de plata impozitului, dacă respectă prevederile prezentului articol, la decizia organelor fiscale teritoriale. Decizia se emite în baza cererii persoanelor împuternicite ale organizaţiilor respective. La cerere se anexează statutul, regulamentul sau un alt document, ce include dispoziţii privind obligaţiile de a îndeplini cerinţele prezentului articol, precum şi certificatul înregistrării de stat dacă aceasta este prevăzută de legislaţie. Persoanele împuternicite ale organizaţiilor respective, cu excepţia celor recent constituite, prezintă, de asemenea, declaraţia, prevăzută la art. 83 alin. (2), pe perioadele de gestiune precedente, dar nu mai mult decît pe ultimii doi ani fiscali. Ca temei de refuz pentru recunoaşterea organizaţiei drept necomercială şi pentru scutirea de plata impozitului serveşte neincluderea în statut, în regulament sau într-un alt document a dispoziţiilor referitoare la obligaţiile privind îndeplinirea prevederilor prezentului articol sau existenţa obligaţiilor fiscale. Decizia privind recunoaşterea organizaţiei drept necomercială şi privind scutirea acesteia de plata impozitului se adoptă în termen de 30 de zile de la data prezentării documentelor prevăzute de prezentul alineat. Copia deciziei se înmînează solicitantului în termen de 3 zile.

(5) Organizaţiile specificate la alin. (1) lit. b) pot fi scutite provizoriu de plata impozitului, în modul prevăzut la alin. (4), conform deciziei organelor fiscale teritoriale, pînă la obţinerea certificatului de stat conform legislaţiei cu privire la asociaţiile obşteşti şi cu privire la fundaţii. În cazul refuzului de a acorda certificat de stat, organizaţiile menţionate, pe perioada scutirii provizorii, achită impozitul în modul general stabilit. După obţinerea certificatului de stat, drept temei pentru scutirea de plata impozitului servesc prezenţa certificatului respectiv şi decizia Comisiei de Certificare, care prezintă Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor lista organizaţiilor necomerciale referitor la care a fost adoptată decizia de scutire de plata impozitului.

(1) Afacere auxiliară este orice activitate de întreprinzător neprevăzută în statut, în regulament sau într-un alt document al organizaţiei necomerciale şi/sau activitate desfăşurată cu încălcarea cerinţelor art. 52.

(2) Afacerile auxiliare ale organizaţiilor menţionate la art.52 se consideră subiect separat al impunerii, al cărui venit se impozitează la cota prevăzută la art.15 lit.b).

(3) Venitul impozabil din afacerile auxiliare reprezintă venitul brut obţinut de organizaţie de pe urma afacerilor auxiliare desfăşurate de către aceasta în mod regulat, redus cu mărimea deducerilor permise conform cap.3, care vizează nemijlocit afacerile respective.

(1) Salariile şi alte retribuţii plătite colaboratorilor străini ai misiunilor diplomatice ale statelor străine, aflaţi în exerciţiul funcţiunii în Republica Moldova, sînt scutite de impozite.

(2) Orice scutire acordată în conformitate cu prezentul articol este condiţionată de acordarea unor drepturi reciproce de către statele respective.

(3) În conformitate cu acordurile (convenţiile) încheiate de către Guvernul Republicii Moldova cu guvernele altor ţări şi cu conducerea organizaţiilor internaţionale pe probleme de asistenţă tehnică şi umanitară acordată Republicii Moldova, nu se impozitează venitul organizaţiilor statelor străine, al organizaţiilor internaţionale, precum şi venitul obţinut de către personalul străin (consultanţii) care activează în cadrul acordurilor (convenţiilor) menţionate. Venitul angajaţilor rezidenţi care activează în cadrul acordurilor (convenţiilor) menţionate se impozitează în modul general stabilit, dacă acordul (convenţia) nu prevede altfel.

(1) Contribuţiile vărsate în schimbul unei cote de participaţie în capitalul agentului economic de către una sau mai multe persoane, care în acest fel obţin controlul asupra agentului economic, nu sînt supuse impozitării. Pentru persoana care a contribuit cu capital, baza valorică a capitalului agentului economic respectiv este egală cu baza lui valorică ajustată.

(2) Prin control, în sensul prezentului capitol, se înţelege deţinerea unei cote de participaţie în capitalul agentului economic, în care se includ:

a) cel puţin 80% din drepturile de vot decisiv ale tuturor formelor de participare cu drept de vot decisiv;

b) cel puţin 80% din numărul total de acţiuni în cazul oricărei alte forme de participare.

(1) Dacă agentul economic efectuează plăţi în natură acţionarilor (asociaţilor) săi conform cotei de participaţie a acestora (dividende, plăţi în cazul lichidării, sau sub altă formă), atunci se ţine cont de creşterea sau pierderea de capital ca şi cum această proprietate a fost vîndută acţionarului (asociatului) de către agentul economic la preţul ei de piaţă.

(2) Dividendele sub formă de acţiuni care nu modifică în nici un fel cotele de participaţie ale acţionarilor în capitalul agentului economic nu se consideră drept dividende şi nu se impozitează conform art.80.

(3) În toate cazurile în care se aplică alin.(2), baza valorică a acţiunilor iniţiale ale contribuabilului se distribuie între acţiunile iniţiale şi acţiunile din nou obţinute proporţional valorii lor.

(1) În cazul lichidării unei părţi a agentului economic, partea lichidată se consideră drept venit, indiferent de faptul dacă acţiunile au fost sau nu vîndute.

(2) În cazul lichidării depline a agentului economic:

a) agentul economic tratează creşterea sau pierderile de capital ca şi cum proprietatea distribuită sub formă de plăţi la lichidare ar fi fost vîndută la preţul ei de piaţă;

b) beneficiarii proprietăţii distribuite sînt trataţi astfel ca şi cum ei au schimbat cotele lor de participaţie în capitalul agentului economic lichidat pe o sumă egală cu valoarea de piaţă a proprietăţii obţinute.

(3) La lichidarea deplină a filialei (întreprinderii-fiică), întreprinderea de bază nu ia în considerare creşterea sau pierderile de capital de pe urma vînzării proprietăţii filialei (întreprinderii-fiică) lichidate.

(4) O întreprindere se consideră întreprindere-fiică dacă întreprinderea de bază exercită controlul asupra ei pe parcursul întregii perioade de lichidare, în condiţiile art.55 alin.(2).

(5) Termenul de încheiere a procesului de lichidare a agentului economic, precum şi alte cerinţe privind îndeplinirea condiţiilor de lichidare deplină a acestuia se stabilesc în conformitate cu legislaţia.

(1) Se consideră reorganizare a agentului economic fuziunea, asocierea, divizarea, separarea sau transformarea agentului economic.

(2) În înţelesul prezentului titlu, este echivalentă cu reorganizarea prevăzută la alin.(1):

a) obţinerea controlului asupra unui agent economic numai în schimbul cotelor-părţi care acordă dreptul de vot decisiv în cadrul agentului economic procurat;

b) procurarea practic a tuturor activelor agentului economic numai în schimbul cotelor-părţi care asigură dreptul de vot decisiv în cadrul agentului economic procurat.

(3) În cazul reorganizării, agentul economic cumpărător preia metoda de evidenţă a agentului economic procurat împreună cu stocurile sale de mărfuri şi materiale, pierderile reportate în viitor, conturile dividendelor şi alte atribute legate de impozitare, astfel încît agentul economic cumpărător se substituie celui procurat în ce priveşte aceste atribute.

(4) Reorganizarea agenţilor economici poate fi calificată sau necalificată, fapt determinat de Serviciul Fiscal de Stat.

(5) Reorganizare calificată înseamnă reorganizarea, deplină sau parţială, a unui agent economic conform unui plan de reorganizare aferent activităţii de întreprinzător, reorganizare ce nu are ca scop sau rezultat evaziunea fiscală a oricărui agent economic sau acţionar (asociat).

(1) În cazul lichidării sau reorganizării agentului economic:

a) un grup de operaţiuni conexe se consideră o singură operaţiune;

b) forma operaţiunilor nu are importanţă în cazurile cînd ea nu afectează esenţa acestor operaţiuni;

c) orice reorganizare necalificată a agentului economic se consideră vînzare a acestui agent economic şi a tuturor activelor sale;

d) dacă Serviciul Fiscal de Stat stabileşte că una sau mai multe părţi participante la operaţiune nu sînt rezidente, atunci mărirea capitalului, lichidarea deplină sau reorganizarea agentului economic poate fi tratată drept operaţiune în care nu are loc recunoaşterea creşterii sau pierderilor de capital.

(2) În cazul reorganizării calificate:

a) baza valorică a proprietăţii agentului economic reorganizat se consideră baza valorică a acestei proprietăţi nemijlocit înainte de reorganizare;

b) redistribuirea (transmiterea) proprietăţii agentului economic între părţile implicate în reorganizare nu se impozitează; însă

c) orice compensaţie, primită de orice persoană (inclusiv de orice parte implicată în reorganizare), care nu constituie o cotă de participaţie în capitalul oricărei părţi se consideră plată în folosul beneficiarului.

(3) Parte implicată în reorganizare este:

a) agentul economic cumpărător – agentul care procură cote de participaţie (sau active) în alt agent economic;

b) agentul economic procurat – agentul ale cărui cote de participaţie (sau active) se procură;

c) orice agent economic care apare ca rezultat al reorganizării;

d) agentul economic cote de participaţie (sau active) în care au fost procurate de la alt agent economic în cadrul reorganizării.

(4) În cazul distribuirii cotelor de participaţie în capitalul părţii implicate în reorganizarea calificată unor acţionari (asociaţi) ai acestei părţi, plata respectivă nu se impozitează.

(5) În cazul reorganizării cu lichidare parţială a agentului economic, faţă de partea lichidată se aplică impozitarea stabilită pentru reorganizarea calificată deplină.

(1) Venitul (sau pierderile) societăţii se consideră ca venit (sau pierderi) al persoanei juridice care foloseşte în evidenţă metoda calculelor, cu excepţia faptului că societăţii nu i se permite:

a) deducerea donaţiilor în scopuri filantropice, prevăzute la art.36;

b) reportarea în viitor a pierderilor, prevăzută la art.32.

(2) La determinarea venitului unui membru al societăţii în anul fiscal, evidenţa cotelor-părţi ale acestui membru, distribuite pe toate componentele venitului (sau pierderilor), creşterii (sau pierderilor) de capital, deducerilor, trecerilor în cont, donaţiilor în scopuri filantropice în anul respectiv se ţine separat.

(3) Fiecare componentă a venitului (sau a pierderilor), a creşterii (sau a pierderilor) de capital, a deducerilor, trecerilor în cont, donaţiilor în scopuri filantropice se consideră ca distribuită între membrii societăţii, indiferent de faptul dacă această componentă a fost sau nu distribuită.

(4) Serviciul Fiscal de Stat reglementează prin instrucţiunile sale modul de evidenţă a tuturor componentelor venitului, dacă evidenţa fiecărei componente în parte nu este necesară pentru reflectarea corectă a venitului membrului societăţii.

(5) Membrului societăţii nu i se permite deducerea acelei părţi a pierderilor, ce corespunde cotei-părţi distribuite lui, care depăşeşte baza valorică ajustată a cotei sale părţi în societate, cu excepţia cazurilor de lichidare deplină a societăţii.

(1) Orice plată în natură efectuată de o societate se consideră ca vînzare a proprietăţii la preţul de piaţă şi ca plată a sumei corespunzătoare de mijloace băneşti.

(2) Orice plată efectuată de către o societate în favoarea unui membru al său (inclusiv plăţile, în cazul lichidării) se include în venitul acestuia numai în măsura în care ea depăşeşte baza valorică ajustată a cotei sale părţi în societate. Dacă suma totală plătită la lichidarea deplină a societăţii este mai mică decît baza valorică ajustată menţionată, diferenţa se consideră drept cotă-parte a acestui membru în pierderile societăţii în anul fiscal în care s-a încheiat lichidarea.

Baza valorică ajustată a cotei-părţi a oricărui membru al societăţii reprezintă suma depusă de el în societate:

a) majorată cu cota-parte distribuită lui în venit şi în creşterea de capital, care se includ în venitul brut;

b) micşorată cu suma plăţilor efectuate;

c) ajustată, ţinîndu-se cont de alte venituri şi cheltuieli ale societăţii (dacă există temei pentru aceasta).

(1) Prevederile prezentului articol se aplică asupra activităţii fondurilor de investiţii, activitate reglementată conform legislaţiei.

(2) Veniturile fondului de investiţii, care urmează a fi distribuite şi plătite acţionarului său, constau din dividende, creşterea de capital, dobînzi.

(3) Veniturile sub formă de dividende, creştere de capital, dobînzi, obţinute de fondul de investiţii în anul fiscal, nu se impozitează, prin derogare de la prevederile art.18, art.37 alin. (7) şi art.80. Evidenţa fiecărui tip de venit, obţinut de fondul de investiţii, - dividendele, creşterea de capital, dobînzile - se efectuează separat.

(4) Plăţile fondurilor de investiţii în folosul acţionarilor săi se fac proporţional de pe fiecare cont de venituri şi se impozitează de la acţionarii fondului ca şi cum aceste venituri ar fi fost primite de acţionar fără participarea fondului, în ordinea următoare:

a) dividendele nu se impozitează, conform art.80, nici de la fondul de investiţii, nici de la acţionarii acestuia. Fondurile de investiţii nu creează conturi de dividende;

b) sumele distribuite de fondul de investiţii de pe contul creşterii şi pierderii de capital acţionarilor săi se consideră ca o creştere şi o pierdere de capital ca şi cum operaţiunile care au adus la această creştere sau pierdere de capital au avut loc în acelaşi an fiscal în care a fost efectuată plata;

c) venitul distribuit de fondul de investiţii de pe contul venitului din dobîndă acţionarilor săi se consideră ca dobîndă obţinută în acelaşi an în care a fost efectuată plata către fondul de investiţii, iar impozitul reţinut la sursa plăţii, conform articolului 89, se consideră ca impozit achitat în numele acţionarului în acelaşi an, adică urmează a fi trecut în cont la acţionar.

(5) Nu mai tîrziu de 31 ianuarie a anului care urmează după anul de gestiune, fondul de investiţii prezintă fiecărui acţionar darea de seamă, conţinînd următoarele informaţii:

a) mărimea venitului anual cu divizarea lui după tipurile de venituri;

b) soldul venitului la finele anului după tipurile de venituri;

c) veniturile distribuite acţionarilor pe parcursul anului după tipurile de venituri;

d) sumele impozitului reţinut din dobîndă sau din alte venituri (inclusiv venitul obţinut de fondul de investiţii în anii precedenţi) distribuite acţionarilor în anul fiscal de gestiune.

(6) În cazul cînd acţionarul încetează a mai fi membru al fondului de investiţii, el trebuie să considere toate sumele distribuite în următoarea ordine:

a) venitul sub formă de dividende, creştere de capital, dobînzi, conform alin.(4);

b) alte tipuri de venituri determinate, conform art.37, drept creştere sau pierderi de capital.

(7) Cheltuielile suportate de managerul fondului de investiţii se distribuie proporţional veniturilor obţinute de către fond sub formă de dividende, creştere de capital, dobînzi şi urmează a fi deduse conform art.24.

Fondurile nestatale de pensii sînt considerate calificate dacă se înfiinţează pe principii benevole, în scopul ameliorării situaţiei materiale a cetăţenilor la bătrîneţe, prin plata unei pensii suplimentare, şi corespund următoarelor condiţii:

a) cota-parte a persoanei fizice în activele şi în venitul acestui fond se depune, conform legislaţiei, de îndată pe un cont separat, de pe care este interzisă ridicarea mijloacelor (cu excepţia transferului acestora de către membrul fondului) pînă la:

• - atingerea de către persoană a vîrstei de pensionare, prevăzute de legislaţie; sau

• - decesul sau survenirea invalidităţii persoanei;

b) în caz de deces al persoanei, activele de pe contul ei în acest fond se plătesc succesorilor sau, la decizia acestora, succesorii pot să adere la fondul de pensii cu cota-parte în limitele activelor moştenite;

c) activele şi venitul fondului se păstrează pe un cont separat în instituţia financiară care este depozitarul activelor fondului conform legislaţiei;

d) fondul prevede o protecţie adecvată, prevăzută de legislaţie, privind acordarea împrumuturilor, vînzarea activelor sau efectuarea altor operaţiuni similare;

e) fondul este înregistrat conform legislaţiei.

Orice fond nestatal de pensii care nu corespunde condiţiilor art.64 se consideră fond nestatal necalificat de pensii.

(1) Suma vărsată de către patron în numele unei persoane fizice pe parcursul anului fiscal în fondul nestatal calificat de pensii în scopul acumulării se deduce din venitul brut al acesteia.

(2) Persoanei fizice i se permite deducerea din venitul său brut a unei sume egale cu vărsămîntul făcut în fondul nestatal calificat de pensii.

(3) Nu se permite deducerea oricăror vărsăminte în fondurile nestatale necalificate de pensii.

(1) Pentru persoana fizică, suma dedusă, conform art.66 alin.(1), împreună cu suma dedusă, conform art.66 alin.(2), nu trebuie să depăşească 15% din venitul cîştigat de ea în anul fiscal.

(2) În sensul prezentului titlu, prin venit cîştigat al persoanei fizice se înţelege venitul brut calculat pentru munca în calitate de angajat, obţinut pentru munca în calitate de antreprenor independent sau obţinut în alt mod, conform legislaţiei. Noţiunea dată nu include venitul sub formă de pensii.

Venitul fondului nestatal calificat de pensii nu este supus impozitării, însă orice plăţi efectuate din acest fond se includ în venitul brut al beneficiarului.

(1) Fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate este definit de Serviciul Fiscal de Stat ca:

a) un fond nestatal calificat de pensii creat în conformitate cu legislaţia statului străin;

b) un fond care corespunde în temei cerinţelor art.64.

(2) Vărsămintele făcute de patron în numele lucrătorului sau de lucrătorul însuşi în fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate se deduc din venitul lui brut, în limitele stabilite la art.67 alin.(1).

(3) Vărsămintele în fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate făcute de un lucrător cetăţean al Republicii Moldova sau de un lucrător cetăţean al unui stat străin, a cărui durată a activităţii de muncă în Republica Moldova se presupune că nu va depăşi 5 ani, se deduc din venitul lui brut, în limitele prevăzute de Guvern.

(1) Întregul venit al contribuabilului nerezident se împarte în:

a) venit obţinut în Republica Moldova şi provenit din activitatea de întreprinzător desfăşurată în Republica Moldova;

b) venit obţinut peste hotarele Republicii Moldova şi provenit din activitatea de întreprinzător desfăşurată în altă ţară.

a) dobînzile pentru creanţele organului administraţiei publice din Republica Moldova sau ale agentului economic rezident, sau ale societăţii rezidente;

b) dividendele plătite de un agent economic rezident;

c) venitul de pe urma activităţii de muncă şi serviciilor prestate în Republica Moldova;

d) venitul de pe urma dării în folosinţă a proprietăţii mobiliare şi imobiliare în Republica Moldova;

e) venitul obţinut din vînzarea proprietăţii imobiliare aflate în Republica Moldova;

f) venitul obţinut din vînzarea proprietăţii mobiliare (cu excepţia stocurilor de mărfuri şi materiale), dacă cumpărătorul este rezident;

g) royalty;

h) primele pe baza contractelor de asigurare sau de reasigurare încheiate în Republica Moldova.

i) alte venituri (plăţi) efectuate în folosul persoanelor fizice, cu excepţia întreprinderilor cu statut de persoană fizică.

Componentele venitului obţinut peste hotarele Republicii Moldova sînt analogice componentelor venitului indicate în art.71.

Dacă, în urma divizării venitului în conformitate cu art.71 şi 72, venitul obţinut în Republica Moldova este reflectat incomplet, divizarea venitului în cel obţinut în Republica Moldova şi cel obţinut peste hotarele ei se face în modul stabilit de Guvern.

Deducerile pentru persoanele nerezidente se permit în măsura în care ele vizează direct venitul supus impozitării în Republica Moldova.

(1) La determinarea venitului impozabil al unui nerezident:

a) se ţine cont numai de venitul obţinut din sursele aflate în Republica Moldova;

b) se permite deducerea numai a acelor cheltuieli, pierderi şi plăţi care vizează direct venitul indicat la lit.a).

(2) În cazul unui nerezident care are reprezentanţă permanentă în Republica Moldova, respectiva reprezentanţă se consideră agent economic rezident, dar numai în raport cu venitul obţinut din surse aflate în Republica Moldova şi cu cheltuielile nemijlocit legate de acest venit.

(1) Persoana fizică care încetează a mai fi rezidentă este considerată persoana care şi-a vîndut toată proprietatea, exceptînd proprietatea imobiliară, la preţul ei de piaţă la momentul cînd a încetat a mai fi rezidentă.

(2) Orice persoană fizică nerezidentă care obţine statutul de rezident are dreptul (în modul stabilit de Guvern) la determinarea valorii de piaţă a proprietăţii sale la momentul obţinerii statutului de rezident. Valoarea determinată în acest mod constituie baza valorică a proprietăţii sale, care se ia în considerare la stabilirea venitului contribuabilului de pe urma vînzării acestei proprietăţi.

Persoana fizică nerezidentă care prezintă declaraţia fiscală are dreptul la trecerea în cont a impozitelor reţinute din salariul său în conformitate cu art.88.

(1) În sensul prezentului capitol, prin agent economic nerezident care desfăşoară activitate de investiţii în afara Republicii Moldova se înţelege:

a) orice agent economic nerezident, mai mult de 50% din venitul căruia în anul fiscal curent sau cel precedent îl constituie venitul din investiţii şi venitul financiar obţinute din surse aflate în străinătate;

b) orice alt agent economic nerezident creat sau folosit pentru eschivarea unui rezident de la plata impozitului pe venitul din investiţii şi pe venitul financiar obţinute din surse aflate în străinătate, perceput în conformitate cu prezentul titlu.

(2) Cota acţionarului (asociatului) în venitul oricărui agent economic nerezident care desfăşoară activitate de investiţii în afara Republicii Moldova se consideră drept venit obţinut de deţinătorul a 5% rezident.

(3) O persoană se consideră deţinătoare a 5% atunci cînd cota de participaţie a acestei persoane şi a persoanelor interdependente în capitalul agentului economic este egală sau depăşeşte 5% din toate cotele de participaţie în capitalul agentului economic respectiv.

(4) Contribuabilul care obţine venit impozabil conform alin.(2) se consideră că a plătit impozitul pe venit în altă ţară. Impozitul menţionat este achitat efectiv de agentul economic.

(5) Pentru fiecare contribuabil care urmează să achite impozitul în conformitate cu alin.(2) se ţine un cont al impozitului pe venit achitat anterior de către agentul economic. Dacă plăţile ulterioare ale venitului către contribuabil nu depăşesc bilanţul acestui cont, ele nu se impozitează.

Dacă contribuabilul deţine (direct sau indirect) 10% sau mai mult din cotele de participaţie în capitalul unui agent economic nerezident, toate activele căruia sînt folosite pentru afaceri peste hotarele Republicii Moldova, dividendele pe care le obţine contribuabilul sau pe care i le calculează acest agent economic se consideră venit obţinut din sursa aflată în străinătate, nereprezentînd un venit din investiţii sau un venit financiar.

(1) Agentul economic care plăteşte dividende acţionarilor săi pe parcursul anului fiscal reţine şi achită ca impozit o sumă egală cu 28% din suma dividendelor care urmează să fie plătite.

(2) Suma, reţinută de agentul economic conform alin.(1), este trecută în cont ca impozit aplicat venitului impozabil al agentului economic respectiv pentru anul fiscal în care a fost făcută reţinerea.

(3) Dacă în vreun an fiscal trecerile în cont permise agentului economic în conformitate cu alin.(2) depăşesc suma impozitului pe venit în anul respectiv, diferenţa va fi reportată în viitor şi va fi trecută în contul anului imediat următor celui în care a apărut acest excedent.

(4) Agentul economic care deţine 20% sau mai mult din capitalul celui de-al doilea agent economic deschide un cont de dividende. În cazul în care primul agent economic va primi dividende de la al doilea agent economic, el va deduce din venitul brut suma dividendelor nete, însă va adăuga aceeaşi sumă la contul său de dividende. Dividendele plătite ulterior de către primul agent economic acţionarilor săi vor fi scoase, în primul rînd, de pe contul de dividende pînă la epuizarea acestuia şi nu vor fi supuse reţinerii conform alin.(1).

(5) Persoana care primeşte dividende de la un agent economic obligat să reţină impozitul pe aceste dividende sau de pe conturile de dividende, în conformitate cu alin.(1) şi (4), nu include aceste dividende în venit.

(1) În limitele anului fiscal, contribuabilii au dreptul de a trece în contul impozitului pe venit următoarele plăţi:

a) sumele reţinute pe parcursul anului fiscal respectiv în conformitate cu art.88, 89 şi 90;

b) suma reţinută în conformitate cu art.80, în cazul în care contribuabilul este persoană juridică;

c) plăţile efectuate pe parcursul anului fiscal respectiv în conformitate cu art.84;

d) impozitele achitate în afara Republicii Moldova, a căror trecere în cont este permisă în conformitate cu art.82, pentru sumele plătite sau calculate pentru acelaşi an fiscal.

(2) Dacă trecerile în cont la care contribuabilul are dreptul, în conformitate cu alin.(1) lit.a) şi c), depăşesc suma totală calculată, conform art.15, a impozitului pe venit, Serviciul Fiscal de Stat, potrivit prevederilor art.19 al Legii cu privire la administrarea impozitului pe venit şi punerea în aplicare a titlurilor I şi II din Codul fiscal, ia în considerare aceste supraplăţi (inclusiv dobînda) din orice obligaţii ce se referă la impozitele prevăzute la art.6 şi restituie contribuabilului suma rămasă după efectuarea calculelor corespunzătoare.

(1) Contribuabilul are dreptul de a trece în cont impozitul pe venitul din investiţii sau pe venitul financiar, achitat în orice ţară străină, dacă acest venit urmează a fi supus impozitării şi în Republica Moldova. Contribuabilul care a utilizat în vreun an fiscal trecerea în cont a impozitului pe venit achitat în altă ţară, nu are dreptul să deducă impozitul pe venit achitat în altă ţară pe parcursul anului fiscal respectiv.

(2) Mărimea trecerii în cont a impozitului pe venit achitat în altă ţară străină pentru orice an fiscal nu trebuie să depăşească obligaţiile fiscale ale contribuabilului raportate la venitul din investiţii şi cel financiar ale acestuia obţinute din surse aflate în altă ţară (cu excepţia cheltuielilor legate de obţinerea venitului brut) pentru aceeaşi perioadă.

(3) Trecerea în cont a impozitului achitat în altă ţară se efectuează în anul în care venitul respectiv este supus impozitării în Republica Moldova.

(1) Dreptul de a prezenta declaraţia cu privire la impozitul pe venit îl au toţi contribuabilii.

(2) Sînt obligaţi să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit:

a) persoanele fizice rezidente (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii, inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii) care au obligaţii privind achitarea impozitului;

b) persoanele fizice rezidente (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii, inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii) care nu au obligaţii privind achitarea impozitului, dar:

• - obţin venit din surse altele decît salariul, care depăşeşte suma scutirii personale de 2520 lei pe an, acordate conform art. 33 alin. (1);

• - obţin venit sub formă de salariu, care depăşeşte suma de 13.000 lei pe an, cu excepţia persoanelor fizice care obţin venit sub formă de salariu la un singur loc de muncă;

• - obţin venituri atît sub formă de salariu, cît şi din orice alte surse, a căror sumă totală depăşeşte 13.000 lei pe an;

c) persoanele juridice rezidente (societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată, cooperative, întreprinderi de arendă, întreprinderi de stat şi municipale, inclusiv uniunile acestora; fonduri de investiţii şi instituţii private ce activează în domeniul finanţelor, ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului, ştiinţei şi culturii; asociaţii obşteşti, fundaţii, organizaţii social-politice,organizaţii sindicale, organizaţii religioase, asociaţii ale patronilor, organizaţii ale avocaţilor şi notarilor, inclusiv uniunile acestora; alte organizaţii prevăzute de legislaţie), cu excepţia autorităţilor publice şi instituţiilor publice, indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea impozitului;

d) întreprinderile rezidente cu statut de persoană fizică, întreprinderile individuale şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier), precum şi persoanele care administrează succesiunea conform art. 17, indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea impozitului;

e) reprezentanţa permanentă a nerezidentului în Republica Moldova, indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea impozitului;

(3) Societăţile definite la art.5 pct.9) şi la capitolul 9, în persoana conducătorului sau altui reprezentant al acestora, sînt obligate să prezinte un document cu privire la venitul obţinut de societate în anul fiscal, însoţit de informaţia necesară, în conformitate cu cerinţele Serviciului Fiscal de Stat.

(4) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit sau documentul cu privire la venitul societăţii se completează în conformitate cu instrucţiunile Serviciului Fiscal de Stat, potrivit formei aprobate de acesta, şi se prezintă Serviciului Fiscal de Stat nu mai tîrziu de 31 martie a anului următor anului fiscal de gestiune, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(5)-(8). În cazul depistării de către contribuabil, după 31 martie, în declaraţia prezentată organelor fiscale sau în documentul cu privire la venitul societăţii, a greşelilor care au drept consecinţă necesitatea introducerii corectărilor în declaraţia fiscală sau în documentul cu privire la venitul societăţii, contribuabilul este obligat să prezinte o nouă declaraţie sau document cu privire la venitul societăţii, cu corectările respective, pentru anul fiscal în care au fost admise greşelile, cu indicarea penalităţilor şi/sau amenzii, dacă greşelile au condus la diminuarea venitului impozabil sau a venitului societăţii, ori cu indicarea sumei plătite în plus, dacă greşelile au condus la majorarea sumei impozitului.

(5) Persoanele fizice care nu sînt obligate să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit, la depistarea faptului de plată în plus la impozit, au dreptul, în termenul stabilit pentru prezentarea declaraţiei sau cu depăşirea acestui termen, să prezinte o declaraţie în care vor indica suma plătită în plus la impozit, care urmează să fie restituită conform legislaţiei fiscale.

(6) Dacă contribuabilul persoană juridică sau întreprinderea cu statut de persoană fizică îşi încetează activitatea pe parcursul anului fiscal, persoana responsabilă a acestuia este obligată, în termen de 5 zile de la încetarea activităţii, să informeze despre aceasta în scris organul teritorial al Serviciului Fiscal de Stat şi, în termen de 60 de zile de la luarea deciziei de încetare a activităţii, să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit pentru întreaga perioadă a anului de gestiune pe parcursul căruia persoana juridică a desfăşurat activitate de întreprinzător.

(7) Dacă contribuabilul intenţionează să-şi schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova în altă ţară, el este obligat să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit, în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, pentru întreaga perioadă a anului de gestiune cît a fost rezident.

(8) La cererea în scris a persoanei fizice, Serviciul Fiscal de Stat poate prelungi (în limite rezonabile) termenul de prezentare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit. Prelungirea termenului se admite numai în cazul în care cererea a fost depusă înainte de expirarea termenului stabilit pentru prezentarea declaraţiei.

1) Contribuabilii care obţin venit nu din munca salariată sau de la care nu se reţine la sursa de plată impozitul pe venit din dobînzi şi royalty, conform art.89 alin.(2), şi obligaţiile fiscale ale cărora, conform prezentului titlu, depăşeau în anul fiscal precedent suma de 400 lei sînt obligaţi să achite, nu mai tîrziu de 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie şi 31 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu 1/4 din:

a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform prezentului titlu, pentru anul respectiv; sau

b) impozitul ce urma să fie plătit, conform prezentului titlu, pentru anul precedent.

(2) Întreprinderile agricole, gospodăriile ţărăneşti (de fermier), obligate să achite impozitul în rate conform alin.(1), dispun de dreptul de a achita impozitul în două etape: 1/4 din suma indicată la alin. (1) lit.a) sau b) - pînă la 31 martie şi 3/4 din această sumă - pînă la 31 decembrie ale anului fiscal.

(1) Declaraţia, darea de seamă sau alte documente care, potrivit prevederilor prezentului titlu, urmează a fi prezentate Serviciului Fiscal de Stat trebuie să fie perfectate şi semnate în conformitate cu regulile şi formele stabilite de către serviciul în cauză.

(2) Numele persoanei fizice indicat în orice document semnat de aceasta serveşte drept dovadă că documentul a fost semnat anume de către persoana respectivă, dacă nu există probe contrare.

(3) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit a unei persoane juridice trebuie să fie semnată de către persoana sau persoanele respective cu funcţii de răspundere.

(4) Declaraţiile şi alte documente care, potrivit prevederilor prezentului titlu, urmează a fi prezentate Serviciului Fiscal de Stat trebuie să conţină o notificare a contribuabilului că, în cazul în care va include în documentele respective informaţii false sau care induc în eroare, el va purta răspundere în conformitate cu legislaţia.

(1) Fiecărei persoane care obţine venit sau care efectuează plăţi impozabile, în conformitate cu prezentul titlu, i se atribuie cod fiscal în modul prevăzut de legislaţia fiscală.

(2) Orice persoană obligată să prezinte, conform prezentului titlu, o declaraţie, o dare de seamă sau alt document trebuie să indice codul fiscal în fiecare din aceste documente pentru a putea fi identificată.

(3) Orice persoană care, în conformitate cu actele legislaţiei fiscale, este obligată să prezinte o declaraţie, o dare de seamă sau alt document referitor la o altă persoană trebuie să ceară acesteia şi să indice în document codul fiscal al persoanei respective pentru a asigura identificarea acestei alte persoane.

(4) Serviciul Fiscal de Stat va indica codul fiscal al contribuabilului în toate avizele şi cererile expediate acestuia.

(5) În cazul perfectării tranzacţiilor între agenţii economici, aceştia sînt obligaţi să-şi indice codul fiscal în conformitate cu instrucţiunile Serviciului Fiscal de Stat.

(6) Orice persoană care nu îndeplineşte cerinţele prezentului articol poartă răspunderea prevăzută în art.10 şi 11 din Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal

(1) Contribuabilul care, conform art.83, este obligat să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit (fără cererea suplimentară din partea Serviciului Fiscal de Stat) achită impozitul pe venit nu mai tîrziu de termenul stabilit pentru prezentarea declaraţiei (fără a ţine cont de prelungirea termenului).

(2) Modul, forma şi locul achitării impozitului sînt reglementate de Serviciul Fiscal de Stat prin regulamente, ordine şi instrucţiuni.

(3) În cazul primirii unui aviz sau cereri din partea Serviciului Fiscal de Stat, suma impozitului, penalităţilor şi amenzilor aferente lui, indicată în aviz sau cerere, urmează a fi plătită de către contribuabil nu mai tîrziu de termenul stabilit şi pe adresa indicată în aceste documente.

(4) Avizul sau cererea Serviciului Fiscal de Stat se înmînează contribuabilului personal sau i se expediază prin poştă la ultima adresă a acestuia indicată în registrul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor.

(1) Fiecare patron care plăteşte lucrătorului salariu (inclusiv primele şi facilităţile acordate) este obligat să calculeze, ţinînd cont de scutirile solicitate de angajat, şi să reţină din aceste plăţi un impozit, determinat conform modului stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

(2) Pentru obţinerea scutirilor, lucrătorul, nu mai tîrziu de data stabilită pentru începerea muncii ca angajat, prezintă patronului o cerere semnată de el privind acordarea scutirilor la care are dreptul, anexînd la ea documentele ce certifică acest drept. Lucrătorul care nu-şi schimbă locul de muncă nu este obligat să prezinte anual patronului cererea privind acordarea scutirilor şi documentele corespunzătoare.

(3) Dacă pe parcursul anului fiscal se schimbă suma scutirilor la care are drept lucrătorul, acesta este obligat să prezinte patronului, în termen de 10 zile de la data cînd a avut loc schimbarea, o nouă cerere semnată de el cu documentele corespunzătoare.

(4) Prezentarea cu bună ştiinţă în cerere şi în documentele care confirmă dreptul la scutiri a unor informaţii false sau care induc în eroare atrage după sine aplicarea amenzii şi răspunderea penală prevăzute de legislaţie.

(5) Dacă o persoană fizică care prestează servicii şi se consideră antreprenor independent posedă două sau mai multe caracteristici care îl definesc ca lucrător salariat (conform instrucţiunilor Serviciului Fiscal de Stat), venitul ei este considerat de patron drept salariu din care se reţine impozitul, conform prezentului articol.

(6) Lucrătorul are dreptul să ceară ca patronul să reţină din plăţi impozitul la cota de 28%.

(1) Fiecare plătitor de dobînzi în folosul persoanelor fizice cu excepţia întreprinderilor individuale şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), şi royalty (cu excepţia plăţilor efectuate către nerezidenţi) este obligat să reţină din fiecare dobîndă şi royalty şi să achite ca parte a impozitului o sumă egală cu 20% din plată.

(2) Nu se efectuează reţineri din plăţile făcute în folosul persoanelor fizice în vîrstă de 60 de ani şi mai mult dacă acestea prezintă plătitorului un document care atestă vîrsta lor.

Orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, orice instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică, care achită serviciile prevăzute la alin.(2), al căror cost se deduce conform art.24, reţine prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 5% din plata respectivă, ce urmează a fi trecută în contul impozitului pasibil de a fi achitat de către persoanele care prestează serviciile prevăzute la alin.(2).

Suma în mărime de 5% se reţine, conform alin.(1), la plata următoarelor tipuri de servicii:

a) darea în arendă;

b) servicii de publicitate (reclamă): publicitatea (reclama) prin intermediul publicaţiilor periodice, la radio şi televiziune, publicitatea (reclama) exterioară şi pe mijloacele de transport, publicitatea (reclama) în locul de comercializare a mărfurilor şi de desfăşurare a manifestaţiilor cultural-teatrale şi sportive, alte genuri de publicitate (reclamă);

c) servicii de audit: organizarea, restabilirea şi ţinerea evidenţei contabile, întocmirea rapoartelor financiare şi a declaraţiilor fiscale, estimarea situaţiei financiare, analiza activităţii economico-financiare, organizarea evidenţei computerizate, evaluarea patrimoniului, asistenţa în domeniul impozitării şi gestiunii; asistenţa juridică în problemele de activitate economico-financiară;

d) servicii de management, marketing, consultanţă: elaborarea de noi concepţii de gestiune, prospectarea pieţei, a cererilor şi necesităţilor reale ale cumpărătorului, cercetarea şi prognoza pieţei interne şi mondiale de mărfuri, servicii, elaborarea de noi tehnologii, elaborarea studiilor de fezabilitate pentru obiectivele de colaborare internaţională, crearea întreprinderilor mixte etc.;

e) servicii de protecţie şi pază a persoanelor şi bunurilor, prestate de către Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, de către organizaţiile şi persoanele care practică activitate de depistare-protecţie, conform legislaţiei;

f) servicii ce ţin de instalarea, exploatarea şi reparaţia tehnicii de calcul, a utilajului de comunicaţie şi de reţea, a mecanismelor periferice; servicii de prelucrare a datelor, creare şi întreţinere a bazelor de date şi alte servicii de informatică.

(3) Persoanele indicate la alin.(1) reţin, de asemenea, în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 5% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, exceptînd întreprinderile individuale şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier), pe veniturile obţinute de către aceasta conform art.18. Nu se reţine în prealabil suma în mărime de 5% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice pe veniturile obţinute de către aceasta conform art.20, 88, 89 şi 91, precum şi pe veniturile obţinute de către persoana fizică de la predarea maculaturii.

(1) Persoanele indicate la art. 90 alin. (1) reţin din veniturile nerezidentului, specificate la art. 71, cu excepţia veniturilor nerezidentului obţinute în baza contractului de leasing conform lit.d) şi a veniturilor specificate la lit.f), un impozit din suma plăţilor în folosul nerezidentului (fără dreptul trecerii în cont a acestora pentru nerezident) în următoarele mărimi:

a) royalty - 15%;

b) primele pe baza contractelor de asigurare sau de reasigurare încheiate în Republica Moldova - 2%;

c) alte venituri neindicate la lit. a) şi b) - 5%.

(2) Prevederile art.(1) nu se aplică veniturilor nerezidentului ce ţin de activitatea reprezentanţei permanente a acestuia în Republica Moldova, precum şi veniturilor obţinute sub formă de salariu, reţinerea din care se efectuează conform art. 88.

(1) Persoana care este obligată să reţină impozitul conform art.88 trebuie să prezinte Serviciului Fiscal de Stat, în termen de 10 zile de la încheierea lunii în care au fost efectuate plăţile, un document privind achitarea impozitului reţinut de la persoanele fizice.

(2) Persoana care este obligată să reţină o parte a impozitului conform art.89 alin.(1) şi 90 şi să reţină impozitul conform art.91 trebuie să prezinte Serviciului Fiscal de Stat, în termen de 30 de zile de la încheierea lunii în care au fost efectuate plăţile, un document privind achitarea impozitului reţinut de la persoanele juridice sau fizice.

(3) Persoana care efectuează plăţile conform art.89 alin.(2) trebuie să prezinte Serviciului Fiscal de Stat, în termen de 30 de zile de la încheierea lunii în care au fost efectuate plăţile, un document privind plăţile efectuate.

(4) Persoana responsabilă de reţinerea impozitului în conformitate cu art.88, art.89 alin.(1) şi art.90 este obligată să prezinte Serviciului Fiscal de Stat, în termen de 30 de zile de la expirarea anului fiscal, un document în care să indice numele de familie şi prenumele (denumirea), adresa şi codul fiscal al persoanei fizice sau juridice în folosul căreia au fost efectuate plăţile, precum şi suma totală a plăţii şi suma totală a impozitului reţinut. Copia de pe documentul respectiv se remite persoanei fizice sau juridice în folosul căreia au fost efectuate plăţile şi de la care a fost reţinut impozitul.

(5) Persoana care efectuează plăţile conform art.89 alin.(2) trebuie să prezinte Serviciului Fiscal de Stat, în termen de 30 de zile de la expirarea anului fiscal, un document în care să indice numele de familie şi prenumele, adresa şi codul fiscal al persoanei fizice care beneficiază de înlesniri pentru limită de vîrstă la achitarea impozitului şi suma plătită acestei persoane, fără reţinerea impozitului. Copia de pe documentul respectiv se remite persoanei în folosul căreia au fost efectuate plăţile. Fondurile nestatale calificate de pensii sînt obligate, de asemenea, să prezinte persoanei fizice pensionar datele privind suma deducerii, determinată conform art.21 alin.(2).

(6) Persoana care activează în baza legislaţiei cu privire la notariat este obligată să prezinte Serviciului Fiscal de Stat, pînă la 1 martie a anului următor anului fiscal, un document în care se indică numele de familie şi prenumele (denumirea), adresa, codul fiscal al persoanelor care au efectuat tranzacţii cu active de capital, definite la art.37 alin.(2), ce au fost autentificate notarial, precum şi toată informaţia privind aceste tranzacţii.

(7) Serviciul Fiscal de Stat stabileşte, în instrucţiunile sale, lista şi modelele documentelor prezentate, conform prezentului articol, acestui serviciu, precum şi persoanelor juridice şi fizice.

În sensul prezentului titlu, se definesc următoarele noţiuni:

1) Taxă pe valoarea adăugată (în continuare – T.V.A.) – impozit general de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sînt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

2) Marfă, valori materiale – rezultat al muncii sub formă de articole, mărfuri de larg consum şi produse cu destinaţie tehnico-economică, clădiri, construcţii şi alte bunuri imobiliare, activele nemateriale.

3) Livrare de mărfuri – transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală, precum şi transmiterea mărfurilor gajate în proprietatea deţinătorului gajului.

4) Livrare (prestare) de servicii – activitate de prestare a serviciilor materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea proprietăţii în arendă, transmiterea drepturilor, inclusiv pe bază de leasing, privind folosirea oricăror mărfuri contra plată, cu plată parţială sau gratuit; activitate de executare a lucrărilor de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări ştiinţifice, de construcţii experimentale şi a altor lucrări contra plată, cu plată parţială sau gratuit. 5) Livrare impozabilă – livrare de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepţia celor scutite de T.V.A., efectuate de către subiectul impozabil în procesul activităţii de întreprinzător.

6) Mărfuri de uz sau consum personal – obiecte destinate pentru satisfacerea necesităţilor proprietarului şi (sau) ale membrilor familiei sale.

7) Import de mărfuri – introducerea mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia vamală.

8) Import de servicii – prestare de servicii de către persoanele juridice şi fizice aflate în afara Republicii Moldova persoanelor juridice şi fizice, rezidenţi ai Republicii Moldova sau nerezidenţi ai Republicii Moldova, care desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul ei.

9) Export de mărfuri – scoaterea mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia vamală.

10) Export de servicii – prestare de servicii de către persoanele juridice şi fizice, rezidenţi ai Republicii Moldova sau nerezidenţi ai Republicii Moldova, care desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul ei, persoanelor juridice şi fizice aflate în afara ţării.

11) Relaţii specifice - relaţii speciale, caracteristice şi aplicabile numai unui anumit subiect sau unei circumstanţe concrete, care se deosebesc de relaţiile caracteristice pentru subiecţi şi circumstanţe analogice.

12) Cotă zero – cota T.V.A. ce constituie zero procente.

13) Agent – persoană care acţionează în numele altei persoane şi nu este angajatul acesteia.

Subiecţii impozabili sînt:

a) persoanele juridice şi fizice care sînt înregistrate sau trebuie să fie înregistrate în conformitate cu prevederile art.112;

b) persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri, cu excepţia persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv;

c) persoanele juridice şi fizice care importă servicii considerate ca livrări impozabile efectuate de persoanele menţionate.

Obiecte impozabile constituie:

a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova;

b) importul mărfurilor, serviciilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv, importate de către persoanele fizice.

(1) Se stabilesc următoarele cote ale T.V.A.:

a) cota-standard - în mărime de 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor şi serviciilor importate şi a livrărilor efectuate pe teritoriul Republicii Moldova;

b) cote reduse în mărime de:

• - 8% - la pîinea şi produsele de panificaţie, la laptele şi produsele lactate, livrate pe teritoriul Republicii Moldova;

• - 5% - la gazele naturale şi gazele lichefiate, atît la cele importate, cît şi la cele livrate pe teritoriul Republicii Moldova;

c) cota zero - la mărfurile şi serviciile livrate în conformitate cu art.104.

(1) Valoarea impozabilă a livrării impozabile, reprezintă valoarea livrării achitate sau care urmează a fi achitată (fără T.V.A.).

(2) Dacă plata pentru livrare este, în totalitate sau parţial, achitată în expresie naturală, valoarea impozabilă a livrării impozabile constituie valoarea ei de piaţă.

(3) Valoarea impozabilă a livrării impozabile include suma totală a tuturor impozitelor şi taxelor care urmează a fi achitate, cu excepţia T.V.A.

Valoarea impozabilă a livrării impozabile a mărfurilor, serviciilor, după livrarea sau achitarea lor, urmează a fi ajustată, cu condiţia prezentării documentelor de confirmare, dacă:

a) valoarea livrării impozabile, aprobată anticipat, s-a schimbat ca rezultat al schimbării preţurilor;

b) livrarea impozabilă a fost, în totalitate sau parţial, restituită subiectului impozabil care a efectuat livrarea;

c) valoarea impozabilă a livrării impozabile a fost redusă în urma acordării discontului pentru plata efectuată înainte de termen.

(1) Livrarea efectuată la un preţ mai mic decît cel de piaţă din cauza relaţiilor specifice stabilite între furnizor şi consumator sau din cauză că consumatorul este un angajat al furnizorului constituie o livrare impozabilă. Valoarea impozabilă a livrării respective constituie valoarea ei de piaţă.

(2) Mărfurile, serviciile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător, mărfurile de producţie proprie care ulterior sînt transmise fără plată angajaţilor subiectului impozabil, serviciile prestate fără plată angajaţilor subiectului impozabil se consideră livrare impozabilă. Valoarea impozabilă a livrării respective constituie valoarea ei de piaţă.

(3) Mărfurile, serviciile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător, mărfurile de producţie proprie, care ulterior sînt însuşite de subiect sau sînt transmise de el membrilor familiei sale se consideră livrare impozabilă a acestui subiect. Valoare impozabilă a livrării de mărfuri, servicii este valoarea achitată de către subiect pentru livrarea destinată desfăşurării activităţii sale de întreprinzător, iar pentru mărfurile de producţie proprie - valoarea de piaţă.

(4) Mărfurile, serviciile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător, care ulterior au fost transmise fără plată sau cu plată parţială altor persoane se consideră livrare impozabilă efectuată de către acest subiect. Valoarea impozabilă a livrării menţionate constituie valoarea achitată de către subiect pentru livrarea destinată desfăşurării activităţii sale de întreprinzător.

(5) Mărfurile, serviciile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător, mărfurile de producţie proprie, serviciile livrate în contul retribuirii muncii angajatului se consideră livrare impozabilă. Valoarea impozabilă a livrării menţionate constituie valoarea ei de piaţă.

(6) Valoarea de piaţă a livrării impozabile nu trebuie să fie mai mică decît preţul ei de cost efectiv. Valoarea impozabilă a livrării impozabile a activelor supuse uzurii reprezintă valoarea cea mai mare din valoarea ei de bilanţ şi valoarea de piaţă.

(7) În sensul prezentului articol, valoarea de piaţă a mărfurilor, serviciilor livrate se determină în modul stabilit de Guvern.

(1) Valoarea impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor vamală, determinată în conformitate cu legislaţia vamală, precum şi impozitele şi taxele care urmează a fi achitate la importul acestor mărfuri, cu excepţia T.V.A.

(2) În cazul absenţei documentelor care confirmă valoarea mărfurilor importate sau în cazul diminuării de către importator a valorii mărfurilor, valoarea impozabilă a mărfurilor este determinată de către autorităţile vamale în modul stabilit la alin.(1) şi în conformitate cu drepturile acordate acestor autorităţi de legislaţie.

(1) Subiecţii impozabili stipulaţi la art.94 lit.a) sînt obligaţi să declare, conform art.115, şi să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală stabilită conform art.114, suma T.V.A., care se determină ca diferenţă dintre sumele T.V.A. ce urmează a fi plătite de către consumatori pentru mărfurile, serviciile livrate lor şi sumele T.V.A. ce urmează a fi plătite furnizorilor la momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv T.V.A. pe valorile materiale importate) folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada respectivă ţinînd cont de dreptul la trecere în cont conform articolului 102.

(2) Dacă suma T.V.A. ce urmează a fi achitată furnizorului la procurarea valorilor materiale, serviciilor depăşeşte suma T.V.A. primită sau care urmează să fie primită de la consumatori pentru mărfurile, serviciile livrate, diferenţa se reportează în următoarea perioadă fiscală şi devine o parte a sumei T.V.A. ce urmează a fi achitată. pe valorile materiale, serviciile procurate în această perioadă cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(3).

(3) Dacă suma T.V.A. la valorile materiale şi la serviciile procurate de către întreprinderile ce produc pîine şi produse de panificaţie şi întreprinderile ce prelucrează lapte şi produc produse lactate depăşeşte suma T.V.A. la livrările de pîine, produse de panificaţie, lapte şi produse lactate, diferenţa se restituie din buget.

(4) Subiecţii impozabili care importă servicii pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător achită T.V.A. pînă sau la momentul achitării plăţii pentru serviciul importat.

(5) Dacă depăşirea sumei T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate se datorează faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare care se impozitează la cota zero, acesta are dreptul la restituirea sumei de depăşire a T.V.A. ce urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate în limitele cotei T.V.A. obişnuite, înmulţită la valoarea livrării care se impozitează la cota zero. Restituirea T.V.A. se efectuează în conformitate cu instrucţiunile Serviciului Fiscal de Stat, într-un termen care nu depăşeşte 45 de zile.

(6) Suma T.V.A. ce urmează a fi achitată pe serviciile prestate pentru subiecţii impozabili în perioada fiscală în care ele au fost efectuate conform art.94 lit.c) se adaugă la suma T.V.A. care urmează a fi achitată pe mărfurile, serviciile, livrate de către fiecare subiect impozabil în perioada fiscală corespunzătoare.

(7) Persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător achită T.V.A. pînă la sau în momentul prezentării declaraţiei vamale, adică pînă la momentul introducerii mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova. Persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv, achită T.V.A. în momentul controlului vamal al bagajului şi numai în măsura în care valoarea depăşeşte limita stabilită.

(1) În cazul achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor pe valorile materiale, serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător cu excepţia serviciilor importate. Se permite trecerea în cont a T.V.A. la serviciile importate, procurate de către subiecţii impozabili pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător, la achitarea T.V.A. la buget conform art. 115, numai în cazul plăţii T.V.A. la serviciile menţionate.

(2) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. nu se trece în cont şi se raportează la cheltuieli.

(3) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor atît impozabile, cît şi neimpozabile se trece în cont dacă se duce o evidenţă aparte a achitării plăţilor pentru ele şi dacă valoarea impozabilă a livrărilor impozabile depăşeşte 50% din valoarea tuturor livrărilor efectuate de către subiectul impozabil.

(4) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care nu sînt folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, precum şi pe valorile materiale procurate care în procesul activităţii de întreprinzător au fost sustrase sau au constituit pierderi supranormativ conform legislaţiei, nu se trece în cont şi se raportează la rezultatele activităţii.

(5) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate de către subiectul impozabil în scopul organizării de activităţi distractive ce nu ţin de domeniul activităţii sale de întreprinzător nu se trece în cont şi se raportează la cheltuieli. Subiecţii impozabili a căror activitate de întreprinzător constă în organizarea distracţiilor şi timpului liber, iar valorile materiale, serviciile procurate sînt folosite nemijlocit pentru desfăşurarea acestei activităţi au dreptul la trecerea în cont a T.V.A. pe valorile materiale şi serviciile procurate.

(6) Subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate dacă dispune:

a) de factura T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată ori urmează a fi achitată T.V.A., sau

b) de documentul, eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea T.V.A. la mărfurile importate, sau

c) de documentul care confirmă achitarea T.V.A. la serviciile importate, eliberat de organele fiscale teritoriale.

(7) Livrarea, în privinţa căreia se permite trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitate pe valorile materiale, serviciile procurate, trebuie să fie efectuată subiectului impozabil de către furnizorul care a eliberat factura T.V.A. (procurată în modul stabilit de la organul autorizat) sau să fie importată de către subiectul impozabil.

(8) La livrarea mărfurilor, serviciilor pentru export, şi a tuturor tipurilor de transporturi internaţionale de pasageri şi de mărfuri, se permite restituirea T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate dacă există confirmarea organului vamal privind livrarea mărfurilor pentru export, confirmarea destinatarului străin privind livrarea serviciilor, inclusiv a celor de transport.

(1) T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor şi pentru livrările de mărfuri, servicii efectuate de către subiecţii impozabili, ce constituie rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova:

1) locuinţa, pămîntul şi terenul pe care se găseşte locuinţa, arenda acestora, dreptul de livrare şi arendare a acestora, cu excepţia plăţilor de comision aferente tranzacţiilor respective;

2) produsele alimentare şi nealimentare pentru copii, conform listei aprobate în legea bugetului pe anul respectiv;

3) proprietatea de stat, răscumpărată în procesul privatizării;

4) instituţiile preşcolare, cluburile, sanatoriile şi alte obiecte cu destinaţie social-culturală şi de locuit, precum şi drumurile, reţelele şi substaţiile electrice, reţelele de gaz, instalaţiile pentru extragerea apelor subterane şi alte obiecte similare transferate gratuit autorităţilor publice (sau, în baza deciziei lor, întreprinderilor specializate care folosesc şi exploatează obiectele respective conform destinaţiei), precum şi cele transmise întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor de către autorităţile publice; lucrările de construcţie a caselor de locuit, efectuate cu atragerea mijloacelor bugetare de toate nivelurile şi a fondurilor extrabugetare cu destinaţie specială, cu condiţia că mijloacele respective constituie nu mai puţin de 40% din valoarea acestor lucrări; lucrările efectuate în perioada de realizare a programelor (proiectelor) social-economice cu destinaţie specială în domeniul construcţiei caselor de locuit;

5) mărfurile, serviciile instituţiilor de învăţămînt, legate de procesul instructiv de producţie şi educativ, cu condiţia alocării mijloacelor obţinute din livrarea acestor mărfuri, servicii în scopuri de instruire generală; serviciile de pregătire şi perfecţionare a cadrelor; serviciile de instruire a copiilor şi adolescenţilor în cercuri, secţii, studiouri; serviciile prestate copiilor şi adolescenţilor cu folosirea instalaţiilor sportive; serviciile legate de întreţinerea copiilor în instituţii preşcolare;

6) serviciile (acţiunile) întreprinse de către autorităţile abilitate, pentru care se aplică taxa de stat; toate tipurile de activităţi legate de taxele şi plăţile încasate de stat pentru acordare de licenţe, înregistrare şi eliberare de brevete, precum şi taxele şi plăţile încasate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi de alte autorităţi abilitate, de către persoanele cu funcţii de răspundere în cazul acordării anumitor drepturi persoanelor juridice şi fizice; serviciile acordate de către membrii colegiului de avocaţi; serviciile legate de exploatarea subsolului; arendarea fondului forestier şi serviciile legate de folosirea resurselor naturale, pentru care se efectuează plăţi la buget şi în fondurile extrabugetare;

7) serviciile legate de operaţiunile de acordare de licenţe şi eliberare de brevete (cu excepţia celor de intermediere), referitoare la obiectele proprietăţii industriale, precum şi obţinerea drepturilor de autor;

8) proprietatea confiscată, proprietatea fără stăpîn, proprietatea trecută în posesiunea statului cu drept de succesiune, proprietatea întreprinderilor declarate falimentare; comorile;

9) serviciile legate de îngrijirea bolnavilor şi bătrînilor, precum şi mărfurile, din contul organizaţiilor de binefacere, destinate pregătirii pachetelor pentru bătrînii nevoiaşi şi distribuite lor gratuit;

10) serviciile medicale contra plată efectuate de către persoanele juridice şi fizice cărora, conform legislaţiei, le este permisă practicarea medicinei; medicamentele, atît indicate în Nomenclatorul de stat de medicamente, cît şi autorizate de Ministerul Sănătăţii, precum şi materia primă medicamentoasă şi alte materiale utilizate la prepararea medicamentelor, autorizate de Ministerul Sănătăţii, cu excepţia mijloacelor cosmetice; articolele de uz medical, articolele ortopedice şi de protezare şi tehnica medicală, biletele de tratament (inclusiv cele fără cazare) şi de odihnă în staţiunile balneoclimaterice, biletele turistice şi de excursie, fără costul serviciilor de intermediere legate de procurarea acestora; mijloacele tehnice, inclusiv transportul auto, folosit exclusiv în scopuri legate de profilaxia invalidităţii şi reabilitarea invalizilor;

11) produsele de fabricaţie proprie ale cantinelor studenţeşti, şcolare şi ale cantinelor altor instituţii de învăţămînt, ale spitalelor şi instituţiilor preşcolare, ale cantinelor care aparţin altor instituţii şi organizaţii din sfera social-culturală finanţate, parţial sau în întregime, de la buget, precum şi ale cantinelor specializate în alimentarea bătrînilor nevoiaşi din contul organizaţiilor de binefacere;

12) serviciile financiare:

a) acordarea sau transmiterea creditelor, garanţiilor de credit, alte garanţii ale operaţiilor în numerar şi de creditare, inclusiv gestionarea împrumuturilor, creditelor sau garanţiilor de credit din partea creditorilor (operaţiile de creditare, de virament, fiduciare, legate de creditare, de decontări de casă, căutarea sumelor care nu au intrat în cont, deschiderea, închiderea şi reîntocmirea conturilor);

b) operaţiile legate de evidenţa conturilor de depozit, inclusiv a conturilor de depunere, de decontare şi bugetare, viramentele, titlurile de creanţă, cecurile şi alte instrumente financiare, cu excepţia veniturilor de pe vînzarea mărfurilor în cazul nerambursării creditului, din acordarea serviciilor informaţionale, de consultanţă şi de expertiză, din procurarea şi arendarea locurilor de broker la bursă, din darea în arendă, inclusiv în baza leasingului, inclusiv leasingul financiar, din serviciile de încasare şi livrare a banilor în numerar clienţilor, din serviciile de primire la păstrare şi transferare a valorilor de preţ, a banilor în numerar, a hîrtiilor de valoare şi a documentelor, a veniturilor de la operaţiile fiduciare de gestionare a bunurilor clienţilor, de la lichidarea bunurilor întreprinderilor care au dat faliment, din aprovizionarea contra plată a clienţilor cu documentaţia normativă;

c) operaţiile legate de circulaţia valutei, mijloacelor băneşti, bancnotelor, care constituie un mijloc legal de plată (cu excepţia celor folosite în scopuri numismatice);

d) operaţiile legate de emiterea acţiunilor, obligaţiunilor, cambiilor şi altor hîrtii de valoare, inclusiv operaţiile comerciale şi de intermediere pe piaţa hîrtiilor de valoare, operaţiile registratorilor independenţi;

e) operaţiile legate de instrumentele financiare derivate, de acordurile forward, de opţiuni şi de alte operaţii financiare;

f) serviciile legate de gestionarea fondurilor investiţionale şi fondurilor nestatale calificate de pensii;

g) operaţiile de asigurare şi reasigurare, cu excepţia serviciilor prestate de misiţii de asigurare;

13) serviciile poştale, inclusiv distribuirea pensiilor, subvenţiilor, indemnizaţiilor;

14) serviciile legate de jocurile de noroc prestate de către subiecţii care desfăşoară activitate de întreprinzător în sfera jocurilor de noroc (inclusiv cu folosirea jocurilor automate), cu excepţia serviciilor a căror valoare, în totalitate sau parţial, a fost inclusă în miză sau în plata pentru intrare şi a altor servicii prestate spectatorilor sau participanţilor; loteriile;

15) lucrările de cercetări ştiinţifice şi de construcţie experimentale, efectuate din contul mijloacelor bugetare;

16) serviciile rituale prestate de birourile de pompe funebre, de cimitire şi crematorii; ritualurile şi ceremoniile efectuate de organizaţiile religioase;

17) serviciile legate de închirierea spaţiului locativ şi cazarea în cămine; serviciile comunale acordate populaţiei: alimentarea cu apă, canalizarea, alimentarea cu energie termică (aprovizionarea centralizată cu căldură şi apă caldă), salubrizarea, serviciile legate de folosirea ascensorului;

18) serviciile prestate de transportul în comun urban şi interurban (cu excepţia taximetrelor cu numărul de pasageri nu mai mare de 4), precum şi serviciile prestate de transportul de pasageri suburban auto, feroviar şi fluvial;

19) seminţele amelioratorului, de prebază şi de bază de soiuri şi hibrizi omologaţi, destinate înmulţirii şi implementării unor noi tehnologii; materialul de înmulţire viticol şi materialul săditor pomicol şi viticol de prebază, de bază şi certificat, destinat înfiinţării de plantaţii-mamă; animalele de rasă (inclusiv tineretul de o zi); ouăle incubabile; materialul genetic pentru piscicultură; adaosurile nutritive (şroturi de soia, făină de peşte, drojdii, fosfaturi de calciu, lizină, enzime şi premixe proteico-vitamino-minerale); vitaminele şi provitaminele; antibioticele; vaccinele veterinare; azotul lichid; pesticidele; îngrăşămintele minerale;

20) energia electrică importată şi livrată către reţelele de distribuţie sau importată de acestea, cu excepţia serviciilor de transport al energiei electrice importate;

21) metalele preţioase şi pietrele preţioase, în orice formă şi în orice stare, inclusiv deşeurile care conţin metale preţioase şi pietre preţioase, procurate de Vistieria de Stat;

22) serviciile ce ţin de autentificarea drepturilor deţinătorilor de teren;

23) producţia de carte şi publicaţiile periodice vizînd domeniile culturii, religiei, educaţiei, ştiinţei şi învăţămîntului, precum şi serviciile de redactare, editare şi executare poligrafică a producţiei de carte şi a publicaţiilor periodice ce ţin de domeniile menţionate (cu excepţia celor cu caracter publicitar şi erotic).

(2) T.V.A nu se aplică:

a) mărfurilor, la introducerea pe teritoriul vamal şi plasarea în regimurile vamale de tranzit, depozit vamal, transformare sub supraveghere vamală, depozit vamal liber, nimicire, renunţare în folosul statului;

b) mărfurilor autohtone, plasate în regimul vamal de reimport sau de perfecţionare pasivă la introducerea pe teritoriul vamal;

c) mărfurilor plasate în regimurile vamale magazin duty free (magazin de mărfuri neimpozabile), de admitere (neadmitere) provizorie.

(3) Mărfurilor străine li se aplică T.V.A. la introducerea acestora pe teritoriul vamal şi plasarea lor în regimul vamal de perfecţionare activă, cu restituirea ulterioară a sumelor T.V.A achitate la scoaterea de pe teritoriul vamal a produselor rezultate din prelucrare.

(4) La scoaterea mărfurilor străine de pe teritoriul vamal, plasate în regimul vamal de reexport, se restituie suma T.V.A achitată la introducerea acestora pe teritoriul vamal.

(5) T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor importate, destinate acordării de asistenţă în caz de calamitate naturală, de conflict armat şi în alte situaţii excepţionale, precum şi pentru livrările de mărfuri definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern.

(6) T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor importate, destinate magazinelor ce deservesc în exclusivitate misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate lor în Republica Moldova şi personalul acestora.

(7) T.V.A. nu se aplică materiei prime, materialelor, articolelor de completare şi accesoriilor necesare procesului de producţie, importate de întreprinderile Societăţii Orbilor, Societăţii Surzilor şi Societăţii Invalizilor.

(8) T.V.A. nu se aplică producţiei atelierelor curative de producţie (de muncă) de pe lîngă spitalele de psihiatrie ale Ministerului Sănătăţii, în care muncesc persoane handicapate.

La cota zero a T.V.A. se impozitează următoarele livrări:

a) mărfurile, serviciile pentru export şi toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri şi pasageri;

b) energia electrică livrată populaţiei de către reţelele de distribuţie, energia termică şi apa caldă livrate populaţiei de către întreprinderile de termoficare locale, cazangeriile, staţiile termice şi staţiile-grup;

c) mărfurile şi serviciile destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice şi a altor misiuni asimilate lor în Republica Moldova, precum şi uzului sau consumului personal al membrilor personalului diplomatic şi administrativ-tehnic al acestor misiuni şi al membrilor familiei care locuiesc împreună cu ei, pe bază de reciprocitate, în modul stabilit de Guvern;

d) mărfurile, serviciile pentru organizaţiile internaţionale în limitele acordurilor la care Republica Moldova este parte. Lista organizaţiilor internaţionale se stabileşte în legea bugetului pe anul respectiv.

(1) Livrarea energiei electrice, a celei termice şi a gazului se consideră livrare de mărfuri.

(2) Livrarea serviciilor legată de livrarea mărfurilor se consideră parte a livrării de mărfuri.

(3) Livrarea serviciilor legată de exportul de mărfuri se consideră parte a exportului de mărfuri.

(4) Livrarea mărfurilor legată de livrarea serviciilor se consideră parte a livrării de servicii.

(1) Livrarea mărfurilor, serviciilor efectuată de un agent în numele subiectului impozabil constituie o livrare efectuată de însuşi subiectul impozabil.

(2) Prevederile alin.(1) nu se extind asupra livrării serviciilor de către agent către subiectul impozabil.

(3) Livrarea serviciilor de către angajaţi patronului său (în limitele îndatoririlor de serviciu sau de producţie) nu constituie o livrare impozabilă din partea angajatului.

Transmiterea de către un subiect impozabil a dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător sau a unei părţi a acestei activităţi altui subiect nu constituie o livrare de mărfuri, servicii dacă:

a) subiectul căruia i se transmite dreptul de desfăşurare a activităţii de întreprinzător sau a unei parţi a acestei activităţi este un subiect impozabil sau devine subiect impozabil în momentul transmiterii acestui drept;

b) subiectul căruia i se transmite dreptul de desfăşurare a activităţii de întreprinzător continuă după transmitere să desfăşoare această activitate.

(1) Data obligaţiei fiscale privind T.V.A. este data livrării. Data livrării se consideră data predării mărfurilor, prestării serviciilor, cu excepţia cazurilor stipulate la alin.(5) şi (6).

(2) Pentru mărfuri, data livrării se consideră data predării (transmiterii) mărfurilor consumatorului sau dacă mărfurile sînt transportate, data livrării se consideră data la care începe transportarea, cu excepţia mărfurilor de export pentru care data livrării se consideră data scoaterii lor de pe teritoriul Republicii Moldova.

(3) În cazul livrării de bunuri imobiliare, construirii unui obiect pe terenul consumatorului, data livrării se consideră data trecerii bunurilor imobiliare, a obiectului de construcţie în posesia consumatorului.

(4) Pentru servicii, data livrării se consideră data prestării serviciului, data eliberării facturii T.V.A. sau data la care plata se efectuează subiectului impozabil, parţial sau în întregime, în dependenţă de ce are loc mai înainte.

(5) Dacă factura T.V.A. este eliberată sau plata este primită pînă la momentul efectuării livrării, data livrării se consideră data eliberării facturii T.V.A. sau data primirii plăţii, în dependenţă de ce are loc mai înainte.

(6) Dacă mărfurile, serviciile sînt livrate regulat pe parcursul unei anumite perioade de timp stipulate în contract, data livrării se consideră data eliberării facturii T.V.A. sau data primirii fiecărei plăţi regulate, în dependenţă de ce are loc mai înainte.

(1) Pentru mărfurile importate utilizate pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, termenul obligaţiei fiscale se consideră data declarării mărfurilor la punctele vamale de frontieră, iar data achitării - data depunerii de către importator (declarant) sau de către un terţ a mijloacelor băneşti la casieria organului vamal sau la conturile respective ale Trezoreriei Centrale a Ministerului Finanţelor, confirmată printr-un extras din contul bancar. La serviciile importate, utilizate pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, termenul onorării obligaţiei fiscale şi data achitării T.V.A. se consideră data efectuării plăţii pentru serviciul importat.

(2) Marfa se consideră importată dacă importatorul respectă toate cerinţele prevăzute de legislaţia vamală la importul de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova şi dacă marfa a fost supusă taxei vamale. În cazul în care taxa vamală pe marfa importată nu trebuie achitată, marfa se consideră importată, ca şi cum ea ar fi fost supusă taxei vamale, cu respectarea procedurilor corespunzătoare de import a mărfurilor, prevăzute în legislaţia vamală.

(1) Locul livrării mărfurilor se consideră locul de aflare a mărfurilor la momentul predării (transmiterii) sau la momentul trecerii lor în posesia consumatorului. Dacă mărfurile sînt furnizate cu transportul consumatorului sau de către o organizaţie de transport, atunci locul livrării mărfurilor este locul de aflare a mărfurilor la începutul transportării, cu excepţia livrărilor pentru export.

(2) Locul livrării energiei electrice, a celei termice şi a gazului se consideră locul primirii lor.

(1) Locul livrării serviciilor se consideră:

a) locul aflării bunurilor imobiliare – dacă serviciile sînt legate nemijlocit de această proprietate;

b) locul real al prestării serviciilor – dacă ele sînt legate de bunurile mobiliare sau de persoane;

c) locul real al prestării serviciilor – dacă ele sînt prestate în domeniile culturii, artei, învăţămîntului, culturii fizice, sportului sau în altă sferă de activitate similară;

d) locul real al prestării serviciilor de către o persoană nerezidentă a Republicii Moldova – dacă persoana juridică sau fizică consumator al acestor servicii este rezident al Republicii Moldova sau nu este rezident al Republicii Moldova, dar desfăşoară o activitate de întreprinzător pe teritoriul acesteia, cu excepţia cazurilor cînd serviciile sînt consumate în afara hotarelor Republicii Moldova.

(2) Locul livrării serviciilor de transport se consideră locul lor de destinaţie, luîndu-se în considerare distanţa parcursă.

(1) Subiectul care desfăşoară o activitate de întreprinzător cu excepţia autorităţilor publice, instituţiilor publice, specificate la art. 51, şi deţinătorilor patentei de întreprinzător, este obligat să se înregistreze ca contribuabil al T.V.A. dacă el a efectuat într-o perioadă de oricare 12 luni consecutive livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte 50.000 lei, cu excepţia livrărilor scutite de impozitare conform art.103. Subiectul este obligat să înştiinţeze oficial Serviciul Fiscal de Stat, completînd formularul respectiv, şi să se înregistreze nu mai tîrziu de o lună din ziua expirării termenului, în timpul căruia a fost depăşit plafonul stabilit în prezentul alineat. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii imediat următoare celei în care el este obligat să prezinte avizul oficial.

(2) În cazul prezenţei unor argumente temeinice care îi dau subiectului dreptul de a considera că valoarea livrărilor lui impozabile va depăşi 50.000 lei la începutul perioadei impozabile respective, el urmează să se înregistreze, în modul stabilit la alin.(1), pînă la sfîrşitul lunii în care se presupune că va avea loc depăşirea plafonului de înregistrare. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii respective.

(3) Subiectul, faţă de care nu se aplică cerinţele de înregistrare, se poate înregistra benevol în calitate de contribuabil al T.V.A. dacă el efectuează livrări altor subiecţi impozabili şi dacă are posibilitatea să emită factura T.V.A. Faţă de acest subiect se aplică toate prevederile prezentului titlu. Înregistrarea acestui subiect este valabilă pe un termen nu mai mic de 2 ani sau pînă la momentul încetării activităţii de întreprinzător, în dependenţă de ce are loc mai înainte. Subiectul se consideră înregistrat din ziua prezentării formularului de înregistrare completat la Serviciul Fiscal de Stat.

(4) Subiectul care planifică să înceapă o activitate de întreprinzător şi intenţionează să efectueze livrări impozabile cu T.V.A. poate să se înregistreze din timp, pînă la efectuarea livrărilor impozabile. Trecerea în cont a sumei T.V.A., achitate pe valorile materiale, serviciile procurate în conformitate cu art.102, se permite numai dacă livrările impozabile au fost efectuate pe parcursul a cel puţin 6 luni succesive după înregistrare. Subiectul se consideră înregistrat din ziua prezentării formularului de înregistrare completat la Serviciul Fiscal de Stat. Dacă Serviciul Fiscal de Stat consideră că subiectul înregistrat în conformitate cu prezentul articol nu a avut dreptul sau nu era obligat să se înregistreze, actul de înregistrare se consideră nul din momentul primirii lui.

(5) La înregistrarea subiectului impozabil, Serviciul Fiscal de Stat este obligat să-i elibereze certificatul de înregistrare, aprobat în modul stabilit, cu indicarea:

a) denumirii (numelui) şi adresei juridice ale subiectului impozabil;

b) datei înregistrării;

c) codului fiscal al subiectului impozabil.

(6) Subiectul căruia i se prestează servicii de către persoanele juridice sau fizice nerezidenţi ai Republicii Moldova ce nu desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul acesteia, este obligat să se înregistreze, în conformitate cu prevederile alin.(1), dacă valoarea serviciilor prestate depăşeşte 50.000 lei sau dacă valoarea lor, adăugată la valoarea livrărilor de mărfuri, servicii efectuate sau planificate de el pentru termenele stabilite la alin.(1), depăşeşte 50.000 lei.

(1) În cazul suspendării livrărilor supuse T.V.A., subiectul impozabil este obligat să informeze despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat. Serviciul Fiscal de Stat este obligat să anuleze înregistrarea contribuabilului T.V.A.

(2) În cazul în care subiectul impozabil nu va efectua livrări impozabile şi nu va dori să rămînă înregistrat, el este obligat să informeze Serviciul Fiscal de Stat precum că, în ultimele 12 luni, volumul livrărilor nu a depăşit plafonul stabilit pentru înregistrare. Dacă subiectul impozabil doreşte să anuleze actul de înregistrare şi înştiinţează despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat, el trebuie să dovedească că în viitor volumul livrărilor impozabile nu va depăşi plafonul stabilit pentru înregistrare. În acest caz, Serviciul Fiscal de Stat anulează înregistrarea.

(3) Anularea înregistrării contribuabilului T.V.A. intră în vigoare de la data încetării livrărilor impozabile de către subiectul impozabil sau după expirarea lunii în care au fost primite înştiinţarea şi dovada prevăzute la alin.(2), în dependenţă de ce are loc mai înainte.

(4) În momentul anulării înregistrării contribuabilului T.V.A., el se consideră ca subiect care a efectuat o livrare impozabilă a stocurilor sale de mărfuri şi a mijloacelor fixe şi trebuie să achite datoria la T.V.A. pe această livrare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.107. Valoarea impozabilă a livrării respective se consideră valoarea ei de piaţă.

(1) Perioada fiscală privind T.V.A. constituie o lună calendaristică, începînd cu prima zi a lunii.

(2) Dacă volumul anual al livrărilor impozabile ale subiectului nu depăşeşte 50.000 lei, perioada fiscală privind T.V.A. se consideră perioada de trei luni, începînd cu prima zi a primei luni şi terminînd cu ultima zi a celei de a treia luni.

(3) Dacă subiectul este înregistrat ca contribuabil al T.V.A., prima perioadă fiscală începe de la data indicată în actul de înregistrare şi se termină în ultima zi a lunii care urmează după luna în care a avut loc înregistrarea.

(4) În cazul anulării înregistrării, ultima perioadă fiscală începe în prima zi a lunii în care a avut loc anularea şi se termină în ziua în care intră în vigoare actul cu privire la anularea înregistrării.

(1) Fiecare subiect impozabil este obligat să prezinte declaraţia privind T.V.A. pentru fiecare perioadă fiscală. Declaraţia se întocmeşte pe un formular oficial, care este prezentat la Serviciul Fiscal de Stat nu mai tîrziu de ultima zi a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale.

(2) Fiecare subiect impozabil trebuie să verse la buget suma T.V.A., care urmează a fi achitată pentru fiecare perioadă fiscală, dar nu mai tîrziu de data stabilită pentru prezentarea declaraţiei pe această perioadă, cu excepţia achitării T.V.A. în buget la serviciile importate, a cărei achitare se face pînă sau la momentul efectuării plăţii pentru serviciul importat.

(1) Dacă, după includerea în declaraţia privind T.V.A. a sumei T.V.A. achitate pe livrarea efectuată, toată suma sau o parte a ei se consideră, conform legislaţiei, drept datorie compromisă, subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate pentru orice perioadă fiscală privind T.V.A. Suma T.V.A. care urmează a fi trecută în cont este egală cu suma T.V.A. achitată pe livrarea care corespunde sumei datoriei compromise nerambursate.

(2) Dacă suma datoriei compromise se restituie subiectului impozabil după primirea dreptului de a o trece în cont conform prevederilor alin.(1), această sumă se consideră ca plată pentru următoarea livrare impozabilă efectuată la momentul primirii sumei datoriei compromise.

(1) Subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă este obligat să prezinte consumatorului factura T.V.A. pe livrarea în cauză în termen de 7 zile lucrătoare după efectuarea ei.

(2) Factura T.V.A. trebuie să includă următoarele informaţii:

1) numărul de ordine al facturii;

2) denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al furnizorului;

3) data eliberării facturii;

4) data livrării, dacă ea nu corespunde cu data eliberării facturii;

5) denumirea (numele) şi adresa consumatorului;

6) tipul livrării;

7) pentru fiecare tip de livrare:

a) cantitatea mărfii;

b) preţul unui articol de marfă fără T.V.A.;

c) cota T.V.A.;

d) suma T.V.A. pe un articol de marfă;

8) suma totală care urmează a fi achitată;

9) suma totală a T.V.A.

(3) În factura T.V.A., la livrările de export, trebuie să fie indicat că bunurile sînt destinate pentru export, precum şi ţara de destinaţie.

(4) Facturile T.V.A. se numerotează în ordine succesivă şi se păstrează la furnizor în aceeaşi ordine.

(5) Pentru vînzarea cu amănuntul în locurile special amenajate, cu plata în numerar, eliberarea facturii T.V.A. nu este obligatorie dacă sînt respectate următoarele condiţii:

a) subiectul impozabil ţine evidenţa sumei primite şi achitate în numerar la fiecare punct comercial şi de prestări servicii în conformitate cu legislaţia privind efectuarea decontărilor băneşti pentru operaţiile comerciale sau serviciile prestate. Înscrierea se efectuează în momentul primirii sau achitării sumei în numerar. La sfîrşitul fiecărei zile de lucru se face bilanţul;

b) la sfîrşitul fiecărei zile de lucru, în documentaţia de evidenţă este înscrisă suma totală a T.V.A. pe livrările efectuate, iar în documentul de evidenţă a valorilor materiale procurate se introduc datele din facturile T.V.A. care au fost achitate în numerar.

(6) În cazul livrării serviciilor contra plată în numerar, factura T.V.A. se eliberează în momentul primirii banilor sau pînă la acest moment.

(1) Fiecare subiect impozabil este obligat să ţină evidenţa întregului volum de mărfuri, servicii livrate şi a valorilor materiale, serviciilor procurate. În comerţul cu amănuntul, în sfera prestării serviciilor, subiecţii impozabili sînt obligaţi să ţină zilnic evidenţa tuturor mărfurilor livrate, serviciilor prestate achitate în numerar. Dările de seamă privind mărfurile, serviciile livrate şi valorile materiale, serviciile procurate trebuie întocmite în termen de o lună de la încheierea perioadei fiscale privind T.V.A.

(2) Facturile T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate se numerotează în ordine succesivă şi se înregistrează în aceeaşi ordine în documentaţia de evidenţă respectivă.

(3) Documentaţia pentru evidenţa valorilor materiale, serviciilor procurate trebuie să includă:

a) numărul de ordine al facturii T.V.A.;

b) data primirii facturii;

c) denumirea (numele) furnizorului;

d) descrierea succintă a livrării;

e) valoarea totală a livrării fără T.V.A.;

f) suma totală a T.V.A.;

g) valoarea oricăror mărfuri exportate, reimportate de către exportator fără schimbarea caracteristicilor lor cantitative şi calitative.

(4) Facturile T.V.A. pentru mărfurile, serviciile livrate se numerotează în ordine succesivă şi se înscriu în registrul de evidenţă în aceeaşi ordine. Copiile facturilor T.V.A. se păstrează în aceeaşi ordine. Originalele conturilor deteriorate sau anulate ale facturilor T.V.A. se păstrează împreună cu copiile.

(5) Înscrierea în registrul de evidenţă a livrării de mărfuri, servicii trebuie să includă:

a) numărul de ordine al facturii T.V.A.;

b) data eliberării ei;

c) denumirea (numele) consumatorului;

d) descrierea succintă a livrării;

e) valoarea totală a livrării prezentată pentru a fi achitată fără T.V.A.;

f) suma totală a T.V.A.;

g) suma rabatului, dacă acesta se oferă.

(6) Pentru fiecare perioadă fiscală privind T.V.A. se ţine o evidenţă generalizată, care include:

a) suma T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate;

b) suma T.V.A. pe mărfurile, serviciile livrate;

c) ajustările care influenţează suma T.V.A.;

d) suma netă a T.V.A. care trebuie achitată la buget sau suma excesivă netă a T.V.A. care urmează a fi trecută în cont;

e) suma T.V.A. vărsată la buget;

f) suma excesivă a T.V.A. raportată la perioada fiscală următoare;

g) suma T.V.A. supusă rambursării de la buget.

În sensul prezentului titlu, se definesc următoarele noţiuni:

1) Acciz – impozit general de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum, pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc.

2) Certificat de acciz – document eliberat de organul Serviciului Fiscal de Stat subiectului impunerii, care atestă înregistrarea acestuia şi îi atribuie dreptul de a efectua tranzacţii cu mărfurile supuse accizelor, de a desfăşura activitate în domeniul jocurilor de noroc.

3) Încăpere de acciz – totalitatea locurilor ce aparţin subiectului impunerii, inclusiv clădirile, încăperile, teritoriile, terenurile, orice alte locuri, care sînt situate separat, determinate în certificatul de acciz, unde mărfurile supuse accizelor se prelucrează şi/sau se fabrică, se expediază (se transportă) de către subiecţii impunerii, şi unde se desfăşoară jocurile de noroc.

4) Expediere (transportare) – deplasarea, transmiterea mărfurilor supuse accizelor din încăperea de acciz.

5) Informaţie despre expediere (transportare) – înscriere făcută de mînă în registrul de evidenţă a producţiei expediate (transportate).

6) Activitate în domeniul jocurilor de noroc – activitate de întreprinzător, desfăşurată în conformitate cu legislaţia de către persoane juridice care se ocupă cu organizarea şi desfăşurarea jocurilor de noroc, contribuie ori, prin altă modalitate, oferă posibilităţi persoanelor fizice de a participa la jocurile de noroc.

Subiecţi ai impunerii sînt:

a) persoanele juridice şi persoanele fizice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova;

b) persoanele juridice şi persoanele fizice care importă mărfuri supuse accizelor, cu excepţia mărfurilor specificate la art.124 alin.(1), (2), (4), (6), (7) şi (8);

c) persoanele juridice care desfăşoară activitate în domeniul jocurilor de noroc.

(1) Obiecte ale impunerii sînt mărfurile supuse accizelor şi licenţele pentru activitate în domeniul jocurilor de noroc, specificate în anexa la prezentul titlu.

(2) Baza impozabilă o constituie:

1) pentru mărfurile supuse accizelor:

a) volumul în expresie naturală, dacă cotele accizelor, inclusiv în cazul importului, sînt stabilite în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;

b) valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru aceste mărfuri sînt stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor;

c) valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform legislaţiei vamale, precum şi impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate la momentul importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru mărfurile în cauză sînt stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor;

2) pentru jocurile de noroc – costul licenţei pentru activitate în domeniul jocurilor de noroc.

Cotele accizelor se stabilesc:

a) în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;

b) ad valorem în procente de la valoarea de piaţă a mărfii;

c) ad valorem în procente de la costul licenţei pentru activitate în domeniul jocurilor de noroc.

(1) Subiecţii impunerii specificaţi la art.120 lit.a), care expediază (transportă) mărfuri supuse accizelor din încăperea de acciz:

a) calculează accizele pornind de la volumul mărfurilor în expresie naturală sau de la valoarea acestora (în dependenţă de cotă – în sumă absolută sau ad valorem în procente);

b) achită accizele la momentul expedierii (transportării) mărfurilor din încăperea de acciz conform cotelor stabilite în anexa la prezentul titlu.

(2) Obligaţia de achitare a accizelor în modul specificat la alin.(1) din prezentul articol rămîne valabilă în cazul transmiterii mărfurilor supuse accizelor cu plată sau cu titlu gratuit, inclusiv în contul salariului, angajaţilor subiectului impunerii, altor persoane, în cazul însuşirii mărfurilor de către subiectul impunerii sau de către membrii familiei acestuia, precum şi în cazul deplasării în alt mod a mărfurilor fără achitarea accizelor din încăperea de acciz.

(3) Accizele la mărfurile importate se calculează şi se achită de către subiecţii impunerii specificaţi la art.120 lit.b) o dată cu achitarea taxelor vamale.În cazul în care pentru importul de mărfuri nu se percepe taxă vamală, mărfurile se consideră importate, ca şi cum ar fi fost supuse taxei vamale, cu respectarea reglementărilor stabilite de legislaţia vamală pentru regimul de import.

(4) Subiecţii impunerii specificaţi la art.120 lit.c) achită accizele pînă sau la data depunerii cererii de obţinere a licenţei pentru activitate în domeniul jocurilor de noroc, conform cotei stabilite în anexa la prezentul titlu.

(5) În cazul exportului de mărfuri supuse accizelor, obligaţia de achitare a accizelor este valabilă pînă la momentul repatrierii valutei şi prezentării documentelor justificative specificate la art.125 alin.(3). În cazul neprezentării, în termenele stabilite de Serviciul Fiscal de Stat, a documentelor ce confirmă exportul mărfurilor supuse accizelor, subiectul impunerii achită accizele, amenzile şi penalităţile în mărimea şi în modul prevăzute corespunzător la art.4 alin.(7) lit.h) şi alin.(8) din Legea pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal.

(6) Mărfurile supuse accizelor, cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vinurile din struguri, din fructe şi pomuşoare, vinurile din struguri saturate cu dioxid de carbon, divinurile (coniacurile), articolele din tutun, comercializate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile supuse accizelor procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sînt pasibile marcării obligatorii cu timbru de acciz. Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, pînă la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – pînă la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz. Modul de procurare şi de utilizare a timbrelor de acciz este stabilit de către Serviciul Fiscal de Stat. Nu sînt marcate obligatoriu cu timbru de acciz vinurile spumoase şi spumante, divinurile (coniacurile) în sticle de suvenire, cu capacitatea de pînă la 0,25; 1,5; 3 litri şi 6 litri, precum şi mărfurile supuse accizelor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova şi expediate de către producător pentru export.

(1) Accizele nu se achită de către persoanele fizice care importă:

a) spirt curat în cantitate de 1 litru;

b) băuturi spirtoase în cantitate de 1 litru;

c) bere în cantitate de 5 litri;

d) ţigări în cantitate de 200 bucăţi;

e) trabucuri în cantitate de 50 bucăţi;

f) carburanţi pentru mijloacele de transport auto, cu condiţia că aceştia se află într-un singur rezervor al unităţii de transport cu care persoana intră pe teritoriul Republicii Moldova.

g) aparate de reprodus sunetul; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imagini de televiziune - 1 denumire din poziţiile tarifare prevăzute în anexa la prezentul titlu.

(2) Accizele nu se achită la importarea următoarelor mărfuri supuse accizelor:

a) definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern;

b) definite ca asistenţă tehnică, acordată de organizaţii de stat, guvernamentale sau internaţionale;

c) destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice şi a altor misiuni asimilate lor în Republica Moldova, precum şi uzului sau consumului personal al membrilor personalului diplomatic şi administrativ-tehnic al acestor misiuni şi al membrilor familiei care locuiesc împreună cu ei, pe bază de reciprocitate, în modul stabilit de Guvern.

(3) Accizele nu se achită în cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor în mod independent sau în baza contractului de comision, cu condiţia respectării prevederilor art.123 alin.(5).

(4) Accizele nu se achită la introducerea mărfurilor supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea acestora în regimurile vamale tranzit, depozit vamal, depozit vamal liber, nimicire sau renunţare în folosul statului.

(5) La introducerea mărfurilor străine supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea acestora în regimul vamal perfecţionare activă, accizul se achită la introducerea acestor mărfuri, cu restituirea ulterioară a sumelor achitate ale accizului la scoaterea de pe teritoriul vamal a produselor rezultate din prelucrare.

(6) Accizele nu se achită la introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor străine supuse accizelor şi plasarea acestora în regimul vamal prelucrare sub supraveghere vamală.

(7) Accizele nu se achită la plasarea mărfurilor supuse accizelor în regimul vamal introducerea (scoaterea) provizorie.

(8) Accizele nu se achită la introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor autohtone supuse accizelor, plasate în regimul vamal reimport sau perfecţionare pasivă.

(9) La scoaterea de pe teritoriul vamal a mărfurilor străine supuse accizelor, plasate în regimul vamal reexport, se restituie sumele accizelor achitate la introducerea acestora pe teritoriul vamal.

(10) În cazul nerespectării prevederilor alin.(4)-(9) din prezentul articol şi a condiţiilor regimului vamal ales, stabilit de legislaţia vamală a Republicii Moldova, subiectul impunerii şi persoanele specificate la art.4 alin.(5) din Legea pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal achită accizele conform cotelor stabilite în anexa la prezentul titlu, o amendă în mărimile prevăzute la art.4 alin.(7) lit.a) şi o penalitate în mărimea determinată conform art.4 alin.(8) din Legea pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal.

(1) Subiectului impunerii i se permite trecerea la cont a accizelor achitate la mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de prelucrare şi/sau de fabricare pentru obţinerea altor mărfuri supuse accizelor, la momentul expedierii (transportării) mărfurilor finite supuse accizelor din încăperea de acciz. Trecerea la cont a accizelor se permite numai în limita cantităţii de mărfuri supuse accizelor folosite la prelucrarea şi/sau fabricarea altor mărfuri supuse accizelor, la expedierea (transportarea) lor ulterioară şi în cazul prezenţei documentelor ce confirmă achitarea accizelor la mărfurile supuse accizelor utilizate. În cazul în care mărfurile supuse accizelor sînt depuse la maturare, subiectului impunerii i se permite trecerea în cont a accizului în limitele cantităţii de mărfuri supuse accizelor, utilizate la fabricarea de mărfuri similare supuse accizelor, la momentul expedierii (transportării) acestor mărfuri similare supuse accizelor din încăperea de acciz şi în cazul prezenţei documentelor ce confirmă achitarea accizelor la mărfurile supuse accizelor.

(2) În cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor în mod independent sau în baza contractului de comision, suma accizului achitată anterior la mărfurile supuse accizelor, utilizate pentru prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor supuse accizelor expediate (transportate) pentru export, se restituie în termen de 10 zile după prezentarea documentelor justificative specificate la alin.(3) din prezentul articol.

(3) Pentru a obţine restituirea accizului achitat la mărfurile supuse accizelor, utilizate pentru prelucrarea şi/sau fabricarea altor mărfuri supuse accizelor destinate exportului, subiectul impunerii prezintă organelor Serviciului Fiscal de Stat următoarele documente justificative:

a) contractul (copia contractului) încheiat cu partenerul străin privind livrarea mărfurilor supuse accizelor. În cazul în care livrarea pentru export a mărfurilor supuse accizelor se efectuează, conform contractului de comision, de către comisionar, subiectul impunerii (comitentul) prezintă organului Serviciului Fiscal de Stat contractul de comision şi contractul (copia contractului) încheiat de comisionar cu partenerul străin;

b) documentele de plată şi extrasul băncii (dacă aceasta rezultă din condiţiile contractului), care confirmă încasarea de facto pe contul subiectului impunerii a sumei rezultate din vînzarea mărfurilor supuse accizelor partenerului străin;

c) declaraţia vamală a încărcăturii sau copia ei, certificată de conducătorul şi de contabilul-şef ai subiectului impunerii, cu menţiunile organului vamal al Republicii Moldova care a eliberat marfa pentru export.

(4) Suma accizelor achitate nu se restituie subiectului impunerii, ea urmează a fi trecută în contul restanţelor acestuia la plata altor impozite şi taxe.

(5) Exportarea mărfurilor de către persoane care nu sînt subiecţi ai impunerii se permite fără dreptul la restituirea sumelor accizelor la mărfurile supuse accizelor expediate (transportate) pentru export.

(1) Persoanele juridice şi persoanele fizice care preconizează să se ocupe sau care se ocupă cu prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor pasibile impunerii cu accize ori persoanele juridice care preconizează să desfăşoare sau care desfăşoară activitate în domeniul jocurilor de noroc sînt obligate să primească certificatul de acciz pînă a începe desfăşurarea activităţii în cauză.

(2) În cererea de solicitare a certificatului de acciz, adresată organului Serviciului Fiscal de Stat, agentul economic indică:

a) denumirea, numele şi prenumele, adresa juridică (adresele juridice) şi codul fiscal (codurile fiscale);

b) proprietarul clădirii, încăperii, teritoriului, terenului;

c) denumirea, numele şi prenumele, adresa juridică (adresele juridice) şi codul fiscal (codurile fiscale) ale arendatorului sau ale locatorului, în cazul în care proprietatea este folosită pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, în baza contractului de arendă sau de închiriere;

d) formele şi metodele concrete de control, a căror aplicare asigură integritatea mărfurilor supuse accizelor, inclusiv la expedierea lor dintr-o încăpere de acciz în alta ale unuia şi aceluiaşi agent economic, dacă aceste încăperi se află pe teritorii diferite.

(3) La cerere se anexează schema (planul) amplasării blocului administrativ, a secţiei de producţie, a depozitului, a altor încăperi aflate pe teritoriul agentului economic, în limitele stabilite pentru realizarea activităţii de întreprinzător.

(4) În cazul în care cererea conţine informaţii verificabile, organul Serviciului Fiscal de Stat eliberează persoanei care a înaintat cererea, certificatul de acciz şi anexa la acesta care include schema (planul) specificată la alin.(3) din prezentul articol. Persoana menţionată devine subiect al impunerii.

(5) Organul Serviciului Fiscal de Stat poate refuza eliberarea certificatului de acciz în cazul în care consideră că activitatea agentului economic sau încăperea de acciz nu pot fi controlate ori formele şi metodele de control prevăzute la alin.(2) lit.d) din prezentul articol nu asigură integritatea mărfurilor supuse accizelor.

(6) În cazul în care mai mulţi agenţi economici folosesc una şi aceeaşi încăpere de acciz pentru prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor supuse accizelor, organul Serviciului Fiscal de Stat este obligat să determine în mod independent subiectul (subiecţii) impunerii responsabil (responsabili) de achitarea accizelor, în modul stabilit de acest serviciu.

(7) Subiectul impunerii care preconizează să facă unele schimbări ce trebuie reflectate în certificatul de acciz sau în anexa la el este obligat să adreseze cererea corespunzătoare organului Serviciului Fiscal de Stat.

(1) Subiectul impunerii este obligat să ţină registrul de evidenţă a mărfurilor ce se expediază (se transportă) pentru fiecare încăpere de acciz. Forma registrului şi informaţia ce trebuie reflectată în acesta sînt stabilite de către Serviciul Fiscal de Stat. Înscrierea în registru se face pînă la expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor din încăperea de acciz. Înscrierea se face de mînă, astfel încît să nu poată fi înlăturată.

(2) Registrul de evidenţă a mărfurilor expediate (transportate) trebuie să se afle într-un loc determinat, accesibil verificării de către persoanele cu funcţii de răspundere autorizate ale Serviciului Fiscal de Stat a înscrierilor, şi să fie prezentat acestor persoane la prima solicitare.

(3) Subiecţii impunerii prevăzuţi la art.120 lit.a) sînt obligaţi să prezinte declaraţia privind achitarea accizelor cel tîrziu în ultima zi a lunii care succedă luna în care a fost efectuată expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor. Forma declaraţiei şi modul de completare a acesteia se stabilesc de către Serviciul Fiscal de Stat.

(1) Persoana cu funcţii de răspundere autorizată a Serviciului Fiscal de Stat este în drept:

a) să intre şi/sau să controleze orice loc, clădire, încăpere (cu excepţia celor folosite exclusiv ca locuinţă), să controleze orice mijloc de transport în încăpere sau pe drum, precum şi mărfurile aflate în ele, să controleze orice dări de seamă, documente, inclusiv de transport, care, la părerea acestei persoane, se folosesc în tranzacţii cu mărfuri pasibile impunerii cu accize. Aceste acţiuni se permit numai în timpul orelor de lucru;

b) să întreprindă acţiunile specificate la lit.a) în afara orelor de lucru ori să controleze încăperile de locuit numai cu autorizaţia procurorului sau cu înştiinţarea ulterioară a acestuia în termen de 24 de ore – în cazul în care există bănuieli întemeiate că se admite o încălcare la achitarea accizelor sau că în locul, clădirea, încăperea, mijlocul de transport în cauză se află mărfuri pasibile impunerii cu accize, dar pentru care accizele nu au fost achitate;

c) să sechestreze mărfurile pasibile impunerii cu accize, mijloacele de transport în care au fost depistate mărfuri supuse accizelor şi care se află la dispoziţia sau în folosinţa persoanei juridice sau persoanei fizice, dacă această persoană nu poate prezenta dovezi de achitare a accizelor. În acest caz, persoana cu funcţii de răspundere este obligată să elibereze o înştiinţare scrisă de sechestrare, care trebuie să conţină o descriere detaliată a mărfurilor sau a mijlocului de transport, a locului şi timpului sechestrării. Dacă persoana ale cărei mărfuri sau mijloc de transport au fost sechestrate nu achită accizele în termen de 20 de zile din data sechestrării, accizele se percep prin executare silită, în conformitate cu legislaţia fiscală.

(2) Controlul asupra achitării accizelor se efectuează de către organele vamale în conformitate cu prezentul titlu şi cu legislaţia vamală.

1) Impozit pe bunurile imobiliare – impozit local care reprezintă o plată obligatorie la buget de la valoarea bunurilor imobiliare.

2) Bunuri imobiliare – terenurile şi/sau îmbunătăţirile de pe ele – clădiri, construcţii, apartamente şi alte încăperi izolate, a căror strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinaţiei lor.

3) Valoare estimată – valoarea bunurilor imobiliare calculată la o dată anumită cu utilizarea metodelor de evaluare prevăzute de legislaţie.

4) Bază impozabilă a bunurilor imobiliare – o parte a valorii estimate a bunurilor imobiliare luată de către autorităţile fiscale ca bază la calcularea impozitului.

5) Cotă maximă a impozitului – cota ad valorem în procente din baza impozabilă a bunurilor imobiliare, stabilită în prezentul titlu, care poate să difere de cota concretă a impozitului.

6) Cotă concretă a impozitului – cota ad valorem în procente din baza impozabilă a bunurilor imobiliare, stabilită de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale la adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale respective.

7) Cadastru fiscal – cadastru specializat ce include date sistematizate privind subiecţii impunerii, numerele cadastrale, tipurile şi adresa obiectelor ce constituie bunuri imobiliare, baza impozabilă, suma impozitului pe bunurile imobiliare ce urmează a fi achitată, precum şi altă informaţie ce ţine de plata acestui impozit.

(1) Subiecţi ai impunerii sînt persoanele juridice şi persoanele fizice rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii Moldova:

a) proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova;

b) deţinătorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune, de administrare operativă) asupra bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova ce se află în proprietatea publică a statului sau în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale ori privată, inclusiv arendaşii, în cazul în care obiectul impunerii este arendat pe un termen mai mare de 3 ani şi contractul de arendă nu prevede altfel.

(2) Faptul că persoanele specificate la alin.(1) lit.a) nu deţin un document ce ar atesta dreptul de proprietate asupra bunurilor imobiliare, precum şi faptul neexecutării obligaţiei de înregistrare a drepturilor patrimoniale prevăzute de legislaţie nu pot constitui temei pentru nerecunoaşterea acestor persoane în calitate de subiecţi ai impunerii privind bunurile imobiliare respective, în cazul în care aceste persoane exercită, de fapt, dreptul de posesie, de folosinţă şi de dispoziţie asupra acestor bunuri.

(3) În cazul în care bunurile imobiliare se află în proprietate (în folosinţă) comună în diviziune a mai multor persoane, subiect al impunerii este considerată fiecare dintre aceste persoane, în cota-parte care îi revine.

(4) În cazul în care bunurile imobiliare se află în proprietate comună în devălmăşie, subiect al impunerii este considerată, în baza acordului comun, unul din proprietari (coproprietari). În acest caz toţi proprietarii (coproprietarii) poartă o răspundere solidară pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

(1) Obiecte ale impunerii sînt bunurile imobiliare, inclusiv terenurile (terenuri cu destinaţie agricolă, terenuri destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenurile cu alte destinaţii speciale) din intravilan sau din extravilan şi/sau îmbunătăţirile de pe ele – clădiri, construcţii, apartamente şi alte încăperi izolate, inclusiv îmbunătăţirile aflate la o etapă de finisare a construcţiei de 80% şi mai mult, rămase nefinisate timp de 5 ani după începutul lucrărilor de construcţie.

(2) Baza impozabilă a bunurilor imobiliare constituie 50% din valoarea estimată a acestor bunuri.

(1) Evaluarea bunurilor imobiliare se efectuează de către organele cadastrale teritoriale în baza unei metodologii unice pentru toate tipurile de bunuri imobiliare în modul şi în termenele stabilite de legislaţie.

(2) Evaluarea bunurilor imobiliare se efectuează pe calea evaluării în masă – în cazul obiectelor-tip ce constituie bunuri imobiliare şi pe calea evaluării individuale – în cazul obiectelor specifice (netipice).

(3) Metoda evaluării individuale a bunurilor imobiliare poate fi aplicată şi în baza deciziei instanţei judecătoreşti.

(4) La evaluarea bunurilor imobiliare, în dependenţă de destinaţia acestora, se aplică următoarele metode de determinare a valorii de piaţă:

a) metoda analizei comparative a vînzărilor;

b) metoda veniturilor;

c) metoda cheltuielilor.

(5) Reevaluarea bunurilor imobiliare se efectuează de către organele cadastrale teritoriale o dată la 3 ani în modul stabilit de Guvern.

(6) Finanţarea lucrărilor de evaluare a bunurilor imobiliare se efectuează de la bugetul de stat.

(1) Cota maximă a impozitului constituie 0,5% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.

(2) Cota concretă a impozitului pe bunurile imobiliare se stabileşte anual de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale şi nu poate fi mai joasă de 50% din cota maximă, specificată la alin.(1).

(1) Suma impozitului pe bunurile imobiliare se calculează anual pentru fiecare obiect al impunerii, pornindu-se de la baza impozabilă a bunurilor imobiliare, calculată conform situaţiei de la 1 ianuarie a anului fiscal respectiv, de către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor cu participarea autorităţilor fiscale teritoriale.

(2) În caz de schimbare, după începerea anului fiscal, a subiectului impunerii, pentru noul subiect al impunerii impozitul pe bunurile imobiliare se calculează de către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor cu participarea autorităţilor fiscale teritoriale din momentul înregistrării de stat a drepturilor patrimoniale asupra bunurilor imobiliare sau din momentul stabilirii faptului exercitării de către persoană a dreptului de posesie, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor imobiliare.

(3) În cazul în care subiectul impunerii primeşte bunurile imobiliare prin moştenire sau prin donaţie, obligaţia fiscală neexecutată de către subiectul precedent al impunerii este pusă în întregime pe seama noului subiect. Dacă obligaţia fiscală neexecutată depăşeşte costul bunurilor imobiliare primite prin moştenire, noul subiect al impunerii execută obligaţia fiscală în limite ce nu depăşesc costul acestui bun imobiliar.

Impozitul pe bunurile imobiliare se achită de către subiectul impunerii în părţi egale nu mai tîrziu de 15 iunie şi 15 octombrie a anului curent.

(1) De impozitul pe bunurile imobiliare sînt scutiţi:

a) autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile;

b) Societatea Orbilor, Societatea Surzilor, Societatea Invalizilor şi întreprinderile create pentru realizarea scopurilor statutare ale acestor societăţi;

c) întreprinderile penitenciarelor;

d) Centrul Republican Experimental pentru Protezare, Ortopedie şi Reabilitare al Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei;

e) obiectivele de protecţie civilă;

f) organizaţiile religioase – pentru bunurile imobiliare destinate riturilor de cult;

g) misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora, precum şi organizaţiile în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

h) persoanele fizice care arendează de la stat case de locuit şi alte încăperi de locuit;

i) persoanele de vîrstă pensionară, invalizii de gradul I şi II, invalizii din copilărie, invalizii de gradul III (participanţi la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova, participanţi la acţiunile de luptă din Afghanistan, participanţi la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl). Aceste categorii de persoane (cu excepţia invalizilor de gradul I şi II şi a invalizilor din copilărie) sînt scutite de impozit în cazul în care nu locuiesc împreună cu membri ai familiei apţi pentru muncă;

j) familiile participanţilor căzuţi în acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova şi persoanele care au fost întreţinute de aceştia;

k) familiile militarilor căzuţi în acţiunile de luptă din Afghanistan şi persoanele care au fost întreţinute de aceştia;

l) familiile care au copii invalizi în vîrstă de pînă la 18 ani;

m) familiile persoanelor decedate în urma unor boli cauzate de participarea lor la lucrările de lichidare a consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl şi persoanele care au fost întreţinute de acestea.

(2) În cazul în care dreptul la scutire de impozitul pe bunurile imobiliare apare pe parcursul anului fiscal, recalcularea impozitului se efectuează de către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor cu participarea autorităţilor fiscale teritoriale, începînd cu luna din care persoana are dreptul la această scutire.

(3) De impozitul pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pămînt) sînt scutiţi proprietarii şi beneficiarii ale căror terenuri şi loturi de pămînt:

a) sînt ocupate de rezervaţii, parcuri dendrologice şi naţionale, grădini botanice;

b) sînt destinate fondului silvic şi fondului apelor, în cazul în care nu sînt antrenate în activitate de producţie;

c) sînt folosite de organizaţiile ştiinţifice şi instituţiile de cercetări ştiinţifice cu profil agricol şi silvic în scopuri ştiinţifice şi instructive;

d) aparţin gospodăriilor piscicole – pentru suprafaţa acvatică a iazurilor;

e) sînt ocupate de instituţiile de cultură, de artă, de cinematografie, de învăţămînt, de ocrotire a sănătăţii; de complexele sportive şi de agrement (cu excepţia celor ocupate de instituţiile balneare), precum şi de monumentele naturii, istoriei şi culturii, a căror finanţare se face de la bugetul de stat sau din contul mijloacelor sindicatelor;

f) sînt atribuite permanent căilor ferate, drumurilor auto publice, porturilor fluviale şi pistelor de decolare;

g) sînt atribuite zonelor frontierei de stat;

h) sînt de uz public în localităţi;

i) sînt atribuite pentru scopuri agricole, la momentul atribuirii fiind recunoscute distruse, dar ulterior restabilite – pe o perioadă de 5 ani.

(1) Autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale sînt în drept să acorde persoanelor fizice şi persoanelor juridice scutiri sau amînări la plata impozitului pe bunurile imobiliare pe anul fiscal respectiv, în caz de:

a) calamitate naturală sau incendiu, în urma cărora bunurile imobiliare au fost distruse sau au fost deteriorate considerabil;

b) atribuire a terenurilor pentru evacuarea întreprinderilor cu impact negativ asupra mediului înconjurător. În acest caz pot fi acordate scutiri de impozit pe durata normativă a lucrărilor de construcţie;

c) boală îndelungată sau deces al proprietarului bunurilor imobiliare confirmate prin certificat medical sau, respectiv, prin certificat de deces.

(2) Decizia adoptată de autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale privind acordarea de scutiri sau de amînări la plata impozitului pe bunurile imobiliare este remisă, în termen de 10 zile, autorităţilor fiscale teritoriale.

(1) Organele cadastrale prezintă anual, cel tîrziu pînă la 1 februarie, organelor fiscale teritoriale informaţie asupra fiecărui subiect şi obiect al impunerii bunurilor imobiliare privind:

a) numărul cadastral de identificare al obiectului (obiectelor) impunerii;

b) numele, prenumele, denumirea (denumirile) subiectului (subiecţilor) impunerii;

c) adresa, locul amplasării bunului imobiliar;

d) caracteristica generală a bunului imobiliar (suprafaţa terenului şi a îmbunătăţirilor de pe el);

e) valoarea estimată (de piaţă) a bunului imobiliar.

(2) În caz de schimbare a subiectului sau a obiectului impunerii, informaţia specificată la alin.(1) se actualizează de către organele cadastrale cel tîrziu pînă la 1 iunie.

(3) Organele cadastrale sînt în drept să solicite informaţia necesară referitoare la obiectul impunerii de la persoanele care înfăptuiesc înregistrarea drepturilor patrimoniale sau a tranzacţiilor cu bunurile imobiliare (inclusiv de la birourile notariale, serviciile comunale, realteri, brokeri) şi de la proprietarii bunurilor imobiliare.

(4) Subiectul impunerii este obligat să prezinte organelor cadastrale informaţia necesară pentru evaluarea bunurilor imobiliare, care se efectuează în conformitate cu legislaţia.

(5) În cazul în care subiectul impunerii refuză să prezinte informaţia necesară pentru evaluarea bunurilor imobiliare, evaluarea se efectuează în baza informaţiei deţinute de către organele cadastrale în privinţa obiectelor analoage ce constituie bunuri imobiliare.

(1) Avizul de plată a impozitului este expediat fiecărui subiect al impunerii de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale al primăriei cel tîrziu cu 60 de zile pînă la expirarea primului termen de plată a impozitului.

(2) Avizul de plată include:

a) numărul cadastral de identificare al obiectului (obiectelor) impunerii;

b) numele, prenumele, denumirea (denumirile) subiectului (subiecţilor) impunerii;

c) adresa, locul amplasării bunului imobiliar;

d) caracteristica generală a bunului imobiliar (suprafaţa terenului şi a îmbunătăţirilor de pe el);

e) valoarea estimată a bunului imobiliar;

f) baza impozabilă a bunului imobiliar;

g) cota concretă a impozitului;

h) suma impozitului;

i) suma restanţelor;

j) suma totală a plăţii, inclusiv restanţele;

k) locul şi modul de achitare a impozitului;

l) termenul achitării impozitului.

Autorităţile fiscale teritoriale, în baza datelor prezentate de organele cadastrale, organizează ţinerea cadastrului fiscal şi monitoringul informaţiei privind fiecare subiect şi obiect al impunerii. Forma şi metodele de ţinere a cadastrului fiscal, de eliberare a informaţiei pe care o conţine se stabilesc de către Serviciul Fiscal de Stat.